Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Scriu acum despre el, pentru că este mai vizibil ca oricând. Iar în curând va deveni atît de evident, încât veţi recunoaşte personajul sau personajele de la distanţă şi o să spuneţi că fac atacuri politice.

Parlamentarul-slugă este cel care îşi doreşte foarte mult să ajungă şi să rămână toată viaţa lui parlamentar. Pentru asta este în stare să facă orice : să execute “ordinele” venite direct de la partid, fără să comenteze, chiar dacă nu este de acord cu ele, să-şi trădeze prietenii, să se dezică de ei, să şteargă cu buretele orice neînţelegeri din trecut, nu în ultimul rând, să execute şi alte “ordine” venite de la oamenii de afaceri care îi plătesc campania electorală,

Înainte ca finanţatorul să spună cam ce şi-ar dori de la parlamentarul-slugă, acesta îşi oferă serviciile nedisimulat şi necondiţionat. El singur spune că vrea şi poate să facă orice, de frică să nu piardă finanţarea, influenţa şi alte avantaje care decurg de aici.
De aceea, parlamentarul- slugă va avea întotdeauna o campanie electorală opulentă, dar nu numai atât.

Vrea să pară propriul său stăpân, dar niciodată nu spune ceea ce crede ! De fapt, cred că nici nu mai ştie să facă diferenţa între ce crede el şi ce îi spun alţii să creadă….

Parlamentarul slugă este întotdeauna un tip secretos. Rar vorbeşte despre ceea ce face, de frică să nu îi fie descoperită adevărata faţă. În schimb, se consultă întotdeauna cu mentorul lui financiar, de teamă ca nu cumva, prin vreo acţiune, să deranjeze sau, vorba românului, să pice prost. Cu alte cuvinte, cere voie !

Parlamentarul slugă are şi momente în care poate fi confundat cu un buldog. El primeşte teme de genul “Rade-l pe cutare!” şi aşa face, “Vorbeşte despre problema aia!” şi vorbeşte… Regret că trebuie să spun asta, dar în astfel de momente, personajul se manifestă în special la televizor, îl vedeţi seara la dezbateri, puternic promovat. Are trăiri, este vehement…Parlamentarul-slugă se exprimă însă numai în acele medii de presă unde are siguranţa că nu va fi nicicum deranjat.

Parlamentarul slugă va fi întotdeauna promovat cu prioritate în orice funcţie – politică, în executiv, oriunde e nevoie de el. Cu cât funcţia este mai importantă, cu atât poate să fie mai sigur de ea. Şi asta pentru că parlamentarul slugă nu va pune niciodată probleme celor care îl pun într-o poziţie sau alta, pentru că asta ştie el să facă : să asculte ce i se cere şi să execute !!!!

Nu sunt toţi parlamentarii aşa. Aveţi ocazia să îi observaţi şi să faceţi diferenţele.
Acesta este şi motivul pentru care am încercat o scurtă caracterizare, care poate fi completată sau corectată. Aşa cum am promis, am considerat ca este nevoie să fac acest exerciţiu de sinceritate, şi să vorbesc chiar din interior despre clasa politică, aşa cum este ea.

Lansarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare la Congresul extraordinar PSD+PC …

În poartă la Poliţia Comunitară…

- A, domnu’ Savu, mă bucur să vă văd. Ce faceţi ?

Era un profesor pensionar, pe care îl cunoşteam de mai multă vreme.

- Bine, ce să zic, cu Senatul, cu alegerile…Mă pregătesc din nou de campanie.
- Domnu’ Savu, v-am urmărit în vară, când aţi candidat la Primărie. Păcat că n-am putut să colaborăm, aţi dat dureri de cap la mulţi…
- De ce ?
- Aşa, cu stilul dumneavoastră. Mi-ar fi plăcut să colaborăm, dar n-a fost să fie….Mi-au dat ăştia de la PD-L bani buni şi am lucrat pentru ei…
- Nu ştiu ce să zic, una este să faci campanie pentru bani, alta din convingere.
- Domnu’ Savu, au ştiut că pot să câştige doar cu bani şi au dat l…Mie mi-au dat şi primă pe voturi. PSD-ul n-ar fi avut niciodată atâţia bani. Aşa am iesit şi eu la socoteală cu pensia…

Profesorul pensionar activist PD-L venise la Poliţia Comunitară să se înscrie ca preşedinte al unei secţii de votare pentru alegerile parlamentare. S-a declarat apolitic. Din respect pentru părul său alb, n-am comentat nimic. Cel puţin a fost sincer !

M-am gândit însă că nimeni nu are cum să verifice dacă omul respectiv, şi alţii ca el, nu primesc bani buni, tocmai ca să fie puşi în poziţiile respective. Oficial, sunt apolitici.

Poate că lista celor care urmează să fie preşedinţi ai secţiilor de votare şi nu fac parte din categoria juriştilor ar trebui să facă obiectul unor dezbateri publice. În felul acesta poate funcţiona bunul simţ al ploieştenilor şi spiritul civic, chiar dacă nu mai avem autoritate de stat şi nimeni nu este interesat de respectarea legii.
Pentru moment este doar o constatare, un exemplu…poate un prilej de aducere aminte.

După turul 1 al alegerilor locale, a trebuit să-mi scot din vocabular cuvântul RENUMĂRARE. Mă gândesc foarte serios dacă n-ar trebui să îl reintroduc .

Vă scriu din nou, în primul rând în calitate de tată şi apoi de senator.
La fel ca mulţi dintre voi, am urmărit drama celor două familii care şi-au pierdut copiii în maternitatea de la Câmpina, dar şi în Ploieşti unde, aşa cum am aflat din mass-media, un copil de 10 luni a fost plimbat prin patru spitale.
Recunosc că şi eu, cu copiii mei, am fost pus în situaţii mult mai puţin grave şi, de fiecare dată când m-am lovit de sistemul medical amorţit şi dezorganizat, m-am revoltat şi mi-aş fi dorit să fac imposibilul pentru a schimba ceva.

Nu cred că poate fi tragedie mai mare pentru familiile de unde cei doi copii au plecat prea devreme. De aceea, am simţit nevoia să fac ceva pentru oamenii aceştia.

Nu am pregătire de specialitate în domeniul medical şi, de aceea, am folosit informaţiile din media referitoare la cele două cazuri pentru a formula o interpelare către ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu.
Intenţionez să o prezint în plenul Senatului, în şedinţa din 29 septembrie 2008.
Iată textul interpelării :

(click pentru a vizualiza tot documentul)
Cred că nu este doar interpelarea senatorului Daniel Savu, este interpelarea tuturor ploieştenilor, a celor impresionaţi de aceste drame, a medicilor care ştiu ce ar trebui să fie făcut şi nu s-a făcut, a personalului sanitar care este parte din sistem, ştie unde apar blocajele şi de ce nu merg bine lucrurile în spitale…

Oricare dintre noi ne putem afla într-o astfel de situaţie, iar contribuţia fiecăruia cred că poate fi de folos.

De aceea, aştept din partea voastră idei, reacţii sau informaţii suplimentare prin care să pot completa această interpelare, astfel încât măsurile pe care le aşteptăm din partea Ministerului Sănătăţii să fie aplicate rapid şi să dea un semnal în privinţa schimbărilor pe care ploieştenii le aşteaptă.

Tot aud comentarii despre cât de oportunistă, demagogică şi nocivă este clasa politică pentru români. Fac şi eu parte din clasa politică şi n-am înţeles de ce, fără drept de apel, sunt inclus în această categorie. Nu prea am auzit până acum ca cineva să separe lucrurile : doar politicienii sau parlamentarii X şi Y sunt nocivi pentru electorat şi de ei trebuie să ne ferim, despre ei trebuie să vorbim …Nu ne-au apărat interesele, s-au apărat doar pe ei, nu s-au implicat şi uite, acum vor să primească voturi din nou…
Aşa că, m-am gândit eu, pentru a mă reabilita, voi vorbi despre clasa politică, chiar din interior.

Ne apropiem de finalul nominalizărilor pentru votul uninominal. Cel care teoretic ar trebui să ne cureţe de statutul actual de clasă politică. Ce poveşti !!!! Schimbările care se mai produc de-acum înainte, la toate partidele, nu sunt decât aranjamente de culise dedicate celor care trebuie să devină parlamentari cu orice preţ, pentru că nu sunt în stare să facă altceva. Toată agitaţia astfel creată ne ajută să distingem câteva categorii de candidaţi. Astăzi….

Parlamentarul voiajor

Fără să fac referire la un partid anume, nu înţeleg tendinţa unor parlamentari de a-şi depune candidatura în alte judeţe decât cele pe care le-au reprezentat în ultimii patru ani. De fapt, este o problemă de logică.

Parlamentarul paraşutat (adus) în noul judeţ încearcă să-şi găsească, în măsura posibilităţilor, cât mai multe lucruri comune cu colegiul ales sau oferit pentru candidatură, cum ar fi chiar şi faptul că a băut o bere, odată, cândva, în trecere prin judeţul respectiv.

Din punctul de vedere al alegătorilor există 2 variante, poate chiar trei :

1. În judeţul de unde a plecat există un vaiet şi un plânset pentru parlamentarul care se îndreaptă spre alte meleaguri şi atunci mă întreb cum poate fi un om atât de crud să îşi părăsească electoratul care îl regretă şi îi duce lipsa.

2. Electoratul se bucură că a scăpat de parlamentarul respectiv şi atunci mă întreb ce garanţie au noii alegători din zona unde vine să candideze, că nu vor trăi o experienţă similară şi în următorii 4 ani .

Nu vreau sa iau în considerare varianta a treia, în care electoratul este indiferent, nu ştie şi nici nu vrea să vadă vreo diferenţă. Ar fi cu adevărat catastrofal pentru clasa politică.

Despre parlamentarul ziarist sau parlamentarul slugă, dar şi alte categorii, într-un viitor foarte apropiat …

Poliţia Comunitară face apel la toate formaţiunile politice şi candidaţii independenţi care au participat la alegerile locale să îşi dezlipească afişele electorale expuse în locuri neautorizate. Aşa spune un comunicat de presă postat astăzi pe www.ploiesti.ro
Imaginile din stradă arată aşa.

Cu alte cuvinte, în loc să îl amendeze pe primarul PD-L al Ploieştiului, cel care are în continuare cele mai multe afişe lipite în locuri neautorizate, Poliţia Comunitară preferă să îl roage frumos să rezolve acest mic “inconvenient”.
Aceasta pentru că PD-L şi primarul său, Andrei Volosevici, n-au considerat necesar, la trei luni după alegeri, să-şi mobilizeze aceleaşi echipe portocalii de lipitori să dea jos resturile de hârtie care au mai rămas pe ziduri şi pe stâlpi, ca o elementară dovadă de bun simţ.
Ar fi putut să dea chiar şi un exemplu !

Mai ţineţi minte din campanie poveştile cu “bun gospodar”, “curăţenia oraşului”, “ploieştenii nu se simt mândri că trăiesc în oraşul lor” ? Oare acum sunt mândri ?
N-au de ce, trăiesc cu toţii în gunoaiele politicienilor, care sunt prea aroganţi ca să pună mâna şi să îşi cureţe propriile lor mizerii.

De la Poliţia Comunitară, am tot auzit justificări de genul :” nu avem cadrul legal să îi amendăm” !

Am găsit însă situaţii similare la Iaşi, Buzău şi Tulcea, unde s-a dovedit că autoritatea locală care vrea să facă ordine poate să aplice amenzi oricărui politician, indiferent dacă acesta are funcţie în administraţie sau nu !

Aceasta este diferenţa între primarii capabili să conducă oraşele lor cu mână de fier şi primarul Ploieştiului care nu este în stare să ia decizii decât atunci când primeşte ordin de la partid sau cineva, tot de-acolo, îi dă voie să acţioneze.

Domnule primar,
Pentru că în curând urmează să daţi socoteală în faţa Consiliului Local pentru situaţia dezastruoasă a şcolilor, vă prezint concluziile desprinse în urma vizitelor pe care le-am făcut la mai multe unităţi de învăţământ din Ploieşti, înainte de 15 septembrie şi după.
Ca să ştiţi cum stau lucrurile în realitate….

În primul rând vreau să vă spun că raportările pe care le primiţi de la funcţionarii din Primărie şi/sau de la firmele angajate să facă lucrări de construcţii şi reparaţii în şcoli nu sunt tocmai adevărate. Le-am verificat pe teren şi am constatat că se lucrează în continuare la ceea ce dumneavoastră vi se spune pe hârtie că este gata.
În plus, multe lucrări sunt de proastă calitate.

Directorii de şcoli sunt supăraţi pe dumneavoastră, pentru că le-aţi aruncat tot greul în spate şi i-aţi obligat să devină diriginţi de şantier pe parcursul întregii veri (exact în perioada în care eraţi plecat în croazieră pe Mediterana). A fost trist pentru mine să văd profesori de biologie sau de matematică încercând să deprindă din mers această nouă meserie şi să coordoneze activitatea firmelor repartizate la unităţile lor de învăţământ.

Firmele care au câştigat contractele de reabilitare şi reparaţii la şcoli au folosit şi copii de 14 ani, pentru că nu au avut suficient personal calificat, astfel încât să acopere volumul mare de lucru. Lipsa muncitorilor specializaţi s-a văzut şi atunci când lucrările au ajuns în faza de demontare a tâmplăriilor existente. În marea majoritate a cazurilor, copiii care lucrau pentru aceste firme au ajuns să spargă geamurile, să smulgă tâmplăria şi să o trântească în curtea scolii.

La unele şcoli, părinţii şi profesorii s-au mobilizat şi au strâns cioburile care erau un pericol real pentru copii.
De frică să nu supere cumva firmele care au câştigat contractele pentru reabilitarea şcolilor, responsabilii din Primărie s-au făcut că nu văd toate aceste neajunsuri.

Pentru că nu a existat o coordonare si o corelare a lucrărilor, firmele care lucrau într-o şcoală au ajuns în situaţia să îşi strice lucrările una alteia. Spre exemplu, am văzut cum firma care monta tâmplăria din termopan a distrus lambriurile deja fixate de o altă firmă. Rugăminţile directorului pentru remedierea lambriurilor au rămas fără răspuns, pentru că intervenţiile suplimentare nu erau prevăzute în contract.
Majoritatea unităţilor de învăţământ din municipiul Ploieşti nu au rezolvat problema siguranţei elevilor. Părinţii sunt extrem de nemulţumiţi în condiţiile în care trebuie să dea în continuare bani pentru siguranţa copiilor. Această problemă ar fi trebuit să fie rezolvată de Primărie.

Nu în ultimul rând, domnule primar, vreau să vă spun că este pentru prima dată în ultimii 12 ani (atenţie, includ aici şi mandatul lui Horia Toma) când anul şcolar a început la Ploieşti într-un asemenea hal, cu o lipsă totală de respect pentru elevi, părinţi, învăţători şi profesori.

În final, o întrebare :
Cum este posibil ca PD-L, partidul pe care îl reprezentaţi în Ploieşti, să ofere copiiilor care intră în clasa I, ghiozdane cu sigla partidului ascunsă în interior, după ce i-aţi primit pe 15 septembrie cu şcoli în şantier, demonstrând astfel de ce sunteţi în stare ?

Pe site-ul Primarei Ploieşti, www.ploiesti.ro, cititorii avizaţi, cei care ştiu să descopere informaţiile esenţiale ce se ascund în spatele unui text destinat informării ziariştilor, au putut să descopere ieri dimineaţă următorul comunicat de presă.

Am reţinut aşadar că :
Persoanele interesate să participe la alegerile parlamentare în funcţia de preşedinte al biroului electoral al secţiei de votare sau locţiitor al acestuia, care se bucura de o bună reputaţie în localitate, nu fac parte din niciun partid politic şi din nicio organizaţie a cetăţenilor apartinând minorităţilor, nu sunt rude până la gradul al patrulea cu niciunul dintre candidaţi, se pot prezenta la Poliţia Comunitară pentru a se înscrie. Aceştia vor depune o copie a actului de identitate şi un formular de participare. Programul de înscrieri este de luni pâna joi, în intervalul orar 8.00 – 16.30, iar vineri 8.00 – 14.00.

Cum traducem :
Primarul PD-L, Andrei Volosevici, a primit ordin de la partid să pună oameni de încredere în secţiile de votare, care să ştie cum să completeze procesele verbale în favoarea candidaţilor portocalii sau cum să ştampileze de două ori buletinele de vot ale contracandidaţilor, pentru a fi siguri că vor fi anulate. Şi cine poate fi mai de încredere decât tot “activiştii” de la partid, care s-au specializat în astfel de practici la alegerile locale.

Parcă şi văd cum mulţi membri ai PD-L, cât mai mulţi, îşi depun demisia de formă la partid şi se duc frumos la Poliţia Comunitară unde completează documentele necesare pentru a deveni preşedinţi ai secţiilor de votare sau locţiitori.
Îi mai verifică cineva cât timp primarul este de-al lor, din partid ?

Trebuie să ştiţi că la orice scrutin electoral, preşedintele este cel care face legea în secţiile de votare. De aceea, trebuie să recunoaştem, partidele sunt direct interesate ca în această poziţie să fie oameni cât mai corecţi. PD-L s-a grăbit şi a început să aranjeze lucrurile destul de devreme, ca să fie siguri că vor avea control în chiar toate secţiile din Ploieşti.

Există precedente.
La alegerile locale s-a dovedit că cei mai mulţi dintre observatorii unor ONG-uri prezenţi în secţiile de votare, care s-au prezentat ca fiind apolitici, erau de fapt reprezentanţi ai PD-L, plătiţi de acest partid. Aceiaşi observatori au fost folosiţi inclusiv pentru a distribui pachetele cu mâncare reprezentanţilor PD-L implicaţi în derularea alegerilor.
Procedura este reluată şi amplificată acum, când mai avem peste două luni până la scrutinul din 30 noiembrie.

Momentul este foarte bine ales, aş spune chiar că este gândire cu premeditare : mulţi dintre ploieştenii obişnuiţi, care “se bucură de o bună reputaţie în localitate” nu ştiu exact nici care este data alegerilor, în niciun caz nu se înghesuie să fie preşedinţi la secţiile de votare.
Dincolo de interesul de partid pe care îl urmăreşte ca un nepriceput, primarul PD-L are însă de dat explicaţii administrative, în condiţiile în care răspunde pentru respectarea legalităţii în organizarea alegerilor parlamentare din municipiul Ploieşti.

- Nu ne-a spus cum va verifica dacă cei care se înscriu pentru a fi preşedinţi sau locţiitori sunt sau nu implicaţi politic.
- Ce se întâmplă dacă se dovedeşte că unii dintre ei şi-au dat demisia dintr-un partid recent şi au făcut acest gest doar pentru câteva luni ? Cineva ar trebui să aibă acces la bazele de date ale PD-L în acest caz, ceea ce este imposibil.
- Primarul nu ne-a spus dacă va merge pe principiul “primul venit, primul servit” sau va face o ierarhie şi eventual o selecţie. Pe ce criterii ?
- De unde ştie primarul dacă preşedintele unei secţii de votare este rudă sau nu, cu unul dintre candidaţi ? Cum se poate convinge ?
- De ce primarul PD-L a preferat să dea un anunţ “ascuns” pe un site, unde au acces doar persoanele direct interesate, adică cele îndrumate de la partid, în loc să facă publicitate acestei proceduri de selecţie în mod profesional ? Nu ştie cum să procedeze sau avea nevoie ca informaţiile să ajungă la cât mai puţini ploieşteni ?

Deja ne-am obişnuit ca primarul PD-L să folosească instituţia Primăriei Ploieşti pentru a îndeplini tot felul de ordine de partid, pe principiul “ciinii latră, caravana trece”!
Sunt chiar curios dacă acum va avea vreo replică.
Aştept cu interes să spună dacă punctul meu de vedere nu este adevărat, că are cele mai bune intenţii şi nu este vorba despre implicare politică.
Trebuie să şi demonstreze acest lucru.

Studiu de caz.
Bogat, influent, orgolios, cu experienţă de viaţă şi o spoială de cultură, puternic – pentru că se bazează pe frica celorlalţi, cu afaceri de perspectivă – pentru că are întotdeauna informaţii cu mult înaintea celorlalţi, cu dosare închise la activ – cât să reducă adversarii la tăcere, CAUTĂ SLUJBĂ ÎN POLITICĂ .

Deşi ştie că oamenii nu-l prea cunosc, candidează uninominal cu gândul că : “Am bani, îi cumpăr pe toţi, totul are un preţ!”

Nu contează că habar n-are, că nu îl leagă nimic de colegiul sau zona unde candidează, nici electoratul nu îl interesează prea mult, decât în măsura în care îl poate folosi, nu mai contează criteriile morale, decât dacă pot fi cumpărate pe bani, nu mai contează că nu crede în ceea ce spune, cât timp îl plăteşte pe acela care îl învaţă ce mesaje să transmită. Dacă sunt pe bani, înseamnă că sunt bune….

(Chestia asta cu mesajele e ca o piesă de teatru. O spui doar ca să dea bine la public ? Personal, am avut întotdeauna o problemă la capitolul „mesaje”, pentru că nu înţeleg cum aş putea să spun ceva în care nu cred, doar pentru că ar da bine sau aşa cred „specialiştii” că aşteaptă electoratul de la mine să vorbesc. Poate că acesta este motivul pentru care se întâmplă să mai ies din rând…Nu pot să transmit idei în care nu cred, dar nu despre mine era vorba în acest studiu de caz.)

Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi spre o dictatură a banului şi singura problemă care intervine este CINE CUMPĂRĂ VOTURILE şi cum reuşeşte să se asigure că le şi obţine la schimb.

Candidatul bogat, influent, orgolios şi puternic – cel care vrea să ne convingă că lasă prosperitatea de-o parte şi caută o slujbă în politică – ştie că nu poate plăti el direct, pentru că s-ar compromite. În plus, ştie că este şi ilegal şi nu poate risca. Nu se expune, îi trebuie alţi oameni pentru asta ! Zonele vizate sunt cele rurale, foarte sărace, dar şi periferiile oraşelor, pentru că în ambele cazuri preţul unui vot contribuie decisiv la bugetul unei familii.

De-aici începe să se contureze legătura între campaniile electorale şi lumea interlopă sau, mai bine spus, între politicieni şi lumea interlopă. Pentru că interlopii sunt cei care întotdeauna exploatează slăbiciuni, fac treburile murdare, ilegale sau la limita legii, îşi asumă acest risc ca să poată deţine controlul ulterior.

Recent, am revăzut un film de Oscar despre bandele din New York-ul anilor 1850. Filmul prezintă politicieni dependenţi de lumea interlopă, care ajunsese să le dicteze acţiunile. Ce se întâmpla în 1850 se repetă şi acum – interlopii fac legea pentru că sunt cazuri în care mulţi dintre ei dau şi banii….Ne îndreptăm spre ceea ce alţii au făcut cu mult înainte.

În zilele noastre, votul uninominal este cel care îi face pe unii dintre politicieni (o să-i descoperiţi în scurt timp) să devină dependenţi de interlopi, pentru că legile au devenit facultative, iar statul îşi caută autoritatea prin birouri, prin sertare, şi nu o mai găseşte, nu ştie ce a făcut cu ea.

Datoria Poliţiei ar fi să ştie ce se întâmplă în lumea interlopă, să aibă informaţii şi să acţioneze în consecinţă. Ce se petrece acum mă face să cred că, de fapt, interlopii sunt cei care şi-au inflitrat oameni în Poliţie.

Am fost la deschiderea anului şcolar, în calitate de părinte.
Fiul meu cel mic intră în clasa I, cel mare începe clasa a V-a, vă daţi seama că am ceva “experienţă” în festivităţile de început de an . Pot să vă spun că Daniel Savu – tatăl, puţin conservator şi cu respect faţă de şcoală şi profesori, nu acceptă politica în şcoală.

De aceea, pe 15 septembrie prefer să fiu pur şi simplu părinte şi deloc politician. La şcoala unde învaţă copiii mei o vedeam în fiecare zi de 15 septembrie (dar şi la serbările finale, când se dădeau premii) pe Roberta Anastase, deputat PD-L. Spunea de fiecare dată un discurs şi apoi pleca. Într-un an a chemat ziariştii să o fotografieze cum dă cu var într-o clasă. M-am întrebat, ca părinte desigur, de ce nu zugrăveşte fără să cheme ziariştii… În alţi ani, a dat ghiozdane cu sigla PD.

Astăzi, Roberta Anastase n-a mai venit. Şcoala nu se află în colegiul unde candidează Roberta Anastase. S-a gândit probabil că acum nu mai are niciun rost.
Şi-a trimis în schimb colegii de partid. Trei la număr, ceva mai tineri. Primarul Volosevici, însoţit de candidatul PD-L pentru Camera Deputaţilor în colegiul Nord, unde se află şcoala, şi un (fost) consilier local, tot PD-L.

S-a întâmplat apoi un lucru nou pentru mine, ca tată.
Am fost invitat pe scenă să vorbesc. Le-am mulţumit învăţătorilor şi profesorilor, nu doar celor care se ocupă de copiii mei, le-am spus părinţilor că în opinia mea nu e loc de politică în şcoală. Politicienilor prezenţi le-am urat să ajungă să aibă şi ei copii, ca să se poată bucura de calitatea de tată la cât mai multe festivităţi şcolare.

Notă de final: Senatorul Daniel Savu nu candidează în colegiul Nord, acolo unde se află şcoala la care învaţă copiii săi.