Prețul protecției pentru Kovesi, denigrarea României

Cât de multă disperare trebuie să provoace evaluarea ministrului Justiției în privința șefei DNA, dacă pentru apărarea ei s-a compromis însuși Gabriel Liiceanu, susținut de protestatarii #rezist, în direct la Parlamentul European…

Cât de mare trebuie să fie disperarea și cât de amplă manipularea dacă protestatarii #rezist au recurs până și la un anumit nivel de hărțuire verbală a ministrului Justiției, atent pregătită pentru camerele video, tot la Parlamentul European, cu scopul evident de intimidare și presiune. …

Cât de puțin trebuie să fi contat faptul că prețul pentru toate acestea a fost denigrarea României și afectarea imaginii noastre ca țară, chiar la kilometrul zero al democrației europene.

Nu este prima dată când reprezentanți ai unor structuri politice de dreapta din România, mai mult sau mai puțin oficiale, la inițiativa și cu susținerea Monicăi Macovei, ne fac de râs în Europa, sacrifică interesele României și imaginea țării, pentru a susține structuri ce asigură un control politic ocult. Important este că la finalul unor episoade de acest gen, răul este făcut, dar cei care l-au generat n-au niciun fel de problemă. Datorită “tradiției” de peste 12 ani care a însemnat în primul rând protecție de la cel mai înalt nivel, ei știu că nimeni nu le va cere să își asume consecințele acestui tip de comportament, nu îi va face să plătească, politic și penal, pentru prejudicii aduse țării.

Este un moment critic și extrem de serios în care această “tradiție” nefastă a denigrării României ar trebui să își primească sancțiunile legale, prin indentificarea a trei repere: cine și ce are de câștigat, cine plătește și care sunt agenții de influență folosiți de fiecare dată în astfel de acțiuni ce afectează imaginea țării.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (I)

Decizia prin care Curtea Constituțională a României a stabilit că DNA și-a depășit atribuțiile, nu a respectat Constituția și a făcut un abuz anchetând Guvernul pentru OUG 13 a primit în final și motivarea judecătorilor. Ultimul impediment procedural cu privire la încălcarea legii de către o instituție a statului a fost astfel depășit. Ca urmare, opinia publică așteaptă reacția autorităților din sistemul de justiție față de această situație, confirmată oficial în premieră, în special pentru activitatea DNA.

Dincolo de reacțiile politice care cer în mod corect demisia de onoare a procurorului șef Laura Codruța Kovesi, inclusiv a procurorului general Augustin Lazăr, problema ce se ridică acum este apariția unui precedent deosebit de periculos, în condițiile în care decizia CCR ar rămâne fără urmări. Dacă partidele propun legi ce se dovedesc în final neconstituționale acceptă fără comentarii să le modifice, asumându-și chiar și contestarea publică, dacă votul românilor exprimat prin referendum a fost anulat, în ciuda nemulțumirii generale, tot printr-o decizie a Curții Constituționale, atunci DNA și Parchetul General nu au cum să reprezinte o excepție. O hotărâre în acest sens este așteptată de la noul ministru al Justiției, care are posibilitatea să propună președintelui României revocarea din funcție a celor responsabili.

Personal, apreciez foarte mult că o astfel de decizie, nici măcar o reacție publică, nu au fost exprimate la cald, în ciuda unor presiuni și așteptări evidente. Cred că motivația nu trebuie să fie nici politică, nici emoțională, nici precipitată, ci foarte profesională și perfect asumată în conformitate cu normele de justiție din România, cu respectarea punctelor de vedere ale asociațiilor profesionale. Acesta va fi un semnal serios că sistemul are posibilitatea să se reformeze din interior.

Informații de ultimă oră prezentate în spațiul public arată din păcate că acest abuz confirmat al DNA a fost întâmpinat de procurori și Laura Codruța Kovesi cu o petrecere într-o pensiune ascunsă în munți, dar și cu o promovare a procurorului care s-a ocupat în mod direct chiar de anchetarea OUG 13.

Cum o astfel de sfidare este în egală măsură fără precedent, provocarea în fața căreia se află acum ministrul Justiției reprezintă un moment de reper pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim în România “justiție selectivă” sau “instituții de forță ale statului”. Este adevărat că în final va trebui să mai vrea și președintele Klaus Iohannis, dar momentul de separare a apelor este foarte corect justificat și nu trebuie în niciun caz pierdut.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Răspunsul Parlamentului pentru românii care cer suspendarea președintelui

În premieră absolută, Parlamentul a adoptat astăzi o declarație prin care condamnă acțiunile și pozițiile publice exprimate de președintele României, în egală măsură de Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la depășirea limitelor constituționale în contextul dezbaterilor despre Ordonanța 13.

“Parlamentul Romaniei califică drept neconstituționale și inacceptabile judecățile pe care fie Președintele României, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie reprezentanți ai Ministerului Public le formulează la adresa unor decizii și activități ale Guvernului. Asemenea acțiuni uzurpă ilegal și abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, în diferitele forme prevăzute de lege și de regulamentele camerelor, pentru activitatea sa”, se arată în textul declarației, care a fost adoptată de plen cu 203 voturi „pentru” si 94 de voturi „împotrivă”.

Dincolo de mesajul instituțional și în esență diplomatic, vorbim practic despre o declarație de independență a Parlamentului, corectă, necesară și îndelung așteptată de români, care va avea cu siguranță efecte pe termen lung în privința respectării Constituției și a separației puterilor în stat.

Personal, mi-aș fi dorit ca și în timpul mandatelor mele de senator să particip la un astfel de moment, în care Parlamentul să își susțină rolul corect în stat, statutul și demnitatea conferite prin vot.

Declarația de astăzi este un răspuns direct la revolta românilor cu privire la atitudinea președintelui și a sistemului juridic pe care acesta îl folosește în interes politic. Altfel spus, Parlamentul i-a arătat în sfârșit lui Klaus Iohannis cartonașul galben și l-a atenționat că deocamdată nu este roșu, doar pentru că stabilitatea politică necesară în vederea aplicării programului de guvernare este mult mai importantă decât derapajele prezidențiale. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza justiției

Sistemul de justiție din România se află în aceste zile în fața celui mai important examen, cel al echilibrului, credibilității și aplicării corecte a legii, indiferent de persoanele vizate. De modul în care îl va trece sau nu, va depinde funcționarea mecanismelor statului pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de-acum înainte, cât a durat ca actuala situație să se consolideze. În mod normal, restructurarea și corecțiile ar fi trebuit să vină din interior. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat natural, pe piață au apărut dovezi, declarații, înregistrări care demonstrează cum așa-zisa luptă anticorupție a generat sau generează în continuare un alt tip de corupție, ce are ca obiectiv controlul ocult al instituțiilor statului și puterii politice.

În acest context, asistăm la derularea secvențială a câte unui episod, ce nu trebuie privit separat, ci inclus într-un mecanism care se definește la modul general prin “cum era/este controlată România prin dictatura fricii și a abuzurilor, dar mai ales când rezolvăm această problemă”.

Am fost întrebat despre motivele tăcerii lui Sebastian Ghiță, ale cărui dezvăluiri s-au confirmat până acum în totalitate, chiar dacă au vizat doar o parte a acestui sistem. Cred că asistăm de fapt la o strategie, prin care cealaltă parte a binomului, spre exemplu, care se mai află încă la butoane, este lăsată să își dovedească măsura valorii. Și în prezent chiar asta se întâmplă. Dacă s-a ajuns ca instituția DNA, ce ar fi trebuit să se ocupe de combaterea corupției și nu de politică, să influențeze de fapt, în mod decisiv, viața politică în România, prin dosare penale respinse ulterior de instanțe, atunci înseamnă că situația cu care ne confruntăm afectează implicit libera opțiune de vot a cetățenilor.

Despre asta va fi vorba începând de săptămâna viitoare, când vom vedea în ce măsură sistemul de justiție din România mai are mecanime de autoreglare și reacție în fața abuzurilor sau dacă nu va fi nevoie de alte și alte probe pentru ca tot adevărul să fie scos la lumină.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Partea mea de adevăr. Misterul înregistrărilor.

În ultima perioadă, în spațiul public, mai exact doar în anumite ziare on-line, au fost publicate, prelucrate și interpretate în fel și chip, înregistrări audio private care mă vizează. De fapt, este vorba despre înregistrarea unei singure întâlniri care a avut loc undeva în anul 2015, înaintea alegerilor interne din PSD. Dialogul purtat într-un spațiu informal a fost ulterior împărțit în mai multe fișiere audio, iar conținutul scos din context și prezentat de așa natură încât să îmi aducă prejudicii de imagine.

Am așteptat ca expunerea înregistrărilor să se deruleze până la capăt, chiar dacă multe fragmente au fost reluate de două sau trei ori și probabil vor mai fi, astfel încât să nu existe nici cea mai mică suspiciune legată de faptul că m-aș putea teme de publicarea conținutului discuțiilor. Toate, dar absolut toate afirmațiile pe care le-am făcut au fost discutate/explicate cu cei vizați și nu neapărat acum, ca urmare a (re)publicării. Spre exemplu, episodul cu Ion Eparu a apărut și anul trecut, chiar în ultima zi de campanie electorală pentru alegerile parlamentare, când ne aflam împreună pe stradă. N-a fost nicio problemă, nu este nici acum ! Și nu e singura situație de acest fel…

Dialogul înregistrat s-a bazat pe un anumit context existent la vremea respectivă, implicațiile politice interne fiind perfect justificate. La doi ani distanță însă, acestea par elemente de detaliu care au fost uitate undeva pe drum, cu toate că atunci au reprezentat singura logică a discuțiilor. Iar toți cei implicați știu exact despre ce vorbesc !

Celor care mi-au spus că ar trebui să mă adresez justiției pentru înregistrări private ilegale, difuzate într-un spațiu public, le fac precizarea că nu am făcut niciun fel de demersuri juridice, deși am identificat încadrări legale clare, pentru că nu acesta este obiectivul pe care îl vizez. Totuși, mi s-a părut important să vă prezint și punctul meu de vedere.

  1. Opiniile pe care le-am exprimat atunci, când da, eram supărat, și îmi puteam permite să-mi arăt supărarea într-o discuție privată, nu mai sunt de actualitate acum. În prezent am relații civilizate cu toți liderii PSD Prahova, cel puțin așa sper, și așa îmi doresc să rămână.
  2. Am comunicat direct faptul că nu am în intenție să dezvolt niciun fel de controversă cu nimeni din PSD, chiar înainte de publicarea acestor înregistrări. Din contră, mă străduiesc să închid toate conflictele politice care au apărut fără voia mea sau pe care le-am provocat de-a lungul timpului, din cauza unui mod prea direct de a mă exprima. Timpul va decide dacă am avut dreptate sau nu !
  3. În ultimul an, am ajuns la concluzia că nu funcțiile sau nivelul de poziționare într-o structură politică sunt importante, ci reacția personală și autentică la tot ceea ce se întâmplă în jur. De aceea, n-am avut și nu am niciun fel de problemă în a-mi prezenta scuze public acelor lideri PSD care se simt în continuare deranjați de vorbele pe care le-am spus într-o perioadă tensionată pentru toată lumea. Cei mai mulți dintre ei știu foarte bine cum au stat lucrurile în realitate. Din punctul meu de vedere, spun asta foarte clar, nu doresc să mențin în actualitate tensiuni sau controverse.
  4. Probabil că este inutil să vă mai explic de ce aceste înregistrări, vechi de 2 ani, au apărut acum în spațiul public…Deranjez foarte mult prin comentariile pe care le fac cu privire la scandalul legat de DNA Ploiești, pentru că opinia publică, dar și autoritățile au înțeles că procurorul Mircea Negulescu nu a făcut totul singur sau de capul lui. Cercurile de interese dezvoltate în jurul acestui procuror conștientizează pericolul iminent și reacționează. Vor să fie liniște, dar asta nu se mai poate, și nu din cauza mea !
  5. În ceea ce mă privește, răspunsurile pe care le dau la întrebările ce îmi sunt adresate se justifică strict prin expertiza mea profesională. Dar dacă trebuie să “plătesc” dreptul de a-mi exprima opinia, cu o campanie de presă (la nivelul la care este) ca răzbunare pentru că am sesizat instituțiile statului și mi-am dus până la capăt acest demers, atunci așa să fie ! Oamenii de bună-credință sunt sigur că vor înțelege întregul context și până la urmă adevărul va ieși la iveală !

La final, dar nu în ultimul rând, aș vrea să urez spor la înregistrări și mult succes celor care doar asta știu să facă !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce facem cu președintele care dezbină românii

România are un președinte care nu este capabil să își exercite rolul de mediator. Klaus Iohannis nu știe să unească, ci doar să dezbine, pentru a-și urmări și îndeplini propriile sale interese personale și politice. Indiferent că este vorba despre cetățeni sau politicieni, președintele Iohannis îi împarte pe toți în buni sau răi, în funcție de modul în care răspund la așteptările, dorințele sau ordinele sale.

Sincer, nu știu ce este mai rău: faptul că mulți dintre români se așteptau ca președintele să încurajeze în continuare dezbinarea sau că acest mod de a gândi și de a-și exercita funcția a fost confirmat fără nicio ezitare de însuși Klaus Iohannis, chiar de la tribuna Parlamentului.

Înainte ca președintele să își înceapă astăzi discursul, am spus că nu mă aștept la un gest înțelept de unificare, calm și echilibru, am explicat că prezența la Parlament va fi un prilej de etalare a puterii, însă chiar nu m-am așteptat la atâta aroganță, la asemenea provocări și atitudini jignitoare față de partidele care i se opun. Klaus Iohannis a sfidat practic majoritatea parlamentară și implicit pe români !

În mod special după discursul de astăzi, orice escaladare a manifestărilor de stradă va fi exclusiv responsabilitatea președintelui. Când toată țara avea nevoie de calm și liniște, Klaus Iohannis a dat de înțeles că protestele de stradă vor putea continua.

În aceste condiții, singura soluție care ne rămâne este ca românii să fie mai înțelepți decât însuși președintele. Și acesta nu este deloc un lucru complicat !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Proverb românesc: “Înțeleptul cedează primul, dar prostul niciodată!”

România profundă, tăcută și înțeleaptă, care nu iese în stradă, dar își exprimă îngrijorarea așa cum poate, trebuie să știe că ordonanța 13, abrogată astăzi de Guvernul Grindeanu, a fost întotdeauna doar un pretext. Scânteia numai bună să genereze haosul. A urmat apoi dezinformarea, manipularea publică, construirea motivației pentru protestele de stradă, pentru ca în final să se ajungă la obiectivul urmărit de la bun început: schimbarea majorității politice rezultate din alegeri si înlocuirea ei cu un sistem perfect controlabil, un fel de guvern tehnocrat 2.

Așa s-a ajuns la războiul româno-român, despre care mulți poate că nici nu înțeleg de unde și de ce a apărut, la mai puțin de două luni după alegeri. Este încurajat și întreținut de forțe străine României, prin intermediul președintelui Klaus Iohannis, al structurilor de forță pe care acesta le controlează, și are obiective exclusiv economice. Pentru îndeplinirea lor, asistăm la un asalt asupra controlului puterii politice, folosind presiunea străzii.

Altfel spus, planul este ca guvernarea PSD-ALDE să plece, chiar dacă a câștigat alegerile, numai pentru faptul că și-a asumat măsuri economice care, deși sunt în beneficiul românilor, pot duce implicit la diminuarea profitului multinaționalelor prezente în România.

Să nu considerați prezentarea acestui mecanism ca un semn de simpatie sau antipatie față de oricare dintre părți. S-ar fi întâmplat la fel cu orice majoritate care, prin cine știe ce conjunctură, ar fi atentat la ce are capitalul străin mai de preț în România: profitul obținut simplu, ieftin, fară bătăi de cap cu autoritățile, complicații sau artificii legislative, forță de muncă ieftină, calificată și extrem de disciplinată.  A, și un președinte dispus să răspundă la comenzi, atunci când ele vin de la cine trebuie…

Pentru că am rămas unul dintre puținele state europene în care așa ceva mai este posibil, miza este foarte mare, iar războiul va fi în continuare aprig.

De aceea, decizia Guvernului de abrogare a ordonanței ce s-a aflat atâtea zile în dispută publică, precum și invitația la dialog cu celelalte forțe politice, pentru a conveni în fond reglementări de natură juridică absolut necesare, nu reprezintă altceva decât semnale pentru calm și echilibru, care să permită punerea în aplicare a programului de guvernare. Acesta este cel mai important pentru români sau aceasta ar trebui să fie varianta optimistă pentru cei mai mulți dintre noi.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum și-a început Klaus Iohannis campania electorală pe banii noștri

Demonstrațiile de putere și orgoliu ale președintelui Iohannis, asumate chiar cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare, marchează un început disperat de campanie prezidențială, destul de zgomotos, dar cu greșeli de necrezut pentru un asemenea nivel. Deși deocamdată se află în competiție doar cu poporul român, Klaus Iohannis ține cu orice preț să-i cheltuiască banii, pentru a obține un nou mandat în funcția de președinte al României.

Cu riscul declanșării unei crize politice, de natură a afecta grav interesele românilor ce țin de nivelul de trai și perspectivele de dezvoltare ale țării, președintele își asumă chiar și încălcarea premeditată a legii, cu unicul scop de a coaliza interesele politice de dreapta, sacrificând interesele naționale.

  • După șase zile de la momentul apariției intempestive la Guvern pentru a conduce ședința Cabinetului Grindeanu, Klaus Iohannis a recunoscut că s-a dus la Palatul Victoria neinvitat. Deci ilegal. A profitat însă de această postură pentru a transmite mesaje care, după cum s-a dovedit ulterior, au stat la baza propriei sale campanii de imagine. N-a mai contat că legea nu i-ar fi permis să apară în contextul respectiv, cât timp obiectivul politic a fost atins: s-a inventat o temă de natură să inflameze opinia publică, iar președintele s-a lipit de ea, chiar dacă în realitate faptele nu au existat.
  • La câteva zile, campania a continuat. Președintele și-a făcut apariția la un miting de protest neautorizat, preluând aceleași mesaje lansate cu prilejul ședinței de guvern prezidate ilegal, deși prin prezența în stradă și declarațiile de instigare împotriva instituțiilor democratice ale statului, a generat grave încălcări ale legii siguranței naționale.
  • Campania a mers mai departe, cu anunțul de convocare a unui referendum național pe tema amnistiei și grațierii, deturnând de la nivel prezidențial sărbătoarea prilejuită de Ziua Unirii Principatelor. Mesajele de unitate a tuturor românilor nu și-au mai găsit loc din cauza atacurilor la politicieni, pentru ca la nici 12 ore președintele să schimbe pur și simplu tema referendumului pe care tot el și-l asumase.
  • Klaus Iohannis a recunoscut că declarațiile inițiale au fost eronate și nu poate cere referendum pe tema grațierii. Au apărut astfel noi idei pentru consultarea cetățenilor, cum ar fi “continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”.
  • Specialiștii în domeniu nu au reușit până în prezent să decripteze ce întrebări ar putea să răspundă obiectivului și oportunității unei astfel de consultări, având în vedere că se cheltuie totuși bani publici, în condițiile în care nimeni nu se opune luptei împotriva corupției. Și în privința “integrității funcției publice” persistă în continuare confuzia, pentru că este greu de  înțeles ce a vrut să spună președintele cu o astfel de exprimare și care este relevanța acestei teme pentru un referendum.

Singurul răspuns valabil a venit de la preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, Dana Gîrbovan, care a pus punctul pe i și a explicat foarte clar motivația ascunsă a unei campanii electorale pe care România nu trebuie să o mai accepte:

Intenția președintelui Klaus Iohannis de a face un referendum pentru “continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice” relativizează legea și discreditează lupta anticorupție, deoarece face din ea dintr-un instrument de aplicare a legii, o armă în bătălia politică.

Pe banii românilor, aș adăuga eu !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un nou Băsescu pe scaunul de la Cotroceni

Președintele României, Klaus Iohannis, încearcă să rezolve situațiile de criză din țară prin adaptarea realității la soluții convenabile, pentru a-și îndeplini obiectivele politice pe termen lung. Altfel spus, alege să așeze lucrurile cu mâna, conform propriilor interese, trecând într-un plan secundar faptele, contextul, ansamblul problemelor, inclusiv întrebările rămase fără răspuns, pe care cu toții ni le punem.

Un fel de „Las-o așa sau facem așa, că e mai bine!”, chiar dacă opinia publică, specialiștii pe diverse probleme rămân stupefiați în fața modului în care președintele înțelege să gestioneze sau să închidă diverse scandaluri publice și probleme ce nu îi convin. Totul se întâmplă respectând un plan bine stabilit, despre care descoperim că excede prerogativele prezidențiale, dar include pe deplin implicarea și controlul politic.

Primul moment de acest fel, pe care personal l-am considerat un atac la inteligența celor care se pricep la acest domeniu, este tentativa de a închide criza de la SRI, prin transferarea ei la Parlament, cu o importantă miză politică, ce va deveni evidentă de săptămâna viitoare. Al doilea este prezența intempestivă în această dimineață la ședința de Guvern, într-o mișcare de forță, cu scopul de a puncta mediatic, deși Constituția nu îi oferă această libertate.

Numitorul comun al celor două situații, cele mai recente, este acela de a da șah partidelor, liderilor politici, Guvernului, Parlamentului, oricui nu îi recunoaște puterea. Acestea sunt zilele în care reîncepe scandalul politic în România, cu un nou președinte de tip Băsescu pe scaunul de la Cotroceni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr