Jocul lui Kovesi

După ce s-a enervat îngrozitor pe Dan Andronic că i-a deconspirat prezența în noaptea alegerilor din 2009, ca procuror general al României, în grupul politic al susținătorilor lui Traian Băsescu, și după încercarea tardivă de a repara problema cu declarațiile lui Gabriel Oprea, Laura Codruța Kovesi a lansat primul avertisment. Prin vocea actualului procuror general al României, Augustin Lazăr, transformat de nevoie într-un fel de purtător de cuvânt, Kovesi este cea care a transmis de fapt opiniei publice și Parlamentului că “magistraţii nu au ce căuta în astfel de comisii (cu referire la comisia parlamentară specială de anchetă pentru alegerile din 2009), întrucât pot fi verificaţi şi audiaţi doar în cadrul legal al audierii de către un alt magistrat”.

Altfel spus, așa cum s-a întâmplat cu plagiatul, dar și cu alte acuzații care i-au fost aduse de-a lungul timpului, inclusiv cu alte convocări la comisii parlamentare, Laura Codruța Kovesi se consideră deasupra oricăror obligații pe care un demnitar român le-ar putea avea.

De data aceasta însă, semnalul pe care îl dă procurorul șef al DNA nesocotește și chiar răstoarnă scara de valori a celor mai importanți dintre susținătorii săi. Pentru că dacă într-o noapte a alegerilor prezidențiale, spre exemplu, procurorul general al Statelor Unite ar fi fost surprins alături de șefii de la CIA, FBI, în cercul politic al unuia dintre candidați, audierea tuturor într-o comisie parlamentară de anchetă a Congresului era nu doar inevitabilă, ci obligatorie, publică și extrem de drastică.

Întrebarea care se pune este de ce în democrația americană o astfel de reacție este normală, iar în cea românească devine un prilej de amenințări, presiuni, negocieri și scandal ?

Răspunsul demonstrează pe deplin utilitatea comisiei care și-a propus să restabilească adevărul despre împrejurările în care a obținut Traian Băsescu al doilea mandat, dar și cum și-au îndeplinit sau nu obligația de echidistanță politică cei care conduceau atunci instituțiile de forță ale statului. Un adevăr foarte util pentru starea de sănătate a democrației românești, care trebuie să împiedice pe viitor crearea de structuri paralele de putere. În acest context, cu cât sunt mai mulți foști sau actuali demnitari care folosesc tot felul de tertipuri pentru a ocoli, a ignora sau a minimaliza rolul comisiei parlamentare, cu atât se va concretiza și mai clar ideea că, la prezidențialele din 2009, cei care conduceau statul au lucrat organizat și premeditat în favoarea unuia dintre candidați. Singura care a rezistat în funcții până acum, și nu și-a justificat deloc faptele, este Laura Codruța Kovesi.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Pe cine deranjează legea salarizării unitare

Nu știu dacă a înțeles cineva, dar eu încerc în continuare să mă lămuresc la modul concret, de ce un proiect de lege care prevede majorarea salariilor pentru milioane de oameni din România este criticat. Este adevărat, nu de cei cărora li se adresează legea în primul rând, și anume românii plătiți prost până acum, ci de o parte vocală și destul de restrânsă a șefilor liderilor de sindicat. Este foarte greu de înțeles de ce un proiect de lege (atenție, un proiect și nu o lege !!!) poate fi contestat tocmai de reprezentanții sindicatelor, care au în față toate pârghiile de negociere, ce presupun desigur, modificări în beneficiul salariaților. Totul este ca proiectul să fie studiat, iar modificările prezentate și susținute cu argumente.

Există însă o diferență esențială față de modul în care se derula până acum dialogul la acest nivel…Nu vom mai avea discuții în spatele ușilor închise la diverse ministere, pentru ca apoi soluția să fie asumată politic, ci dezbateri în Comisiile de specialitate din Parlament, mai mult ca sigur în fața camerelor de luat vederi. Amendamente, propuneri și argumente publice, susținute transparent, vot public, asumare la fel. Vom afla cine are interesul să ascundă ceea ce știam ca fiind până acum “salarii nesimțite”, vom vedea cum vor fi gestionate nemulțumirile, acolo unde va fi cazul, cine, cum și în numele cui va vorbi…

Pentru mulțimea tăcută de acasă, părerea mea este că limpezirea lucrurilor devine o treabă foarte bună ! Se vor lămuri oamenii cum stă situația cu adevărat și ce ar trebui să facă astfel încât să câștige mai mulți bani ! Am înțeles că va exista și o categorie specială, cea a favorizaților cu salarii mai mari chiar și decât șefii de instituții, care nu vor fi deloc încântați că se clarifică mecanismele de plată la stat ! Este și normal, pentru că le dispar privilegiile, dar și acesta este un motiv pentru care legea devine extrem de necesară !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Manipularea în 2017, cum este folosită și de ce

Mi s-a părut foarte interesant faptul că, în aceste zile, când atenția tuturor este îndreptată către legea salarizării unitare, cea mai așteptată lege de majoritatea românilor, în dezbaterile publice ne izbim dintr-o dată de …cât de multe șanse are sau mai are Klaus Iohannis, pentru un nou mandat. Așa, fără nicio motivație concretă, cu mai bine de doi ani înainte de alegeri, aflăm că președintele în funcție este cel mai bine clasat într-o competiție în care, pentru moment cel puțin, se află doar el.

Înțelegem și că, pe măsură ce mărește PSD-ul salariile, Iohannis crește în sondaje, chiar dacă este adversar declarat pentru Guvern și programul de guvernare. Desigur, se mai pot întâmpla o serie de lucruri până la alegerile prezidențiale, și nici pe sociologi nu-i putem contrazice, însă mesajul pe care ar trebui să îl reținem este că “președintele se bucură de susținerea românilor”. Aceiași români care în urmă cu două luni l-au criticat pentru că a ieșit în stradă la un miting neautorizat și a vrut să răstoarne Guvernul cu forța străzii, doar pentru faptul că nu era al său, …acum s-au răzgândit și l-au ajutat pe președinte să crească 20 de procente în sondaje.

Care ar fi misterul unei asemenea străduințe de a păstra în percepția publică faptul că avem președinte, și îl vom avea în continuare, deși prin faptele sale dovedește exact contrariul ?

Legea salarizării unitare, cu perspectivele ei foarte concrete pentru următorii patru ani, cu reguli clare, ce nu am auzit să fie contestate prin argumente, sperie din punct de vedere politic pe cei care nu au fost în stare să o facă la vremea lor. În același timp, prin efecte cuantificate deja, legea strică atât de multe planuri, tot politice, încât în perioada următoare vom asista la o serie de teme-parazit, menite să capaciteze dezbaterea și orgoliile, vom auzi multe speculații, poate chiar și ceva convocări la DNA, orice, doar ca percepția asupra unei decizii bune, dacă nu se poate fi denaturată, măcar să se diminueze, iar atenția publicului să se îndrepte într-o cu totul altă direcție.

O situație de genul….dacă Guvernul lui Klaus Iohannis nu a fost capabil să scrie nici măcar prima filă dintr-o astfel de lege, cum să fie lăsat celălalt Guvern, pe care președintele îl vede ca adversar, să dea o lege la cheie care să îi ajute pe români ….

Atenție la evoluția evenimentelor, sezonul manipulărilor devine din ce în ce mai evident!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Scaunul de la DNA nu mai este atât de sigur

Primele efecte ale raportului ministrului Justiției cu privire la șefa DNA se fac simțite în spațiul public. Oamenii din sistem au început să vorbească, pentru că nu le mai este frică și au înțeles că schimbarea a rămas doar o chestiune de timp. În timp ce judecătorii dau achitări în dosarele unor personaje politice care anul trecut își vedeau carierele închise, vorbesc despre lipsă de probe sau chiar fapte ce nu există, inculpați “de serviciu” explică din vina cui au stat în spatele gratiilor fără să știe concret pentru ce. Nu se poate face o generalizare a acestor fenomene, însă trebuie remarcat faptul că afluența lor este fără precedent.

În acest context, apare o idee în premieră, pe care o consider extrem de necesară în perspectiva reformării sistemului de justiție din România și obligatorie pentru legea răspunderii magistraților. Este vorba despre informarea contribuabililor români cu privire la sumele cheltuite din bugetul public pentru instrumentarea fiecărui caz trimis în judecată, în mod special în dosare importante de corupție. Logica este foarte clară: statul asigură resurse, de multe ori nelimitate, pentru a combate corupția, iar procurorii trebuie să trimită în fața instanțelor probe obținute cu respectarea legii, prin corecta administrare a fondurilor care li se pun la dispoziție.

În prezent, acest lucru nu se întâmplă în toate cazurile, pentru că nimeni nu și-a pus problema că, dacă în orice instituție publică cheltuirea bugetelor este atent supravegheată și reglementată, același lucru trebuie să se întâmple și la Parchete. Constatăm că judecătorii pronunță mii de achitări în dosare care au antrenat sume fabuloase de la bugetul de stat, fără ca cineva să fie tras la răspundere. Ori această situație trebuie să se schimbe !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre evaluarea ministrului Justiției asupra șefilor de Parchete, începutul unei noi strategii

Așa cum am anunțat, îmi voi păstra respectul pentru actualul ministru al Justiției și voi recunoaște în continuare profesionalismul său, chiar dacă nu a solicitat revocarea pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, așa cum personal mi-aș fi dorit. Cred însă că omul este mai abil decât pare la prima vedere, mai profesionist decât alți miniștri ai Justiției pe care i-am văzut la treabă și gândește pe termen lung, nu pe termen scurt. Am reținut că va începe o monitorizare a procurorilor, inclusiv a celor de la DNA, ceea ce în opinia mea este un lucru foarte bun!

Mi-a plăcut că nu a recunoscut niciun fel de influență sau presiune, în ciuda evidențelor, asumându-și astfel întreaga responsabilitate pentru decizia pe care singur a luat-o. Sunt sigur că este conștient de nemulțumirea uriașă pe care o va produce, după orizontul de așteptare creat. Pare însă suficient de stăpân pe subiect ca să se gândească aplicat la pasul următor și sunt sigur că știe foarte clar când și cum îi va schimba pe șefii Parchetelor.

Dacă ne punem speranțele într-o decizie și lucrurile nu ies cum ne-am fi dorit, nu cred că trebuie să îi blamăm pe cei în care tocmai ne-am pus speranțele…

Tudorel Toader este un factor esențial în restructurarea sistemului de justiție din România. Va avea însă nevoie de timp, pentru că la capitolul justiție stăm atât de prost, încât nu vom reuși să ieșim imediat la lumină. În acest context, mesajul ascuns din spatele intervenției ministrului Justiției este acela că sistemul care a creat-o și o susține pe Laura Codruța Kovesi se dovedește a fi mai puternic decât România însăși și nu ține cont de influențe naționale, chiar dacă acestă realitate nu este întotdeauna recunoscută. Din acest punct de vedere, ne place sau nu, schimbarea din funcție a șefei DNA nu depinde doar de o decizie guvernamentală. Acest obiectiv se va concretiza printr-un alt tip de strategie, care însă nu se va putea realiza peste noapte, chirurgical sau cu tensiuni, mai ales că până la această oră nici măcar nu a existat.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Din nou, INDEPENDENT

Mișcarea naționalistă din România nu poate progresa dacă este marcată de neînțelegeri și acuzații interne, diverse facțiuni, dar mai ales de asocieri cu structuri ce se remarcă prin idei și concepții extreme sau care tind spre limite extremiste. În ceea ce mă privește, nu îmi voi asuma niciodată astfel de orientări.  

Am și anunțat foarte clar că nu voi mai fi parte a proiectului naționalist lansat de Partidul România Unită în august 2016, dacă voi constata că acesta capătă accente la un asemenea nivel. Din păcate, în opinia mea, chiar asta se întâmplă în prezent.  

De aceea, informez public pe toți cei interesați că am demisionat din calitatea de membru al Partidului România Unită, pentru  fi consecvent cu propriile mele angajamente, dar și cu concepțiile de stânga pe care le-am avut toată viața. Nu este în intenția mea să formulez critici pentru hotărârile PRU la nivel național, iau doar act de evoluția evenimentelor și decid în consecință cu privire la drumul meu în politică. Rămân un naționalist de stânga doar în sufletul meu, nu mă voi schimba niciodată, și nu aș putea să fiu asociat cu o formațiune din zona de extremă dreapta, nici chiar la nivel declarativ.

Sunt așadar din nou independent și determinat pentru a mă implica în proiecte de interes general.

Vreau să mulțumesc tuturor colegilor din Organizația Prahova a Partidului România Unită care m-au onorat cu încrederea și sprijinul lor. Sunt oameni deosebiți, care merită din plin toate aprecierile, și vor avea întotdeauna stima și prietenia mea ! 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Prețul protecției pentru Kovesi, denigrarea României

Cât de multă disperare trebuie să provoace evaluarea ministrului Justiției în privința șefei DNA, dacă pentru apărarea ei s-a compromis însuși Gabriel Liiceanu, susținut de protestatarii #rezist, în direct la Parlamentul European…

Cât de mare trebuie să fie disperarea și cât de amplă manipularea dacă protestatarii #rezist au recurs până și la un anumit nivel de hărțuire verbală a ministrului Justiției, atent pregătită pentru camerele video, tot la Parlamentul European, cu scopul evident de intimidare și presiune. …

Cât de puțin trebuie să fi contat faptul că prețul pentru toate acestea a fost denigrarea României și afectarea imaginii noastre ca țară, chiar la kilometrul zero al democrației europene.

Nu este prima dată când reprezentanți ai unor structuri politice de dreapta din România, mai mult sau mai puțin oficiale, la inițiativa și cu susținerea Monicăi Macovei, ne fac de râs în Europa, sacrifică interesele României și imaginea țării, pentru a susține structuri ce asigură un control politic ocult. Important este că la finalul unor episoade de acest gen, răul este făcut, dar cei care l-au generat n-au niciun fel de problemă. Datorită “tradiției” de peste 12 ani care a însemnat în primul rând protecție de la cel mai înalt nivel, ei știu că nimeni nu le va cere să își asume consecințele acestui tip de comportament, nu îi va face să plătească, politic și penal, pentru prejudicii aduse țării.

Este un moment critic și extrem de serios în care această “tradiție” nefastă a denigrării României ar trebui să își primească sancțiunile legale, prin indentificarea a trei repere: cine și ce are de câștigat, cine plătește și care sunt agenții de influență folosiți de fiecare dată în astfel de acțiuni ce afectează imaginea țării.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (I)

Decizia prin care Curtea Constituțională a României a stabilit că DNA și-a depășit atribuțiile, nu a respectat Constituția și a făcut un abuz anchetând Guvernul pentru OUG 13 a primit în final și motivarea judecătorilor. Ultimul impediment procedural cu privire la încălcarea legii de către o instituție a statului a fost astfel depășit. Ca urmare, opinia publică așteaptă reacția autorităților din sistemul de justiție față de această situație, confirmată oficial în premieră, în special pentru activitatea DNA.

Dincolo de reacțiile politice care cer în mod corect demisia de onoare a procurorului șef Laura Codruța Kovesi, inclusiv a procurorului general Augustin Lazăr, problema ce se ridică acum este apariția unui precedent deosebit de periculos, în condițiile în care decizia CCR ar rămâne fără urmări. Dacă partidele propun legi ce se dovedesc în final neconstituționale acceptă fără comentarii să le modifice, asumându-și chiar și contestarea publică, dacă votul românilor exprimat prin referendum a fost anulat, în ciuda nemulțumirii generale, tot printr-o decizie a Curții Constituționale, atunci DNA și Parchetul General nu au cum să reprezinte o excepție. O hotărâre în acest sens este așteptată de la noul ministru al Justiției, care are posibilitatea să propună președintelui României revocarea din funcție a celor responsabili.

Personal, apreciez foarte mult că o astfel de decizie, nici măcar o reacție publică, nu au fost exprimate la cald, în ciuda unor presiuni și așteptări evidente. Cred că motivația nu trebuie să fie nici politică, nici emoțională, nici precipitată, ci foarte profesională și perfect asumată în conformitate cu normele de justiție din România, cu respectarea punctelor de vedere ale asociațiilor profesionale. Acesta va fi un semnal serios că sistemul are posibilitatea să se reformeze din interior.

Informații de ultimă oră prezentate în spațiul public arată din păcate că acest abuz confirmat al DNA a fost întâmpinat de procurori și Laura Codruța Kovesi cu o petrecere într-o pensiune ascunsă în munți, dar și cu o promovare a procurorului care s-a ocupat în mod direct chiar de anchetarea OUG 13.

Cum o astfel de sfidare este în egală măsură fără precedent, provocarea în fața căreia se află acum ministrul Justiției reprezintă un moment de reper pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim în România “justiție selectivă” sau “instituții de forță ale statului”. Este adevărat că în final va trebui să mai vrea și președintele Klaus Iohannis, dar momentul de separare a apelor este foarte corect justificat și nu trebuie în niciun caz pierdut.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Răspunsul Parlamentului pentru românii care cer suspendarea președintelui

În premieră absolută, Parlamentul a adoptat astăzi o declarație prin care condamnă acțiunile și pozițiile publice exprimate de președintele României, în egală măsură de Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la depășirea limitelor constituționale în contextul dezbaterilor despre Ordonanța 13.

“Parlamentul Romaniei califică drept neconstituționale și inacceptabile judecățile pe care fie Președintele României, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie reprezentanți ai Ministerului Public le formulează la adresa unor decizii și activități ale Guvernului. Asemenea acțiuni uzurpă ilegal și abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, în diferitele forme prevăzute de lege și de regulamentele camerelor, pentru activitatea sa”, se arată în textul declarației, care a fost adoptată de plen cu 203 voturi „pentru” si 94 de voturi „împotrivă”.

Dincolo de mesajul instituțional și în esență diplomatic, vorbim practic despre o declarație de independență a Parlamentului, corectă, necesară și îndelung așteptată de români, care va avea cu siguranță efecte pe termen lung în privința respectării Constituției și a separației puterilor în stat.

Personal, mi-aș fi dorit ca și în timpul mandatelor mele de senator să particip la un astfel de moment, în care Parlamentul să își susțină rolul corect în stat, statutul și demnitatea conferite prin vot.

Declarația de astăzi este un răspuns direct la revolta românilor cu privire la atitudinea președintelui și a sistemului juridic pe care acesta îl folosește în interes politic. Altfel spus, Parlamentul i-a arătat în sfârșit lui Klaus Iohannis cartonașul galben și l-a atenționat că deocamdată nu este roșu, doar pentru că stabilitatea politică necesară în vederea aplicării programului de guvernare este mult mai importantă decât derapajele prezidențiale. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr