Partidul România Unită

Din postura de senator independent, vă anunț cu încredere și speranță că astăzi am luat decizia de a mă alătura echipei Partidului România Unită.

Am credința că în felul acesta voi putea duce mai departe principiile ce m-au călăuzit în întreaga mea activitate publică și pe care le consider mai presus de orice: onoarea, demnitatea și mândria de a fi român !

Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost și îmi sunt alături, au încredere în mine și mi-au susținut de-a lungul timpului deciziile politice. Vă asigur pe toți că voi rămâne același, voi continua să spun adevărul care de cele mai multe ori s-a dovedit că deranjează, urmărind consecvent un obiectiv esențial: mai bine pentru români și pentru România !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce nu avem moțiune de cenzură și nici nu vom avea

Fapte, cifre, declarații, mai mulți lideri politici, același partid. PSD.

• Victor Ponta, fost premier al României, fost președinte PSD:
“Fostul premier Victor Ponta a declarat, la România TV, că dacă după alegerile din toamnă, preşedintele Klaus Iohannis va numi tot un guvern tehnocrat, se vor tăia din nou pensii şi salarii. Acesta a declarat în emisiunea „România Exclusiv”, că în 2017 se va repeta scenariul din 2010, dacă nu va fi pus un premier politic. http://www.romaniatv.net/victor-ponta–previziuni-pentru-2017–ciolos-o-sa-ne-anunte-ca-taie-salariile-si-pensiile_299316.html
“România nu va încasa niciun ban din fondurile europene nici în 2017.” http://www.stiripesurse.ro/victor-ponta-anun-apocaliptic-pentru-romania-ce-ne-a-teapta-e-teribil_1147225.html

• Eugen Teodorovici, fost ministru în Guvernul Ponta:
“Eugen Teodorovici, fost ministru al Fondurilor Europene, crede că în 2017 vor fi tăiate salarii și pensii, pentru că Guvernul tehnocrat condus de premierul Dacian Cioloș face totul contrar așteptărilor. Mai mult, el anunță o amendă uriașă ce va fi aplicată României și chiar cere ca fiecare ministru ce nu și-a făcut treaba la timp să răspundă”. http://www.dcnews.ro/cutremur-romania-amenda-colosala-taieri-de-salarii-i-pensii-se-cere-raspunderea-mini-trilor_509810.html

• Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării în Guvernul Ponta, actual președinte PSD:
”Intenția nu este să preluăm Guvernul, rămâne acesta până la alegeri. Nu putem să știm ce gândesc. Am văzut declarația primului-ministru, care a făcut un pas înapoi (nr. referitor la drepturile pentru veteranii de război și persoanele cu dizabilități). Dăm înapoi discuția dintre mine și Dacian Cioloș. Dacă vor mai face așa ceva, moțiunea de cenzură poate fi reactivată oricând. (…) Din păcate, abordarea noastră e pragmatică. Realist vorbind, este imposibil să instalăm un guvern bun în perioada următoare. Nu se poate face într-o zi. Am intra într-o dispută politică în care am ajunge tot cu Dacian Cioloș premier. Oricum, să stea liniștiți, avem majoritatea în Parlament”. http://www.antena3.ro/politica/liviu-dragnea-este-imposibil-sa-instalam-un-guvern-bun-in-perioada-urmatoare-372557.html

Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, dar și de partidele care vor intra la guvernare, problemele semnalate în declarațiile de mai sus, precum și multe altele chiar mai grave, tot vor exista.

PNL și-a exprimat încă de la bun început susținerea pentru guvernarea tehnocrată, fără să dea însă un CEC în alb tuturor miniștrilor. La PSD în schimb, vocile care avertizează că vom merge din rău în mai rău contează doar dacă au și funcție. În consecință, din rațiuni exclusiv politice care țin de calcule electorale, pentru că altceva nu poate fi înțeles, PSD preferă să rămânem în continuare cu aceeași situație. Nimic nu se va schimba încă patru luni (1/3 an).

Nu cred că mai este important să intrăm în zona observațiilor despre cum se face opoziție cu frâna de mână trasă sau cum liniștești un partid prin șantajul la lider. Ce a fost de demonstrat s-a demonstrat. Însă atunci când interesul politic este mai important decât interesul general, culisele dictează, iar deciziile nu (mai) respectă principii, semnalele de avertizare n-au cum să nu apară.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mizele moțiunii de cenzură

Mâine se va decide dacă vom avea sau nu moțiune de cenzură împotriva Guvernului Cioloș, după ce liderii PSD și ALDE au anunțat că se vor întâlni pentru a analiza situația. Compromiterea ideii de tehnocrație, dar și așteptările imense ale cetățenilor în sensul unei schimbări guvernamentale au generat însă reacții absolut contradictorii cu privire la acest demers politic.

  • Pe de-o parte, problema obținerii unei majorități nu mai este la fel de acută ca la început, în condițiile în care mai multe forțe politice reprezentate în Parlament și-au anunțat susținerea pentru moțiune. Simultan, este tot mai clar conturată convingerea că poziționarea partidelor la acest vot va separa apele și va arăta explicit alegătorilor cine susține incompetența și cine nu !
  • Pe de altă parte însă, intervine problema asumării responsabilității guvernării până la alegerile parlamentare: ori vom avea un guvern politic, chiar și pentru câteva luni, susținut de o majoritate parlamentară, ori va rămâne acelaşi guvern în funcţie până la alegeri, însă cu puteri limitate.

Astfel, din dezbateri, ezitări, amânări de decizii și tot felul de calcule politice, începem să ne apropiem de esența problemei. Pentru ca această moțiune să treacă, nu va fi un impediment obținerea unei majorități la votul din Parlament. Va conta însă, în mod determinant, negocierea politică pentru gestionarea situației grave în care ne aflăm, în cele trei luni până la alegerile parlamentare. Guvernul Cioloș va depinde de aceste negocieri, un rol esențial urmând să îl joace președintele Iohannis. Culmea ironiei, dacă va accepta să își sacrifice propriul Guvern, va reuși poate să scape de acel deranjant 35% la favorabilitate, care deja îi dă semnale de alarmă serioase pentru al doilea mandat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Conflictul tehnocraților cu România

  • Episodul “Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cioloș, un demers de utilitate publică”

În calitate de parlamentar independent, sunt gata să susțin și să votez o moțiune de cenzură împotriva Guvernului tehnocrat Cioloș, indiferent de formațiunea politică ce va iniția un astfel de demers. Faptul că partidul în care am activat 18 ani, prin vocea președintelui său, Liviu Dragnea, anunță intenția foarte serioasă de a depune moțiune de cenzură la adresa celui mai incompetent guvern pe care l-a avut România vreodată, nu poate decât să mă bucure. Chiar dacă o astfel de decizie ar fi fost și mai oportună cu câteva luni înainte, niciodată nu este prea târziu să închidem episodul cu tehnocrații care ne duc direct spre faliment. Există însă o condiție esențială și anume aceea ca PSD și liderii săi să se țină de cuvânt și să depună cu adevărat această moțiune, cât de repede va fi posibil, nu să se limiteze doar la declarații.

În opinia mea, pentru nivelul de “guvernare 0” la care România a ajuns în momentul de față, argumentele sau ezitările legate de existența unei majorități parlamentare fragile, care să susțină schimbarea Guvernului Cioloș, nu își au locul. Este în asemenea măsură un gest de utilitate publică să limităm dezastrele și blocajele care s-a dovedit că apar în orice domeniu, încât votul la moțiunea de cenzură va reprezenta un test extrem de relevant pentru opțiunea de vot a cetățenilor, în perspectiva alegerilor parlamentare. Totul este ca electoratul să conteze prioritar față de interesele politice, de multe ori ascunse și obscure.

.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Conflictul tehnocraților cu România

  • Episodul “Plata gărzilor suplimentare pentru medici”

Guvernul tehnocrat reface tradiția guvernării PDL, când fiecare săptămână devenea prilej de nemulțumire sau protest pentru câte o categorie socială. Iată că după patru ani deciziile restrictive se întorc, astfel încât alături de profesori, funcționari publici sau agricultori, a venit și rândul medicilor să intre în conflict cu Minsterul Sănătății, din cauza modului în care le sunt plătite gărzile suplimentare.

În condițiile în care criza de personal din sistemul de sănătate a atins maximul posibil, iar medicii rămași în țară vor sa fie plătiți corect pentru activitatea suplimentară din spital, statul le impune să se mulțumească cu bani mai puțini…mai exact la nivelul anului 2009.

Cu respect față de medicii care își fac datoria și muncesc în condiții de cele mai multe ori complicate, mi-am pus întrebarea de ce era necesar ca toate aceste tensiuni să existe, de ce în general guvernul tehnocrat nu manifestă niciun fel de interes ca românii să fie mulțumiți? De ce în guvernarea trecută, situațiile care generau nemulțumiri erau imediat gestionate prin dialog, iar acum crizele se extind pe săptămâni sau chiar luni? De ce tehnocrații practic nu îi aud pe români și nu reacționează la problemele lor?

Răspunsul este simplu și clar, cinic, dar adevărat: ordinul de la Bruxelles spune că România nu trebuie să cheltuie prea mulți bani pe salarii sau pe alte beneficii, de orice fel! Cu alte cuvinte, austeritate indiferent de consecințe, iar oamenii trimiși să ne conducă nu fac altceva decât să respecte acest ordin.

Cine ne-a impus o astfel de guvernare și cu ce scop, pentru cât timp și cu sprijinul cui, rămân probabil temele care până la finalul acestui an ne vor lămuri spre ce ne îndreptăm, în ce direcție va merge România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce se întâmplă când “armatele tac”…

Indiferent de propaganda partidelor cu pretenții de guvernare, Victor Ponta a fost și probabil va rămâne în continuare, principala voce care face opoziție în România, în multe situații chiar singura.

Există mai multe motivații pentru care, de o bună bucată de vreme, “armatele tac” nejustificat … Pornind de la faptul că așa au primit ordin sau că se tem, culmea, tocmai de reacția liderilor, la fel de valabilă este și varianta în care armatele tac pentru că orgoliul politic și setea de putere au depășit, ca importanță, competența și pregătirea profesională. Este un fel de a spune că ne-am întors de unde am plecat, la o criză importantă de lideri credibili, rezistenți la compromisuri sau șantaj, capabili să lase ceva în urma lor. Lipsesc cu adevărat oamenii în stare să lase ceva în urma lor…

Efectele acestei situații se resimt foarte clar în colecția de minusuri și restanțe înregistrate lunar în activitatea guvernului tehnocrat, cu consecințe directe asupra cetățenilor. Acestea sunt agravate cu atât mai mult cu cât nu există niciun fel de reacții concrete din mediul politic, iar mecanismele de reglare și echilibru în fața incompetenței nu funcționează.

Una dintre cele mai importante deficiențe care generează și amplifică lipsa de performanță a Guvernului tehnocrat Cioloș este aceea că, la modul concret, nu este tras la răspundere sau sancționat de nimeni. Mulți dintre miniștrii cabinetului chiar au ocolit procedura de validare a comisiilor parlamentare, ulterior și-au dovedit pe deplin incapacitatea de a se ridica la cerințele funcției, dar și-au format un fel de agendă paralelă (în beneficiul oricui, nu al României).

În plus, pe cât sunt de tehnocrați, pe atât se implică în controverse politice cu mai mult aplomb. Urmarea acestei stări de fapt o vom regăsi cel mai probabil la alegerile parlamentare, când vom vedea cum tehnocrații devin peste noapte politicieni de dreapta, ceea ce ei oricum sunt deja.

Vorbim așadar despre o situație în care vocile și acțiunile concrete ale unei opoziții cât mai ample s-ar fi dovedit necesare. Faptul că acest lucru nu se întâmplă, îl vom resimți cu siguranță anul viitor, când deficitele pe toată linia nu vor mai putea fi acoperite. Cine răspunde concret pentru asta? Nimeni! Cine suportă consecințele? Noi toți!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lupta dintre primii doi oameni în statul român

Campania electorală pentru alegerile parlamentare a început deja, cu faza pe dosare penale. Se reia practic același tipar ca la alegerile locale, cu singura diferență că acum se pregătesc să intre în colimator acei lideri politici naționali și incomozi care nu se aliniază.

Nu mai există precauții, se vede și se știe foarte clar cine are acces liber mai departe, cine deranjează și trebuie scos din joc. Din acest punct de vedere, personajele vizate nu se încadrează nici în “Guvernul meu”, nici în “Parlamentul meu” și nu prezintă niciun fel de garanții pentru alegeri prezidențiale liniștite și previzibile în 2019, cu un rezultat pregătit “pas cu pas”, așa cum președintele Iohannis își dorește.

S-au făcut tot felul de interpretări și s-au configurat o serie întreagă de similitudini între arestarea lui Bogdan Olteanu și diferite episoade determinante pentru viața politică din România, care l-au avut ca protagonist pe Sorin Ovidiu Vântu. În opinia mea, fiecare a avut doza lui de premeditare, lucru care se întâmplă și acum. Indiferent de victimele colaterale sau de exactitatea cu care tiparele se repetă, esența problemei este că președintele Senatului a devenit ținta șefului statului. Miza este ca numărul 2 în statul român ori să fie adus la sentimente mai bune, ori redus la tăcere (politic, desigur), ori scos din jocul electoral…

Alianțele pe care acesta le-ar putea asigura pentru noua majoritate parlamentară sunt într-adevăr un obiectiv, însă doar unul de etapă. Adevăratul scop al președintelui Iohannis este acela de a institui un control, un adevărat control, inclusiv judiciar dacă este necesar, asupra personajului politic Călin Popescu Tăriceanu, cu sau fără ALDE.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Și câte nu s-ar fi putut face cu 1 miliard de euro…

Dacă în statul român nu ar fi fost create, intenționat sau nu, condițiile necesare pentru ca “mafia retrocedărilor” să se formeze și să se consolideze ca un mecanism de produs bani, în beneficiul clasei politice din epoca Băsescu,
Dacă dimensiunile jafului ar fi fost limitate, prin măsuri de prevenție,
Dacă anchetele despre „mafia retrocedărilor” ar fi fost făcute la timp,
România ar fi salvat 1 miliard de euro.

Și câte nu s-ar fi putut face cu 1 miliard de euro…

Dacă toate cele 500 de informări făcute de SRI despre „mafia retrocedărilor” și transmise la DNA ar fi avut urmări concrete, pentru toți cei implicați și faptele lor,
Dacă președintele Iohannis ar fi analizat situația și activitatea celor responsabili, inclusiv în CSAT, pentru că de la Băsescu nu s-ar fi așteptat nimeni …
Dacă “mafia retrocedărilor” ar beneficia de atenție nu doar atunci când primește conotații politice,
Dacă pentru jaful din retrocedări ar plăti nu doar cei care l-au executat, dar mai ales cei care l-au coordonat,
Dacă banii fraudați din retrocedări ar fi recuperați de stat,
Atunci am avea garanția că în România începe cu adevărat curățenia !

Cum nimic din toate acestea nu se întâmplă și cu atât de mulți “dacă” sunt slabe speranțe de normalitate, concluzia este că orice jaf de asemenea nivel din banii publici (ai noștri, de fapt), cu instituții ale statului, prin implicarea unor oameni de stat, poate exista numai cu protecție/beneficii/interese de la cel mai înalt nivel. Și pentru că reacțiile vizează mai mult unele dintre personajele implicate, nu și fenomenul, pe care încă nu îl cunoaștem la dimensiunile sale reale, situația la momentul actual nu este radical schimbată față de perioada când infracțiunile s-au produs. Motivul, extrem de simplu: nu există interes, în condițiile în care coordonatorii de atunci sunt și acum, pe aceleași poziții.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce tehnocraților nu le pasă de greva din administrație…

În primul rând pentru faptul că încetarea grevei ar însemna bani în plus orientați către un sector față de care oricum Guvernul Cioloș are planuri de restructurare. Relevantă din acest punct de vedere este nonșalanța cu care vicepremierul Costin Borc a explicat cum planurile pentru administrație sunt deja stabilite – “la fiecare doi funcționari care ies la pensie se va angaja în loc unul singur”. La fel de edificatoare este și contestarea la Curtea Constituțională a mai multor acte normative ce prevăd majorări de salarii și, nu în ultimul rând, tergiversarea legii salarizării, pe care Guvernul Cioloș ori nu este în stare, ori nu vrea să o adopte.

În acest context, angajații din administrație și implicit sindicatele încep să înțeleagă că nu reprezintă decât niște cifre pe file de buget auster. Protestul lor nu va fi împiedicat sub nicio formă de Guvern, ba chiar va fi folosit pentru testarea reacției opiniei publice și politice, un fel de “ce se va întâmpla dacă…”

Oricât de discutabil ar părea, soluțiile nu stau decât în solidaritate, consecvență și…implicarea politică a partidelor mari. Acestea vor fi nevoite să intervină, pentru a împiedica blocajul care îi afectează în primul rând pe aleșii locali, la rândul lor actori electorali importanți peste doar câteva luni, în alegerile parlamentare.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Aveți idee cât (mai) costă un proiect de țară ?

Haos economic și politic ce tinde spre generalizare, șantaj cu dosare penale la politicienii care deranjează, controlul total asupra unor lideri politici lipsiți de demnitate, dar și de credibilitate, înlocuirea mecanismelor democratice cu tehnocrații specialiști în a executa ordine, iar în completare – o îngrijorătoare lipsă de perspective pentru cetățeni. Este din păcate imaginea cu care ne confruntăm la o jumătate de an înaintea alegerilor parlamentare, fără să avem, cel puțin deocamdată, garanția că cineva își va asuma o soluție de redresare.

Ca și cum nimic din toate acestea nu ar exista, fără ca realitatea de azi să provoace neliniște, la Palatul Cotroceni avem discuții politice de tip spectacol, pentru un nou proiect de țară. Nu știm în ce va consta, cui va folosi, când va fi gata, dar mai ales cât ne va costa…Știm doar că, la inițiativa președintelui Iohannis, principalele forțe politice din România pregătesc acest proiect de țară, urmând în mod logic să și-l asume, pentru a-și justifica implicarea. Și cum ar putea să facă asta, altfel decât la guvernare….

Deși acum spun că nu doresc să guverneze împreună și nici să accepte tehnocrații lui Iohannis, principalele partide vor fi puse la masă cu una, două sau mai multe felii de tort în față. Cine rămâne intră în “Guvernul meu 2” cine pleacă, treaba lui, rămâne mai mult pentru ceilalți.

Proiectul de țară devine astfel doar ornamentul aurit de pe invitația permanentă la împărțirea tortului. Cât timp va fi nevoie de alte și alte felii, președintele poate sta liniștit..strategia îi va merge foarte bine. Pe cei cooperanți îi va trata cu tort, pe ceilalți cu dosare penale. Așa va prinde contur adevăratul și singurul proiect de țară la care președintele Iohannis se gândește foarte aplicat – cum să câștige al doilea mandat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr