Legile justiției, singura soluție !

Legile justiției vor fi trimise direct la Parlament, sub formă de proiect asumat de coaliția aflată la guvernare. O decizie în acest sens va fi comunicată în această săptămână, după întâlnirea liderilor PSD-ALDE. Avem deci deschidere oficială pentru dezbaterea parlamentară a celui mai cerut și așteptat pachet de legi, care se dovedește a fi singura soluție de reformare a justiției din România.

În paralel, am urmărit în ultimele zile fragmente de o gravitate fără precedent din raportul pe care Inspecția Judiciară l-a realizat în urma controlului la DNA. Atât de viciat este sistemul, încât am constatat cu toții că nu faptele descoperite și prezentate au stat la baza scandalului ce a urmat, ci relațiile de adversitate sau de prietenie pe care procurorul șef le-a avut cu inspectorii din echipa de control. Cine a lăudat-o a fost bun, cine nu s-a ales cu critici aspre și chiar cu o uimitoare tentativă de compromitere. Incredibil, dar previzibil !


În astfel de condiții, ne place sau nu, rezolvarea situației devine exclusiv politică și trebuie să se deruleze în paralel cu războiul care a cuprins actualele structuri juridice. Ar fi foarte sănătos pentru democrația românească să constatăm că toate partidele cu reprezentare parlamentară vor lucra în solidar, pentru a reda românilor încrederea în justiție, prin susținerea unor legi corecte! Urmăriți atent dezbaterile, pentru că vor fi mari surprize. De la declarații politice și întrebări retorice despre legile justiției și până la votul lor, multe se vor schimba ! Adevăratul spectacol de-abia acum începe !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum vrea Johannis să conducă țara prin crize politice

Ne aflăm la finalul celei de-a treia crize politice majore din acest an, inițiată și susținută de președintele Klaus Iohannis, care încearcă să schimbe rezultatul alegerilor parlamentare din 2016, prin distrugerea cu orice mijloace a coaliției de guvernare PSD-ALDE. Analizând retroactiv, constatăm că în toate cele trei tentative de schimbare sau subordonare a Guvernului, președintele a beneficiat de sprijinul esențial al DNA. Direct sau indirect, structura coordonată de Codruța Kovesi a stat la baza declanșării tuturor crizelor, prin anchetarea miniștrilor care au deranjat cu demersuri la nivel guvernamental sau politic. Strategia președintelui a devenit însă tot mai evidentă și perimată, în condițiile în care n-ai cum să conduci o țară și nici să mai câștigi un mandat, doar prin anihilarea adversarilor cu procurorii DNA.

În aceste condiții, există trei semnale esențiale ce au ca obiectiv încetarea practicilor de “poliție politică” care au influențat de multe ori decisiv, atât rezultatul alegerilor, cât și guvernările în România.

1.Anunțul oficial privind discutarea în Coaliție, săptămâna viitoare, a pachetului de legi ale justiției, promovarea lor în Parlament și adoptarea până la finalul acestui an.

2.Anunțul lui Liviu Dragnea că nu va mai merge la Palatul Cotroceni, decât după alegerile prezidențiale, în condițiile în care au devenit evidente jocurile și implicarea politică a președintelui.

3.Principiul respectării prezumției de nevinovăție își recapată valoarea dată de Constituție, indiferent de persoana vizată sau funcția pe care aceasta o ocupă. Partidele nu se mai tem de DNA, care își pierde credibilitatea, tocmai din cauza execuțiilor la ordin politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cenzură, presiuni, tentative de mușamalizare și arestări fără probe. Cum își apără DNA imaginea.

Decizia ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a solicita Inspecției Judiciare să realizeze un control la DNA cu privire la activitatea de management a instituției, și-a dovedit pe deplin utilitatea și oportunitatea, prin conținutul deosebit de grav al concluziilor prezentate public. Chiar dacă în jurul oficializării raportului de control a izbucnit un adevărat scandal generat de păstrarea unor concluzii în detrimentul altora (altfel spus, cenzurarea concluziilor defavorabile DNA), semnificativ este faptul că documentul final, cu toate concluziile și opiniile separate, a fost până la urmă prezentat în mass-media, mai mult ca sigur din teama de a nu fi mușamalizat.

Am aflat astfel că:

  1. Sub protecția confidențialității, anumiți judecători au explicat echipelor de control cum procurorii care activează la Curtea de Apel București recuză, într-un mod “pătimaș” judecătorii “care nu se poartă frumos”.
  2. Sunt corectate diverse cifre referitoare la dosarele aflate în lucru, ca și cum pentru semnificația de interes public a activității DNA ar fi o diferență esențială între 467 și 606 dosare mai vechi de un an de la data sesizării. Important este că percepția pe care o avem cu privire la anumite dosare ținute la sertar de DNA se confirmă chiar din interior, fără niciun fel de dubiu.
  3. DNA a reținut și arestat oameni fără probe sau pe fapte inexistente, aceasta fiind, în opinia mea, cea mai gravă concluzie din raport. ”În anul 2016, la nivelul Secției (de combatere a corupției din cadrul DNA) s-au înregistrat 57 de inculpați, din care 50 au fost achitați în temeiul “nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”. Din acești 50, 1 a fost arestat preventiv și 3 arestați în temeiul “fapta nu există”  (…)”.

Când o structură a statului arestează oameni degeaba, când acest lucru este perceput ca atare de opinia publică și recunoscut oficial printr-o procedură de control, nu se poate să nu existe consecințe. Vorbim despre elementul esențial de la care ar trebui să înceapă orice analiză și pe care să se bazeze orice decizie cu privire la managementul acestei structuri de Parchet, mai ales că o astfel de constatare este fără precedent în România după 1989.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Atunci când nu se mai poate !

Președintele României, Klaus Iohannis (prin purtătorul de cuvânt): Președintele  apreciază că CSM, în calitate de garant al independenței justiției, a evaluat în detaliu și cu mult profesionalism propunerile ministrului Justiției înainte de a le respinge. Chiar dacă acest aviz este unul consultativ, Guvernul și Parlamentul nu au cum să ignore acest semnal clar venit din partea CSM.

 Altfel spus, ne transmite președintele, deși Guvernul și Parlamentul reprezintă voința cetățenilor, în realitate ei ar trebui de fapt să respecte deciziile procurorilor, pentru a menține actuala stare de lucruri din justiție, reclamată de profesioniștii din sistem ca fiind fără precedent de dezastruoasă.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, ne și explică de ce procurorii nu vor să se schimbe nimic: „Ţin să precizez şi am convingerea faptului că votul negativ exprimă şi dorinţa de conservare a actualelor privilegii pe care magistraţii le au. Să nu ne ascundem după adevăr. Să nu vorbim numai de dragul frazelor ritoase şi, sigur, la adresa demnităţii, care este respectabilă şi care desfăşoară o activitate utilă, necesară, dar legile justiţiei datând de 13 ani, din 2004, dinainte de a intra în Uniunea Europeană, au consolidat în timp prin multiplele modificări statutul magistratului, procuror sau judecător, dar nu numai statutul profesional, de independenţă, de exercitate a atribuţiilor, ci şi colateral, privilegiile pe care şi le-au adus.

Pe fondul unei scăderi vizibile, măsurate și de necontestat a încrederii în justiție, completată cu un procent semnificativ de peste 80 % dintre români care așteaptă modificări urgente la legile justiției, ce trebuie să includă automat și răspunderea magistraților, avem foarte clar conturate două tabere: președintele României, cel care alege să ignore vocea străzii, pentru a apăra interesele procurorilor, și ministrul Justiției, împreună cu majoritatea parlamentară, obligați să meargă mai departe cu orice risc în această schimbare necesară, dar radicală pentru societatea românească.

Vor fi proteste, aproape cu siguranță, pregătite încă de pe acum, chiar de la Cotroceni. Modelul adoptat, același #REZIST, combinat cu manipularea de tip OUG 13, ce s-a dovedit după câteva luni, legală și constituțională. Vor fi și provocări, cu scopul foarte bine definit de provocare a haosului, singurul argument care ar putea bloca schimbările în sistem.

De data asta însă, cred că reușita va fi în susținerea pe care mulțimea tăcută și indignată de acasă o va acorda acestui demers, dar și în rezistența la manipulare. Nu va fi nevoie de o ieșire în stradă, pentru că încrederea și acceptarea faptului că “așa nu se mai poate” se simte mai mult decât credeți și contează în mod determinant.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele rupt de țară

Recent aterizat la București, președintele României pare total rupt de realitatea dură a justiției din propria lui țară. Ca cetățean român, îmi pare rău să spun, văd un președinte care vine parcă dintr-o altă lume și percepe faptele altfel decât noi toți, în plin scandal legat de procurori și CSM, cu abuzuri și dovezi privind instrumentarea flagrantă de dosare, ce duc spre o practică tot mai bine conturată de poliție politică. Din acest punct de vedere, atacurile politice pe care președintele le face, bazându-se doar pe acuzațiile procurorilor, nu mai reprezintă o noutate.

Klaus Iohannis a rămas încremenit în timp, își recunoaște un singur adversar – PSD și, în ciuda dezvăluirilor fără precedent din ultimele luni, transmite fix aceleași mesaje de campanie electorală, depășite ca actualitate și lipsite de un echilibru prezidențial necesar. Altfel spus, în viziunea președintelui, un politician trebuie să-și asume vina pe care i-o atribuie procurorul și să părăsească funcția publică, chiar dacă abuzul procurorului este recunoscut, asumat și demonstrat.

Klaus Iohannis își găsește însă o compatibilitate mai mult decât evidentă cu Laura Codruța Kovesi: niciunul nu este capabil să își recunoască greșelile și să se replieze din mers. Amândoi sunt consecveți doar cu ideile lor, oricât de flagrant ar fi acestea contrazise de dovezile prezentate în spațiul public.

În această cheie, refuzul lui Klaus Iohannis de a comenta dezinformarea la care a fost supus cu privire la Daniel Dragomir confirmă faptul că, și la acest capitol, deranjul este foarte mare. Poate chiar cel mai mare! În condițiile în care un președinte ar trebui să susțină orice cetățean în a se adresa instituțiilor statului, cu mărturii și dovezi, pentru aflarea adevărului, în mod paradoxal, Iohannis minimalizează această practică.

Este foarte curios și aproape inexplicabil cum, pe măsură ce cresc orele de audieri și listele de martori pe care Dragomir le prezintă la comisia SRI, președintele României este singurul înalt demnitar care face tot mai multe eforturi să decredibilizeze acest demers. Când vom înțelege de ce, acela va fi momentul care va marca sfârșitul „statului paralel” în România!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Câteva întrebări și concluzii de etapă, despre ofensiva DNA

  1. Dintre sutele sau miile de transferuri de obiective din domeniul public al statului în domeniul public al unui județ, de ce la ora actuală discutăm doar despre dosarul “Belina”? Cum gestionăm riscul evident ca orice acțiune guvernamentală, anume selectată, să fie trasformată într-o faptă penală ?
  2. De ce dintr-o listă întreagă de miniștri semnatari ai unor documente asumate de Guvernul Ponta, în prezent răspund doar doi, și asta în condițiile în care dosarul a fost deschis cu patru ani în urmă ?
  3. Dacă există miniștri care au avut obiecțiuni cu privire la procedura de transfer derulată la nivel guvernamental, iar premierul de atunci știa despre ele, de ce și-a pus semnatura finală pe Hotărârea de Guvern?
  4. Timpul va dovedi dacă Victor Ponta a făcut denunțuri împotriva foștilor colegi de partid, în dosarul “Belina” sau doar declarații de martor într-o cauză conexă.El neagă denunțurile, deși există mai multe elemente de logică în desfășurarea faptelor care îl contrazic. Poate sunt doar speculații sau simple întâmplări, de aceea spun că timpul ne va lămuri dacă fostul lider și-a sacrificat într-adevăr, sub orice formă, unii dintre membrii fostei sale echipe. Personal, sper că nu, dar aș avea câteva observații:
    • Am sesizat la Victor Ponta o schimbare de atitudine, parcă vorbește altfel, ca și cum s-ar certa permanent cu unii dintre cei cu care înainte lucra. Greu de explicat așa ceva !
    • Nu este important dacă îl cred eu pe Victor Ponta, ci cum îi convinge pe oamenii simpli care i-au dat votul !
    • Mi s-a părut extrem de interesantă o declarație a avocatului Maria Vasi: “Domnul Ponta a fost audiat într-un dosar deschis în 2014. În acest dosar, deși s-au făcut audieri care priveau problematica de lacul Belina, s-au făcut audieri în lipsa avocaţilor care aveau dreptul să asiste la audierile care se fac în legătură cu lacul Belina”.
  5. Dacă dosarul “Belina” a fost scos la momentul oportun pentru a-l determina pe Liviu Dragnea să devină ceva mai cooperant cu “statul paralel” și să închidă ochii, el și ministrul Justiției, la controlul dispus de CSM în privința managemenului de la DNA, asta ne poate duce cu gândul la faptul că astfel de tehnici de influențare și presiune au fost posibile în trecut, cu alți premieri, șefi de partide sau miniștri de justiție. Nimeni nu experimentează proceduri noi, la un asemenea nivel, într-o perioadă de criză ! Dar dacă astfel de negocieri au fost posibile la un moment dat și acum s-a încercat reluarea lor, atunci avem o explicație despre cum s-a format și consolidat noua “poliție politică” în România.
  6. În aceste condiții, oricine este vizat de un dosar ce cu ușurință poate fi asimilat cu “poliția politică” nu trebuie să își dea demisia, indiferent de funcția publică pe care o ocupă. Criteriile de integritate ale partidelor, pe care la un moment dat le-am susținut ca modalitate de reformare a clasei politice, au apărut în contextul în care se estima un nivel de integritate cel puțin egal din partea procurorilor. Realitatea de fiecare zi ne dovedește că nu mai este cazul ! De aceea, percepția trebuie să se schimbe și să înțelegem că un om poate fi numit vinovat de o faptă penală doar atunci când judecătorii emit o sentință definitivă și irevocabilă la adresa lui. Acuzațiile aduse de procurori nu mai pot reprezenta un reper !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

JOCUL DOSARELOR sau “Ce știi de Dragnea ?”

Sub niciun motiv însă, nu avem “Ce știi de Cioloș?” sau “Ce știi de Raluca Prună, de Ghinea, de Orban, de Nicușor Dan, de Turcan sau de Macovei?” Acum nu mai există nici măcar “Ce știi de Ponta?” și istoria ne va dezvălui poate nu peste mult timp care este motivul.

Demonstrată în nenumărate dosare ca “poliție politică” la modul cât se poate de clar, procedura denunțurilor provocate are o nouă țintă politică fixă, Liviu Dragnea, și o serie de persoane sau conjuncturi care își aduc aportul la construcția unei crize politice printr-un nou dosar greu la DNA.

Ponta spune că timp de patru ore la DNA nu a făcut denunțuri despre Dragnea, ci doar a răspuns la întrebări pe fapte care vizează dosarul Teldrum. Cu o săptămână în urmă însă, n-a avut nicio problemă politică să-l asocieze cu Teldrum pe același Dragnea, dar în declarații de presă. La rândul său, Dragnea afirmă de vreo câteva luni, clar și răspicat, că n-are nicio legătură cu Teldrum. Cine pe cine vrea să trimită de fapt la DNA, rămâne de văzut și de judecat !

În același timp, avem și următoarea afirmație, publică și asumată de Daniel Dragomir: “Nici nu mai suntem în anul 2016, când primul ministru chema la o “informală” un număr de firme si le cerea să “ajute” Hotnews”. (un site de știri care a susținut guvernarea tehnocrată).

În traducere, premierul tehnocrat al României cerea unor firme să sprijine un site de știri favorabil. Nu există nicio contestare a informației, dar nici de sesizarea instituțiilor statului nu am auzit !

Altfel spus, în timp ce pentru Dragnea se forțează denunțuri (și există o grămadă de mărturii în acest sens), Cioloș spre exemplu, dar și alții ca el, pentru care ar putea exista sesizări din oficiu, își văd liniștiți de viață.

Una dintre explicații pentru acest joc al dosarelor, deși se petrece într-un plan paralel, se detașează în mod evident.

Săptămâna trecută, Dragnea și Tăriceanu au sesizat Curtea Constituțională cu privire la un posibil conflict constituțional între Parlament și Ministerul Public, conflict generat de boicotarea lucrărilor comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor din 2009 de către mai marii Parchetelor.

Cu alte cuvinte, Kovesi și Lazăr au boicotat lucrările comisiei parlamentare de anchetă pentru alegerile din 2009, pe care au încercat să le și blocheze, afectând astfel derularea procesului democratic. Daca sesizarea va fi acceptată, așa cum estimează specialiștii, Kovesi și Lazăr vor trebui să plece din funcții, pentru că este imposibil de acceptat pentru un stat normal că șefii DNA și Parchetului General nu au respectat spiritul și litera Constituției României.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre transparență, reformă și personaje incomode care pot să vorbească liber

Pe Daniel Dragomir, fost colonel SRI și fost subordonat al lui Florian Coldea, nu am avut ocazia să îl cunosc personal în activitate, însă i-am urmărit atât dezvăluirile, cât și probele publicate, inclusiv argumentația lor. Cred că este unul dintre românii care s-au hotărât să spună adevărul despre faptele din trecut ale unor oameni ce au reprezentat în mod abuziv statul, la cel mai înalt nivel. Știu că Daniel Dragomir deranjează foarte mult și mai știu că pe măsură ce dezvăluirile sale vor atinge puncte nevralgice se va încerca decredibilizarea sa, prin multiple canale. Subliniez, neoficiale.

De aceea, este esențial ca Daniel Dragomir să fie audiat și pus în situația de a răspunde la întrebări de specialitate, aceasta fiind o procedură sănătoasă și corectă de aflare a adevărului. Iar faptul că urmează să fie chemat la Comisia parlamentară de control a SRI, cum de altfel a și anunțat că își dorește, încă de la prima apariție publică, este o dovadă de normalitate și voință politică, ce nu s-a manifestat în trecut.

Personal nu văd această audiere ca un atac la adresa instituției, așa cum am constatat că există deja speculații în spațiul public, ci ca un mijloc prin care SRI își poate arăta deschiderea pentru continuarea, în mod transparent, a procesului asumat de curățenie și reformă internă. Aceasta cu atât mai mult cu cât SRI este în prezent singura instituție de forță a statului român ce a dovedit evoluții de necontestat din acest punct de vedere.

Despre publicarea de către Daniel Dragomir a unor documente reprezentând mandate de interceptare emise în perioada 2009-2013, pe motive de activități conexe amenințărilor teroriste, care ulterior au fost folosite de DNA în dosare de corupție, cred că este util să fac câteva precizări:

1. Acoperirea numelor celor vizați de aceste mandate este corectă, identificarea lor fiind posibilă doar în fața Comisiei parlamentare de control a activității SRI.

2. Mandatele la care Daniel Dragomir face referire vizează siguranța națională și pentru eliberarea lor ar fi trebuit să fie depășite șase paliere de verificare, spre deosebire de autorizațiile de interceptare ce trebuie să treacă de un singur filtru.

3. Comisia parlamentară de control are posibilitatea să ceară justificarea acestor mandate (există sau ar trebui să existe documente în acest sens), prin explicații cu privire la: suspiciunea concretă de amenințare la adresa siguranței naționale, cum s-a manifestat în timp, dar mai ales cum s-au închis dosarele respective. Un mandat de siguranță națională nu se închide pur și simplu, cu “ni s-a parut că…”, și nici nu se deschide doar cu suspiciuni. Trebuie să existe elemente de concretețe care să justifice restrângerea unor drepturi și libertăți ale oamenilor, iar acum acest fapt trebuie demonstrat.

4. Cum și de ce DNA a folosit informațiile din aceste mandate pentru instrumentarea unor dosare de corupție, și mai ales care a fost finalitatea acestora, această temă reprezintă obiectul unei comisii speciale de anchetă parlamentară, ce mai mult ca sigur se va înființa.

Ca să înțelegeți și mai bine importanța acestor evenimente pentru aflarea adevărului, trebuie să vă spun că, în calitate de fost membru al Comisiei de control a activității SRI, poziție pe care am deținut-o pe parcursul mandatelor de senator, mi-aș fi dorit ca aceste sesizări cu privire la precedenta activitate a Serviciului să fi fost instrumentate la momentul respectiv, deci cu cel puțin patru ani în urmă. Trebuie să recunosc însă că un astfel de demers nu ar fi fost posibil, pentru că nu au existat informațiile pe care le avem acum, dar nici voința politică necesară sau transparența Serviciului și eforturile sale pentru credibilizare, vizibile la momentul actual.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce face președintele cu criza din justiție …

Pentru moment, o urmărește de la distanță, însă din cauza scandalurilor nesfârșite între reprezentanții procurorilor și restul lumii, nu își va mai putea permite mult timp acest lux.

Când 90% dintre români susțin necesitatea reformării sistemului de justiție, cu legi ale justiției puse pe masă într-o dezbatere publică ce capătă amploare națională, când asociațiile profesionale colaborează constructiv la toate aceste demersuri, președintele Klaus Iohannis nu poate decât să accepte curentul de schimbare. Chiar dacă va fi obligat să adopte o poziție contrară celei deja exprimată de procurorul șef DNA, care vrea ca totul să funcționeze la fel ca până acum, președintele se va vedea nevoit într-un final să respecte opinia majorității. Ar fi bine să putem spune că din rațiuni ce țin de normalitate, justiție echilibrată și eliminarea conceptului de “poliție politică”, dar tot argumentele electorale sunt mai evidente.

Orice președinte care mai vrea un mandat nu se poate opune ideilor și convingerilor exprimate de majoritatea covârșitoare a cetățenilor, ce nu mai au încredere în justiție și cer ferm ca legile să fie schimbate.

Problema este cum va proceda Klaus Iohannis, de ce de data asta urmărește de pe margine criza din sistemul de justiție românesc, în condițiile în care ar putea să o închidă repede, la fel cum a procedat și cu alte sisteme de forță ?
De ce președintele nu își asumă o decizie rapidă și clară?
De ce acum vrea să rezolve criza „Kovesi” cu mâna altora, pe motiv că nu se poate implica în treburile justiției, deși cu alte ocazii și-a impus fără probleme voința?

N-am nicio îndoială că, până la urmă, cu tot scandalul de la CSM pentru protejarea procurorului șef DNA, schimbarea se va produce. Va conta însă foarte mult cine își va asuma responsabilitatea de a face asta, demonstrând voință, implicare și mai ales că nu este vulnerabil în fața metodelor cu care DNA deja ne-a obișnuit.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Jos pălăria pentru ambasadorul Marii Britanii la București, Paul Brummell !

Spre deosebire de anii precedenți, când tot felul de reprezentanți diplomatici prezenți în România, ambasadori și nu numai, se înghesuiau să ne critice pentru decizii care priveau strict autoritățile române, ambasadorul Marii Britanii este primul care a recunoscut foarte clar că România trebuie să decidă, în cazul de față care este cel mai potrivit sistem de justiție, conform Constituției și procedurilor parlamentare. Fără să nege importanța DNA în contextul modificărilor la legile justiției, într-un limbaj diplomatic, ambasadorul Brummell atrage pentru prima dată atenția într-o declarație oficială că România trebuie lăsată în pace să își facă propriile legi, așa cum este normal și cum nu s-a întâmplat întotdeauna până acum.

Jos pălăria și pentru ministrul Tudorel Toader ! Cu stilul „enervant” de calm și tehnic, iată că în mai puțin de o săptămână a reușit să impună respect și credibilitate, atât ambasadorului SUA, cât și celui din Marea Britanie, și să convingă de faptul că legile justiției nu înseamnă în niciun caz oprirea anchetelor împotriva corupției, ci mai degrabă blocarea abuzurilor care au devenit atât de evidente, încât nu mai pot fi ignorate !

Să nu uităm! Nu cu foarte mult timp în urmă, primeam informații despre întâlnirile pe care procurorul șef al DNA le avea pe la diverse ambasade, la unele pentru consultări, la altele pentru decorații….Astăzi, ministrul Justiției este cel care vorbește pentru România la capitolul justiție, și nu la reprezentanțe diplomatice, ci la minister !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr