O mână de fier într-o mânușă de catifea

Desemnarea europarlamentarului Viorica Dăncilă pentru funcția de prim-ministru al Guvernului României, primul premier femeie din istoria noastră, reprezintă o decizie normală și strategic-politică a președintelui Klaus Iohannis. Pe lângă evitarea unei crize pentru care ar fi fost singurul responsabil, președintele a transmis către majoritatea parlamentară și guvernamentală semnalul că va monitoriza în detaliu îndeplinirea obiectivelor Guvernului și va folosi în avantajul său electoral orice argument contra, orice întârziere sau conflict politic și social.

Deci nu există nicio prietenie între președinte și PSD-ALDE o dată cu această desemnare, ci se joacă cu termenele din programul de guvernare pe masă. Este practic semnalul de început al campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, deocamdată cu doi competitori: coaliția PSD-ALDE pe de-o parte și președintele Klaus Iohannis de cealaltă parte.

Faptul că președintele nu are de partea sa o opoziție inteligentă, care să îi înțeleagă mișcările pe termen lung și să nu îi ceară decizii neconstituționale (cum ar fi refuzul de a desemna premierul majorității) este cu siguranță un dezavantaj, cu care Klaus Iohannis va avea de tras foarte mult. Dacă în loc să își asume rolul tehnic de urmărire a activității Guvernului, opoziția și susținătorii #rezist au ales să îl critice și să iasă în stradă chiar împotriva președintelui, înseamnă că atâta pot, iar atenția noastră se va îndrepta exclusiv asupra activității cabinetului premierului Viorica Dăncilă.

În calitate de prim-ministru, doamna Dăncilă va avea un rol istoric și o responsabilitate esențială pentru România. Într-o perioadă în care nu mai știm cum să ieșim din controverse și scandal, ea va fi obligată să readucă echilibrul și calmul în societatea românească, acesta fiind în opinia mea cel mai important obiectiv. Va trebui să pună la muncă sistemul de stat românesc, lucru care nu se poate face decât cu o mână de fier într-o mânușă de catifea.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un președinte paralel, pentru un stat paralel

Oricum s-ar manifesta justiția din România, precum și cei care o înfăptuiesc, indiferent de abuzuri și dosare politice, președintele României se declară un susținător al acestei stări de lucruri. Mai mult decât atât, Klaus Iohannis  spune foarte clar că apreciază cele două structuri de parchet campioane la oameni nevinovați transformați în “penali” și în esență nu dorește să se schimbe nimic în acest domeniu, chiar dacă cei mai mulți români vor exact contrariul.

Pentru că la prima ieșire publică din 2018, cu prilejul alegerii conducerii CSM, președintele a considerat normal să facă astfel de declarații și să dea țării semnale de acest fel, cred că este momentul ca și noi să începem să ne gândim foarte serios la profilul președintelui pe care îl dorim pentru România, având în vedere că tocmai am intrat într-o perioadă preelectorală înainte de prezidențialele anului viitor.

Dacă vrem un președinte care vede o cu totul altă realitate decât cea percepută de noi, și nu doar în justiție, un președinte ce protejează actualul sistem judiciar, pentru ca apoi să îl folosească sub formă de instrument politic ca să își înlăture adversarii, un jucător politic în loc de președinte, interesat să pândescă anumite strategii ale partidelor, astfel încât să poată interveni ulterior cu un interes personal, un președinte ce nu respectă prezumția de nevinovăție a oricărui cetățean român și în general susține o minoritate care vrea să își impună voința prin proteste neautorizate, atunci sunt convins că acel președinte se poate încadra cu succes în profilul lui Klaus Iohannis.

Dacă însă vrem un președinte al tuturor românilor, un om normal, care recționează conform intereselor noastre, ale tuturor, atunci trebuie să urmărim atent și să judecăm la rece ce se întâmplă în România, pe baza informațiilor corecte și echilibrate, ignorând manipularea, așa cum realitatea ne dovedește că este extrem de necesar.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Românii și criza de încredere

Dezinformarea, agresivitatea și starea de haos, atent creată și gestionată, au fost principalii adversari ai românilor în anul 2017, în condițiile în care au generat o debusolare cum nu cred că am mai văzut vreodată. Trăim într-un fel de bătălie cu un adversar nevăzut care, prin mijloace oculte, de influențare și presiune, face tot ce poate astfel încât să se opună oricărui bine pentru români. Chiar cu riscul de a da țara peste cap !

În această logică introduc atât manifestările de stradă legate de legile justiției, extrem de bine organizate, dar pe care nu și le asumă nimeni, mai nou protestele unor procurori și judecători foarte bine plătiți, față de legi nevotate, aflate doar în stadiul de propuneri, precum și contextul, unic în lume, prin care sindicatele dintr-o țară protestează atunci când cresc veniturile angajaților. Orice om normal va recunoaște că asistăm la o logică inversată, confirmată inclusiv de temerile pensionarilor că, deși primesc și vor primi în continuare mai mulți bani la pensie, la un moment dat ar putea rămâne fără ei. Un fapt imposibil, întreținut doar din zvonuri, dar care se manifestă în spațiul public.

Cred că adevăratul bilanț al anului 2017 va avea două perioade cheie: februarie și august 2018 – când atât angajații, dar și pensionarii, vor vedea concret cum și cu cât le-au crescut veniturile. La fel se vor clarifica și lucrurile legate de legile justiției, pentru că începutul anului viitor va arăta foarte clar cine vrea ca acestea să existe, cine nu și mai ales de ce. Iar această demonstrație va face diferența între conducătorii buni și cei nocivi pentru țară. 

Anul 2017 a fost ca un tratament dureros și necesar pentru noi toți, fără de care nu știu cum am fi putut merge mai departe. Dacă ne-am vaccinat împotriva manipulărilor de orice fel, a dezinformărilor și controlului incorect, dacă reușim să ne vindecăm de criza de încredere, sigur din 2018 vom putea începe să construim !  

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce fac în România protestatarii de profesie

Ca să știm cu toții la ce să ne așteptăm, nu va exista nicio limită în privința presiunilor pentru blocarea legilor justiției. Deja nu mai vorbim de proteste spontane, ci despre acțiuni de gherilă a străzii, gestionate de oameni organizați și special antrenați pentru a provoca haosul care să oprească dezbaterile democratice. Vizat va fi Parlamentul României și nu cred că este deloc o glumă planul anunțat pe rețelele de socializare referitor la atacul efectiv asupra clădirii. Vorbim despre evenimente fără precedent anunțate pentru săptămânile următoare, miza fiind păstrarea controlului ocult asupra mediilor politice, sub pretextul luptei anticorupție și al independenței procurorilor.

În realitate însă, lupta anticorupție înseamnă redeschiderea unor dosare vechi, cu dedicație pentru liderii politici ai zilei, chiar dacă acestea au fost închise de mai mulți ani, cu neînceperea urmării penale sau din lipsă de probe. Aceasta în condițiile în care cazuri noi de corupție, cu fapte petrecute în actuala guvernare spre exemplu, nu există, dar compromiterea publică a celor vizați trebuie cumva să se realizeze. În același timp, „independența procurorilor pusă în pericol” se referă de fapt la intenția de blocare cu orice preț a responsabilității acestora față de multitudinea abuzurilor, confirmate de instanțele de judecată prin multiple achitări.

Ca urmare, fotografia acestui final de an se poate concretiza astfel:

Pentru ca procurorii să nu poată fi trași la răspundere în privința hărțuielilor și abuzurilor, pentru ca presiunile dosarelor politice să meargă în continuare mai departe, nimic să nu se schimbe și statul paralel să își facă în continuare de cap, vom avea poate cele mai violente proteste la Parlamentul României, atât în interior, cât și în afară.

Din acest punct de vedere, extrem de importantă pentru o imagine de ansamblu asupra fenomenului și informarea corectă a cetățenilor ar fi prezentarea unui istoric contravențional al liderilor celor care protestează. Sunt toate datele că vom descoperi cum nu avem de-a face cu activiști neutri, care ies pur și simplu în stradă din spirit civic, ci cu protestatari de meserie, ce au acumulat de-a lungul timpului zeci de amenzi contravenționale, pe care n-au avut nicio problemă să le plătească. Cu banii cui și de ce nu există alte consecințe față de încălcarea legilor, asta este de datoria statului să ne lămurească.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Adevărata miză, tot legile justiției

Ar fi fost de dorit ca într-o zi de tristețe națională, așa cum a fost azi, să nu mai avem parte de proteste politice, măcar din respect pentru durerea românilor care și-au condus pe ultimul drum un simbol național, pe Stela Popescu. 

N-a fost să fie, vedem că reperele naționale nu sunt aceleași pentru toți, așa încât pentru a înțelege mai bine semnificația mobilizărilor pe facebook din această seară, cred că ar trebui să ne punem doar câteva întrebări:

  • Cine și de ce a plătit pentru organizarea unor proteste de stradă împotriva legilor justiției, în condițiile în care, cred că este evident pentru oricine, nu poate fi vorba despre manifestări spontane ?
  • De ce anumite sindicate participă la proteste împotriva legilor justiției, în condițiile în care peste 90% dintre români vor ca acestea să existe ?
  • Câți dintre procurorii sau magistrații care se opun acum schimbării legislației din sistemul de justiție, pentru că nu vor să se impună răspunderea magistraților, și-au început și consolidat carierele tocmai cu sprijinul sau prin intermediul ONG-urilor care susțin sau organizează astăzi aceste proteste ?

Răspunsurile sunt la îndemâna fiecăruia dintre noi, le regăsim în bunul simț românesc ce ne dă posibilitatea să înțelegem când s-a depășit limita pentru un interes care nu este al nostru și ne afectează ca popor. Faptul că le căutăm și ne gândim la aceste răspunsuri este cea mai bună soluție pentru a nu fi victimele unei manipulări masive, aflată în plină desfășurare, și care a generat deja mult prea multe probleme, conflicte și confuzie în societatea românească.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum a transformat Iohannis vizita la Ploiești într-un prilej de răfuieli politice

tren-2

Președintele Klaus Iohannis la Ploiești, după trei ani de la preluarea mandatului !

Cu trenul.

Sursa foto: news.ro

Campanie de imagine și subiect cu declarații de presă, prilej pentru aceleași atacuri politice împotriva PSD și a majoritatii parlamentare și guvernamentale, din partea unui președinte care ar fi fost de dorit să fie al tuturor românilor, nu să se remarce în primul rând ca jucător politic.

Pentru că asta a făcut de fapt Klaus Iohannis la Ploiești, a folosit un eveniment de o importanță istorică, și anume dezbaterea “Oraşele României la 100 de ani de la Marea Unire”, pentru a da semnale de răfuieli cu PSD-ul, cu Guvernul, cu Liviu Dragnea și cu cine a mai considerat oportun în contextul actual. Un moment de istorie, irosit pentru un moment de replici politice.

Din informațiile prezentate public, am înțeles că în fața unui auditoriu agreat, format într-o măsură determinantă din importanți reprezentanți ai PNL, președintele s-a referit la “Un viitor smart pentru Ploiești” ca fiind strategia prin care toate resursele sunt folosite pentru creșterea calității vieții cetățenilor. Adică a noastră, a ploieștenilor.

În acest sens, n-am să mă raportez la asfaltarea de urgență a craterelor din carosabil, pentru că probabil nu este nici prima, nici ultima dată când se întâmplă asta la venirea unui președinte, ci mai ales la sprijinul concret pe care Klaus Iohannis l-ar fi putut oferi cu adevărat Ploieștiului. Mai exact, în loc să se limiteze la o sală de la UPG, simbolică pentru Ploiești de altfel, mă gândesc că președintele ar fi putut continua semnalul de mobilitate dat prin călătoria cu trenul, urcându-se și într-un autobuz din Ploiești. Poate că includerea unui astfel de moment în program ar fi generat un anumit tip de mobilizare pentru calitate și curățenie, iar cei care călătoresc cu autobuzul știu foarte clar la ce mă refer. În același timp, pentru a reflecta conceptul “smart” pe care l-ar putea avea Ploieștiul, președintele s-ar fi putut întâlni cu poluatorii din oraș, cărora să le explice perspectivele deosebite pe care le-ar putea oferi o implicare corectă a acestora în viața comunității.

Klaus Iohannis a alocat însă mult timp declarațiilor politice…Ne-a spus totuși că Prahova a atras 2,1 miliarde de euro din investiții străine directe (locul 3 pe țară), având șomaj de 3%, sub media națională.

Întrebarea care se pune este dacă președintele a pus și el umărul (diplomatic, desigur) pentru atragerea unui singur euro din toți acești bani și dacă n-ar fi fost corect ca președintele României să-i respecte, așa cum merită, prin atenție și mesaj, pe toți cei care, muncind de-a lungul anilor, i-au dat acum posibilitatea să se arate satisfăcut de performanțele din statistici. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum se desfășoară bătălia cu Statul paralel și ce consecințe are

O aprigă bătălie se află în plină desfășurare în acest final de an în România, între puterea construită în ultimii 12 ani și exercitată de Statul paralel, și cea legitimă, rezultată în urma alegerilor din 2016.

Ca să înțelegem foarte clar la ce nivel a ajuns situația, este suficient să integrăm chemarea de astăzi la DNA a lui Liviu Dragnea, liderul principalului partid de guvernare, într-un context politic mai larg și să stabilim care dintre acțiunile politice desfășurate în Parlament deranjează mai mult Sistemul și îl determină să reacționeze :

  • Comisia de anchetă pentru alegerile prezidențiale din 2009  
  • Comisia de control a activității SRI
  • Comisia specială parlamentară pentru legile justiției.

Aruncate în derizoriu la început printr-o propagandă agresivă, criticate și ironizate, cele trei comisii parlamentare au dovedit practic că răspund voinței românilor de aflare a adevărului cu privire la modul în care a fost condusă țara în ultimii 10-12 ani, dar și de schimbare a sistemului din justiție, prin impunerea răspunderii pentru cei care decid în acest domeniu.

Dezvăluirile fără precedent din comisia pentru alegerile prezidențiale din 2009, la fel și cele din Comisia SRI, au scos la iveală, prin audieri și declarații, mecanismele de funcționare ale Statului parlalel.

În urma sesizărilor de la Comisia pentru alegerile din 2009, Curtea Constituțională a stabilit că procurorul șef DNA este obligat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare de anchetă, dar și că activitatea unei comisii de acest fel se poate derula în paralel cu o anchetă penalăDin audierile Comisiei SRI am aflat lista liderilor politici care deranjează și vor fi chemați la audieri, iar realitatea din aceste zile demonstrează că toate aceste dezvăluiri sunt reale și se confirmă.

Este greu de spus care dintre demersuri a deranjat mai mult sau dacă nu, toate împreună.  Este cert însă că aflarea adevărului de la comisiile parlamentare, și nu din anchetele instituțiilor abilitate ale statului, a fost posibilă numai pentru că a existat voința politică necesară a majorității PSD-ALDE, astfel încât comisiile să existe, audierile să se desfășoare, legislația să se schimbe, iar cei care au lucruri de spus, să le poată prezenta.

Consecințele sunt foarte clare.

Cine este astăzi chemat la DNA ? Liderul PSD și președintele Camerei Deputaților, unul dintre liderii politici prin a cărui decizie aceste comisii parlamentare există și funcționează, iar faptele sunt cunoscute.

Cine urmează ? Ceilalți lideri ai principalului partid de guvernământ, care au un cuvânt de spus în privița legilor justiției și a deciziilor politice pentru funcționarea în continuare a comisiilor parlamentare.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

“Revoluție fiscală” pentru românii din România

“Revoluția fiscală” anunțată de PSD-ALDE, sub forma modificărilor la Codul Fiscal, va deveni realitate după ce mâine va fi adoptată în Guvern. Anunțul oficial a fost făcut, așa încât consider că ne aflăm în fața asumării politice a unui curent de schimbare, nu doar fiscal, ci mai ales de atitudine și stabilire a priorităților, de care țara chiar avea nevoie.

În ciuda controverselor ce au întotdeauna un substrat și o explicație, mesajul dezbaterilor legate de modificările la Codul Fiscal este acela că “prioritatea sunt românii din România, nu cei care vor să câștige de pe urma lor, mult, simplu și constant”.

Pentru că înainte de a asculta orice controverse, important este să știți concret care sunt modificările propuse la Codul Fiscal și să înțelegeți exact ce se întâmplă în aceste zile, puteți citi o sinteză accesând:

http://www.prefecturaprahova.ro/2017/files/docs/MODIFICARI_COD_FISCAL_PREFECTI_V2.pdf

Eu mă voi referi la câteva puncte, pe care le consider esențiale :

Pentru românii din România:

  • Impozitul pe venit scade de la 16% la 10%. Beneficiari: 4,8 milioane salariați.
  • Impozitul pentru pensiile mai mari de 2000 lei scade de la 16 % la 10%. Beneficiari: 250.000 pensionari.
  • Impozitul pe veniturile din activități independente, dobânzi, chirii, arendă, activități agricole, silvicultură și piscicultură scade de la 16 % la 10%.
  • Impozitul pe veniturile din premii și investiții (cu excepția dividendelor) scade de la 16% la 10%.
  • Contribuțiile sociale se transferă de la angajator la salariat, cu o reducere a valorii contribuțiilor totale aferente salariilor de la 39,25% la 37,25%, precum și a numărului acestora. Nu va fi vorba despre o creștere a costurilor salariale pentru niciuna dintre părți, ci doar de o rearanjare a cheltuielilor (exemple în linkul cu materialul extins pentru mai multe nivele de salariu).
  • Modificarea impozitării pentru firmele cu cifră de afaceri sub 1 milion euro, de la 16% impozit pe profit, la 1% impozit pe cifra de afaceri.

Pentru combaterea evaziunii fiscale, introducerea Directivei Europene 1164/2016 ce prevede:

  • Descurajarea finanțărilor în interiorul grupurilor multinaționale, la dobânzi exagerate, pentru evitarea taxelor în România.
  • Impozitarea activelor transferate în state în care se pierde dreptul de impunere.
  • Refuzarea acordării de către stat a beneficiilor fiscale obținute prin aranjamente abuzive între firme.
  • Împiedicarea evitării impozitelor din România prin devierea veniturilor către paradisuri fiscale.

Partea finală, care se referă la combaterea evaziunii fiscale printr-o măsură absolut normală, aceea de aplicare a unei directive europene aflată deja în vigoare în alte state membre, reprezintă în opinia mea, principalul motiv pentru care “Revoluția Fiscală” a generat apeluri disperate la proteste.

Altfel spus, decât să câștige românii mai bine, iar multinaționalele să nu își mai poată scoate profiturile din țară, mai bine chemăm oamenii în stradă, printr-o metodă în premieră pentru România, ce ar trebui poate să fie analizată și din punct de vedere legal: scoaterea angajaților multinaționalelor de la programul normal de lucru, cu scopul anunțat de a participa la proteste neautorizate.

 “Facem apel la marile companii din România să susțină acest protest și să le dea câteva ore libere prin rotație angajaților, pentru a veni alături de noi. Să nu se lase intimidate de teoriile conspirației și să înțeleagă că este ultima șansă de a lupta împotriva unei “Revoluții Fiscale” care le va pune în pericol business-ul”, au anunțat foarte clar organizatorii acestor proteste.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele cu geacă roșie, jucător politic pentru al doilea mandat

Președintele României a intrat în campanie electorală și, pentru a obține al doilea mandat, își folosește prerogativele prezindențiale, ignorând Constituția, standardul și onorabilitatea funcției, astfel încât să își atace cu orice preț adversarii politici. De la folosirea termenilor de “obsedat, penal și mincinos”, atribuiți președintelui Senatului, până la calculul foarte rece privind susținerea din nou a protestelor de stradă, fix înainte de dezbaterea legilor justiției și a bugetului, Klaus Iohannis recunoaște că nu se va da înapoi de la nimic pentru a susține interesele minorității care îl mai susține, în defavoarea majorității cetățenilor României.

Deși conform Constituției, “preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”, Klaus Iohannis ne anunță foarte clar că el are de fapt o strategie politică, prin care va susține anumite interese, evident politice, în detrimentul altora. Ca atare, explică președintele, va lupta împotriva legilor justiției prin toate mijloacele pe care funcția i le oferă, deși 90% dintre români susțin necesitatea adoptării acestora. În plus, va încerca să blocheze anumite măsuri guvernamentale, chiar dacă s-a demonstrat și explicat că acestea înseamnă bani în plus pentru români.

Pozițiile lipsite de realism și vizibil partizane pe care președintele Iohannis le adoptă în momente importante pentru societatea românească, după exact același tipar pe care l-a folosit timp de 10 ani Traian Băsescu, ridică o problemă de respectare a atribuțiilor funcției, reprezentativitate și echidistanță.       

Este momentul în care forța dezbaterii și a votului parlamentar revin în atenția publică, sub formă de garant al democrației. 

Altfel spus, chiar dacă președintele a demonstrat că nu este altceva decât un jucător politic pentru el, și nu pentru interesele naționale, majoritatea parlamentară are obligația să rămână consecventă în privința respectării calendarului de legi așa cum a fost asumat, chiar cu riscul presiunilor care, cu siguranță, se vor manifesta din plin.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Războiul justiției cu România. Interese, blocaje și miza pentru prezidențiale

țară întreagă așteaptă revocarea lui Kovesi, la fel cum în urmă cu trei ani, cu toții așteptam ca Traian Băsescu să plece din funcție. Experiența acestei perioade ne-a demonstrat că nu este suficient ca doar personajul din vârful piramidei să fie înlocuit, ci tot sistemul pe care acesta l-a creat, l-a dezvoltat și ulterior l-a folosit în interes personal, pentru capital de putere, precum și legile ce îi permit să existe.

În această logică confirmată de fapte, concluzia este că doar schimbarea procurorului șef DNA nu va anula abuzurile din sistem și obiceiurile de “poliție politică” ce s-au consolidat de-a lungul timpului.

Dezbaterea legilor justiției, despre care iată, acum putem spune că se află în plină desfășurare la Comisia specială parlamentară, precum și adoptarea lor în regim de urgență, reprezintă fundalul obligatoriu pentru orice fel de decizie de înlocuire a responsabililor din sistemul de justiție și sistemul judiciar.

Am urmărit cu uimire săptămâna trecută cum rezistența în fața acestor modificări, cerute într-o majoritate covârșitoare de români, a generat reacții ce ignoră practic principiile separării puterilor în stat. CSM, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns chiar în situația de a formula critici cu privire la trimiterea proiectului legilor justiției la Parlament.

A fost nevoie ca Ministerul Justiției să explice într-un comunicat de presă că CSM nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primară, Ministerul Public, procurorii, nu legiferează, ci apără ordinea de drept, adică ordinea creată prin lege, și nici judecătorii nu au dreptul să legifereze, ci se supun legii și înfăptuiesc justiția, în baza și în numele legii”.

Pierderea reperelor despre ce trebuie și mai ales ce nu trebuie să facă instituțiile care înfăptuiesc justiția a devenit evidentă. Înțelegem astfel cum s-a creat fondul favorabil abuzurilor, dar mai ales cine este beneficiarul acestei stări de fapt.

Președintele Iohannis, cel care a preluat integral și fără modificări sistemul lui Băsescu, devine primul interesat ca nimic să nu se schimbe și întreg sistemul de justiție să funcționeze relativ, pentru a putea fi mai ușor de folosit și controlat. Din acest motiv, președintele nu se va implica deloc în schimbările cerute de români, așa cum ar fi putut să o facă până acum, scurtând astfel criza din sistem. Din contră, înclin să cred că va pune bețe în roate, pentru că reușita reformei justiției din România va reprezenta marea miză a alegerilor prezidențiale care vor urma.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr