Pentru PD-L, încep problemele !
luni, iunie 30th, 2008Cel puţin la Ploieşti, ar cam trebui să confirme, însă nu are cu cine şi nu are cu ce ! Roberta Anastase ştie asta şi încearcă până la toamnă să mai cureţe câte ceva, ce se mai poate ! Scopul este legat de interesul personal, pentru că europarlamentarul Anastase vrea să-şi asigure următorii patru ani în Parlamentul României !
Face paşi mici, atent studiaţi.
Într-un interviu publicat astăzi, Roberta Anastase încearcă să spele imaginea primarului PD-L al Ploieştiului şi foloseşte aceeaşi procedură cu care m-am obişnuit din campania electorală – “Hoţul strigă hoţii !”
Cum se traduce asta :
Andrei Volosevici a fost acuzat în campanie, pe bază de documente, că prin intermediul familiei sale a câştigat bani publici fără să anunţe oficial acest lucru. Mai exact, a ascuns deliberat faptul că o parte din veniturile sale au provenit din bugetul Ploieştiului.
Alegerile au trecut, Volosevici a devenit primar, însă efectele scandalului rămân şi nu dau bine nici la imaginea primarului, nici a partidului. Se conturează un precedent periculos. Viitorii “abonaţi portocalii la banii publici” se tem că ploieştenii îşi vor aminti permanent de tânărul Volosevici care a avut la un moment dat aceeaşi problemă.
Ce tactică aplică Roberta ? Lansează pe piaţa ideea că acuzaţiile lansate la adresa primarului PD-L ar fi fost de fapt “minciuni de campanie”. Ce mai contează că justificarea nu are nicio logică, pentru că documentele sunt cele care au vorbit ?
Vrea doar să-i convingă pe ploieşteni că adevărul este minciuna şi minciuna adevăr. Uite cine s-a gândit să vorbească de campanie murdară…
Dacă deturnează atenţia opiniei publice de la acest caz sau schimbă percepţia, efectele pot fi utile pentru la toamnă, când – tocmai ne-a anunţat – Roberta Anastase mai vrea să păcălească o dată electoratul şi să renunţe la Parlamentul European.
Urmează un vot uninominal şi vă daţi seama cât de greu va fi să explici că primarul pentru care ai girat a spus numai jumătate de adevăr ?
Dacă în cazul susţinătoarelor PD-L din noaptea alegerilor pot să înţeleg emoţiile inerente unei victorii, din partea unui europarlamentar mă aşteptam la mai multă logică în declaraţii. Situaţia îmi aminteşte de un banc celebru :
Două “blonde” erau pe malurile unui râu. Una striga spre cealaltă :
- Dragă, cum fac să trec pe partea cealaltă ?
Cu aceeaşi logică, de blondă, primeşte răspuns:
- Dar eşti pe partea cealaltă !!!
