Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Vă daţi seama cât de grav ar fi afectat prestigiul doamnei Anastase în interiorul PD-L dacă cumva, prin absurd, preşedintele nu ar face o baie de mulţime şi la Ploieşti ? Mi-e greu să cred că o astfel de situaţie ar putea fi acceptată…

Ca să merg şi mai departe cu anticipările, nu cred că însemnele portocalii vor mai fi chiar aşa evidente, la vedere. La băile de mulţime, preşedintelui nu-i mai place să vadă sigle sau culori de partid, pentru că nu dă prea bine la televizor. Preşedintelui îi place să vadă popor şi asta se va întâmpla.

Zilele Ploieştiului au fost construite, gândite, organizate, special în acest scop. Nu contează cele peste 6 miliarde cheltuite, important este să îi placă preşedintelui. Credeţi că la petrecerile câmpeneşti cu oi, cu pene de păun, cu bundiţe şi brâie de oier a mai stat cineva să se gândească la ce bani se vor cheltui ?

Sunt însă foarte curios ce cadou îi vor da preşedintelui la Ploieşti, pentru a respecta moda instaurată în Ardeal şi Bucovina, unde liderii locali ai PD-L s-au întrecut în pălării cu specific folcloric local, pe care să i le ofere preşedintelui.
Nu-mi dau seama ce s-ar potrivi la Ploieşti. Poate o cască de petrolist ?

S-ar putea să n-am prea multă imaginaţie când este vorba de cadouri pentru preşedinte, însă dacă stăm să ne gândim serios, liderii PD-L încep să-şi aducă omagiile pe bani publici. Şi nu-şi dau seama că tocmai această lipsă de asumare a unei poziţii oficiale – “Da, domnule, vine preşedintele, îi pregătim o sărbătoare şi pe lângă el îi chemăm şi pe ploieşteni să se bucure !” îi aruncă şi mai tare într-o suspiciune jenantă:

Zilele Ploieştiului se transformă într-o sărbătoare politică ?

Aceasta pentru că, este un fapt recunoscut la unison de cei care au legătură cu siguranţa naţională şi siguranţa cetăţeanului sau gestionează evoluţia fenomenului infracţional, în ultimii ani a scăzut permanent nivelul de profesionalism cu care sunt conduse direcţiile judeţene de informaţii ale SRI şi inspectoratele de poliţie.

Fenomenul s-a amplificat tot mai mult în ultima perioadă, când au devenit evidente legăturile între şefii Poliţiei şi SRI-ului dintr-un judeţ sau altul şi lideri politici din zonele respective. S-au format adevărate cumetrii locale care au înclinat balanţa într-o parte sau alta, în funcţie de conjuncturi.

Şefii Inspectoratelor de Poliţie sau cei de la SRI au stat ei cu căciula în mână la poarta oamenilor politici, dar până la urmă s-au văzut puşi pe scaune. Oamenii politici le-au mai îndeplinit apoi nişte dorinţe : un teren, un apartament, un post bun pentru o rudă, în funcţie de necesităţi. Apoi serviciile au început să se întoarcă, pentru că fiecare trebuia să aibă avantajul său, iar echidistanţa politică şi prudenţa au justificat cel mai bine plata unor obligaţii…

Cine pricepe cum stă treaba, bine, cine nu, suportă consecinţele.

Cred că romanii au înţeles, în sfârşit, că politicienii care le dau telefoane mobile, pături, cântare, găleţi, excursii sau bani pentru voturi nu le vor asigura pâinea pe masă, patru ani după aceea, pentru simplul motiv că nu sunt în stare. Simt acest lucru în fiecare zi şi îl taxează corespunzător, chiar dacă o fac în tăcere.

Asta nu înseamnă în niciun caz că partidele vor renunţa la mita electorală, cel puţin la europarlamentare. Nu-mi fac nicio iluzie ! Însă sancţiunile pot veni tocmai de la cei care vor primi cadourile electorale la fel ca şi până acum, însă vor gândi altfel.

Experienţa ultimelor campanii electorale ne-a demonstrat că politicienii fac tot posibilul să controleze categoriile de alegători care se prezintă la vot. Se ştie cine votează din convingere, cine votează numai pe bani, cine este fanatic şi mai ales, cine gândeşte şi analizează situaţia atunci când votează. Numărul cetăţenilor care îşi asumă dreptul de vot este întotdeauna mai mic decât al celor care stau acasă. Dacă 70 % dintre alegătorii unui oraş nu vor să meargă la vot, de cele mai multe ori din silă, politicienii încearcă să controleze inclusiv acest fenomen şi cumva să îl amplifice, pe principiul – “Dacă nu îl pot cumpăra, este mai bine să îl ţin departe de secţia de votare”. Cu alte cuvinte, ar merita să ne gândim dacă nu cumva prestaţia jalnică a unor politicieni este o gândire cu premeditare, pe care media o amplifică, conştient sau inconştient.

Ar fi bine dacă românii ar ajunge la concluzia că spectacolul oferit de politicieni, uneori ieftin, dacă nu este dublat de competenţa şi priceperea de a face lucruri, îi duce fix la faliment. Este momentul să tragă linie şi să facă socoteli, să judece şi să sancţioneze prin vot.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care sper că alegerile din acest an vor fi altfel. Sunt convins că va conta foarte mult exemplul personal al aleşilor locali care au deja un an de mandat, în ce măsură acestia au reuşit să confirme şi să îndeplinească aşteptările alegătorilor. La fel, va conta şi comportamentul parlamentarilor.
Românii îşi vor fixa astfel propriile lor repere şi vor aprecia cine este în stare să facă ceva pentru ei şi cine nu.

De la începutul teoretic al acestei campanii electorale, asistăm cu toţii la o sarabandă a declaraţiilor politice, în care îşi face loc un anumit tip de limbaj, de la periferia societăţii. Doar acolo, câte o cumătră supărată poate spune despre altcineva că este “schizofrenic” sau “demn de milă”. În Parlamentul României însă, un astfel de comportament ar trebui sancţionat imediat, prin izolarea persoanei care şi-l asumă.

Îţi trebuie experienţă, disponibilitate de a învăţa, modestie şi capacitate de discernământ pentru a face diferenţa între o declaraţie politică şi un limbaj suburban, ca la uşa cortului…

Aşadar, la o primă vedere, cheltuim 30.000 de euro pe tipărituri, 70.000 de euro pe concerte şi 10.000 de euro pentru proiectare filme cinematografice – deocamdată nu ştim care sunt acelea.

Sunt convins că nu aveţi nevoie de pregătire specială ca să vă daţi seama că toate capitolele de cheltuieli sunt chiar exagerate, cu atât mai mult cu cât trecem printr-o perioadă în care fiecare îşi planifică banii cu măsură. Banii lui sau ai oraşului…

Asta nu înseamnă că un eveniment ca “Zilele Ploieştiului” nu mai poate avea loc, pentru că suntem în criză economică şi există multe alte priorităţi nerezolvate. Însă ar fi trebuit să fie anunţat din timp, organizat cu decenţă şi măsură pentru bugetul local, şi numai cu licitaţii. Îmi dau seama că nimeni nu vrea să îşi pună problema că, pentru a cheltui banul public, este nevoie de licitaţie…

Nu vreau să mă refer la câte s-ar fi putut face în Ploieşti doar cu sumele care, evident, depăşesc strictul necesar. Posibilităţile sunt multiple. Mă întreb însă la cine vor ajunge aceşti bani (care sunt firmele ce vor beneficia de contracte directe cu Primăria – pentru capitolele de cheltuieli prezentate mai sus) şi câţi dintre ei vor fi utilizaţi direct sau indirect sub formă de contribuţii la campania electorală.

Evenimentul “Zilele Ploieştiului” va fi organizat chiar pe final de campanie electorală pentru europarlamentare şi sunt convins că cele trei zile de sărbătoare vor fi intens politizate de organizatori. Parcă văd tot felul de personalităţi portocalii care se vor amesteca prin mulţime, vor citi poveşti sau vor rosti scurte mesaje pentru ploieşteni de pe scena plătită cu mii de euro din bani publici. Ca să nu mai vorbesc despre tipărituri sau alte promoţionale…. Vi se pare normal ? Mie nu !

Vreau să vă spun că, în urmă cu un an, când şi eu mă aflam în campanie electorală, i-am cerut lui Emil Calotă, primarului Ploieştiului la acea vreme, să nu organizeze “Zilele Ploieştiului” înainte de alegerile locale, tocmai pentru a evita orice suprapunere între mesajele politice sau comportamentul de campanie, normal pentru orice candidat, şi o sărbătoare a ploieştenilor.

Duminică la prânz, butonând telecomanda, am nimerit peste o emisiune cu primarul Ploieştiului. Prima senzaţie a fost că asist la o glumă televizată, dar din păcate mi-am dat seama că era pe bune. Andrei Volosevici tocmai ne anunţa că intenţionează să tragă la sorţi blocurile care vor intra în programul de reabilitare termică.

Pentru că probabil nu există bani astfel încât să fie acoperite cererile venite din partea tuturor asociaţiilor de proprietari, primarul a considerat că soluţia 6/49 este singura care nu îi aduce prejudicii de imagine. Cu alte cuvinte, cei care vor rămâne pe dinafară nu se vor supăra pe primar că au fost lăsaţi deoparte, pentru că aşa au dictat sorţii.

Adică, primele asociaţii de proprietari care şi-au depus cereri, interesate de buna administrare a imobilului unde locuiesc, trebuie să aştepte până la anul, pentru simplul motiv că n-au avut noroc să fie scoase din căciulă ? Nu-mi vine să cred cum îşi închipuie cineva că ploieştenii vor înghiţi o asemenea poveste…

Mă întreb :
- de ce nu se trag la sorţi străzile care urmează să fie asfaltate ?
- de ce nu se trag la sorţi şcolile care trebuie reparate ?
- de ce nu tragem la sorţi ce parc amenajăm mai întâi ?
- de ce nu tragem la sorţi ce parcare construim ? (Apropo, aţi mai auzit ceva de celebrele parcări supraterane, modulare, care vor rezolva criza de locuri de parcare din cartiere ?)
Lista ar putea continua, pentru că, sunt convins, niciodată nu vor exista bani pentru a acoperi toate nevoile de investiţii ale oricărui oraş, nu doar ale Ploieştiului.

Dincolo de faptul că este o premieră absolută pentru un primar, să tragă la sorţi beneficiarii unui program social (pentru că în esenţă, reabilitarea termică este un program social), ideea are o perfectă justificare politică.

Primarul Ploieştiului este şi lider al organizatiei PD-L Ploieşti şi, în această dublă calitate, este pus pentru prima dată să aleagă: ori ia măsuri nepopulare şi îşi face treaba de primar (în această categorie se încadrează inclusiv dezbaterea de faţadă cu privire la desfiinţarea liniei 101 a tramvaiului) ori mai trage puţin de timp, până la finalul anului, nu supără pe nimeni şi aşa îşi asigură numărul de voturi impus ca sarcină de partid.