Strategia împotriva “preşedintelui acoperit” şi a sistemului său

Suntem la două luni după plecarea lui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni şi asistăm deja la cea mai amplă campanie anticorupţie pe care a văzut-o România vreodată. Recunoscută acum din exteriorul ţării, chiar şi de către critici tradiţionali, pregătirea instituţiilor statului pentru curăţenia generală în materie de corupţie nu a fost influenţată de schimbarea preşedintelui, ci s-a produs cu mult timp înainte. Deloc vizibilă, aşa cum era şi normal, monitorizarea celor care produceau bani pentru Traian Băsescu şi sistemul său a început când acesta încă îşi exercita mandatul. Şi pentru că era recunoscut ca fiind vârful piramidei, în mod logic, nici n-avea cum să fie informat. Tocmai de aceea îşi păstra iluzia că este în continuare la butoane. Numeroase întrebări care apar acum în spaţiul public îşi vor găsi într-o mare măsură răspunsul o dată cu dezvăluirea acestei strategii, cel mai probabil atunci când toate personajele care au făcut parte din sistem, inclusiv “preşedintele acoperit” din fruntea lui, vor ajunge în faţa instanţelor.

Este corect să fixăm foarte clar această realitate, astfel încât să nu auzim la final că cineva îşi asumă restructurarea clasei politice prin lupta anticorupţie.Tot ceea ce politicul şi partidele pot şi trebuie să facă, în plus faţă de reglementările interne împotriva corupţilor, este să lase justiţia să lucreze, fără niciun fel de influenţă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Libertatea lui Băsescu, la mâna Elenei Udrea

Cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de Elena Udrea ?
Primim răspunsul foarte repede, după 24 de ore de la votul din Parlament, chiar de la fostul preşedinte, care şi-a asumat riscul unor declaraţii şocante la televizor, în încercarea disperată de a-i dovedi Elenei Udrea că o susţine şi o protejează în continuare. Altfel spus, cu riscul ironiilor şi al ridicolului public la care a preferat să se expună, Traian i-a transmis Elenei ( acesta este nivelul la care au coborât mesajele) că n-are niciun motiv să-l denunţe ca să-şi câştige libertatea, pentru că el însuşi va face imposibilul să o scape din arest.

Teama lui Traian Băsescu de ce ar putea să spună Udrea dacă ajunge din nou în spatele gratiilor îl determină să meargă şi mai departe, să încerce chiar o influenţare a deciziei instanţei, cu câteva ore înainte de pronunţarea de astăzi din dosarul “Gala Bute”. Rămâne de văzut dacă vocea lui Traian Băsescu mai înseamnă ceva pentru procurori şi judecători, acesta fiind într-adevăr un semnal important. Însă indiferent de hotărârea instanţei din această fază, cred că a devenit o certitudine, adevăratul proces al epocii Băsescu abia a început.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea Elenei Udrea ?

Elena Udrea şochează din nou, însă nu prin faptul că a primit încă un aviz de la Camera Deputaţilor pentru a se reîntoarce după gratii, ci prin atitudinea sfidătoare faţă de o arestare iminentă. Nici urmă de regret, nici vorbă să recunoască vreuna din faptele de corupţie pentru care este acuzată, Elena Udrea îşi asumă până în ultimul moment puterea câştigată în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.

În opinia mea, atitudinea şi comportamentul Elenei Udrea, suficient de relevante chiar şi în absenţa declaraţiilor despre cauzele penale, ne oferă poate cea mai importantă informaţie din această perioadă: ea, Elena Udrea, este cea care a condus în ultimii 10 ani, şi România, şi pe Traian Băsescu, aşa cum numai un veritabil agent de influenţă putea să o facă. Având în vedere că relaţiile care se devoalează acum prin denunţuri, dar şi afacerile la negru pe zeci de milioane de euro o aveau ca punct comun, este greu de presupus că Băsescu i-ar fi putut refuza ceva. Şi nu mă refer doar la relaţia politică sau personală, cât mai ales la dependenţa materială. Aceeaşi dependenţă se manifestă şi acum, însă într-un sens penal, pentru că orice depoziţie a Elenei Udrea care îl vizează, îi poate aduce fostului preşedinte ani de puşcărie. Întrebarea care se pune este cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea sau protecţia Elenei Udrea ?

Cât timp va fi convinsă că sistemul de control al justiţiei, pus la punct în ultimii 10 ani, o va salva, probabil că siguranţa afişată în prezent va rămâne. Când şi dacă va constata că trebuie să se descurce prin forţe proprii, pentru că procurorii au devenit independenţi, Elena Udrea va face atunci poate singura cronică adevărată a regimului Băsescu.

Din păcate, acesta pare a fi deznodământul spre care ne îndreptăm: procurorii aşteaptă informaţii de la Udrea, în condiţiile în care, deşi există o serie întreagă de denunţuri ce îl vizează pentru folosire de bani negri în campania de la prezidenţiale, la care se adaugă şi celelalte dosare penale din timpul mandatelor, Traian Băsescu îşi petrece pensia liniştit, cu calm, ieşind seara la un film.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un nou mod de a privi justiţia, liber pentru dosarele ţinute la sertar

Se schimbă lucrurile în PSD şi mi-e greu să cred că veţi mai vedea în perioada următoare lideri ai partidului sprijinind colegi aflaţi deja în anchete, indiferent de acuzaţii sau stadiul cercetării penale. Din contră, schimbarea de optică pe care mi-o asum şi eu în egală măsură este aceea că politicul în general şi politicienii în special sunt datori să transmită un mesaj foarte clar: justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, mai bine mai târziu decât niciodată, indiferent de persoană, funcţia acesteia sau fapta comisă.

În plus, oricine este conectat în vreun fel la o anchetă penală, chiar dacă vorbim de categoria celor ţinute la sertar şi scoase acum pe piaţă, este dator să se pună la dispoziţia instituţiilor abilitate, pentru a oferi explicaţii. Dacă privim evenimentele recente şi din această perspectivă, cred că putem ajunge la concluzia că mult-contestata expunere în faţa camerelor de luat vederi şi dezbaterea publică pe cazuri de corupţie nu au doar conotaţii negative. Cei care se ştiu într-adevăr nevinovaţi sau neimplicaţi au ocazia să-şi prezinte argumentele şi să convingă publicul, astfel încât prezumţia de nevinovăţie să nu mai fie doar o noţiune abstractă, iar faptele prezentate corect să primeze. Totul este cum pui problema şi cât de credibil eşti.

Din acest punct de vedere, recentul dosar cu deturnarea fondurilor europene de la Comarnic, cunoscut mai mult prin implicarea “cumnatului premierului”, a doi parlamentari ce reprezintă PSD şi a preşedintelui Consiliului Judeţean, ultimii trei aflaţi sub control judiciar, devine însă un exemplu clasic pentru modul în care poate fi speculat politic un dosar din 2011, adus acum la lumină de procurori.

Fără niciun fel de comentarii referitoare la instrumentarea cauzei sau la probele din dosar, ce constatăm: “cumnatul” premierului nu era de fapt al premierului, pentru că în 2011, la data semnării contractului, Victor Ponta nu avea această funcţie, iar ultimul contract semnat de “cumnat” cu statul a fost în ianuarie 2012. Ponta era atunci deputat şi preşedinte PSD, deci fără atribuţii executive. Parlamentarii chemaţi la audieri nu erau nici ei parlamentari la momentul respectiv, neavând niciun fel de calitate oficială în 2011, pentru că alegerile generale au fost un an mai târziu. La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean a primit în mod ciudat interdicţia de a-şi exercita funcţia pentru care a fost ales, din nou prilej de interpretări exprimate deja în spaţiul public cu referire la probele ce îl vizează.

Aş vrea să precizez, nu este vorba de o minimalizare sau critică la adresa anchetei, nici de susţinere pentru cei vizaţi. Însă atâta timp cât dosarul a fost (re)deschis după 4 ani, pentru că acum se manifestă voinţa politică necesară astfel încât să nu existe vreo intervenţie în cercetarea penală, era de aşteptat ca primele comunicări şi demersuri publice faţă de acest caz să fie atât de clare şi fără echivoc, încât să nu lase loc pentru niciun fel de întrebări sau interpretări.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Monica Ridzi în arest, Eba în libertate, un deceniu de corupţie

Pe 23 iunie 2009, scriam pe blog:

Pe măsură ce aflăm mai multe detalii despre modul în care ministrul Monica Iacob Ridzi a risipit banii publici pentru evenimentele organizate pe 2 mai, de Ziua Tineretului, asemănările cu felul în care s-a cheltuit bugetul local de Zilele Ploieştiului sunt tot mai evidente. Două cazuri, două puncte comune : banul public şi Elena Băsescu.
Daniel Savu

Pe 16 iulie 2009, am continuat :

Este de notorietate faptul că Monica Ridzi a tras de timp cât a putut până când a transmis comisiei parlamentare informaţiile (oricum incomplete) despre modul în care s-au cheltuit banii pentru Ziua Tineretului. Andrei Volosevici a avut nevoie de peste o lună şi jumătate pentru a justifica banii cheltuiţi la Zilele Ploieştiului. Şi până astăzi, tot n-a spus nimic. În ambele cazuri, atribuirea bugetelor de organizare a evenimentelor s-a făcut fără licitaţie. Ciudată coincidenţă, cele două evenimente au avut loc în timpul campaniei pentru europarlamentare şi singurul candidat, „invitat de onoare”, care le-a folosit pe amândouă în interes electoral a fost Elena Băsescu.
Daniel Savu

După aproape 6 ani, Monica Ridzi a ajuns în spatele gratiilor cu o condamnare de 5 ani, în timp ce Eba a ieşit din politică, dar a rămas în continuare la adăpostul numelui Băsescu. Cel puţin pentru moment, nimeni nu o deranjează nici măcar cu o întrebare, deşi este de notorietate că a fost principalul beneficiar al unui tipar de promovare care se repeta peste tot în ţară, pus la punct de aparatul de partid al PDL, numitorul comun fiind banul public. Inclusiv Ploieştiul s-a “calificat” în acest circuit la momentul respectiv, prin administraţia condusă de primarul PDL Andrei Volosevici, care a transformat “Zilele Ploieştiului”, într-un eveniment electoral, special pentru Eba.

Sistemul în ansamblul său se baza pe sume incredibile, care încep să fie descoperite sau denunţate. Personajele din filiera ce a produs bani pentru partid, pentru Eba, pentru Udrea, pentru al doilea mandat al lui Traian Băsescu, bineînţeles că şi pentru luxul personal, aşteaptă acum instrumentarea cauzelor penale în care au fost nominalizate. Cel puţin dacă ne referim la Prahova, denunţurile lui Gabriel Sandu vorbesc despre banii care au ajuns la Roberta Anastase, despre cum lucra Neagoe de la Poştă pentru campania lui Băsescu, Gheorghe Nastasia spune ce sume au ajuns la Udrea, fiecare cu partea lui de contribuţie.

Incredibil este cum toţi oamenii aceştia, după modelul lui Ridzi şi chiar al Elenei Udrea, preferă în continuare să-l ocolească sau să-l protejeze pe Traian Băsescu, omul din vârful piramidei, asumându-şi riscul unor dosare penale sau privarea de libertate. Rămâne de văzut pentru cât timp !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cătuşe pentru simbolul regimului Băsescu, Elena Udrea

Ce n-am fi crezut vreodată că ar putea să se întâmple cât timp Traian Băsescu a fost preşedinte, iată că a devenit posibil la mai puţin de două luni după finalizarea mandatului de la Cotroceni. Imaginile cu Elena Udrea reţinută 24 de ore, flancată de jandarmi şi scoasă în cătuşe pe uşa din faţă de la DNA, zonă rezervată pentru maxima expunere publică, transmit semnalul că de-acum înainte nimic nu (mai) este interzis, nimeni nu (mai) poate fi de neatins, iar anchetele nu se (mai) blochează.

Este în primul rând o miză de credibilitate pentru DNA şi celelalte instituţii ale statului cu atribuţii în combaterea corupţiei, care se poate realiza doar prin instrumentarea corectă, măcar acum, a tuturor dosarelor ce o vizează pe Elena Udrea. Iar momentul în care instanţa de judecată va confirma capetele de acuzare formulate de procurori va marca practic primul pas spre prăbuşirea sistemului creat de Traian Băsescu.

Simbolic vorbind, câte perechi de cătuşe ar trebui să se pună Elenei Udrea pentru fiecare dintre dosarele în care este acuzată de fapte de corupţie ? Dar lui Traian Băsescu ? Cred că nimeni nu ştie acum cu exactitate, pentru că informaţiile curg, iar faptele sunt descoperite pe măsură ce sistemul cedează. La final însă, va trebui să ştim foarte clar cine, de ce, pentru cine şi cât a furat din banul public, care a fost mecanismul şi ce trebuie să facem astfel încât să nu mai poată fi posibili 10 ani de jaf.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Când justiţia este lăsată să lucreze, încep arestările pe bandă rulantă

Asistăm la cea mai rapidă şi complexă campanie de arestări pe care a văzut-o România după 1989 şi, în opinia mea, este foarte bine că întreg sistemul judiciar reacţionează aşa. De ce abia acum ? Vorbim despre o realitate pe care o simţim cu toţii, după ce s-au temut de influenţa lui Traian Băsescu, procurorii şi judecătorii au început să se convingă de faptul că aceasta este de domeniul trecutului. Sistemul piramidal pe care fostul preşedinte şi l-a creat în justiţie pentru a-i servi interesele, prin oamenii plasaţi în posturi cheie, s-a blocat şi nu mai răspunde la comenzi. Urmarea se vede în spaţiul public: dosarele instrumentate şi ţinute în aşteptare sunt scoase acum la lumină şi încep să provoace adevărate cutremure. Este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte şi nu mai poate fi oprit. Şi nici nu trebuie să fie oprit, pentru că singura soluţie de normalizare a sistemului este ca acesta să fie lăsat să se autoregleze. Iar ce vedem acum marchează doar începutul.

Elena Udrea este personajul central în acest fenomen, însă doar pentru moment. Dacă ne raportăm la toate capetele de acuzare pe care i le aduc procurorii DNA, este evident că nu a acţionat în niciun caz de una singură. Nici n-ar fi putut. Pentru a-şi câştiga recunoaşterea de numărul 2 în România, s-a folosit de prestigiul creat prin influenţa pe care o avea asupra lui Băsescu şi a pus în mişcare un întreg angrenaj.

Când va simţi însă că este singura care dă socoteală pentru acest sistem de putere creat la comanda lui Traian Băsescu, de care s-au folosit amândoi din plin, atunci vor urma adevăratele dezvăluiri.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum poate un fost ofiţer SRI, în prezent senator, să controleze Serviciul Român de Informaţii

Cum bine v-aţi dat seama din titlu, este chiar cazul meu. În ultima perioadă, cu atât mai mult după demisia lui George Maior şi acuzaţiile Elenei Udrea la adresa generalului Florian Coldea, s-au intensificat punctele de vedere exprimate în spaţiul public despre faptul că, prin prestaţia sa, Comisia parlamentară de control a SRI nu ar controla de fapt Serviciul Român de Informaţii. În plus, în opinia mai multor comentatori, Comisia ar fi cea controlată de SRI, existând chiar “legende”, bazate pe declaraţii ale unui fost director SRI, Virgil Măgureanu, vechi de-acum aproape 20 ani.

După 1990, am decis să intru în Serviciul Român de Informaţii, probabil citisem prea multe cărţi despre activitatea de intelligence şi cum ea este privită în alte ţări, unde este considerată o meserie de seniori. Am trecut toate examenele necesare, am fost chiar şeful unei promoţii de ofiţeri veniţi din viaţa civilă şi m-am pus în slujba ţării. Sunt şi acum mândru de performanţele mele, obţinute în acest sistem al siguranţei naţionale. În 1999 însă, constatând că întreaga mea carieră de ofiţer este dependentă de voinţa discreţionară şi puterea absolută a unor vremelnici şefi din SRI, am demisionat, hotărât să intru în politică şi să încerc să schimb ceva.

Peste ani, ajuns senator, am considerat că experienţa şi expertiza în domeniul siguranţei naţionale, dublate de bunăcredinţă, mă recomandă să fac parte din Comisia de supraveghere a activităţii SRI. Deşi au fost mai mulţi candidaţi , colegii mei senatori din PSD m-au votat şi cred că nu am dezamăgit până acum încrederea pe care mi-au acordat-o. În prezent, opinia publică se întreabă în emisiuni televizate şi pe facebook cum e posibil ca un fost ofiţer SRI să controleze SRI.

Eu, fostul ofiţer SRI, care mi-am dat demisia tocmai pentru a îndrepta nişte lucruri despre care nu eram de acord cum funcţionează, cred că prin întreaga mea activitate am dovedit că nu sunt sluga SRI, nu sunt coordonat de nimeni, ci doar de propria mea conştiinţă. În acelaşi timp, cred cu tărie că pentru a controla un sistem precum cel al siguranţei naţionale este necesar să ştii cum funcţionează, să ai cunoştinţele necesare.

Dau un singur exemplu: există o dezbatere întreagă despre ancheta internă pe care Serviciul Român de Informaţii o derulează în prezent faţă de acuzaţiile lansate de Elena Udrea în spaţiul public. Ancheta este premergătoare audierii conducerii interimare a SRI în faţa Comisiei parlamentare. Pentru corecta înţelegere a mecanismelor, trebuie să explic că nu poate fi vorba în niciun caz de o anchetă de genul “Coldea îl controlează pe Coldea”. Serviciul Român de Informaţii are propriul său sistem de protecţie internă, care trebuie să elaboreze acum un raport detaliat. Acesta va reprezenta un suport de informare şi analiză pentru audierea la Comisie.

Sunt convins că profesioniştii ce vor elabora acest raport nu îşi vor pune în pericol întreaga carieră pentru a mistifica sau omite fapte care ar putea să incrimineze un şef aflat temporar în funcţie. Cunosc felul în care lucrează ofiţerii din sistemul intern de protecţie al SRI, (în mod logic, aici ar trebui să explic cui se subordonează, dar nu pot să o fac, pentru că vorbim totuşi de servicii secrete şi nu de servicii publice) şi de aceea afirm că am totală încredere în acest tip de raport , care dă greutate şi credibilitate oricărei audieri parlamentare. Aceasta nu se poate baza doar pe întrebările politicienilor, ci trebuie să aibă ca repere rapoarte de specialitate.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine şi de ce are interesul să implice SRI într-un scandal

Scandalul creat în jurul Serviciului Român de Informaţii, atât prin demisia neaşteptată şi cu prea multe semne de întrebare a directorului George Maior, cât şi de presiunea la care este supus generalul Florian Coldea, vizat de declaraţiile Elenei Udrea, poate fi anihilat chiar de preşedintele Klaus Iohannis. Potrivit prerogativelor prezidenţiale, acesta are în competenţă să nominalizeze rapid un nou şef al Serviciului, care să fie audiat în Comisia parlamentară SRI şi să primească apoi votul plenului reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor. Instalarea unui nou director la SRI, neimplicat politic ar fi cel mai bine, va da astfel posibilitatea instituţiei să redevină credibilă şi să facă lumină în privinţa acuzaţiilor şi speculaţiilor venite din partea Elenei Udrea, dar şi a VIP-urilor arestate pentru fapte de corupţie.

Orice întârziere sau tentativă de întreţinere a unui astfel de scandal care afectează grav imaginea instituţiei ridică semne de întrebare referitoare la interese ascunse, politice, financiare, de influenţă sau de orice altă natură. Susţin pe deplin clarificarea tuturor acuzaţiilor lansate în spaţiul public, indiferent de persoanele vizate. Însă răfuiala la care asistăm acum între diferite grupări sau centre de putere, create de Traian Băsescu şi aflate în plină criză de repoziţionare, nu trebuie să strice încrederea în institutiile statului. Ori pentru asta, o mutare rapidă, echidistantă şi echilibrată din partea preşedintelui Iohannis, singurul care poate să o facă, este mai mult decât necesară.

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, cel puţin în orizontul de timp imediat apropiat, atunci vom asista în continuare la derularea scenariului pus la punct de Elena Udrea, prin declaraţii incendiare şi lipsite de probe. Personal, sunt convins de faptul că nici Traian Băsescu nu este străin de tot ce se întâmplă acum, pentru că elementele care îi leagă pe toţi cei implicaţi, de-afară şi din arest, sunt banii şi libertatea.

Spre exemplu, un capitol din acest scenariu ar putea fi sprijinul oferit de Elena Udrea lui Dorin şi Alin Cocoş, pe care i-a nominalizat ca fiind singurii martori ce pot confirma implicarea generalului Coldea. Ori dacă cei doi încep să vorbească şi produc dovezi, după modelul lui Gabriel Sandu, atunci şi-ar putea negocia eliberarea din arest, cu preţul sacrificării lui Coldea. Dacă aceste miscări se vor produce, atunci miza noului director al SRI devine evidentă. Asta dacă nu asistăm la o decapitare planificată a conducerii SRI, şi prin intermediul Elenei Udrea, fapt care o dată confirmat, schimbă pe deplin datele problemei.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr