Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Traian Băsescu şi-a bătut joc de români, cu o poftă chiar mai mare decât în urmă cu aproape doi ani, când i-a anunţat că le va tăia salariile şi pensiile. Atunci şi-a bătut joc de munca şi de viaţa lor, acum a mers şi mai departe, sfidând demnitatea oamenilor care protestează. Le-a spus că pot să stea ei mult şi bine fluturând pancarte şi strigând “Jos Băsescu”, că el tot la Cotroceni va rămâne şi va face în continuare tot ceea ce vrea.

Ori tocmai la asta s-a referit şi Traian Băsescu, cel care cunoaşte cel mai bine cum a fost organizat furtul de voturi în propriul lui beneficiu. Mesajul real al discursului a fost : “Nu cedăm ! Vrem să intrăm în alegeri cu oamenii şi sistemul nostru la putere ! Furăm în continuare, până când se mai poate !”

Cât de iresponsabil să fii să spui că protestele din stradă sunt provocate de opoziţie, politizate sau că a stat cineva să îi aducă pe oameni la manifestaţii, să îi pună să strige…Aberaţiile îi aparţin Elenei Udrea, singurul personaj din jurul lui Traian Băsescu ce şi-a permis să dea o conotaţie negativă revoltelor oamenilor obişnuiţi.

Urmăriţi cu atenţie în perioada următoare orice declaraţii legate de “achiziţia de ambulanţe” şi veţi vedea cine reacţionează.

Indiferent dacă înţeleg sau nu ce se întâmplă în stradă şi mai ales de ce, este foarte clar că liderii PDL nu au capacitatea de a gestiona situaţii de criză de acest fel. În opinia mea, pur şi simplu nu ştiu ce să facă, nici la putere n-ar vrea să renunţe, nici oamenilor n-au ce să le spună, dialog nu pot să facă pentru că nimeni nu mai vrea să stea de vorbă cu ei, sunt extrem de iritaţi că poporul român, pe care credeau că îl ţin sub control, a ieşit la lumină şi strigă împotriva lor.

În aceste condiţii, a apărut una dintre cele mai îngrozitoare idei pe care le-am auzit vreodată la PDL, aceea de a organiza contramanifestaţii la protestele pe care le vedem acum în stradă. Dincolo de incitarea la violenţă, este o reacţie inacceptabilă pentru o formaţiune politică.

Am fost ieri după-amiază la protestele din centrul Ploieştiului, pentru mi s-a părut normal să fiu alături de ploieştenii care şi-au strigat amărăciunea, necazurile şi revoltele acumulate în ultimii ani. Am avut bucuria să constat că, pe lângă colegii de partid, am găsit în stradă vechi prieteni, oameni pe care îi cunosc de-o viaţă, neimplicaţi politic. Mi-au spus că aşa au simţit, că era de datoria lor să fie acolo, nevoia de a reacţiona faţă de viaţa pe care o trăim cu toţii nu i-a mai lăsat să stea în casă, chiar dacă frigul şi vârsta nu le-ar fi recomandat tocmai prezenţa în stradă.

Au fost momente în care ne-am bucurat cu toţii, cu unii că ne-am reîntâlnit, cu alţii că ne-am cunoscut. Revendicările oamenilor care protestează de aproape o săptămână în centrul Ploieştiului au căpătat o formă extrem de concretă : vor schimbarea Guvernului şi a lui Traian Băsescu, implicit nu mai vor să audă de toţi cei care susţin puterea actuală. Pe scurt, au strigat cât au putut că s-au săturat de PDL ! În tot acest timp, la etajele 1 şi 3 ale Palatului Administrativ, prefectul şi primarul, ambii de la PDL, se uitau la noi după perdele. La un moment dat, mi s-a părut că făceau chiar şi poze.

M-am simţit bine ca român, ca ploieştean şi ca politician. Am văzut că toate eforturile din aceşti ani, când am încercat să explic de ce trăim aşa de rău, ce se petrece, care este strategia puterii, cum funcţioneză manipularea, nu au fost în zadar. Oamenii au ascultat, au judecat ei înşişi, au înţeles şi au luat decizia. Trebuia să se mai întâmple doar descătuşarea. S-a produs acum şi este ireversibilă!

În timp ce protestele cuprindeau principalele oraşe din ţară, inclusiv Ploieştiul, DN 1 era ocupat de coloana prezidenţială. Traian Băsescu pleca în week-end la munte, părăsind în grabă Bucureştiul, surprins de amploarea demonstraţiilor spontane. Fugea ! Teama preşedintelui este semn bun.

Ploieştenilor care au fost ieri în stradă, dar şi celor care ar fi vrut să fie, vreau să le transmit salutul, solidaritatea şi respectul meu ! Sunt absolut convins că efortul lor nu a fost şi nu va fi în zadar, vreau să le mulţumesc celor care mi-au transmis mesaje pe parcursul după-amiezei de ieri, la telefon sau pe facebook, şi să îi asigur că vocea lor s-a făcut auzită.

Este pentru prima dată în mandatul actualului preşedinte când simultan, în mai multe oraşe din ţară, numărul acestora fiind în continuă creştere, au loc proteste spontane de amploare ale cetăţenilor. Deşi nu este exclusă participarea unor membri ai partidelor, cărora nimeni nu le poate interzice să protesteze aşa cum doresc, organizarea nu este politică, în ciuda propagandei actualei puteri.

PDL nu îşi putea găsi o voce mai nepotrivită decât cea a deputatului de Ploieşti, Sever Voinescu, care să dea o replică protestelor din stradă. Acesta a vorbit despre “nevroză”, încercând să explice manifestaţiile care au cuprins România. Aflat probabil sub presiunea evenimentelor, deputatul PDL Sever Voinescu nu a spus cine sunt “nevroticii” din stradă, dar cred că s-ar putea să fie obligat să dea mai multe explicaţii în acest sens, în perioada următoare.

Deşi m-am declarat un susţinător al lucrătorilor din Ministerul de Interne, ale căror drepturi trebuie respectate, la fel ca şi pentru orice alţi angajaţi ai statului, condamn cu fermitate abuzurile şi excesul de zel al jandarmilor şi poliţiştilor, exercitate împotriva protestatarilor, aşa cum am văzut că s-a întâmplat aseară. Aş vrea să le reamintesc că şi ei au fost de câteva ori în stradă pentru a-şi cere drepturile şi nu le-ar fi plăcut să fie trataţi în asemenea mod…

“Doamne fereşte pentru cine se va îmbolnăvi, dacă Legea Sănătăţii va fi adoptată în forma actuală !”

Sunt inventate tot felul de teme adiacente, sunt provocate tot felul de scandaluri cu conotaţii politice în legătură cu această lege, astfel încât, până la urmă, scopul esenţial – acela de a informa despre serviciile medicale pe care oamenii le plătesc – să fie abandonat pe parcurs.

Cred că o justificare pentru lipsa totală de transparenţă din jurul proiectului de Lege a Sănătăţii poate fi găsită undeva între premeditare şi incompetenţă. Adică, este la fel de rău dacă iniţiatorii evită să dea explicaţii pentru a ascunde afacerile pe care le pregătesc cu banii din asigurările de sănătate sau dacă, pur şi simplu, nu ştiu să vorbească pe înţelesul oamenilor.

Dacă ar fi să iau în calcul răspunsurile directorului CNAS, Lucian Duţă, concluzia este că totul devine foarte simplu, nu se schimbă mare lucru comparativ cu sistemul medical care există în prezent, practic oficialul CNAS nu înţelege de unde atâta agitaţie. Pe de altă parte, când este vorba despre criteriile pe care ar trebui să le avem în vedere, spre exemplu pentru alegerea unei case private de asigurări, o decizie extrem de concretă şi care interesează pe toată lumea, explicaţiile sunt extrem de vagi – trebuie să cercetăm facilităţile pe care fiecare dintre aceşti asiguratori ni le oferă. Deocamdată însă, nimeni nu ştie care vor fi acestea, deci nu prea avem ce să cercetăm.

Îmi exprim în continuare convingerea că etapa actuală este doar începutul unei dezbateri naţionale despre Legea Sănătăţii. Chiar dacă noi punem întrebări, iar iniţiatorii se ascund ca să nu răspundă la ele, cred că demersul trebuie continuat. Tăcerea şi implicit ascunderea adevărului ne vor împinge cu siguranţă la limita de supravieţuire, pentru că peste limita de răbdare au trecut de mult.

Una din provocările începutului de an pentru românii care susţin că nu sunt interesaţi de politică şi nici nu se gândesc să meargă la vot ar putea fi aceea de a descoperi cauza scumpirilor în lanţ, anunţate încă din luna ianuarie. Sunt convins că situaţia îi afectează, cât timp veniturile lor, la fel ca ale tuturor românilor, n-au nicio şansă să crească în termeni reali. Este limpede că simt golul din portofel la fel de mult ca oricare dintre noi, iar asta nu îi poate lăsa nepăsători.

Anul electoral 2012 este momentul oportun pe care realitatea ni-l aruncă în faţă, un interval în care să putem judeca : trăim prost pentru că cei care ne conduc sunt nepregătiţi, prea hoţi, prea nepăsători, prea lacomi, prea bolnavi de putere, prea politici, prea puţin receptivi la semnalele care vin din stradă sau pur şi simplu am avut ghinion ? De ce trăim prost şi cine este responsabil pentru asta, cred că este provocarea la care au timp suficient să reflecteze şi răspundă toţi cei care, dintr-un motiv sau altul, nu vor să mai audă de vot.

Dacă aţi găsit un vinovat sau mai mulţi pentru faptul că nivelul de trai în România a scăzut constant în ultimii ani şi consideraţi că trebuie să faceţi ceva ca lucrurile să se schimbe sau să îi sancţionaţi pe cei responsabili, atunci votul este cea mai bună soluţie ! Cine stă acasă, conform aritmeticii electorale, nu face altceva decât să ofere un cec în alb pentru menţinerea situaţiei actuale.

Spre deosebire de începutul anului trecut, când veştile bune din declaraţiile politicienilor aflaţi la putere aproape ne copleşiseră, la debutul lui 2012, aceştia au renunţat să ne mai convingă de faptul că se va întâmpla ceva bun şi pentru românul obişnuit. Teama de a nu stârni reacţiile cetăţenilor la trecerea către ultimul an al unui mandat dezastruos i-a făcut pe liderii PDL să se ascundă în spatele unor comunicate oficiale, cu urări rupte de realitate. Pur şi simplu, le-a fost teamă să apară în faţa oamenilor, oriunde în ţara asta, şi să le transmită felicitări de Sărbători. Este un semn că începe să se instaleze frica de momentul în care, chiar şi din sferele puterii, ştiu sigur că vor plăti.

Cu cât cetăţenii se vor face mai bine auziţi, cu atât ar putea exista mai multe şanse ca prevederile ce îi afectează direct să fie eliminate din textul proiectului de lege.