Ce facem cu președintele care dezbină românii

România are un președinte care nu este capabil să își exercite rolul de mediator. Klaus Iohannis nu știe să unească, ci doar să dezbine, pentru a-și urmări și îndeplini propriile sale interese personale și politice. Indiferent că este vorba despre cetățeni sau politicieni, președintele Iohannis îi împarte pe toți în buni sau răi, în funcție de modul în care răspund la așteptările, dorințele sau ordinele sale.

Sincer, nu știu ce este mai rău: faptul că mulți dintre români se așteptau ca președintele să încurajeze în continuare dezbinarea sau că acest mod de a gândi și de a-și exercita funcția a fost confirmat fără nicio ezitare de însuși Klaus Iohannis, chiar de la tribuna Parlamentului.

Înainte ca președintele să își înceapă astăzi discursul, am spus că nu mă aștept la un gest înțelept de unificare, calm și echilibru, am explicat că prezența la Parlament va fi un prilej de etalare a puterii, însă chiar nu m-am așteptat la atâta aroganță, la asemenea provocări și atitudini jignitoare față de partidele care i se opun. Klaus Iohannis a sfidat practic majoritatea parlamentară și implicit pe români !

În mod special după discursul de astăzi, orice escaladare a manifestărilor de stradă va fi exclusiv responsabilitatea președintelui. Când toată țara avea nevoie de calm și liniște, Klaus Iohannis a dat de înțeles că protestele de stradă vor putea continua.

În aceste condiții, singura soluție care ne rămâne este ca românii să fie mai înțelepți decât însuși președintele. Și acesta nu este deloc un lucru complicat !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Proverb românesc: “Înțeleptul cedează primul, dar prostul niciodată!”

România profundă, tăcută și înțeleaptă, care nu iese în stradă, dar își exprimă îngrijorarea așa cum poate, trebuie să știe că ordonanța 13, abrogată astăzi de Guvernul Grindeanu, a fost întotdeauna doar un pretext. Scânteia numai bună să genereze haosul. A urmat apoi dezinformarea, manipularea publică, construirea motivației pentru protestele de stradă, pentru ca în final să se ajungă la obiectivul urmărit de la bun început: schimbarea majorității politice rezultate din alegeri si înlocuirea ei cu un sistem perfect controlabil, un fel de guvern tehnocrat 2.

Așa s-a ajuns la războiul româno-român, despre care mulți poate că nici nu înțeleg de unde și de ce a apărut, la mai puțin de două luni după alegeri. Este încurajat și întreținut de forțe străine României, prin intermediul președintelui Klaus Iohannis, al structurilor de forță pe care acesta le controlează, și are obiective exclusiv economice. Pentru îndeplinirea lor, asistăm la un asalt asupra controlului puterii politice, folosind presiunea străzii.

Altfel spus, planul este ca guvernarea PSD-ALDE să plece, chiar dacă a câștigat alegerile, numai pentru faptul că și-a asumat măsuri economice care, deși sunt în beneficiul românilor, pot duce implicit la diminuarea profitului multinaționalelor prezente în România.

Să nu considerați prezentarea acestui mecanism ca un semn de simpatie sau antipatie față de oricare dintre părți. S-ar fi întâmplat la fel cu orice majoritate care, prin cine știe ce conjunctură, ar fi atentat la ce are capitalul străin mai de preț în România: profitul obținut simplu, ieftin, fară bătăi de cap cu autoritățile, complicații sau artificii legislative, forță de muncă ieftină, calificată și extrem de disciplinată.  A, și un președinte dispus să răspundă la comenzi, atunci când ele vin de la cine trebuie…

Pentru că am rămas unul dintre puținele state europene în care așa ceva mai este posibil, miza este foarte mare, iar războiul va fi în continuare aprig.

De aceea, decizia Guvernului de abrogare a ordonanței ce s-a aflat atâtea zile în dispută publică, precum și invitația la dialog cu celelalte forțe politice, pentru a conveni în fond reglementări de natură juridică absolut necesare, nu reprezintă altceva decât semnale pentru calm și echilibru, care să permită punerea în aplicare a programului de guvernare. Acesta este cel mai important pentru români sau aceasta ar trebui să fie varianta optimistă pentru cei mai mulți dintre noi.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum și-a început Klaus Iohannis campania electorală pe banii noștri

Demonstrațiile de putere și orgoliu ale președintelui Iohannis, asumate chiar cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare, marchează un început disperat de campanie prezidențială, destul de zgomotos, dar cu greșeli de necrezut pentru un asemenea nivel. Deși deocamdată se află în competiție doar cu poporul român, Klaus Iohannis ține cu orice preț să-i cheltuiască banii, pentru a obține un nou mandat în funcția de președinte al României.

Cu riscul declanșării unei crize politice, de natură a afecta grav interesele românilor ce țin de nivelul de trai și perspectivele de dezvoltare ale țării, președintele își asumă chiar și încălcarea premeditată a legii, cu unicul scop de a coaliza interesele politice de dreapta, sacrificând interesele naționale.

  • După șase zile de la momentul apariției intempestive la Guvern pentru a conduce ședința Cabinetului Grindeanu, Klaus Iohannis a recunoscut că s-a dus la Palatul Victoria neinvitat. Deci ilegal. A profitat însă de această postură pentru a transmite mesaje care, după cum s-a dovedit ulterior, au stat la baza propriei sale campanii de imagine. N-a mai contat că legea nu i-ar fi permis să apară în contextul respectiv, cât timp obiectivul politic a fost atins: s-a inventat o temă de natură să inflameze opinia publică, iar președintele s-a lipit de ea, chiar dacă în realitate faptele nu au existat.
  • La câteva zile, campania a continuat. Președintele și-a făcut apariția la un miting de protest neautorizat, preluând aceleași mesaje lansate cu prilejul ședinței de guvern prezidate ilegal, deși prin prezența în stradă și declarațiile de instigare împotriva instituțiilor democratice ale statului, a generat grave încălcări ale legii siguranței naționale.
  • Campania a mers mai departe, cu anunțul de convocare a unui referendum național pe tema amnistiei și grațierii, deturnând de la nivel prezidențial sărbătoarea prilejuită de Ziua Unirii Principatelor. Mesajele de unitate a tuturor românilor nu și-au mai găsit loc din cauza atacurilor la politicieni, pentru ca la nici 12 ore președintele să schimbe pur și simplu tema referendumului pe care tot el și-l asumase.
  • Klaus Iohannis a recunoscut că declarațiile inițiale au fost eronate și nu poate cere referendum pe tema grațierii. Au apărut astfel noi idei pentru consultarea cetățenilor, cum ar fi “continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”.
  • Specialiștii în domeniu nu au reușit până în prezent să decripteze ce întrebări ar putea să răspundă obiectivului și oportunității unei astfel de consultări, având în vedere că se cheltuie totuși bani publici, în condițiile în care nimeni nu se opune luptei împotriva corupției. Și în privința “integrității funcției publice” persistă în continuare confuzia, pentru că este greu de  înțeles ce a vrut să spună președintele cu o astfel de exprimare și care este relevanța acestei teme pentru un referendum.

Singurul răspuns valabil a venit de la preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, Dana Gîrbovan, care a pus punctul pe i și a explicat foarte clar motivația ascunsă a unei campanii electorale pe care România nu trebuie să o mai accepte:

Intenția președintelui Klaus Iohannis de a face un referendum pentru “continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice” relativizează legea și discreditează lupta anticorupție, deoarece face din ea dintr-un instrument de aplicare a legii, o armă în bătălia politică.

Pe banii românilor, aș adăuga eu !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un nou Băsescu pe scaunul de la Cotroceni

Președintele României, Klaus Iohannis, încearcă să rezolve situațiile de criză din țară prin adaptarea realității la soluții convenabile, pentru a-și îndeplini obiectivele politice pe termen lung. Altfel spus, alege să așeze lucrurile cu mâna, conform propriilor interese, trecând într-un plan secundar faptele, contextul, ansamblul problemelor, inclusiv întrebările rămase fără răspuns, pe care cu toții ni le punem.

Un fel de „Las-o așa sau facem așa, că e mai bine!”, chiar dacă opinia publică, specialiștii pe diverse probleme rămân stupefiați în fața modului în care președintele înțelege să gestioneze sau să închidă diverse scandaluri publice și probleme ce nu îi convin. Totul se întâmplă respectând un plan bine stabilit, despre care descoperim că excede prerogativele prezidențiale, dar include pe deplin implicarea și controlul politic.

Primul moment de acest fel, pe care personal l-am considerat un atac la inteligența celor care se pricep la acest domeniu, este tentativa de a închide criza de la SRI, prin transferarea ei la Parlament, cu o importantă miză politică, ce va deveni evidentă de săptămâna viitoare. Al doilea este prezența intempestivă în această dimineață la ședința de Guvern, într-o mișcare de forță, cu scopul de a puncta mediatic, deși Constituția nu îi oferă această libertate.

Numitorul comun al celor două situații, cele mai recente, este acela de a da șah partidelor, liderilor politici, Guvernului, Parlamentului, oricui nu îi recunoaște puterea. Acestea sunt zilele în care reîncepe scandalul politic în România, cu un nou președinte de tip Băsescu pe scaunul de la Cotroceni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine conduce cu adevărat România

În orice țară normală, dezvăluiri precum cele prezentate în spațiul public de Sebastian Ghiță ar fi declanșat cu siguranță reacții rapide, autosesizări sau anchete din partea instituțiilor statului competente și vizate. Avem deja trei înregistrări, însoțite de probe, despre care cei avizați în domeniu spun că sunt fără precedent cu privire la modul de funcționare a statului. Cu toate acestea, în România nu se întâmplă nimic, iar legea tăcerii este singura care contează cu adevărat. Informațiile prezentate și asumate public de Sebastian Ghiță sunt trecute în categoria spectacolului de presă, în opinia mea – în mod intenționat, pentru a abate atenția opiniei publice de la gravitatea faptelor și responsabilitatea legală a persoanelor vizate.

Dincolo de simpatia sau antipatia pe care oricine o poate avea față de Sebastian Ghiță, în acest context vreau să afirm că nu mai este vorba doar despre el ca persoană publică sau privată, ci despre mecanismele prin care s-a creat un stat paralel, situație în fața căreia autoritățile române au datoria să intervină. Problemele de natură juridică pe care cetățeanul Sebastian Ghiță le are, în condițiile în care nu mai deține în prezent o funcție publică, reprezintă un aspect separat și privat al acestui context, în care justiția este chemată să se pronunțe. În schimb, procedurile despre care Sebastian Ghiță vorbește, în ultima înregistrare chiar sub forma unui autodenunț, demonstrează că la cel mai înalt nivel în statul român există sau au existat relații, fapte, proceduri care exced cadrul legal.

Schimbarea care ar trebui să se producă în interesul României ar fi aceea ca interesul statului să nu mai poată fi tranzacționat de câteva persoane cu funcții, care controlează tot și o fac indiferent de schimbarea puterii politce, pentru că nu răspund în fața nimănui. Interesul statului și al societății românești ar fi acela ca procurorul general al României și viitorul ministru al Justiției să trateze dezvăluirile lui Sebastian Ghiță cu echilibrul necesar, să le verifice, să explice fenomenele, să ia măsuri și să comunice public acest lucru.

Dacă tăcerea va fi în continuare cuvântul de ordine, iar informațiile vor fi ignorate doar pentru că vin de la Sebastian Ghiță, atunci putem spune că ne aflăm în fața următoarelor concluzii:

  1. Dezvăluirile sunt 100% adevărate, au generat un cutremur la vârful statului și în prezent se încearcă decredibilizarea lor;
  2. Mecanismele de “control” la cel mai înalt nivel funcționează și în prezent, iar lipsa de reacție a instituțiilor statului demonstrează de fapt lipsa lor totală de autoritate.
  3. Întrebarea “Cine conduce cu adevărat România” este mai actuală ca oricând și, în ciuda mecanismelor democratice despre care spunem că funcționează, constatăm că alegerile, la orice nivel, nu au reprezentat decât schimbarea eșaloanelor 2 și 3 de la vârful statului. La butoanele de comandă au rămas aceiași oameni, unii captivi, alții decidenți, cu toții mai presus de legile din România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre cât de independentă este în realitate justiția din România și ce se ascunde în spatele unor anchete DNA

Înregistrarea de mai sus nu este un caz izolat, ci dimpotrivă, continuarea și confirmarea unei stări de fapt la care m-am referit de mai multe ori, cu probe, pe parcursul acestui an.

La data de 18 septembrie 2016, am publicat pe blog textul  “Cine este procurorul din spatele dosarului Ponta – Blair (II)” înregistrare audio în cadrul căreia procurorul Mircea Negulescu de la DNA Ploiești recunoaștea el însuși metodele folosite în instrumentarea anchetelor penale. Am explicat atunci că demersul de a prezenta public înregistrarea respectivă l-am considerat ca fiind o datorie pe care o am ca senator și cetățean. Înainte de a lansa public toate aceste informații, am sesizat online Inspecția Judiciară din cadrul CSM, Parchetul General, dar și structura centrală a DNA, pentru a aduce la cunoștința acestor instituții problemele ce mi-au fost semnalate în activitatea DNA Ploiești, numai prin prisma prestației procurorului Mircea Negulescu, la care m-am referit în mod clar, fără să nominalizez un alt procuror.

La data de 23 septembrie 2016, Inspecția Judiciară din cadrul CSM mi-a adus la cunoștință că sesizarea mea se clasează, întrucât nu a fost semnată olograf (?!)  deși a fost trimisă online, dar că “în legătură cu aspectele semnalate în cuprinsul memoriului, instituția s-a sesizat din oficiu”.

La data de 15 noiembrie 2016, am aflat dintr-un comunicat de presă al CSM că prin demersurile mele de a sesiza, cu probe necontestate de nimeni, metodele de lucru ale unui singur procuror DNA “am adus atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției”.

La data de 17 noiembrie 2016, am publicat pe blog contestația mea față de ancheta CSM-  “De ce contest Raportul CSM privind apărarea independenței sistemului judiciar, considerând că acțiunile civice pe care mi le-am asumat de a sesiza astfel de practici folosite în anchetele DNA nu se pot finaliza cu eticheta pe care o instituție a statului român mi-o atribuie într-un raport oficial, aceea că aș fi afectat în vreun fel independența justiției.

Iată că astăzi, după o lună de la publicarea acestui raport al CSM, noua înregistrare prezentată public și care vizează același procuror nu face decât să confirme semnalele de alarmă cu privire la metodele folosite în investigarea dosarelor DNA, precum și un anumit gen de protecție din partea structurilor statului față de anumiți procurori și anumite dosare.

Ca urmare, în virtutea dreptului la liberă exprimare pe care consider că îl am ca cetățean, voi reveni la CSM cu o nouă sesizare, solicitând ca faptele prezentate să fie reanalizate și în contextul noilor informații apărute în spațiul public.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Partidul România Unită şi-a asumat responsabilitatea de a impune decizii de interes naţional

  • Interviu pentru Agenția Națională de Presă Agerpres (www.agepres.ro) 

Care sunt motivele pentru care partidul dumneavoastră v-a selectat pentru a ocupa această primă poziţie pe lista de candidaţi pentru Senat?

Cred că, în primul rând, capitalul de încredere obţinut în faţa ploieştenilor şi prahovenilor, pe parcursul exercitării mandatelor de senator. În acelaşi timp, au contat foarte mult experienţa parlamentară şi cea din administraţia locală, precum şi disponibilitatea de a explica cetăţenilor cum le influenţează fenomenul politic viaţa de fiecare zi, dar şi reacţiile publice, luările de poziţie pe care le-am avut ca parlamentar cu privire la diferite probleme ce afectează societatea românească. Partidul România Unită doreşte să fie reprezentat în viitorul mandat de parlamentari cu personalitate, care au ceva de spus, astfel încât, prin propriile lor concepţii, credinţe, dar şi iniţiative legislative, să poată susţine, dezvolta şi consolida mişcarea naţionalistă din România. Suntem convinşi că astfel românii vor fi mai bine reprezentaţi. Acesta este în fapt obiectivul nostru principal ca formaţiune politică, atât în Parlament, cât şi în societate. Îl vom putea îndeplini cu implicarea liderilor noştri locali şi naţionali ce vor putea garanta, prin exemplul personal, dar şi prin întreaga lor experienţă profesională, că ştiu şi vor cu adevărat să susţină interesele românilor. 

În ce constă proiectul pe care îl oferiţi dumneavoastră alegătorilor? Care sunt, pe scurt, principalele priorităţi pe care vă propuneţi să le urmăriţi pe durata mandatului de parlamentar ?

Partidul România Unită şi-a lansat încă din luna septembrie programul de guvernare, pe care l-a supus dezbaterii publice în toată ţara. Am primit astfel din partea românilor certitudinea că proiectele noastre sunt aşteptate şi susţinute, mai ales că suntem singura formaţiune politică ce şi-a asumat responsabilitatea unor decizii pe care le considerăm de interes naţional. Mă refer concret la oprirea defrişării pădurilor şi a exportului de lemn neprelucrat, precum şi la interzicerea înstrăinării pământului către străini, urmând ca orice vânzare de acest fel să se poată face doar către cetăţenii români, statul având drept de preempţiune. Românii aşteaptă de la viitorul Parlament să adopte aceste măsuri legislative anunţate de Partidul România Unită, care sunt completate şi cu alte reglementări sociale. Este vorba despre majorarea salariului minim la 2000 lei în următorii patru ani, pensia minimă de 900 de lei începând chiar de anul viitor, precum şi creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut. Sursa de finanţare este impozitarea corectă a sumelor pe care străinii le scot din ţară prin firmele offshore, cifra de afaceri derulată numai în anul 2015 în România fiind de aproximativ 48 miliarde euro. 

Care este părerea dumneavoastră despre votul pe listă de candidaţi? Care consideraţi că sunt avantajele şi dezavantajele acestui tip de vot comparativ cu cel uninominal ?

Avantajele şi dezavantajele votului pe listă vor putea fi constatate după cel puţin un an de la aceste alegeri, prin calitatea actului legislativ şi a prestaţiilor politice din Parlamentul României. În opinia mea, aşa cum România nu a fost pregătită pentru votul uninominal introdus în 2008, la fel nu este pregătită nici acum să revină la votul pe liste, pentru că problemele esenţiale legate de încrederea în instituţia Parlamentului, în calitatea profesională a candidaţilor, controlul politic al votului nici acum nu s-au rezolvat. Ordinea candidaţilor pe liste, cel puţin la partidele mari, s-a stabilit în multe cazuri la aprecierea subiectivă a şefilor de partid, care au decis în mod arbitrar cine va intra şi cine nu în viitorul Parlament. Rămâne de văzut în ce măsură au avut dreptate… Foarte puţini dintre candidaţii puşi acum pe liste pentru prima dată pot să explice foarte clar dacă în Parlament vor vota conform propriei conştiinţe, la ordin de partid sau printr-o consultare cu cetăţenii. Ori tocmai exprimarea liberă a votului, în interesul cetăţenilor, ar fi trebuit să fie câştigul esenţial pe care schimbarea sistemului de desfăşurare a alegerilor l-ar fi putut aduce democraţiei din România. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Unde se duc banii României

Ideea că România nu are bani și din acest motiv nu se măresc veniturile oamenilor se dovedește a fi doar o propagandă a tehnocraților, promovată cu scopul de a menține austeritatea. Prezentarea adevărului despre sumele care se produc în mod real în România, dar sunt scoase din țară fără a fi impozitate, deranjează foarte mult USR și PNL. Aceștia vor să mențină actuala stare de lucruri în beneficiul unor privilegiați care, după ce s-au sustras în mod sistematic de la plata obligațiilor către statul român, vor să o facă și în continuare. Este una dintre mizele importante ale alegerilor din 11 decembrie – cum facem ca afacerile din România să genereze venituri pentru români, și nu pentru străini.

Ce spun specialiștii, care este adevărul:

În România există mari companii multinaționale, cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro care, cel puțin în ultimii cinci ani, n-au plătit un leu impozit pe profit statului român, raportând pierderi. Acestea sunt create artificial, prin umflarea cheltuielilor și mutarea veniturilor obținute către țări cu regim fiscal avantajos. Aproape 20 % din economia românească a ajuns să deruleze afaceri prin acest sistem al offshore-urilor ce permit companiilor să evite plata de taxe și impozite către Fiscul român, arată o analiză a firmei KeysFin. În 2015 erau înregistate oficial peste 5.300 de astfel de societăţi, care au derulat afaceri de 48 miliarde de euro, sumă care reprezintă aproximativ 20% din totalul cifrei de afaceri la nivel naţional. Pierderile de venituri la bugetul de stat se cifrează astfel la mai multe miliarde de euro anual.

Partidul România Unită vrea să schimbe această situație prin legislație care să garanteze impozitarea profiturilor în țară, condiții egale pentru întreprinzătorii români și străini, astfel încât la bugetul de stat să fie atrase resursele necesare care să permită majorarea veniturilor pentru români: salariul minim de 2000 lei în următorii patru ani, 900 lei pensia minimă începând chiar de anul viitor și punctul de pensie 45% din salariul mediu brut.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Partidul România Unită spune NU vânzării de țară!

Am considerat că este unul dintre cele mai importante și necesare obiective pe care PRU și le-a asumat în această perioadă, să spunem NU vânzării de țară, având în vedere pericolul la care este expusă România în ceea ce privește controlul, vizibil sau nu, din exterior.

La invitația Antenei 3, am prezentat, la fel ca și reprezentanți ai altor partide, trei dintre cele mai importante puncte din programul de guvernare al Partidului România Unită.

Din oferta integrală, mi s-a părut semnificativ să scot în evidență majorarea salariului minim la 2000 lei în următorii patru ani, pensia minimă de 900 de lei începând chiar de anul viitor, precum și interzicerea vânzării de teren străinilor.

Mă pregăteam să explic că sursele de finanțare pentru primele două puncte provin și din recuperarea sumelor pe care străinii le scot din țară prin firmele offshore (care au derulat afaceri de aproximativ 48 miliarde euro în România doar în anul 2015), când am constatat că reprezentanții PNL și USR sunt foarte interesați să conteste cel de-al treilea punct, interzicerea vânzării de terenuri către străini.

Deși chiar președintele Iohannis a tras un semnal de alarmă în acest sens,  se dovedește că interesele PNL și USR sunt de o cu totul altă natură. Astfel, devine explicabil de ce Cioloș se pregătește pentru încă un mandat, contrar votului românilor, de ce miniștrii trimiși de la Bruxelles, dar și reprezentanți ai ONG-urilor plătite de Soroș, intră în politică, cum structuri întregi ies din așa-zisa societate civilă și se pregătesc pentru Parlament. Se anunță mize importante, atât la votul din 11 decembrie, cât mai ales la votul din Parlament, precum și misiuni de menținere a controlului străin asupra României, prin oameni manevrabili din structurile statului.

Atenție la votul din 11 decembrie! Noi, românii, trebuie să avem puterea, pentru a putea să împiedicăm vânzarea de țară !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce contest Raportul CSM privind apărarea independenței sistemului judiciar

Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară a dat publicității în data de 15 noiembrie un Raport privind apărarea independenţei sistemului judiciarîn care se menționează că “am adus atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției” prin faptul că am publicat pe blog articolul “Cine este procurorul din spatele dosarului Ponta – Blair (II)”. În esență, este vorba despre acel caz al procurorului Mircea Negulescu de la DNA Ploiești care recunoaște el însuși, într-o înregistrare audio, metodele pe care le folosește în instrumentarea anchetelor penale.

Am aflat cu această ocazie că nominalizarea într-un astfel de Raport nu este nicidecum un lucru neobișnuit pentru politicienii sau ziariștii care vorbesc în mod frecvent despre justiție și probemele din sistem. Tot în 15 noiembrie au mai fost “sancționați” prin astfel de concluzii Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu și Elena Udrea, pentru modul critic în care și-au spus părerea, fiecare așa cum a considerat, față de funcționarea justiției în România. Am tras concluzia că între politicienii vizați și CSM funcționează așa, un fel de înțelegere tacită, în care, ori de câte ori consideră necesar, CSM sancționează public declarațiile din mediul politic, iar politicienii își asumă această reacție și trec mai departe, susținând aceleași puncte de vedere. Din punctul meu de vedere această procedură nu este corectă, personal nu vreau să îmi asum un astfel de statut și anunț următoarea poziție publică:

Contest Raportul CSM pe care îl consider nedrept și incorect prin conținut și concluziile prezentate. Nu sunt de acord cu informația prezentată de CSM – Inspecția Judiciară cu privire la faptul că aș fi adus atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției. Dimpotrivă, afirm că prin demersurile pe care mi le-am asumat ca senator ales și cetățean al României, n-am făcut altceva decât să îmi exercit datoria de a sesiza mai întâi instituția, prin șeful direct – procurorul șef Laura Codruța Kovesi, și abia apoi de a prezenta opiniei publice în mod natural, cu bunăcredință și consecvent, problemele care mi-au fost semnalate în activitatea DNA Ploiești, numai prin prisma prestației procurorului Mircea Negulescu, la care m-am referit în mod clar, fără să nominalizez un alt procuror. În opinia mea, acest Raport îmi aduce grave prejudicii personale și publice, cu atât mai mult cu cât a apărut în plină campanie electorală. Cu toate acestea, înțeleg să vorbesc despre el în virtutea dreptului pe care orice cetățean îl are de a se exprima liber cu privire la orice problemă de interes public.

Voi prezenta în continuare argumentele pe care mă bazez, cu precizarea că, din consultarea pe care am avut-o cu avocați și specialiști în domeniu, nu există o procedură simplă, prin care cei vizați de rapoartele CSM să aibă o reacție, să poată contesta oficial și să primească rapid un răspuns atunci când nu sunt de acord cu concluziile instituției. Trebuie să mergi la instanța de contencios și să deschizi un proces care în medie durează cam doi ani, tocmai pentru a descuraja un astfel de demers, în opinia mea. Ca senator și cetățean, am înțeles că acest Consiliu Superior al Magistraturii este un fel de stat în stat, care nu poate fi criticat pentru că stăpânește pârghiile sistemului juridic, dar poate critica la rândul său pe oricine, pe motiv de independență declarată a justiției în România. Cred că această stare de lucruri trebuie schimbată de viitorul Parlament, astfel încât organismul care asigură independența justiției să ofere și libertate de exprimare, libertate de opinie, să nu transforme sistemul într-o castă, în care orice este posibil, și să răspundă la fel de prompt și atunci când sunt semnalate abuzuri sau derapaje de la prevederile legale chiar în interiorul sistemului juridic.

Pentru a înțelege cum s-a ajuns în această situație, relatez faptele în ordine cronologică:

Încă din anul 2015, în calitatea mea de senator și membru al Comisiei parlamentare de supraveghere a SRI, am primit informații despre legătura existentă între șeful Sectiei de informatii Prahova a SRI, colonel Sabin Iancu și procurorul Mircea Negulescu, care alături de mai mulți oameni de afaceri au dezvoltat relații ce exced cadrul legal de desfășurare a activității, atât din perspectiva SRI, cât și a Parchetului General și DNA.

Prin pozițiile mele publice, am căutat să atrag atenția asupra acestei situații și chiar am făcut cerere să fiu audiat în cadrul Comisiei de supraveghere a SRI, pentru a aduce la cunoștința conducerii SRI probe care să genereze luarea unor decizii, în conformitate cu legislația română. Din motive pe care nu le cunosc, această audiere încă nu a avut loc.

Pe parcursul întregului an 2015, cât și în anul 2016, am avut în mod constant reacții publice cu privire la activitatea SRI și DNA, sesizând de fiecare dată neregulile din sistem. Nimeni nu m-a contrazis oficial, dar nici nu am remarcat ca instituțiile publice vizate să aibă reacții sau să ia măsuri.

În acest context, la data de 22 iunie 2016, în baza mai multor informații pe care le-am primit cu privire la activitatea procurorului DNA Ploiești Mircea Negulescu, m-am adresat procurorului șef al DNA, doamna Laura Codruța Kovesi, prin declarația politică prezentată în plenul Senatului

„Lupta împotriva corupției nu poate deveni un paravan pentru încălcarea legii de către procurori DNA !”

solicitând verificarea informațiilor semnalate și aplicarea măsurilor legale care se impun. În cuprinsul declarației, chiar am precizat că:Efortul DNA de a scoate la lumină fenomenul corupției este profund justificat și necesar. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, integritatea și credibilitatea instituției în fața cetățenilor devin la fel de importante ca și rezultatele obținute de-a lungul timpului. În acest sens, probitatea morală și profesională a procurorilor DNA trebuie să fie deasupra oricărei suspiciuni, iar metodele de lucru folosite de aceștia să se încadreze perfect în normele prevăzute de legislația statului român. (…) Este nepermis ca în spațiul public, despre DNA să circule atâtea relatări care decredibilizează efortul derulat la nivel național împotriva corupției și, în acest context, unii să profite pentru a deveni ei înșiși corupți. În același timp, este nepermisă asocierea procurorilor DNA, sub orice formă, cu interese de afaceri, cu atât mai grav cu cât față de acestea există prezumpția de nelegalitate”.

 Niciodată instituția vizată nu a avut vreo reacție față de această declarație politică, iar din informațiile pe care le am, procurorul șef al DNA nu s-a sesizat, nu a existat niciun fel de anchetă internă cu privire la informațiile semnalate.

În luna septembrie 2016, după apariția publică a dosarului Ponta-Blair, precum și a precizărilor SRI, care a explicat că nu are niciun fel de contribuție în acest dosar, în condițiile în care implicațiile internaționale erau evidente, am considerat că este de datoria mea, în calitate de senator, reprezentant al unei puteri independente în statul român, să aduc la cunoștință publică informațiile pe care le-am primit, însoțite de probe, cu privire la metodele folosite de procurorul Mircea Negulescu în instrumentarea anchetelor penale. Precizez că Mircea Negulescu este singurul procuror la care am făcut referire, pentru ca doar cu privire la el am avut informații și probe. Am considerat că în contextul în care avem un dosar public, Ponta-Blair, de natură a afecta interesele și imaginea României, și demersul pe care mi l-am asumat vizează în mod clar și evident interesul general.

Astfel, mi-am anunțat public intenția de a publica pe blogul personal danielsavu.ro toate aceste detalii.

La data de 18 septembrie 2016, am postat articolul “Cine este procurorul din spatele dosarului Ponta – Blair (II)”, în cuprinsul căruia există și o înregistrare audio cu același procuror Negulescu, ce dezvăluie el însuși metodele pe care le folosește în anchetarea dosarelor, inclusiv modalitatea confidențială și profund interpretabilă în care îi comunică și chiar se consultă cu șeful SRI Prahova, colonel Sabin Iancu, privitor la aceste practici.

În plus față de datoria pe care o am ca senator, de a aduce la cunoștință publică informațiile pe care le dețin, precum și prin prisma calității mele de membru al Comisiei de control a SRI, am considerat că această relație între procurorul DNA Mircea Negulescu și șeful SRI Prahova, ce implică prezentatea detaliilor din instrumentarea dosarelor penale, excede cadrul legal și trebuie sesizată ca atare. Având în vedere frecvența acestor practici și chiar intrarea lor în cotidian, mi-am pus problema că și informațiile din dosarul Ponta-Blair ar fi putut urma același circuit de comunicare între procurorul de caz Mircea Negulescu și șeful SRI Prahova, în contradicție totală cu precizările oficiale ale Serviciului Român de Informații.

Precizez faptul că, înainte de a publica pe blog toate aceste elemente, m-am adresat Consiliului Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară, Parchetului General și DNA – structura centrală, prin sesizari online, în cadrul cărora am transmis integral, pentru verificarea faptelor, atât textul care urma să devină public, cât și probele aferente, mă refer aici la înregistrarea audio.

Dintre cele trei instituții cărora m-am adresat, am primit răspuns doar din partea CSM – Inspecția Judiciară, la data de 23 septembrie 2016, prin care mi s-a adus la cunoștință că sesizarea mea se clasează, întrucât nu a fost semnată olograf (?!)  deși a fost trimisă online , dar că “în legătură cu aspectele semnalate în cuprinsul memoriului, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu”.

Din acel moment, comunicarea mea cu instituțiile pe care le-am sesizat atât în calitate de cetățean, cât și de senator, s-a oprit și nu am mai fost informat în legătură cu niciunul dintre demersurile derulate.

În 14 noiembrie 2016, am avut surpriza să citesc în mai multe publicații știrea difuzată de agenția de presă Agerpres IJ: Băsescu, Udrea, Tăriceanu și Savu – declarații ce aduc atingere independenței sistemului judiciar” fără ca în text să fie precizată o sursă oficială a acestor informații.  Am constatat că un comunicat de presă oficial al CSM în legătură cu acest caz a fost public abia în 15 noiembrie 2016, acesta fiind postat pe siteul instituției de către Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media. În finalul comunicatului, se precizează că raportul Inspecţiei Judiciare care a stat la baza informării publice poate fi vizualizat pe site-ul: www.inspectiajudiciara.ro.

Cercetând Raportul CSM, am tras următoarele concluzii pe care înțeleg să le exprim, în virtutea dreptului la apărare și liberă exprimare :

  • A fost întocmit de fapt la solicitarea procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, care s-a adresat Inspecției Judiciare în data de 20 septembrie 2016, la două zile după ce a primit din partea mea sesizarea prin care solicitam DNA – structura centrală să verifice informațiile pe care le-am prezentat despre procurorul Mircea Negulescu.
  • Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, s-a antepronunțat, calificând afirmațiile mele drept “mincinoase și tendențioase” înainte să le verifice și să îmi comunice rezultatele unei anchete interne, așa cum i-am solicitat de mai multe ori.
  • Sensul afirmațiilor mele a fost denaturat, întrucât eu m-am referit la un singur procuror DNA, Mircea Negulescu, și nu la toți procurorii sau la instituție, în ansamblul ei. Este foarte adevărat că acceptarea tacită de catre DNA a practicilor contestabile la care m-am referit este de natură să afecteze imaginea de ansamblu a instituției, ori eu tocmai asupra acestui fenomen am vrut să atrag atenția în mod constant, de-a lungul mai multor intervenții publice.
  • Practic, CSM – Inspecția Judiciară nu a răspuns sub nicio formă la sesizarea privind conținutul înregistrării audio pe care am transmis-o în 18 septembrie și care prezenta metodele recunoscute de procurorul Mircea Negulescu în instrumentarea anchetelor penale, aceasta fiind ulterior publicată și pe blog. Nu exista nici un fel de referire, explicație sau justificare cu privire la investigarea metodelor folosite de procurorul Negulescu în anchetele penale și nici în privința relației cu șeful SRI Prahova. 
  • În raportul care mă vizează, CSM răspunde practic unor dezvăluiri și sesizări publicate de site-ul www.luju.ro, cu privire la activitatea aceluiași procuror Mircea Negulescu, altele decât cele la care eu m-am referit.
  • Paragraful din Raportul CSM – “Afirmaţiile la adresa procurorului în acest caz sunt cu atât  mai grave cu cât, prin rezoluţia nr. … din data de 06.10.2016 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea sesizării din oficiu cu privire la presupusa abatere disciplinară constând în ” încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii” întrucât s-a constatat că domnul procuror Mircea Negulescu nu a instrumentat dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie la care se referă afirmaţiile domnului senator” este lipsit de logică, pentru că afirmațiile mele la adresa procurorului Negulescu au fost făcute în data de 18 septembrie, când nu avem cum să cunosc rezoluția de clasare din 6 octombrie 2016. Aceasta nu mi-a fost comunicată, ci doar a fost inclusă în textul Raportului CSM din 15 noiembrie 2016.
  • Este de neînțeles și discutabil faptul că în ancheta internă pe care spune că a făcut-o, CSM s-a referit strict la texul publicat în data de 18 septembrie, nu și la declarația politică prezentată în plenul Senatului pe 22 iunie, față de care – afirm în continuare – nimeni nu a avut niciun fel de reacție. Altfel spus, din mai multe informații și documente publice pe care le-a avut la dispoziție, CSM le-a selectat și s-a referit doar la cele care ar putut fi interpretate în sensul confirmării și justificării unui atac la justiție, făcând abstracție de toate probele prezentate opiniei publice și pe care nimeni nu le-a contestat.

În data de 16 noiembrie 2016, pe site-ul luju.ro, a fost publicat articolul

MUSAMALIZARE ORDINARA – CSM acuza un senator de subminarea justitiei, mintind ca procurorul DNA Mircea Negulescu nu a instrumentat dosarul mentionat de senator

care demonstrează cu probe faptul că, ancheta realizată de CSM, prin rezoluția că aș fi adus “atingere independenței, prestigiului si credibilității justiției, cu consecința subminării autorității acesteia” reprezintă un prejudiciu de imagine pe care o instituție a statului mi-l aduce, atât ca demnitar în funcție, senator ales al României, cât și în calitate de candidat la alegerile generale din 11 decembrie 2016.

Impactul generat de CSM prin lansarea unor informații de natură a-mi afecta statutul public este cu atât mai semnificativ cu cât instituția nu explică modul în care ar trebui să procedeze orice parlamentar sau cetățean al României dacă deține date pe care le consideră relevante pentru funcționarea unor instituții ale statului. În același timp, CSM induce în rândul opiniei publice ideea că libertatea de exprimare pentru un parlamentar sau un cetățean român poate fi limitată prin proceduri juridice și elemente de conjunctură, care nu sunt justificate și explicate în fața opiniei publice.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr