Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Să vedem dacă ne-a convins, cu precizarea că afirmaţiile cuprinse în scrisoare ar trebui să îşi găsească un corespondent în realitate.

Spre exemplu, pentru că “s-au executat lucrări de canalizare şi asfaltare la o serie de străzi” (nu ni se spune care sunt acestea), “dar şi lucrări de reparaţii pe străzile a căror stare nu permitea riveranilor accesul pe timp de ploaie, de exemplu străzile din Bariera Bucureşti, capătul străzii Rudului, Cartierul Râfov şi Mitică Apostol”, noi trebuie să înţelegem că în cartierul Mitică Apostol sau în cartierul Râfov există chiar şi o singură stradă care a fost reparată şi le-a permis localnicilor să iasă din noroaie. Aşa să fie ?

Sau dacă ne gândim la parcări, aflăm de la primarul Volosevici, prin intermediul aceleiaşi scrisori, că “s-au amenajat sau au fost reparate parcări în jurul blocurilor din cartierele Ploieştiului”. Când am citit, primul implus a fost să mă întreb UNDE S-A ÎNTÂMPLAT ASTA ? Voi aţi văzut aşa ceva ?

Prezentarea “realizărilor” în domeniul unităţilor de învăţământ, de genul “s-au modernizat un număr important de şcoli şi grădiniţe, un pas spre normalizarea condiţiilor de desfăşurare a procesului de învăţământ”, m-a convins de faptul că dinspre administraţie, ca să nu vorbesc direct chiar de primar, ca ales local, se vede o altă realitate decât cea din curţile şcolilor.

Nu ne mai amintim de modalitatea absolut dezastruoasă de derulare a contractului pentru modernizarea şcolilor, contract luat de-a gata de actuala administraţie, care trebuia doar monitorizat ? Nu ne mai amintim de directorii şcolilor care nu mai ştiau cum să se descurce cu constructorii în a doua parte a lunii august şi începutul lui septembrie 2008, în timp ce primarul era plecat în vacanţă, în croazieră pe mare? Uităm că am avut unităţi de învăţământ unde anul şcolar a început printre schele şi moloz ?

N-am nimic împotriva comunicării între primar şi ploieşteni, pot să accept chiar unele accente de propagandă personală, pentru că Andrei Volosevici nu este primul primar care face acest lucru.

În calitate de senator, am considerat necesar să îmi stabilesc reperele la început de an şi de sesiune parlamentară, în funcţie de priorităţile şi opiniile voastre.

De aceea, invitaţia mea este pentru un dialog deschis, în care să spuneţi lucrurilor pe nume, indiferent de persoanele publice vizate, indiferent de partide, prietenii, alianţe, simpatii sau adversităţi politice. Vreau să ştiu direct de la voi ce părere aveţi despre viaţa publică, politică sau nu, să ştiu ce probleme aţi vrea să fie rezolvate în primul rând şi care sunt schimbările aşteptate de cei mai mulţi dintre ploieşteni.

Am considerat oportun să invit şi consilierii locali din partidul pe care îl reprezint, pentru că în felul acesta cred că vom putea acoperi o lipsă de comunicare cu administraţia, pe care o resimt încă de anul trecut. Mă refer nu numai la problemele punctuale ale cetăţenilor, dar şi la cele generale, de impact pentru Ploieşti, cum ar fi siguranţa în şcoli, pentru care nu există niciun fel de reacţie din partea Primăriei…

Semnalez cu această ocazie o situaţie mai puţin obişnuită. Ploieştenii care îmi solicită audienţe la cabinetul senatorial, aproape în fiecare zi, au probleme ce ţin de administraţia locală. Îmi spun că vin să îmi ceară sprijinul pentru că la Primărie nu îi primeşte nimeni şi nu ştiu cui să se adreseze. S-au tot făcut liste de aşteptare, însă acestea se măresc pe zi ce trece, pentru faptul că primarul Andrei Volosevici nu a mai ţinut audienţe, cel puţin în acest an.

Una dintre ideile deloc comode, dar foarte adevărate, pe care le-am auzit în această perioadă a fost aceea că, în conditiile în care şi-au cumpărat voturile, politicienii nu se mai văd obligaţi să îşi respecte promisiunile electorale.
Practica mi-a demonstrat şi că alegătorii care au fost stimulaţi să îşi dea votul unora dintre candidaţi simt acum că nu au dreptul să pretindă ceva de la aceştia. De aceea, oamenii caută alte variante să-şi rezolve problemele…

Dacă ar fi să facem o aplicaţie practică pentru Ploieşti, sunt convins că toate aceste motive, puse cap la cap, au dus la evitarea sistematică a întâlnirilor
cu cetăţenii ce aşteaptă explicaţii şi mai ales soluţii cu privire la confuzia politică şi prăpastia economică în care ne afundăm .

Concret, lipseşte cadrul în care ploieştenii pot să pună întrebări şi să ceară explicaţii, lipsesc şi cei în măsură să dea răspunsuri.
Să le fie teamă de întrebările incomode ?

De aceea, înţeleg să îmi asum obligaţia de a da cetăţenilor din municipiul Ploieşti prilejul să stabilească priorităţile celor pe care i-au ales, indiferent de colegiul în care au votat.

Aşa cum ordonanţa lui Boc viza iniţial doar bugetarii de lux, dar până la urmă a ajuns să afecteze şi pensionarii obişnuiţi, la fel şi cu ideea primarului… Se referă la o chestiune foarte bună – vrea, printre alte prevederi corecte, să interzică unor şoferi inconştienţi să parcheze tirul, cisterna, basculanta, autobuzul sau microbuzul lângă balcoanele oamenilor. Însă prin efectele colaterale, insuficient documentate, ajunge să afecteze mulţi dintre ploieştenii pentru care autoturismul de serviciu este o necesitate şi nu un moft sau un lux.

Din punctul meu de vedere, orice lege locală trebuie să aibă ca scop binele ploieştenilor. Mai pe româneşte, trebuie să facem reguli pe care oamenii să şi le dorească, nu să aibă de pătimit din cauza lor…

Să vă spun cum se vede această problemă din stradă:
Ploieşteanul X este salariat la o firmă privată. Patronul i-a dat maşină, ca să îşi facă treaba mai eficient sau poate chiar să îl recompenseze…. Omul e mulţumit, consideră acesta un sprijin, pe care uneori ajunge chiar să îl ia în calcul şi ca beneficiu la salariu. Poate chiar se gândeşte să renunţe la autoturismul personal, pentru că are maşină de serviciu şi astfel scapă de mai multe cheltuieli.

Vine Primăria şi îi spune aşa : nu se poate să te mai duci acasă cu maşina, pentru că nu mai ai voie să o parchezi nici lângă bloc, nici în apropierea blocului. Trebuie să o laşi la firmă sau într-o parcare cu plată. Ce poate să mai facă atunci ploieşteanul X, cu maşină de serviciu ? Se duce la patron, patronul o să-i spună că n-are ce face, aşa a decis Primăria, trebuie să lase maşina în parcare la firmă. Chiar şi el, ca patron, teoretic ar trebui să respecte aceleaşi reguli, pentru că, la fel ca şi angajatul, conduce maşina firmei !

Şi uite-aşa, vor pleca acasă pe jos sau cu maşina personală, pe care, dacă ne gândim unde vor reuşi să o parcheze lângă firmă, ajungem la o altă discuţie, mult mai încurcată. O să-şi dorească ploieştenii un astfel de “cadou” de început de an ? Nu prea cred !

De ce Primăria vrea să facă reguli pe care ploieştenii nu şi le doresc ? Pentru că nu are alte soluţii. Şi asta mă face, din păcate, să-mi amintesc de campania electorală.

Vă aduceţi aminte că atunci “ploua” cu tot felul de parcări în cartiere ? “Chiar lângă bloc, pe terenul viran din spate, dacă locatarii vor să fie parcare, facem parcare !” sau “Facem parcări verzi, cu gazon deasupra!” Nu mai ţine minte nimeni ? Problema se rezolvă acum cu interdicţii pentru locurile de parcare ?

Dincolo de televizor, ştiţi ce aud în Ploieşti, pe stradă, la cumpăraturi, chiar între prieteni : “V-au făcut ăştia de la PD-L, acum sunteţi la cheremul lor” !? Toţi intrăm în malaxorul observaţiilor pe care le primim de la alegători, iar vocile se fac tot mai bine auzite.

Şi atunci m-am gândit la ce au ei şi nu avem noi sau invers, ca să vedem ce şanse avem ca să restabilim cât de cât, egalitatea :

1. Noi avem voturi luate cu sufletul, ei au voturi pe bani ! Dacă vor să facă uitate aceste episoade, nicio şansă, cel puţin în Ploieşti !
2. Noi avem oameni competenţi, ei au disciplină de partid !

De aici pleacă şi următoarea concluzie :

3. Noi vorbim câte în lună şi în stele, pentru că ne pricepem, dar ne place să ne auzim vorbind şi să ne spălăm lucrurile în public, ei vorbesc când au verde şi numai cei care au voie să vorbească!
4. Noi facem ce facem pentru cei mulţi (ne menţinem în continuare cu această datorie de onoare), ei fac ce fac pentru firmele lor. Doar există în acest an o campanie prezidenţială şi fiecare portocală trebuie să-şi aducă aportul…

Revenind la evenimentele de la Liceul nr. 12 din Bucureşti, vă atrag atenţia asupra unor informaţii de detaliu :

Se pare că agresorii au intrat nestingheriţi în şcoală, fără a fi împiedicaţi de serviciul de pază. Şcoala era totuşi dotată cu un sistem de supraveghere video, astfel că tinerii au fost deja identificaţi. Doi agenţi ai firmei care asigurau paza la Liceul Industrial nr. 12 au fost amendaţi cu câte 1.000 de lei, iar activitatea respectivei societăţi va fi verificată .

Este exact tema cu care ne luptăm la Ploieşti. Primăria nu a făcut nimic până în prezent pentru a garanta siguranţa elevilor cu Poliţia Comunitară, pe motiv că sunt mai “bune” firmele de pază, care pot fi trase la răspundere. Cum ? Le amendăm cu 1.000 lei şi gata tragedia, ne facem că uităm de ea. Până la urmă, nici măcar aceste firme nu au fost puse la treabă. De ce, întrebaţi-l pe primar !

Am intrat în semestrul 2 al anului şcolar şi, în privinţa siguranţei elevilor, tot nu se întâmplă nimic concret ! Am citit declaraţiile primarului Andrei Volosevici, în care spune că acum a venit rândul consilierilor locali să îşi asume responsabilitatea pentru rezolvarea acestei probleme . Că el a găsit surse de finanţare şi a propus două soluţii, iar acum nu înţelege de ce Consiliului Local nu se mişcă mai repede. După atât de multe discuţii şi analize pe care le-am făcut împreună cu Poliţia Română, Jandarmeria şi Poliţia Comunitară, după ce au fost puse pe masă soluţii ale specialiştilor şi nu ale politicienilor, nu-mi vine să cred că primarul Andrei Volosevici poate acum să spună aşa ceva…

Cred că a uitat ce s-a întâmplat în Consiliul Local şi de aceea trebuie să îi amintim:
La sedinţa din 30 septembrie 2008, pe ordinea de zi a figurat un proiect de hotărâre prin care paza şcolilor era asigurată de Poliţia Comunitară. Iniţiatori erau Tincu Marin (PD-L), Lungu Răzvan (PNL) şi Bolocan Iulian (PNG). Cei trei au renunţat să îşi susţină proiectul, după două luni în care acesta a fost supus dezbaterii publice .

N-ar fi bine ca primarul să-l sune pe colegul lui de partid, pe dl. Tincu, să-i sugereze să revadă proiectul şi să îl promoveze în regim de urgenţă în şedinţa din ianuarie ? Ştiu că la PD-L, unde este ordin de partid, nu încape loc de tocmeală, dar de data aceasta poate se face o excepţie….

Primarul Volosevici are la dispoziţie şi alte variante….
Ca să scape de această problemă şi să facă, în sfârşit, ceva concret pentru oraş, n-ar putea oare primarul să facă el sigur un proiect prin care să asigure paza în şcoli cu firme, cu Poliţia Comunitară, cu camere video, cu ce vrea el, numai să facă ceva ?! Ne-a şi spus : a găsit bani, are şi soluţii. Nu-mi explic de ce nu face din rezolvarea acestei probleme o prioritate pentru oraş şi nu şi-o asumă. De ce nu cheamă din nou Poliţia Comunitară, Poliţia Română şi Jandarmeria să refacă planul de pază în municipiul Ploieşti ?

Soluţii sunt, trebuie să mai ai ştiinţa şi voinţa de a le pune în practică.
Însă de aici şi până la ideea, cel puţin nefericită, de a arunca responsabilitatea la Consiliul Local, când de acolo au venit soluţiile concrete ce au fost aruncate la gunoi prin decizii politice, este o strategie care nu are nimic de-a face cu esenţa problemei – siguranţa elevilor în şcoli !

În timp ce la Ploieşti, Primăria nu face nimic pentru siguranţa elevilor, la nivel naţional, astăzi au apărut primele decizii.

Şeful Poliţiei Române a dispus asigurarea pazei nu numai la intrarea şi la ieşirea de la cursuri a elevilor, dar şi în perioadele în care elevii nu au cursuri. Multe unităţi şcolare deţin terenuri de sport care sunt frecventate de un număr mare de copii, iar prin asigurarea pazei ar putea fi prevenite tâlhăriile asupra elevilor şi alte violenţe la care aceştia ar putea fi supuşi. Măsurile luate de IGPR pentru siguranţa elevilor mai includ supravegherea în permanenţă cu efectivele Jandarmeriei sau Poliţiei Comunitare a traseelor de deplasare folosite de elevi spre şi dinspre unităţile de învăţământ.

Parcare supraetajată în Cartierul Malu Roşu. Acesta va fi proiectul pilot ce va fi realizat anul viitor în Ploieşti, ca o soluţie pentru rezolvarea uneia dintre cele mai stringente probleme care se vede la orice pas în municipiu – locuri de parcare. Informaţia am aflat-o de la primarul Andrei Volosevici, care ne-a declarat că acest proiect a fost luat în calcul în urma discuţiilor purtate cu specialiştii: “Această investiţie se pretează cel mai bine pentru oraş. Spaţiul va fi prevăzut cu lifturi şi va avea o capacitate de peste 400 de locuri de parcare. Cel mai important lucru în cazul acestui proiect este că într un spaţiu restrâns vor exista suficiente locuri, iar şoferii nu vor fi nevoiţi să facă tot felul de manevre ca să-şi lase maşina în această parcare. Şi asta deoarece, într-o parcare prevăzută cu lifturi, situaţia va sta în felul următor: te opreşti, ţi-ai lăsat maşina, ai încuiat-o, ai luat bon şi pleci. Personalul autorizat o va prelua cu liftul şi o va parca, iar în momentul în care proprietarul va dori să-şi recupereze maşina din acest spaţiu, se va proceda în felul următor: se introduce bonul – eliberat la momentul când s-a ajuns la parcare – într-un aparat special, iar maşina îi va fi adusă tot cu liftul.”

Să nu credeţi că în continuare vreau să îl critic, din nou, pe primar sau că aş putea considera acest proiect un SF. Dar, ca orice cetăţean, aş avea nevoie de precizări suplimentare, mai ales că nu am regăsit această informaţie pe site-ul oficial al Primăriei :

Să fi luat în calcul distanţa de la Predeal la Braşov ? Nu cred ! A fost mai liber drumul spre Bucureşti (via Ploieşti) decât aglomeraţia de pe serpentinele de la Predeal… Chiar şi din punct de vedere politic, Ploieştiul ar fi fost mai reprezentativ ….

În vreme ce la Braşov există doar un primar PD-L care, din câte am văzut la televizor, l-a invitat pe preşedinte în Piaţa Sfatului, la Ploieşti avem şi primar PD-L, şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, tot de la PD-L, inclusiv un ministru. Nu pot să cred că niciunul dintre aceşti demnitari, aleşi ai ploieştenilor, sau cum vreţi să le spuneţi, nu l-au invitat pe preşedinte la Ploieşti de Revelion.
Ar fi fost o premieră, nu credeţi ? În plus, şi o dovadă certă că Ploieştiul este un oraş care a ales portocaliul ….Cu toate acestea, Traian Băsescu nu a venit la Ploieşti !!!

Fac parte dintre romanii care, deşi nu agrează persoana, respectă instituţia preşedintelui statului şi, din acest punct de vedere, mesajul de Anul Nou spus la Ploieşti ne-ar fi ridicat oraşul la capitolul imagine. Mai ales că, de când Traian Băsescu este preşedinte, discursul său din noaptea de Revelion a constituit în fapt, prima ştire politică a anului….În 2009, efectul discursului de Revelion n-a mai existat.

Mi-am dat seama atunci că, dacă n-a avut cum să fie prim-solist la Bucureşti, preşedintele a preferat orice alt oraş, cred că nici n-a contat foarte tare pe care l-a ales… În compensaţie, a fost nevoie ca prima ştire politică a anului să se mute pe 1 ianuarie. S-a numit “Pelerinajul de la Sinaia”. Tot o chestiune de imagine, dar aranjată altfel…

De pe pârtie, preşedintele Băsescu ne-a spus că nu a fost invitat să fie prezent de Revelion în Bucureşti ! La rândul său, primarul Sorin Oprescu a preferat să nu spună nimic, însă a organizat un spectacol în stil occidental, apreciat la unison de români, “cu aceiaşi bani ca şi cei cheltuiţi în anii trecuţi pentru evenimente de acest fel”, unde politica portocalie nu a mai avut loc. Deja apar diferenţe faţă de anii trecuţi …

Dar poate cel mai semnificativ este faptul că întâlnirea între primii doi aleşi, care se bucură de încrederea românilor – Traian Băsescu şi Sorin Oprescu – nu a avut loc nici măcar de Revelion. Anul acesta în Bucureşti a fost alt aer, altă abordare, s-a văzut clar că de data aceasta, cel care a făcut regulile a fost Sorin Oprescu, şi le-a făcut bine!