Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Dupa 5 luni şi jumătate de la înregistrarea solicitării mele de verificare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a confirmat că “nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la domnul SAVU Daniel, fiul lui Stelian şi Ecaterina, născut la data de 13.12.1960, în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova”.

Vezi document 1 şi document 2.

Am primit documentele prin poştă abia ieri 29 iulie 2008, deşi, după numărul de înregistrare, au fost finalizate încă din 26 mai 2008. N-aş putea să explic o întârziere de aproape două luni, însă mai bine mai târziu decît nicioadată.

Nu vreau să mă refer la impactul pe care l-au avut, în campania electorală, calomniile legate de aşa-zisa colaborare a mea cu Securitatea. Aş putea să dau impresia unei autovictimizări şi nu mă interesează acest lucru. Este foarte bine că pot demonstra, chiar şi acum, faptul că nu am avut nicio legătură cu fosta Securitate.

N-am să mă refer nici măcar la corul calomniatorilor de serviciu (politicieni şi ziarişti), pentru că de-asta mai există încă legi şi instanţe de judecată.

O să vorbesc însă despre Serviciul Român de Informaţii, pentru mine – un fost loc de muncă.
Sunt poate singurul fost ofiţer al SRI care a ajuns să candideze pentru un post de primar din partea unui partid politic. Mi-am asumat. SRI ştia că n-am lucrat cu sau pentru fosta Securitate şi, în ciuda acestui fapt, m-a receptat doar ca om politic şi absolut deloc ca fost ofiţer care a lucrat în beneficiul statului român.

Să nu îşi imagineze cineva că aş fi aşteptat din partea SRI să dea un comunicat oficial în care să spună că SAVU NU A COLABORAT CU SECURITATEA, NU ÎL MAI CALOMNIAŢI !
Pot să demonstrez SINGUR că nu am avut nimic de-a face cu Securitatea !

Mă gândesc însă că instituţiile statului, din care face parte şi Serviciul Român de Informaţii, ar fi putut măcar să sesizeze încălcările flagrante ale legilor din România, care s-au produs în timpul campaniei electorale şi în zilele de vot.

Întreb : Chiar să nu existe informaţii despre fapte ce contravin legii, care s-au petrecut în zilele de vot, inclusiv în incinta secţiilor de votare din Ploieşti ?

Mi-am dat seama că nimeni nu vrea să vorbească (sau să scrie) despre piatra cubică din Ploieşti, de pe strada Plăieşilor sau de oriunde altundeva. Şi atunci, am încercat să mă lămuresc dacă este acesta un subiect cu adevărat doar pentru mine, sau, pur şi simplu, piatra cubică exercită aşa, o fascinaţie, pe care o înteleg doar “iniţiaţii”….

Nu glumesc !
Constanţa. Cel mai nou mall din Constanţa.
Un muncitor bătrân fixa rânduri-rânduri de piatră cubică. Construia de fapt pavajul din jurul Mall-ului. S-a uitat la mine pe deasupra ochelarilor când l-am întrebat de unde are piatra.
Prima dată s-a făcut că nu mă aude.
Apoi mi-a zis : “De pe stradă…”
“De pe care stradă ? “, l-am întrebat.
“De aici, din Constanţa !”

“Nu ştii ce-i cu piatra cubică ?”, mi-a zis…
“E o afacere tare pe care poţi să o faci afară…Mazăre n-a vrut şi d’aia o refolosim noi acum. S-a făcut la Bucureşti, la Ploieşti la tine, nu ştiu .

Mi-a spus totuşi “reţeta”:

“Torni asfalt pe o stradă pavată cu piatră cubică, o laşi asfaltată un an jumate-doi, după care zici că s-a stricat şi trebuie să o repari. Scoţi asfaltul cu piatra cubică cu tot – zici că nu mai faci nimic cu ea – strada o asfaltezi normal şi gata, rămâi cu piatra cubică (bazalt şi granit de toată frumuseţea) cu un strat de asfalt, care se desface imediat, pentru că d’aia a fost pus, ca să se desfacă. Duci bucăţile unde trebuie, adică la oameni care ştiu să ia piatră cu piatră şi să şlefuiască bazaltul. De aici, direct în străinătate. În Austria, de exemplu, vor să păstreze aspectul de vechi, aşa că refac străzile şi pieţele cu piatră cubică. Pentru asta are mare căutare piatra cubică veche. Dar e de muncă… Nu ştiu să zic nimic de bani, dar am aflat că toata lumea e mulţumită….Au venit şi la Mazăre, dar ăsta i-a dat afară, că are el ce face cu bazaltul şi granitul, le refoloseşte, d’aia m-ai găsit aici.”

Este o primă poveste despre piatra cubică şi la ce poate folosi ea. M-a rugat să fac fotografii doar cu zonele terminate, să nu creadă lumea că nu ştie să lucreze.

Culmea ironiei însă, pe lângă suprafeţe pietonale mari, pavate cu piatră cubică, am găsit bazalt folosit ca ornament, chiar şi la baza coloanelor din mall. Orice piatră se recuperează, pentru că poate fi de folos undeva.

La Ploieşti, cunoaşteţi vreun loc unde s-a refolosit piatra cubică ?

Mulţumesc celor care mi-au scris cât timp am fost în vacanţă. În loc de răspunsuri, cred că cel mai bun lucru este să public comentariile integral, necenzurate, poate reuşim o dezbatere.

Mircea P – 22 Iul
Domnule Savu,
Intenţionat v-am scris ca să văd dacă publicaţi şi comentariul meu despre terenul retrocedat din strada Bucegi nr. 2.
Singurul personaj care a pierdut în această “afacere”, profitabilă pentru ştim noi cine, este Nicolae Gheorghiţeanu. Îl găsiţi la Constanţa, pe strada Fulgerului, nr. 85. Omul s-a luptat în instanţă, a obţinut sentinţa civilă nr. 3381/15.04.2005 la Judecătoria Ploieşti şi pentru că mafia din Ploieşti a fost mai puternică, nici după 3 ani
nu i s-a făcut dreptate.

La vremea respectivă, vorbim de anul 2005, Primăria a emis două dispoziţii contrare şi contradictorii, ambele pe baza aceleiaşi hotărâri judecătoreşti. Prima dispozitie – nr. 4725/20.06.2005 prin care se restituie în natură 2/3 din imobilul – teren din strada Bucegi nr.2 şi a doua 5891/10.08.2006 care o modifică pe prima.
Unii spun ca a fost interes de “famiglie”.
N-ar fi interesant să aflaţi ce este acum pe strada Bucegi la nr. 2 ?

Danuta – 16 Iul
Vacanta placuta! Frumoase poze, sper sa aveti vreme buna!

Am primit şi un mesaj din Grecia. Nu-mi dau seama cine a fost preocupat de politica locală şi de mine personal, chiar şi în vacanţa din Grecia. Oricum, sunt flatat…Recomand un rudotel.

Chix – 15 Iul
Ce deranjeaza mai tare, ca din promisiunile facute celor doi de pe afise, Eparu si Dumitru unul a reusit sa obtina singur postul de vice, si ai ajuns sa te “tii de cuvant” – probabl prima data in viata asta de …., sau ca pretenu’ Eparu nici macar nu a intrat in competitie vesnicul pierzator. Hai ca ma apuca SILA cand aud de tradati si tradatori. Politica plina de virgine, asta sa o crezi matale cum credem noi in “iesirea din serviciul de…” – Prietenii stiu de ce!
A… cred ca m-am prins …. e vorba de prietenul matele – pardon camaradu’ de arme care nu a iesit si asa nu v-ati indeplinit …. Hai pardon, treaba de serviciu de … nu ma bag aici ca e … pe viata. Domn’ Saniuta!!! Alooo nu cred ca ai ce cata pe langa astia!!! Ca se ia si e pe viata!… (ramane-ti aproape… revenim….). Iubesc tradarea dar urasc tradatorii! Nea’ Caragiale hai ca suntem la Ploiesti.

M-am întors din vacanţă.
De astăzi sunt oficial candidat la primele alegeri parlamentare pe vot uninominal. Voi candida la Ploieşti pentru un colegiu de senator sau deputat (aşa am precizat în declaraţia de acceptare a candidaturii) şi nu pe Valea Prahovei, cum au scris ziarişti cu imaginaţie mult prea bogată.
Partidul va decide dacă va fi un colegiu pentru Camera Deputaţilor sau unul la Senat.

Cred că este corect ca un candidat să ceară voturile alegătorilor în zona unde locuieşte, unde îşi desfăşoară activitatea – sau oricum – acolo unde s-a făcut cunoscut nu într-un an electoral, ci în perioada dintre alegeri.

N-am remarcat prea multă “aglomeraţie” pe colegiile uninominale din Ploieşti, dar poate că este prea devreme. Celelalte partide aşteaptă PSD să se decidă şi apoi se adaptează. Asta spune mult despre entuziasmul cu care unii politicieni vor votul uninominal.
N-am uitat că imediat după alegerile din 2004 am fost adversarul declarat al numirilor de candidaţi de la centru, îmi păstrez acest punct de vedere şi acum, fie că este vorba despre PSD sau alte partide.

(Dacă daţi filmul înapoi, sunt sigur că veţi recunoaşte că Ion Iliescu şi Adrian Năstase au fost prezenţi – amândoi – la Ploieşti şi în Prahova, mai mult decât oricare dintre ministrii actuali şi cred că acest lucru spune ceva …)

Nu este acceptabil ca o persoană, indiferent cum se numeşte, să candideze într-o zonă cu care nu are nicio legătură, dar absolut niciuna, nu a fost acolo în ultimii patru ani, nu cunoaşte problemele, însă este invitată de lideri politici locali să preia un colegiu, aşa cum ar primi o invitaţie la un restaurant.

Nu este moral şi nu este corect !

De astăzi, pentru o scurtă perioadă, voi fi în vacanţă.
Aştept în continuare mesajele voastre, iar eu o să mă orientez spre fotografii.
Iată un prim-exemplu :

Taxiurile sunt la mare preţ în Ploieşti. Am aflat asta zilele trecute, când am făcut câteva drumuri în compania unui taximetrist de la INDEX, mult prea vorbăreţ, care m-a recunoscut şi a profitat de ocazie ca să transforme călătoria într-o audienţă.

Am aflat astfel că taximetria este o mare afacere la Ploieşti şi câteva autorizaţii de taximetrie în plus reprezintă un cadou frumos pe care Primăria îl poate face. Dar când autorizaţiile au iniţial o destinaţie şi până la urmă ajung în buzunarul “concurenţei”, păgubiţii se duc în instanţă.

Aşa a apărut Decizia nr. 2408 din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care, se pare că nimeni nu a vrut să o bage în seamă, nicidecum să o aplice. M-a întrebat taximetristul, întreb şi eu, poate ştie cineva să îmi răspundă :
Cine este vinovat că o decizie a instanţei nu s-a pus în aplicare ?
Care sunt consecinţele asupra bugetului local ?

Emisiunea “Pretext de conversaţie”, difuzată de Alpha TV joi 3 iulie 2008, în care am apărut alături de Ion Eparu, poate fi urmărită aici.

În această seară, de la ora 21.00, ne vedem la Alpha TV, în emisiunea lui Daniel Dimache.

N-am primit încă un răspuns complet la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu piatra cubică din pavajul străzii Plăieşilor ?”. Am constatat că pentru moment doar ziarul „Telegraful de Prahova” s-a arătat interesat de subiect, însă nu este timpul trecut, mai am răbdare.
Aştept în continuare posibile variante de răspuns, poate reuşeşte cineva chiar să desluşească enigma de pe strada Plăieşilor. Ca o precizare ajutătoare, vreau să vă asigur că întrebările mele nu sunt deloc întâmplătoare, au răspunsuri extrem de concrete, care ar putea fi oricând susţinut de fapte concrete.

Până când ajungem la ele, inclusiv la documente, o noua întrebare :

Ce legătură este între strada Plăieşilor şi un teren retrocedat de pe strada Bucegi ?
Ca să nu mai căutaţi pe hartă, strada Bucegi se află în imediata apropiere a noului Palat de Justiţie, adică în zona centrală, la doi paşi de statuia lui Mihai Viteazu, unde orice bucată de teren poate înseamna o afacere interesantă.

Dacă tot am început să vorbesc despre retrocedări, aştept semnale şi informaţii din partea tuturor celor care au de spus „poveşti de viaţă” despre retrocedările la Ploieşti şi personajele implicate.
Le voi asigura spaţiu liber de exprimare.