A treia tentativă de răsturnare a ordinii de drept în statul român

Câteva concluzii despre a treia tentativă deosebit de gravă de răsturnare a ordinii de drept în statul român, girată de președintele Klaus Iohannis, după drama de la Colectiv și protestele de stradă de la Ordonanța 13.

  • Așa-zis-ul “protest al diasporei” a fost doar un titlu, o demonstrație de manipulare, menită să abată atenția opiniei publice de la adevăratul plan pregătit inițial pentru 10-11 august și marcat de violențe fără precedent pentru România. Nu este deloc întâmplător faptul că nimeni nu a dorit să își asume oficial statutul de organizator al manifestării din 10 august, în condițiile în care toți cei implicați știau de fapt ce se va întâmpla.
  • Protestul din 10 august 2018 a fost atent planificat de persoane bine pregătite în acest sens. De la dezinformările gen “nu se poate ajunge în București, pentru că sunt blocate intrările și trenurile, ca lumea să nu ajungă la protest” și până la iluzia oferită corporatiștilor cum că scopul acestui protest îi vizează și pe ei, doar să fie prezenți în Piață și mercenarii cu măști, gata pentru orice fel de violență, cu timpi dinainte stabiliți pentru asalturile repetate la trupele de jandarmi și gradarea acțiunilor, în sensul intensificării lor imediat după lăsarea întunericului, totul a demonstrat că am avut de-a face cu o pregătire gen “gherilă urbană”, cu obiective dinainte stabilite. Nu am niciun fel de îndoială că mercenarii au fost și foarte bine plătiți, rămâne de văzut de cine și dacă doar pentru o seară sau mai multe. Calmarea protestului din 11 august nu este deloc o garanție că planul inițial a fost abandonat.
  • Președintele Klaus Iohannis, împreună cu politicieni de dreapta, au fost și ei integrați în plan. Prin mesaje transmise gradat în spațiul public de la nivele 2 și 3 din partidele de dreapta, culminând cu președintele Iohannis care a ieșit la rampă exact atunci când devenise evident că protestul se finalizase și putea să tragă concluzia, a început etapa de speculare politică a violențelor provocate în Piața Victoriei. Personal, am asistat la intervenția unui parlamentar USR, care nu contenea să spună cum intervin în forță jandarmii nejustificat, în condițiile în care o țară întreagă vedea că jandarmii nu fac altceva decât să răspundă la violențe și provocări fără precedent. Parlamentarul nu știa ce se vede la televizor, însă pentru el nici nu conta asta, în condițiile în care i se spusese din timp ce mesaj are de transmis: culpabilizarea Jandarmeriei.
  • Ulterior, mesajele s-au amplificat, iar strategia s-a clarificat pe deplin. Intervenția Jandarmeriei, cuantificată de specialiști ca fiind medie și echilibrată față de ce se întâmplă în situații similare în țări europene, trebuia să reprezinte canalul prin care strategii violențelor urmăreau să ajungă la decidenții politici. De aici a mai fost doar un pas până la cereri de demisii și critici politicianiste, tot conform planului.
  • Imaginile pe care le-am urmărit cu toții au demonstrat pe deplin faptul că Jandarmeria Română și-a făcut datoria, a răspuns conform normelor la violențele evidente. Este absolut incorect și nepermis din partea președintelui României, inclusiv a politicienilor de dreapta ce au participat la acest plan, să culpabilizeze în vreun fel acțiunile jandarmilor care au fost obligați să răspundă la atacuri și provocări.
  • Totul a fost gândit, planificat și pus în scenă pentru un plan politic, pe care îl vom vedea din ce în ce mai clar de săptămâna viitoare. Astfel, am putea afla cine sunt beneficiarii, inclusiv actorii, regizorii, cine a plătit totul, care este scopul pe termen scurt și ce se urmărește pentru o perioadă mai amplă. Cu aceste informații, poate vom reuși să ne imunizăm pentru tentativele ulterioare.
  • Am spus, la începutul acestui an, că 2018 va fi anul manipulării în România. Realitatea dovedește faptul că nu este vorba doar de o simplă manipulare a unor grupuri izolate de oameni, ci despre o manipulare în masă, interesele nefiind în niciun caz ale celor manipulați. Scopul este preluarea puterii politice de către cei care se află la butoanele acestei acțiuni, indiferent de mijloacele folosite. Mai exact, când justiția și sistemul judiciar au intrat sub lupa opiniei publice și nu a mai fost posibil ca România să fie condusă prin poliție politică, s-a trecut la o soluție alternativă – protestele de stradă cu violențe – în același scop.

Sursa foto: facebook

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum schimbă ministrul Justiției sistemul judiciar

A fost Kovesi procuror șef la DNA, nu mai este ! Și Horodniceanu a fost procuror șef DIICOT, nu mai este nici el !

În locul lui Augustin Lazăr, încă procuror general al României, aș fi mult mai atent la sistemul de management aplicat în această funcție, pentru că un control similar cu cel care s-a derulat la DNA a fost anunțat și pentru Parchetul General. Iar rezultatele încă nu s-au dat publicității.

Sunt elemente esențiale ale unei reforme necesare pentru sistemul judiciar din România, pe care ministrul Tudorel Toader și le-a asumat, așa cum niciun ministru nu a avut voința să o facă în ultimii 15-20 de ani. Și de ce să nu fim foarte corecți, precedenții titulari de portofoliu de la Ministerul Justiției poate nici nu au fost lăsați să acționeze în acest sens. Cert este că Tudorel Toader reușește, pas cu pas, să schimbe vârfurile sistemului care a încercat, de multe ori până acum, să preia conducerea României, în momente esențiale.

Pentru că joi vor avea loc interviurile în vederea desemnării noului procuror șef de la DNA, și mă aștept la o sarabandă de zvonuri și manipulări dacă nu va ieși cine vrea statul paralel, cred că sunt necesare câteva elemente de reper:

1. Este cea mai transparentă procedură de selecție cu patru candidați, organizată până acum.

2. Nu a fost semnalată nicio sesizare a vreunuia dintre cei patru, cu privire la probleme în privința selecției.

3. Este foarte corect faptul că ministrul nu a făcut nicio declarație care să atragă atenția asupra vreunui candidat, chiar dacă trecutul profesional al tuturor este amplu prezentat de media și poate fi judecat de oricine.

4. Cea mai importantă miză pentru noul procuror șef DNA, în opinia mea, este să fie capabil să redea credibilitatea instituției nu doar în interiorul sistemului, ci mai ales în ceea ce privește percepția în ochii opiniei publice. Atât ministrul Justiției, cât și întreaga comisie de examinare, poartă responsabilitatea alegerii unui procuror șef în măsură să atingă acest obiectiv.

5. De aceea, este abolut firesc să existe și posibilitatea respingerii tutoror celor patru candidaturi, cu reluarea procedurii. O soluție de acest fel nu va însemna decât calitate, atenție la detalii și în niciun caz un câștigător dinainte cunoscut.

Din punctul meu de vedere, întrebarea pe care le-aș pune-o tuturor ar fi dacă există poliție politică în România, implicit cum vor face să dispară acest fenomen. Asta pentru că prima calitate a procurorului șef DNA este să spună adevărul, indiferent de situație.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele minorității #

Avem trei vești: una bună, una proastă și ultima, o premieră nedorită pentru un președinte al României.

Vestea bună este aceea că a fost, în sfârșit, promulgată prima lege din pachetul ce vizează reforma sistemului de justiție, intrat în dezbaterea Parlamentului în toamna anului trecut. Legea, despre care președintele s-a plâns într-o declarație de presă că a fost obligat să o promulge, reglementează organizarea judiciară și prevede înființarea Secției speciale de investigare a infracțiunilor comise de magistrați. Aceasta va prelua de la DNA toate dosarele care îi vizează pe judecători, fapt care – consideră specialiștii – va duce la dispariția unei importante pârghii de șantaj și presiune în interiorul sistemului judiciar.

Vestea proastă este că președintele României ne-a spus foarte clar cum va face tot ce îi stă în putință ca și celelalte legi care reglementează sistemul de justiție să fie în continuare blocate sau să intre în vigoare cât mai târziu. Klaus Iohannis a transmis țării că le va întârzia cât de mult va putea, folosind absolut toate mijloacele care îi stau la dispoziție !

Dar premiera absolută ce i se poate atribui lui Klaus Iohannis se leagă de faptul că este primul președinte al României care practic și-a cerut scuze, într-o declarație publică, spunând că a fost nevoit să promulge modificările Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, după ce a epuizat toate căile de atac. Un fel de “…am făcut tot ce-am putut, am încercat toate posibilitățile, dar n-am ce să mai fac, trebuie să o promulg, că altfel mă trezesc cu o suspendare!”

În condițiile în care, conform tuturor sondajelor, cetățenii României, cu o majoritate considerabilă, susțin reforma sistemului de justiție care implică adoptarea pachetului de legi aflat în discuție, este important să înțelegem cui s-a adresat de fapt președintele și de ce a transmis acest mesaj controversat.

Pe de-o parte, explicația ține de o tentativă de recuperare a celor care, după revocarea procurorului șef DNA, au părăsit barca lui Klaus Iohannis și, ori au sărit în cea a lui Cioloș, ori s-au dus pe mal. Însă cel mai probabil, mult mai interesat de mesajul președintelui este acel segment din sistemul judiciar care s-a opus de la bun început legilor justiției. Vorbim despre condițiile în care va mai putea continua un parteneriat preluat de la Traian Băsescu, pe care Klaus Iohannis s-a bazat mult timp, concretizat prin control și putere, la schimb cu dosare politice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Epoca post-Kovesi

Pentru a nu știu câta oară, bilanț triumfalist, dar rupt de realitate, al deja fostului procuror-șef DNA, publicat aseară, în creierii nopții, pe site-ul instituției. Nimic despre “divizia de elită de la Ploiești” sau altele din țară, nimic despre abuzuri, despre achitările pe bandă rulantă pentru lipsa faptelor sau a probelor,  doar „performanțe” manageriale care bineînțeles că nu se vor mai putea repeta nicicând, așa cum a fost cu inegalabila Kovesi la conducere. Din acest motiv, după revocarea de ieri, lupta anti-corupție din România va fi pusă în pericol. Așa se prezintă propaganda…

Pentru noi toți însă, întrebarea care se pune este cum o să facem ca acest coșmar să nu se mai repete în România. Cum facem ca în fruntea DNA, ce trebuie să lucreze în continuare fără niciun fel de problemă, să vină un om pentru care corectitudinea să fie mai presus de infatuare…Ce trebuie să se întâmple ca procurorii DNA și viitorul procuror șef să vorbească foarte rar, dar atunci când o fac, adevărul din anchete să fie mai presus de orice dubiu. Cum reușim ca abuzurile din sistem, semnalate până acum, să fie sancționate prompt și corect, conform legii. Este important să nu se lase tăcerea peste toate aceste fapte, pentru că prețul plătit va fi foarte mare.

O să vă spun că pentru toate acestea, eu am încredere în ministrul Tudorel Toader. El este cel care a făcut posibil ca această schimbare, de neînchipuit acum un an, să se întâmple până la urmă. Și tot el este cel care a anunțat că o evaluare managerială similară cu DNA-ul va avea loc și la Parchetul General. Așa că surprize privind schimbările în sistemul judiciar vom avea în continuare…

Însă precedentul creat de Klaus Iohannis, prin tergiversarea semnării decretului de revocare pentru Kovesi, generează mai multe semne de întrebare privind interesul președintelui ca DNA să răspundă în continuare la comenzi privind dosarele politice. Și atunci ne întoarcem din nou, dacă va fi cazul, o dată cu nominalizarea noului procuror-șef DNA, la discuția despre suspendare. Cu un astfel de președinte nefrecventabil, suntem în situația în care această soluție extremă nu dispare niciodată.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dictatura votului

Președintele României își folosește poziția și prerogativele prezidențiale în interes electoral, pentru a bloca orice fel de lege care este promovată de actuala majoritate parlametară. Deși miza pe justiție este foarte importantă, strategia contestării activității legislative a fost extinsă la orice prevedere legală cu impact semnificativ, Curtea Constituțională a României devenind astfel adevărata structură care conduce România. Spre cinstea lor, judecătorii CCR tratează cu promptitudine valul de sesizări din ultima perioadă, obiectivul fiind unul de interes național: țara are nevoie de reforme legislative, Parlamentul lucrează și este evident acest lucru, însă președintele trebuie împiedicat să boicoteze România pentru a-și atinge propriile sale obiective.

În acest context, ieșirea prin care Klaus Iohannis a anunțat că se pregătește să atace Codul Penal la Curtea Constituțională nu este deloc o surpriză. Dacă ați observat, președintele a recunoscut în avans că va face același lucru și cu modificările la Codul de procedură penală, deși Parlamentul nu a dat votul final. Același Klaus Iohannis alege să ignore în continuare decizia judecătorilor constituționali de revocare a procurorului șef DNA, deși au expirat toate termenele avansate până acum.

Cu sarcasm și lipsă de scrupule, Curtea Constituțională este astfel transformată de președinte într-un instrument politic, de care înțelege să se folosească doar pentru a bloca legi, fără să îi respecte însă deciziile.

Există și o parte bună în acest război fără precedent pentru România. Înțelegem foate clar, cu toate demonstrațiile necesare și fără niciun fel de dubiu, cu cine avem de-a face și prin ce mecanism am fost conduși, în urma adoptării de către majoritatea parlamentară a multor legi esențiale și îndelung amânate.

Este momentul în care o decizie privind suspendarea președintelui devine inevitabilă, dar nu suficientă. Cea mai mare forță pentru a influența deciziile o are majoritatea tăcută de-acasă, care este datoare să înțeleagă și să reacționeze, dar mai ales să nu uite. Ca să știe și președintele, este singura dictatură a majorității despre care se poate vorbi, dictatura votului.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Trocul președintelui

Faptele:

  • 7 iunie 2018DIICOT începe urmărirea penală in rem pentru infracţiunea de înaltă trădare, în urma plângerii depuse de Ludovic Orban împotriva prim-ministrului Viorica Dăncilă, după o vizită de stat a premierului român în Israel.
  • 7 iunie 2018Curtea Constituţională publică motivarea deciziei privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA.
  • 8 iunie 2018 – Motivarea CCR este publicată în Monitorul Oficial și devine obligatorie pentru președinte.

România așteaptă de la Klaus Iohannis să respecte decizia CCR și să își facă datoria de a semna decretul de revocare pentru procurorul șef DNA. Președintele refuză să se conformeze și amână această decizie.

  • 27 iunie 2018Motiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă este respinsă în Parlament, aducând grave prejudicii de imagine și credibilitate liderului principalului partid de opoziție, Ludovic Orban, inițiatorul moțiunii.

Succesul moțiunii de cenzură, implicit căderea Guvernului Dăncilă, ar fi răspuns așteptărilor președintelui Klaus Iohannis, care i-a cerut demisia premierului Viorica Dăncilă imediat după vizita în Israel .

  • 28 iunie 2018DIICOT prezintă public,  după 3 săptămâni, măsura adoptată  încă din 7 iunie 2018 – „s-a început urmărirea penală in rem (cauza Dăncilă/Orban) pentru săvărşirea infracţiunii prevăzute de art.398 Cod Penal (înaltă trădare) raportat la articolul 394 lit.b şi articolul 407 al.1 Cod Penal (divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională)”.

Potrivit Constituției, dacă se începe urmărirea penală împotriva premierului Viorica Dăncilă ca persoană, aceasta poate fi suspendată oricând din funcție de președintele Iohannis, fără acordul Parlamentului.

  • 1 iulie 2018 – Conform informațiilor prezentate de un jurnalist israelian, premierul israelian Benyamin Netanyahu a amânat sedința de guvern comună cu Guvernul României, care ar fi trebuit să aibă loc în luna august la București, o decizie diplomatică, dar cu efecte nefavorabile pentru România.

Cronologia de mai sus este în mod determinant și intenționat simplificată, astfel încât firul roșu al planului să devină evident pentru oricine și mai presus de orice îndoială. Ne aflăm în fața unui  troc, în care interesele țării sunt sacrificate de președinte, pentru consolidarea unei poziții interne favorabile, în perspectiva candidaturii sale pentru un nou mandat.

Pe scurt, mesajul este cam așa: “Suspend premierul dacă mă obligați să semnez decretul de revocare a procurorului șef DNA !”

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum demonstrează Klaus Iohannis că este cel mai mare adversar al reformelor din justiție

Datorită dezvălurilor fără precedent făcute de judecătorul Petre Lăzăroiu de la Curtea Constituțională a României, am aflat cum încearcă Administrația Prezidențială, în mandatul lui Klaus Iohannis, să influențeze deciziile în justiție, la cel mai înalt nivel. Vorbim despre mărturii de o importanță deosebită, pe care este extrem de util să le știm și să le înțelegem.

Judecătorul Lăzăroiu a explicat public cum a fost chemat de consilierul prezidențial Simina Tănăsescu, cea care a pledat în fața plenului reunit al CCR împotriva revocării procurorului șef DNA, pentru a fi informat și avertizat că un ONG îi cere președintelui Iohannis să îl revoce din funcție. Chiar dacă judecătorul i-a explicat consilierului că un astfel de gest al președintelui ar fi ilegal, pentru că revocarea sa poate fi votată doar de plenul Curții, din dialog a rezultat că preocuparea Cotroceniului este mai degrabă pentru a face pe plac ONG-ului (în spatele căruia se află Monica Macovei),  chiar și cu riscul unei acțiuni nelegale împotriva judecătorului CCR.  Altfel spus, pentru a răspunde favorabil ONG-ului, consilierul Simina Tănăsescu ar fi admis că președintele poate semna chiar și un decret ilegal de revocare a judecătorului Lăzăroiu, ea însăși acceptând că aceasta ar fi o nerespectare a legii.

Dacă deja recunoașteți abuzuri în termenii discuției de mai sus, surpriza este că lucrurile nu se opresc aici.  

Aflăm în continuare cum consilierul prezidențial a afirmat că are sarcina ingrată de a-l anunța pe judecătorul CCR că există această solicitare pentru revocare, în timp ce Administrația prezidențială nu neagă întâlnirea, dar spune că Simina Tănăsescu se afla de fapt în concediu de odihnă atunci când a vorbit cu judecătorul Lăzăroiu.  Ca și cum concediul de odihnă exclude cu ceva responsabilitatea funcției…

Tentativa de influențare și presiune este evidentă, constituind un reper despre cum înțelege Administrația Iohannis să trateze Curtea Constituțională și pe judecători.

  • Logic, prima întrebare care se impune este de la cine altcineva, decât de la președinte, ar putea avea un consilier prezidențial sarcina ingrată” de a-l anunța pe unul dintre judecătorii CCR că poate fi revocat oricând ?  
  • Mergând cu analiza mai departe, ce altă decizie a Curții l-a pus mai clar în dificultate pe președinte decât aceea prin care este obligat să semneze decretul de revocare a procurorului șef DNA ?
  • Cum poate președintele să justifice tergiversarea semnării acestui decret, dacă nu prin crearea unui conflict artificial legat de mandatul unui judecător CCR ?

Înțelegem din toată această strategie cum nu a fost deloc un accident atunci când președintele a afirmat “Statul sunt eu !” Klaus Iohannis chiar asta crede și acționează în consecință ! Totodată avem și explicațiile necesare pentru eforturile președintelui de a bloca prin orice modalitate legile justiției și reforma în sistem.

Depinde doar de noi să oprim această degringoladă. Urmează o săptamână foarte importantă pentru România !

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mitingul majorității tăcute de-acasă

Pe 9 iunie ar fi urmat să merg în Piața Victoriei, la mitingul împotriva abuzurilor. Voi comenta însă acest eveniment unic pentru România din studiourile România TV și Antena 3. Am fost invitat și am răspuns favorabil, cu gândul că aceasta este datoria pe care o am acum, de a protesta în acest mod față de abuzurile din ultimii 10-12 ani, nici nu mai știm exact câți au fost.

În opinia mea, mitingul de sâmbătă nu este unul politic ca mesaj, ci doar ca organizare. Este un miting corect, justificat prin toate nenorocirile care s-au întâmplat în țară. Am văzut cu toții cum au fost distruse familii, cariere și afaceri, doar pentru că era nevoie ca procurorii aserviți sistemului să controleze orice, de la politică, afaceri, economie și administrație, să execute ținte și să facă spectacol cu cătușe.

Acum a venit momentul să fie văzuți și auziți toți cei care așteptau îngroziți să vadă pe cine mai ia DNA-ul astăzi! De aceea, la mitingul împotriva abuzurilor nu trebuie să meargă doar membrii și simpatizanții PSD și ALDE, ci toți cei care au fost victime de-a lungul timpului, familiile lor, prietenii lor, cei care și-au dat viețile și carierele peste cap, doar pentru că un procuror avea un ordin prin  care trebuia să îi execute.

Mitingul de sămbătă este despre toate aceste fapte de viață, pe care le-am trăit. Și chiar dacă se vor repara în timp, nu trebuie să le uităm! 

Sper să nu avem controverse sterile despre cifre de participanți, pentru că majoritatea tăcută de-acasă, cea care protestează în realitate, nu încape nici în zece Piețe ale Victoriei, nu doar în cea din fața Guvernului !  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Scenariul care mi-aș fi dorit să nu existe

Am scris la începutul anului că în 2018 vom ajunge la un apogeu al manipulării în România, fapt confirmat de evenimentele la care asistăm. Sunt strategii puse la cale pentru protecția a două personaje, președintele Klaus Iohannis și procurorul șef DNA, față de care vedem cum niciun efort nu este prea mare, niciun scenariu nu este ignorat. În opinia mea, procurorul șef DNA beneficiază chiar de un tratament premium comparativ cu președintele, obiectivul fiind menținerea funcției, prin anularea sau ignorarea deciziei Curții Constituționale. În acest scop însă, este necesar un pretext care să îi dea lui Klaus Iohannis motive pentru a ocoli obligația revocării. La asta se lucrează acum !

Pentru că cea mai eficientă modalitate de anulare a manipulării este explicarea planului, cred că pe toți ne interesează să înțelegem ce se întâmplă.

Săptămâna viitoare, marți, este așteptată motivarea deciziei CCR în privința revocării procurorului șef DNA. După publicarea în Monitorul Oficial (adică foarte repede), aceasta va deveni obligatorie pentru președinte, care va trebui să semneze decretul de revocare. Curtea va indica și un interval de timp pentru ca acest lucru să se întâmple, planul ocult pus la cale fiind acela de schimbare a deciziei fix în această perioadă. Urmează să vedem cum…

Pasul 1: În anumite publicații on-line, apare informația că unuia dintre judecătorii CCR, care a votat în favoarea revocării, i-ar fi expirat mandatul de două luni. Prea puțini sunt cei care acordă atenție informației, motiv pentru care ea este completată cu detalii picante din viața omului. Astfel, propagarea subiectului este ca și asigurată, ceea ce se și întâmplă în realitate.

Chiar dacă ministrul Justiției a explicat juridic de ce nu poate fi vorba ca judecătorul respectiv să fi ieșit din mandat, propaganda continuă scenariul, scopul fiind acela de a induce în opinia publică ideea că decizia CCR privind revocarea procurorului șef DNA trebuie anulată.

Pasul 2: Pe baza informațiilor din on-line, apare și ideea protestelor de stradă.  Modelul urmărit este cel de la Ordonanța 13, dar personal nu cred că se va mai ajunge vreodată la un asemenea nivel, pentru că efectul de mobilizare a scăzut pe măsură ce oamenii învață să citească strategiile de manipulare.

În acest context, nu sunt deloc întâmplătoare mesajele ambasadelor care ne-au transmis să ne descurcăm singuri cu Kovesi. Nimeni nu vrea să fie amestecat în astfel de situații, mai ales dacă există informații despre ce se pregătește în stradă.

Pasul 3: Președintele Klaus Iohannis are nevoie de proteste, pentru că nu își poate asuma singur resposabilitatea de a ignora decizia CCR.  Blocarea semnării decretului de revocare va fi justificată chiar prin pretextul numit “vocea străzii”. Astfel, președintele își va cumpăra timp pentru pasul final…

Pasul 4: Am văzut în această săptămână că din majoritatea scenariilor prezentate pe surse, despre ce se va întâmpla cu decizia CCR, nu lipsește ideea referendumului. Contrazisă cu argumente de specialiștii care spun că nu poți anula o decizie a Curții cu un referendum, ideea este propagată în continuare în aceleași medii on-line, ca fiind singura variantă ce poate duce la un astfel de obiectiv. De unde și scopul urmărit, acela de menținere pe funcție a Laurei Kovesi.

Sunt primul care îmi doresc ca strategia de mai sus să nu se confirme, să dovedim că suntem o țară normală care respectă legile și Constituția, în frunte cu președintele. Dar dacă se va pune în aplicare chiar și 10% din plan, este bine să știm cine sunt actorii, în folosul cui joacă și de ce curățenia în sistemul de justiție este cel mai important obiectiv pe care putem să ni-l propunem ca țară.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Precedentul periculos creat de Klaus Iohannis

Deși am crezut cu toții că abuzurile constituționale semnalate pe parcursul celor două mandate ale lui Traian Băsescu, inclusiv cu prilejul celor două suspendări, reprezintă tot ce putea fi mai rău în exercitarea puterii unui președinte, Klaus Iohannis vine acum să spargă toate barierele. Și nu doar din punct de vedere politic…

Există specialiști în drept constituțional care decriptează planul președintelui de suspendare a premierului Viorica Dăncilă ca fiind un precedent deosebit de periculos în interpretarea Constituției, o situație atipică, nepusă până în prezent în ceea ce privește relația instituțională dintre Guvern și președinte. Adică ce ne-a transmis Klaus Iohannis cu privire la “oportunitatea politică” în revocarea procurorului șef DNA, se aplică și în cazul premierului, dar în sens invers, fără niciun fel de preocupare pentru instabilitatea politică provocată în țară și efectele unei crize la un asemenea nivel.

Concret, pentru un premier care nu deține funcția de senator sau deputat, deci nu este apărat de imunitatea parlamentară, planul de suspendare dibuit de președintele Klaus Iohannis, prin interpretarea Constituției, se poate derula în felul următor:

Pasul 1 – Cineva depune o sesizare penală la adresa premierului. În cazul de față, pentru un control politic corespunzător, cel desemnat să o facă a fost liderul PNL, Ludovic Orban. Funcția politică nu este însă obligatorie.

Pasul 2 – Sesizarea este repartizată unui procuror care, pentru a începe urmărirea penală, deci înainte de a administra orice fel de probe, prin intermediul Procurorului General al României, face o solicitare în acest sens către Senat sau Camera Deputaților (dacă premierul este parlamentar) ori  președintelui României (în cazul Vioricăi Dăncilă, care nu deține o funcție aleasă în Parlament).

Pasul 3 – Simultan cu cererea privind urmărirea penală a premierului, președintele României poate dispune suspendarea acestuia, asimilând practic în mod incorect urmărirea penală cu vinovăția.  În cazul de față, după patru cereri de demisie adresate Vioricăi Dăncilă, este foarte ușor de estimat ce va face Klaus Iohannis.

Pasul 4 – Dacă perioada de suspendare a premierului, determinată de urmărirea penală, este mai mare de 45 de zile, se ajunge din nou la o interpretare constituțională, întrucât se poate considera – și există opinii în acest sens – că premierul nu și-a putut exercita funcția pe o perioadă maximă acceptată.

Este foarte corect că actualul text al Constituției a fost conceput pentru oameni normali, de unde și crearea situației complet atipice cu care ne confruntăm în prezent. Nimeni nu și-a imaginat că un președinte își poate ignora până la extrem rolul său de mediator, astfel încât să atingă un asemenea nivel de interpretare a textelor legislative, doar pentru a provoca o criză politică.

Se va ajunge cu siguranță din nou la Curtea Constituțională pentru reglementarea unor abuzuri de acest fel, însă problema esențială pe care trebuie să ne-o punem este până unde poate merge Klaus Iohannis pentru a avea un guvern obedient și cum interesul real al României nu contează absolut deloc pentru președinte.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr