Președintele minorității #

Avem trei vești: una bună, una proastă și ultima, o premieră nedorită pentru un președinte al României.

Vestea bună este aceea că a fost, în sfârșit, promulgată prima lege din pachetul ce vizează reforma sistemului de justiție, intrat în dezbaterea Parlamentului în toamna anului trecut. Legea, despre care președintele s-a plâns într-o declarație de presă că a fost obligat să o promulge, reglementează organizarea judiciară și prevede înființarea Secției speciale de investigare a infracțiunilor comise de magistrați. Aceasta va prelua de la DNA toate dosarele care îi vizează pe judecători, fapt care – consideră specialiștii – va duce la dispariția unei importante pârghii de șantaj și presiune în interiorul sistemului judiciar.

Vestea proastă este că președintele României ne-a spus foarte clar cum va face tot ce îi stă în putință ca și celelalte legi care reglementează sistemul de justiție să fie în continuare blocate sau să intre în vigoare cât mai târziu. Klaus Iohannis a transmis țării că le va întârzia cât de mult va putea, folosind absolut toate mijloacele care îi stau la dispoziție !

Dar premiera absolută ce i se poate atribui lui Klaus Iohannis se leagă de faptul că este primul președinte al României care practic și-a cerut scuze, într-o declarație publică, spunând că a fost nevoit să promulge modificările Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, după ce a epuizat toate căile de atac. Un fel de “…am făcut tot ce-am putut, am încercat toate posibilitățile, dar n-am ce să mai fac, trebuie să o promulg, că altfel mă trezesc cu o suspendare!”

În condițiile în care, conform tuturor sondajelor, cetățenii României, cu o majoritate considerabilă, susțin reforma sistemului de justiție care implică adoptarea pachetului de legi aflat în discuție, este important să înțelegem cui s-a adresat de fapt președintele și de ce a transmis acest mesaj controversat.

Pe de-o parte, explicația ține de o tentativă de recuperare a celor care, după revocarea procurorului șef DNA, au părăsit barca lui Klaus Iohannis și, ori au sărit în cea a lui Cioloș, ori s-au dus pe mal. Însă cel mai probabil, mult mai interesat de mesajul președintelui este acel segment din sistemul judiciar care s-a opus de la bun început legilor justiției. Vorbim despre condițiile în care va mai putea continua un parteneriat preluat de la Traian Băsescu, pe care Klaus Iohannis s-a bazat mult timp, concretizat prin control și putere, la schimb cu dosare politice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Epoca post-Kovesi

Pentru a nu știu câta oară, bilanț triumfalist, dar rupt de realitate, al deja fostului procuror-șef DNA, publicat aseară, în creierii nopții, pe site-ul instituției. Nimic despre “divizia de elită de la Ploiești” sau altele din țară, nimic despre abuzuri, despre achitările pe bandă rulantă pentru lipsa faptelor sau a probelor,  doar „performanțe” manageriale care bineînțeles că nu se vor mai putea repeta nicicând, așa cum a fost cu inegalabila Kovesi la conducere. Din acest motiv, după revocarea de ieri, lupta anti-corupție din România va fi pusă în pericol. Așa se prezintă propaganda…

Pentru noi toți însă, întrebarea care se pune este cum o să facem ca acest coșmar să nu se mai repete în România. Cum facem ca în fruntea DNA, ce trebuie să lucreze în continuare fără niciun fel de problemă, să vină un om pentru care corectitudinea să fie mai presus de infatuare…Ce trebuie să se întâmple ca procurorii DNA și viitorul procuror șef să vorbească foarte rar, dar atunci când o fac, adevărul din anchete să fie mai presus de orice dubiu. Cum reușim ca abuzurile din sistem, semnalate până acum, să fie sancționate prompt și corect, conform legii. Este important să nu se lase tăcerea peste toate aceste fapte, pentru că prețul plătit va fi foarte mare.

O să vă spun că pentru toate acestea, eu am încredere în ministrul Tudorel Toader. El este cel care a făcut posibil ca această schimbare, de neînchipuit acum un an, să se întâmple până la urmă. Și tot el este cel care a anunțat că o evaluare managerială similară cu DNA-ul va avea loc și la Parchetul General. Așa că surprize privind schimbările în sistemul judiciar vom avea în continuare…

Însă precedentul creat de Klaus Iohannis, prin tergiversarea semnării decretului de revocare pentru Kovesi, generează mai multe semne de întrebare privind interesul președintelui ca DNA să răspundă în continuare la comenzi privind dosarele politice. Și atunci ne întoarcem din nou, dacă va fi cazul, o dată cu nominalizarea noului procuror-șef DNA, la discuția despre suspendare. Cu un astfel de președinte nefrecventabil, suntem în situația în care această soluție extremă nu dispare niciodată.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dictatura votului

Președintele României își folosește poziția și prerogativele prezidențiale în interes electoral, pentru a bloca orice fel de lege care este promovată de actuala majoritate parlametară. Deși miza pe justiție este foarte importantă, strategia contestării activității legislative a fost extinsă la orice prevedere legală cu impact semnificativ, Curtea Constituțională a României devenind astfel adevărata structură care conduce România. Spre cinstea lor, judecătorii CCR tratează cu promptitudine valul de sesizări din ultima perioadă, obiectivul fiind unul de interes național: țara are nevoie de reforme legislative, Parlamentul lucrează și este evident acest lucru, însă președintele trebuie împiedicat să boicoteze România pentru a-și atinge propriile sale obiective.

În acest context, ieșirea prin care Klaus Iohannis a anunțat că se pregătește să atace Codul Penal la Curtea Constituțională nu este deloc o surpriză. Dacă ați observat, președintele a recunoscut în avans că va face același lucru și cu modificările la Codul de procedură penală, deși Parlamentul nu a dat votul final. Același Klaus Iohannis alege să ignore în continuare decizia judecătorilor constituționali de revocare a procurorului șef DNA, deși au expirat toate termenele avansate până acum.

Cu sarcasm și lipsă de scrupule, Curtea Constituțională este astfel transformată de președinte într-un instrument politic, de care înțelege să se folosească doar pentru a bloca legi, fără să îi respecte însă deciziile.

Există și o parte bună în acest război fără precedent pentru România. Înțelegem foate clar, cu toate demonstrațiile necesare și fără niciun fel de dubiu, cu cine avem de-a face și prin ce mecanism am fost conduși, în urma adoptării de către majoritatea parlamentară a multor legi esențiale și îndelung amânate.

Este momentul în care o decizie privind suspendarea președintelui devine inevitabilă, dar nu suficientă. Cea mai mare forță pentru a influența deciziile o are majoritatea tăcută de-acasă, care este datoare să înțeleagă și să reacționeze, dar mai ales să nu uite. Ca să știe și președintele, este singura dictatură a majorității despre care se poate vorbi, dictatura votului.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Trocul președintelui

Faptele:

  • 7 iunie 2018DIICOT începe urmărirea penală in rem pentru infracţiunea de înaltă trădare, în urma plângerii depuse de Ludovic Orban împotriva prim-ministrului Viorica Dăncilă, după o vizită de stat a premierului român în Israel.
  • 7 iunie 2018Curtea Constituţională publică motivarea deciziei privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA.
  • 8 iunie 2018 – Motivarea CCR este publicată în Monitorul Oficial și devine obligatorie pentru președinte.

România așteaptă de la Klaus Iohannis să respecte decizia CCR și să își facă datoria de a semna decretul de revocare pentru procurorul șef DNA. Președintele refuză să se conformeze și amână această decizie.

  • 27 iunie 2018Motiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă este respinsă în Parlament, aducând grave prejudicii de imagine și credibilitate liderului principalului partid de opoziție, Ludovic Orban, inițiatorul moțiunii.

Succesul moțiunii de cenzură, implicit căderea Guvernului Dăncilă, ar fi răspuns așteptărilor președintelui Klaus Iohannis, care i-a cerut demisia premierului Viorica Dăncilă imediat după vizita în Israel .

  • 28 iunie 2018DIICOT prezintă public,  după 3 săptămâni, măsura adoptată  încă din 7 iunie 2018 – „s-a început urmărirea penală in rem (cauza Dăncilă/Orban) pentru săvărşirea infracţiunii prevăzute de art.398 Cod Penal (înaltă trădare) raportat la articolul 394 lit.b şi articolul 407 al.1 Cod Penal (divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională)”.

Potrivit Constituției, dacă se începe urmărirea penală împotriva premierului Viorica Dăncilă ca persoană, aceasta poate fi suspendată oricând din funcție de președintele Iohannis, fără acordul Parlamentului.

  • 1 iulie 2018 – Conform informațiilor prezentate de un jurnalist israelian, premierul israelian Benyamin Netanyahu a amânat sedința de guvern comună cu Guvernul României, care ar fi trebuit să aibă loc în luna august la București, o decizie diplomatică, dar cu efecte nefavorabile pentru România.

Cronologia de mai sus este în mod determinant și intenționat simplificată, astfel încât firul roșu al planului să devină evident pentru oricine și mai presus de orice îndoială. Ne aflăm în fața unui  troc, în care interesele țării sunt sacrificate de președinte, pentru consolidarea unei poziții interne favorabile, în perspectiva candidaturii sale pentru un nou mandat.

Pe scurt, mesajul este cam așa: “Suspend premierul dacă mă obligați să semnez decretul de revocare a procurorului șef DNA !”

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum demonstrează Klaus Iohannis că este cel mai mare adversar al reformelor din justiție

Datorită dezvălurilor fără precedent făcute de judecătorul Petre Lăzăroiu de la Curtea Constituțională a României, am aflat cum încearcă Administrația Prezidențială, în mandatul lui Klaus Iohannis, să influențeze deciziile în justiție, la cel mai înalt nivel. Vorbim despre mărturii de o importanță deosebită, pe care este extrem de util să le știm și să le înțelegem.

Judecătorul Lăzăroiu a explicat public cum a fost chemat de consilierul prezidențial Simina Tănăsescu, cea care a pledat în fața plenului reunit al CCR împotriva revocării procurorului șef DNA, pentru a fi informat și avertizat că un ONG îi cere președintelui Iohannis să îl revoce din funcție. Chiar dacă judecătorul i-a explicat consilierului că un astfel de gest al președintelui ar fi ilegal, pentru că revocarea sa poate fi votată doar de plenul Curții, din dialog a rezultat că preocuparea Cotroceniului este mai degrabă pentru a face pe plac ONG-ului (în spatele căruia se află Monica Macovei),  chiar și cu riscul unei acțiuni nelegale împotriva judecătorului CCR.  Altfel spus, pentru a răspunde favorabil ONG-ului, consilierul Simina Tănăsescu ar fi admis că președintele poate semna chiar și un decret ilegal de revocare a judecătorului Lăzăroiu, ea însăși acceptând că aceasta ar fi o nerespectare a legii.

Dacă deja recunoașteți abuzuri în termenii discuției de mai sus, surpriza este că lucrurile nu se opresc aici.  

Aflăm în continuare cum consilierul prezidențial a afirmat că are sarcina ingrată de a-l anunța pe judecătorul CCR că există această solicitare pentru revocare, în timp ce Administrația prezidențială nu neagă întâlnirea, dar spune că Simina Tănăsescu se afla de fapt în concediu de odihnă atunci când a vorbit cu judecătorul Lăzăroiu.  Ca și cum concediul de odihnă exclude cu ceva responsabilitatea funcției…

Tentativa de influențare și presiune este evidentă, constituind un reper despre cum înțelege Administrația Iohannis să trateze Curtea Constituțională și pe judecători.

  • Logic, prima întrebare care se impune este de la cine altcineva, decât de la președinte, ar putea avea un consilier prezidențial sarcina ingrată” de a-l anunța pe unul dintre judecătorii CCR că poate fi revocat oricând ?  
  • Mergând cu analiza mai departe, ce altă decizie a Curții l-a pus mai clar în dificultate pe președinte decât aceea prin care este obligat să semneze decretul de revocare a procurorului șef DNA ?
  • Cum poate președintele să justifice tergiversarea semnării acestui decret, dacă nu prin crearea unui conflict artificial legat de mandatul unui judecător CCR ?

Înțelegem din toată această strategie cum nu a fost deloc un accident atunci când președintele a afirmat “Statul sunt eu !” Klaus Iohannis chiar asta crede și acționează în consecință ! Totodată avem și explicațiile necesare pentru eforturile președintelui de a bloca prin orice modalitate legile justiției și reforma în sistem.

Depinde doar de noi să oprim această degringoladă. Urmează o săptamână foarte importantă pentru România !

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mitingul majorității tăcute de-acasă

Pe 9 iunie ar fi urmat să merg în Piața Victoriei, la mitingul împotriva abuzurilor. Voi comenta însă acest eveniment unic pentru România din studiourile România TV și Antena 3. Am fost invitat și am răspuns favorabil, cu gândul că aceasta este datoria pe care o am acum, de a protesta în acest mod față de abuzurile din ultimii 10-12 ani, nici nu mai știm exact câți au fost.

În opinia mea, mitingul de sâmbătă nu este unul politic ca mesaj, ci doar ca organizare. Este un miting corect, justificat prin toate nenorocirile care s-au întâmplat în țară. Am văzut cu toții cum au fost distruse familii, cariere și afaceri, doar pentru că era nevoie ca procurorii aserviți sistemului să controleze orice, de la politică, afaceri, economie și administrație, să execute ținte și să facă spectacol cu cătușe.

Acum a venit momentul să fie văzuți și auziți toți cei care așteptau îngroziți să vadă pe cine mai ia DNA-ul astăzi! De aceea, la mitingul împotriva abuzurilor nu trebuie să meargă doar membrii și simpatizanții PSD și ALDE, ci toți cei care au fost victime de-a lungul timpului, familiile lor, prietenii lor, cei care și-au dat viețile și carierele peste cap, doar pentru că un procuror avea un ordin prin  care trebuia să îi execute.

Mitingul de sămbătă este despre toate aceste fapte de viață, pe care le-am trăit. Și chiar dacă se vor repara în timp, nu trebuie să le uităm! 

Sper să nu avem controverse sterile despre cifre de participanți, pentru că majoritatea tăcută de-acasă, cea care protestează în realitate, nu încape nici în zece Piețe ale Victoriei, nu doar în cea din fața Guvernului !  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Scenariul care mi-aș fi dorit să nu existe

Am scris la începutul anului că în 2018 vom ajunge la un apogeu al manipulării în România, fapt confirmat de evenimentele la care asistăm. Sunt strategii puse la cale pentru protecția a două personaje, președintele Klaus Iohannis și procurorul șef DNA, față de care vedem cum niciun efort nu este prea mare, niciun scenariu nu este ignorat. În opinia mea, procurorul șef DNA beneficiază chiar de un tratament premium comparativ cu președintele, obiectivul fiind menținerea funcției, prin anularea sau ignorarea deciziei Curții Constituționale. În acest scop însă, este necesar un pretext care să îi dea lui Klaus Iohannis motive pentru a ocoli obligația revocării. La asta se lucrează acum !

Pentru că cea mai eficientă modalitate de anulare a manipulării este explicarea planului, cred că pe toți ne interesează să înțelegem ce se întâmplă.

Săptămâna viitoare, marți, este așteptată motivarea deciziei CCR în privința revocării procurorului șef DNA. După publicarea în Monitorul Oficial (adică foarte repede), aceasta va deveni obligatorie pentru președinte, care va trebui să semneze decretul de revocare. Curtea va indica și un interval de timp pentru ca acest lucru să se întâmple, planul ocult pus la cale fiind acela de schimbare a deciziei fix în această perioadă. Urmează să vedem cum…

Pasul 1: În anumite publicații on-line, apare informația că unuia dintre judecătorii CCR, care a votat în favoarea revocării, i-ar fi expirat mandatul de două luni. Prea puțini sunt cei care acordă atenție informației, motiv pentru care ea este completată cu detalii picante din viața omului. Astfel, propagarea subiectului este ca și asigurată, ceea ce se și întâmplă în realitate.

Chiar dacă ministrul Justiției a explicat juridic de ce nu poate fi vorba ca judecătorul respectiv să fi ieșit din mandat, propaganda continuă scenariul, scopul fiind acela de a induce în opinia publică ideea că decizia CCR privind revocarea procurorului șef DNA trebuie anulată.

Pasul 2: Pe baza informațiilor din on-line, apare și ideea protestelor de stradă.  Modelul urmărit este cel de la Ordonanța 13, dar personal nu cred că se va mai ajunge vreodată la un asemenea nivel, pentru că efectul de mobilizare a scăzut pe măsură ce oamenii învață să citească strategiile de manipulare.

În acest context, nu sunt deloc întâmplătoare mesajele ambasadelor care ne-au transmis să ne descurcăm singuri cu Kovesi. Nimeni nu vrea să fie amestecat în astfel de situații, mai ales dacă există informații despre ce se pregătește în stradă.

Pasul 3: Președintele Klaus Iohannis are nevoie de proteste, pentru că nu își poate asuma singur resposabilitatea de a ignora decizia CCR.  Blocarea semnării decretului de revocare va fi justificată chiar prin pretextul numit “vocea străzii”. Astfel, președintele își va cumpăra timp pentru pasul final…

Pasul 4: Am văzut în această săptămână că din majoritatea scenariilor prezentate pe surse, despre ce se va întâmpla cu decizia CCR, nu lipsește ideea referendumului. Contrazisă cu argumente de specialiștii care spun că nu poți anula o decizie a Curții cu un referendum, ideea este propagată în continuare în aceleași medii on-line, ca fiind singura variantă ce poate duce la un astfel de obiectiv. De unde și scopul urmărit, acela de menținere pe funcție a Laurei Kovesi.

Sunt primul care îmi doresc ca strategia de mai sus să nu se confirme, să dovedim că suntem o țară normală care respectă legile și Constituția, în frunte cu președintele. Dar dacă se va pune în aplicare chiar și 10% din plan, este bine să știm cine sunt actorii, în folosul cui joacă și de ce curățenia în sistemul de justiție este cel mai important obiectiv pe care putem să ni-l propunem ca țară.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Precedentul periculos creat de Klaus Iohannis

Deși am crezut cu toții că abuzurile constituționale semnalate pe parcursul celor două mandate ale lui Traian Băsescu, inclusiv cu prilejul celor două suspendări, reprezintă tot ce putea fi mai rău în exercitarea puterii unui președinte, Klaus Iohannis vine acum să spargă toate barierele. Și nu doar din punct de vedere politic…

Există specialiști în drept constituțional care decriptează planul președintelui de suspendare a premierului Viorica Dăncilă ca fiind un precedent deosebit de periculos în interpretarea Constituției, o situație atipică, nepusă până în prezent în ceea ce privește relația instituțională dintre Guvern și președinte. Adică ce ne-a transmis Klaus Iohannis cu privire la “oportunitatea politică” în revocarea procurorului șef DNA, se aplică și în cazul premierului, dar în sens invers, fără niciun fel de preocupare pentru instabilitatea politică provocată în țară și efectele unei crize la un asemenea nivel.

Concret, pentru un premier care nu deține funcția de senator sau deputat, deci nu este apărat de imunitatea parlamentară, planul de suspendare dibuit de președintele Klaus Iohannis, prin interpretarea Constituției, se poate derula în felul următor:

Pasul 1 – Cineva depune o sesizare penală la adresa premierului. În cazul de față, pentru un control politic corespunzător, cel desemnat să o facă a fost liderul PNL, Ludovic Orban. Funcția politică nu este însă obligatorie.

Pasul 2 – Sesizarea este repartizată unui procuror care, pentru a începe urmărirea penală, deci înainte de a administra orice fel de probe, prin intermediul Procurorului General al României, face o solicitare în acest sens către Senat sau Camera Deputaților (dacă premierul este parlamentar) ori  președintelui României (în cazul Vioricăi Dăncilă, care nu deține o funcție aleasă în Parlament).

Pasul 3 – Simultan cu cererea privind urmărirea penală a premierului, președintele României poate dispune suspendarea acestuia, asimilând practic în mod incorect urmărirea penală cu vinovăția.  În cazul de față, după patru cereri de demisie adresate Vioricăi Dăncilă, este foarte ușor de estimat ce va face Klaus Iohannis.

Pasul 4 – Dacă perioada de suspendare a premierului, determinată de urmărirea penală, este mai mare de 45 de zile, se ajunge din nou la o interpretare constituțională, întrucât se poate considera – și există opinii în acest sens – că premierul nu și-a putut exercita funcția pe o perioadă maximă acceptată.

Este foarte corect că actualul text al Constituției a fost conceput pentru oameni normali, de unde și crearea situației complet atipice cu care ne confruntăm în prezent. Nimeni nu și-a imaginat că un președinte își poate ignora până la extrem rolul său de mediator, astfel încât să atingă un asemenea nivel de interpretare a textelor legislative, doar pentru a provoca o criză politică.

Se va ajunge cu siguranță din nou la Curtea Constituțională pentru reglementarea unor abuzuri de acest fel, însă problema esențială pe care trebuie să ne-o punem este până unde poate merge Klaus Iohannis pentru a avea un guvern obedient și cum interesul real al României nu contează absolut deloc pentru președinte.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum a vrut sistemul să ajungă la Liviu Dragnea

Rodica Miloș, supliment de declarație în dosarul “Liviu Dragnea”, formulată în fața judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție:

“Procurorul îmi flutura o hârtie prin față și mi-a spus că el poate să-mi dea NUP, dar că nu vrea pentru că nu știe cu cine țin eu. Mi-a spus să mă descurc cu Justiția, în sensul că mă va trimite în judecată. A început cu presiunea că rămân pe drumuri, că pierd serviciul, că o sa mor de foame. Cred că a făcut așa pentru că vroia să ajungă la domnul Dragnea. „Știți unde vrem să ajungem”, mi-a spus expres procurorul. Eu pe Dragnea l-am întâlnit profesional în două situații. Consider că este un proces injust. Am ajuns aici fără niciun fel de vină. Mi-am făcut treaba acolo, la locul de muncă”.

Înțelegem din asta că acolo unde avem de-a face cu o comandă pentru o execuție politică, și iată că în cazul de față avem de-a face cu așa ceva, nu mai contează victimele colaterale, soarta sau viețile oamenilor care s-au intersectat la un moment dat cu ținta. Nu contează nici resursele statului alocate pentru o supraveghere de amploare, ce se regăsește acum la dosar pe 32 de DVD-uri, despre care aflăm că unele conțin date ce nu privesc fapta. Important este ca ordinul să fie executat și pentru asta nimic nu e imposibil !

Înțelegem în egală măsură că metodele sunt aceleași, fie că vorbim despre unitatea de elită de la Ploiești sau despre procurori din București, dar și că sistemul nu depinde doar de omul aflat în frunte, ci de fenomenul de presiune prin dictatura fricii, construit în timp. Nu în ultimul rând, devine absolut evident că în prezent președintele Klaus Iohannis este cel care controlează și folosește acest mecanism în interes personal, politic și electoral.

Foarte important pentru adversarii lui Liviu Dragnea, oriunde s-ar afla:

“Nu vă exprimați niciun fel de satisfacție! Fenomenul vă poate atinge la un moment dat pe voi sau pe cei pe care îi susțineți! O țară normală este aceea în care politicienii ajung în postura de a plăti pentru ceea ce fac cu adevărat, nu pentru ceea ce reprezintă sau ar putea reprezenta la un moment dat!”

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele care se iubește doar pe sine

Cu 20 de luni înainte de alegerile prezidențiale, deplasările în țară pe care președintele Klaus Iohannis le face se numesc deja “turnee electorale”. Scopul acestora nu (mai) este acela ca președintele să se întâlnească cu cetățenii pentru a dezbate prioritățile națiunii, cum ar fi normal, sau pur și simplu ca să ia pulsul țării. Klaus Iohannis profită de poziția pe care o ocupă în stat, de infrastructura aflată la dispoziție, precum și de orice eveniment cu expunere publică în care apare sau este invitat, doar pentru a emite mesaje politice de contestare a majorității parlamentare și guvernamentale. Este principala sa temă și singura sa prioritate, într-o campanie electorală jenantă pentru un standard ce ar fi trebuit să se ridice totuși la un nivel prezidențial.

Anii care au trecut cu Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni au dovedit că președintele României nu iubește poporul român, ci se iubește doar pe sine, pe cei apropiați și interesele care îi unesc. Nu aș putea să dau un exemplu de prioritate a națiunii române, în toată această perioadă, care să fi fost asumată și dusă la îndeplinire de președinte, ca o datorie, ca un comandament. Tot ce a făcut sau nu Klaus Iohannis a depins permanent de o conjunctură politică sau de un interes care l-au vizat direct. 

Președintele vrea acum să mai obțină încă un mandat și, pentru că și-a fixat această prioritate, va face orice este posibil sau imposibil ca să își atingă scopul. Posibilii adversari, chiar dacă sunt doar indicați în sondaje cu potențial prezidențiabil, devin automat ținte.

Toți liderii importanți aflați în opoziție politică cu președintele sunt luați în atenție, fie cu dosare, fie cu amenințări, ironii, informații false sau chiar cu manifestări lipsite de considerație la evenimente publice. Ultimul exemplu, cel cu primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, care îl depășește pe președinte în sondaje, deși nu și-a exprimat intenția de a candida, este edificator în acest sens. Iar exemplele nu se opresc aici…

După patru ani în care ne-am obișnuit cu un președinte deconectat de țară, vom avea parte de o schimbare conjuncturală a lui Klaus Iohannis. Prezent oriunde îi va fi convenabil, acesta nu va face altceva decât să provoace scandaluri și acuzații. Interesul îl știți, rămâne să îl evaluați !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr