Războiul pentru Udrea. În jurul cui se mai poate reuni dreapta după europarlamentare ?

Dezvăluirile despre alocarea aproape nelimitată de fonduri către clientela de partid PDL, pentru execuţia proiectelor fantasmagorice ale guvernării Boc-Udrea-Băsescu, în plină criză creată de tăierile de salarii şi pensii din anul 2010, declanşează acum noi controverse în rândul partidelor de dreapta. Cu uimire vă spun, după aproape 4 ani de la tragedia care i-a lovit pe românii ce s-au trezit peste noapte că nu mai au bani ca să trăiască, n-am auzit niciun politician de dreapta să-şi ceară scuze. Din contră, necazurile de atunci au devenit acum subiect de dezbatere politică între PDL şi PMP. Unii spun că au pierdut alegerile din 2012 şi din acest motiv ar trebui ca alegătorii să nu le mai reproşeze tăierile, în timp ce alţii încearcă să ne convingă, privindu-ne în ochi, că a fost o decizie bună, inclusiv aceea că în timp ce se tăiau veniturile populaţiei, Elena Udrea primea bani pentru proiecte de partid, prin alocări preferenţiale din fondul de rezervă al Guvernului.

Direcţionarea sumelor de la buget din pixul şi semnătura Elenei Udrea nu a intrat cel puţin deocamdată în atenţia procurorilor, aşa cum ar fi fost normal. Vorbim despre un fel de caz Nana, multiplicat în sute de localităţi din ţară, fără ca cineva să ştie dimensiunile caracatiţei. Dacă şi pentru parcul “modest” de 100 de milioane de la Nana, tot un lider local PDL a primit contractul de execuţie, vă daţi seama de amploarea fenomenului în toată ţara. Este adevărat, în prezent se ia urma banilor, poate de aici şi agitaţia cu “ce bune au fost investiţiile făcute de doamna Udrea”.

Paradoxal însă, dezbaterea capătă o miză politică, în contextul semnalului dat de Băsescu Traian privind unificarea dreptei, după europarlamentare. Deşi a lăsat în urmă tragedii, Elena Udrea este singura care a împărţit bani în partid, peste capul lui Boc, al lui MRU, peste capul oricui, pentru că aşa a vrut Băsescu. Acesta a rămas, din păcate, singurul criteriu pentru viitorul lider de dreapta. În scurt timp, vom vedea dacă sunetul banilor orientaţi atunci către clientela de partid îşi va arăta efectele. Dar istoria va consemna că sutele de mii de tragedii care păstrează încă traumele tăierilor de pensii şi salarii nu vor conta pentru dreapta românească. Pur şi simplu, au fost date uitării.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ştiri false în presă (III)

DE CE DERANJEZI ATUNCI CÂND IŢI FACI DATORIA

Mă bate gândul să schimb titlul de rubrică în “Ştiri comandate în presă”, pentru că se potriveşte mai bine cu actualul context. Uneori este fascinant să vezi cum anumite declaraţii de intenţie, perfect corecte şi justificate, declanşează reacţii unde nici nu te aştepţi. Sau poate că m-am aşteptat, însă care ar mai fi farmecul poeziei politice dacă am putea să ştim întotdeauna ce urmează….

În această perioadă sunt implicat atât în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din Prahova, unde am fost onorat să primesc funcţia de purtător de cuvânt, dar şi la Senat, unde îmi fac treaba în calitate de membru al Comisiei de control asupra activităţii SRI. Aici se impune să fac o precizare ce ţine de o documentare elementară, care m-aş fi aşteptat să existe. Comisia de control a activităţii SRI cuprinde atât senatori (sunt singurul de la PSD), cât şi deputaţi, cu alte cuvinte nu este o comisie doar a Camerei Deputaţilor, cum greşit a fost consemnat astăzi.

Ca membru al acestei comisii parlamentare, am pus nenumărate întrebări conducerii SRI, atât despre demersurile pe care le-a făcut pentru prevenirea fenomenului de fraudă electorală, cât şi cu privire la implicarea lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, în afaceri ce ţin de tranzacţiile cu armament. Până în prezent, n-am primit răspuns din partea Serviciului Român de Informaţii la niciuna dintre problemele pe care vi le-am prezentat, cu toate că SRI se află sub autoritatea Parlamentului României.
Este un fel de “Parlamentul cere, SRI tace şi trage de timp, fără alte comentarii”.

Acesta este contextul în care ziarul Prahova de astăzi vorbeşte despre “inconştienţa” mea cu privire la demersurile pe care le fac în calitatea oficială de membru al comisiei de control a SRI. Stau să mă gândesc dacă folosirea cuvântului “inconştienţă” este generată de faptul că am iniţiat aceste demersuri şi mă întreb ce s-ar fi spus dacă nu le făceam.

Pentru că am obligaţia de a informa corect publicul din Ploieşti, dar şi pentru că am senzaţia că cei care comandă articole calomnioase la adresa mea parcă ar aştepta o reacţie de enervare, vreau să vă spun următoarele :

1.Din structurile SRI am plecat când am dorit eu, nu m-a dat nimeni afară.
2.Nu am avut vreodată o legătură cu Corneliu Anastase.
3.Nu intră în preocupările mele schimbarea conducerii SRI Prahova, dar acum încep să mă întreb dacă acest lucru nu ar fi necesar.

Îmi fac datoria şi pun întrebări unei instituţii a statului român, însă constat că acest demers nu e pe placul unor “prieteni” pe care îi am la Ploieşti. În acelaşi timp, presa centrală are un interes cu totul special referitor la motivele pentru care SRI nu răspunde la întrebările unei comisii parlamentare.

PS 1: Aşa cum am spus şi la Antena 3, nu voi ezita să dezbat acest subiect la toate emisiunile televizate la care voi participa.

PS 2: Habar n-am de ce în ultima vreme, numele meu este asociat cu cel al Robertei Anastase. Nu ştiu şi nici nu mă interesează cu ce se ocupă Roberta Anastase, cât timp, din punctul meu de vedere, deputatul Roberta Anastase este ruşinea Parlamentului României.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ştiri false în presă (II)

Pentru cei care încearcă să asocieze numele meu în scandalul înregistrărilor de la Primăria Ploieşti, vreau să precizez că nu am absolut nicio legătură cu niciunul dintre protagonişti, nici cu Ionuţ Ionescu, nici cu Andrei Volosevici. Mă preocupă alte subiecte, iar atunci când am ceva de spus cu privire la un fapt sau o persoană, cred că se ştie foarte bine că nu fac economie de cuvinte.

Cu toate acestea, am citit astăzi în ziarul “Prahova” două informaţii în care apare numele meu.. Prima se referă la faptul că “primarul Andrei Volosevici ar fi lăsat să se înţeleagă că am o implicare în legătură cu scandalul înregistrării video în care este vizat”. Dacă primarul a spus într-adevăr asta, îl aştept cu dovezile. Cred că a învăţat până acum că nu poate vorbi despre persoana mea într-un asemenea mod.

Cu toate acestea, mă întreb de ce niciun alt ziar sau post de televiziune nu a prezentat această informaţie ? Poate pentru că nici nu a existat ?
Pe de altă parte, vreau să precizez că Ionuţ Ionescu nu este protejatul meu, nici cu ghilimele, nici fără, iar acest scandal în care este implicat cred că trebuie să îl gestioneze în nume personal, cu mijloacele legale pe care le are la dispoziţie.

Simplul fapt că apar astfel de speculaţii legate de persoana mea mă determină să cred că deranjez din nou, poate chiar mai mult decât până acum.
“Prietenii” ştiu de ce ….

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ştiri false în presă (I)

A apărut astăzi în cotidianul “Republicanul”, la rubrica de zvonuri, o referire la persoana mea şi la modul în care intenţionez să îmi fac campanie electorală. Sunt dator să vă spun că nu e nimic adevarat. Nu este pentru prima dată când “Republicanul” publică informaţii false despre mine, în campania pentru alegerile locale a fost un obicei aproape zilnic.
Credeţi că o fac intenţionat ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr