Şantajul lui Băsescu la sistemul pe care l-a creat

…sau ce face Băsescu atunci cănd “echipa” dă semne că se poate întoarce împotriva lui

Războiul nervilor între Traian Băsescu şi unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, executanţi ai ordinelor din timpul mandatelor de preşedinte, a ajuns acum aproape de explozie. Era de fapt ultima strategie ce se putea imagina, înainte ca procurorii şi judecătorii cu putere de decizie să îşi facă în sfârşit treaba şi să îi ceară lui Băsescu mărturii judiciare, pentru toate dosarele penale în care acesta este implicat.

Pericolul evident şi teama de a-şi schimba oricând statutul, de la fost preşedinte la cel de martor sau inculpat, l-au determinat pe Băsescu să treacă imediat la şantaj pe faţă, prin mesaje transmise suficient de clar celor care ştiu cu ce să îl acuze şi pot să facă acest lucru. Îi va trage după el oricând, indiferent de dosarele în care ar urma să fie implicat, pentru simplul motiv că timp de 10 ani, ei ar fi fost executanţii, el doar a dat dispoziţii. Fosta “echipă” a fostului preşedinte devine astfel ţintă principală a acestuia, într-o ironie a sorţii ce numai la Băsescu ar fi putut să apară.

Aceasta este cheia care explică dorinţa bruscă de a o vizita pe Alina Bica, exprimată imediat după eliberarea din penitenciar a fostei şefe de la DIICOT. Prietena Elenei Udrea se transformă astfel în principalul element de presiune de care Traian Băsescu se foloseşte, pentru că ea este cea care poate confirma că ştie cum au mers lucrurile, a primit şi executat ordine de arestări sau de muşamalizări, tocmai de la cei care acum nu mai vor să răspundă la comenzile fostului preşedinte. Deci şi aceştia ar putea răspunde în solidar, pentru că ordinele de la Cotroceni dacă nu veneau direct, întotdeauna exista un intermediar obligat sau dispus să le transmită.

Care este singurul răspuns valabil în faţa unui astfel de şantaj ? Doar instrumentarea corectă şi promptă a dosarelor ce îl vizează pe Traian Băsescu, deşi un semnal ferm în acest sens din partea celor vizaţi se lasă mult prea mult aşteptat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Piramida denunţurilor

Dacă în această perioadă am fi urmărit un joc de domino al denunţurilor între infractori de drept comun, probabil că relaţiile dintre ei şi toată povestea ilegalităţilor n-ar fi ieşit cu nimic din tipare.

Însă faptul că asistăm de aproape cinci luni la construcţia unei piramide a denunţurilor între politicieni ce au acţionat precum infractorii, piramidă care se reclădeşte în arest sau în faţa instanţei, la fel de repede cum s-a format şi prima dată pe banii noştri, ne ajută să vedem tot mai clar mecanismul furtului din ultimii 10 ani. Faptele scoase acum la lumină de procurori se bazează pe un troc, în care libertatea se dă la schimb pentru denunţuri, la fel cum în trecut puterea se putea obţine şi menţine pe bani. Bani cash, la pungă.

Nu este unul singur care să fi furat de capul lui, neintegrat, nesupravegheat, neprotejat sau neşantajat. Se conturează tot mai clar chiar şi treptele de putere, după resursele financiare la care titularii aveau acces. Nu oricine putea ajunge în apropiere de vârful piramidei şi costa ilegalităţi de milioane de euro menţinerea la un astfel de nivel. De aceea, fiecare dintre cei care s-au aflat acolo ştie acum totul despre (fostul) coleg aflat acum în celula alăturată şi tranzacţionează informaţiile pentru avantajul libertăţii, chiar şi o perioadă de timp.

Aşa se explică atât eliberările, cât şi denunţurile pe bandă rulantă. Tot mai multe şi majoritatea pentru Elena Udrea, care la rândul ei se apropie de limita celor 3 luni de rezistenţă. Nu putem să ştim ce va fi la instanţă, însă un lucru este cert, în ciuda protecţei şi a strategiei care mai funcţionează încă pentru vârful piramidei. Cu cât aflăm mai multe, cu atât cercul se strânge mai repede, iar Traian Băsescu devine tot mai vulnerabil. Încă liber, dar din ce în ce mai vulnerabil.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu ar fi rău ca și alte instituții să reacționeze la amenințările Federației Ruse față de România

Agresivitatea Federației Ruse, manifestată prin declarațiile diverșilor diplomați, a fost una evidentă în ultima perioadă. Am apreciat reacțiile prompte ale premierului Ponta și ale MAE față de aceste amenințări. De asemenea, am apreciat pozițiile foarte clare ale NATO la declarațiile diplomaților ruși. România este un stat care nu se lasă intimidat, iar pozițiile guvernamentale au dovedit în mod clar acest lucru.

Nu ar fi rău însă ca astfel de reacții, diplomatice, de apărare a poziției României, să fie exprimate și de la vârful altor instituții ale statului, cum ar fi Președinția. Constat că domnul președinte a fost ceva mai discret pe acest subiect și sunt convins că o poziție a sa ar fi benefică pentru țara noastră. În astfel de momente, avem nevoie de cât mai multă fermitate.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Vulnerabilizarea Parlamentului, cu sprijinul DNA

Recunosc şi susţin pe deplin dreptul opoziţiei de a se manifesta critic la adresa majorităţii parlamentare care menţine în funcţie Guvernul, ba chiar cred că vorbim despre o datorie în acest sens. Devine însă extem de important ca acţiunile opoziţiei să manifeste logică şi mai ales coerenţă, atunci când este lansată în spaţiul public intenţia de a depune moţiune de cenzură pentru schimbarea Guvernului, aşa cum a făcut noul Partid Naţional Liberal. Trecând peste lipsa voturilor necesare în Parlament pentru un astfel de demers, cu sinceritate vă spun, nu am auzit nici măcar o soluţie alternativă sau motive concrete care să justifice acest gest politic.

Există posibilitatea ca PNL-ul nou să încerce totuşi să îşi adjudece guvernarea, însă acest lucru se va putea concretiza numai prin schimbarea artimeticii parlamentare, la intervenţia DNA. Iar dacă analizăm evenimentele din ultimele săptămâni din această perspectivă, scenariul nu pare chiar imposibil. Însuşi preşedintele Iohannis, cel care a spus de mai multe ori că îşi vrea propriul guvern, a susţinut public ideea contestată de specialiştii din sistemul judiciar, că activitatea DNA ar fi echivalentă cu justiţia şi de aceea Parlamentul trebuie să susţină necondiţionat cererile procurorilor, oricare ar fi acestea.

În mod paradoxal însă, constatăm că nici preşedintele şi nici PNL-ul nou nu par a fi preocupaţi de echilibrul şi eficienţa pe care DNA ar trebui să le dovedească în prioritizarea dosarelor de corupţie. În timp ce sesizările Guvernului despre fraudele regimului Băsescu-Boc, cu prejudicii de sute de milioane de euro, zac în continuare în sertarele DNA, Laura Codruţa Kovesi se laudă în faţa Europei cu cea mai impresionantă colecţie de politicieni cu funcţii aruncaţi după gratii. Nimic despre recuperarea banilor, nimic despre trimiterea dosarelor în faţa instanţelor. În aceste condiţii, se pune întrebarea: ce este mai important pentru DNA şi implicit pentru cei care susţin această cruciadă a dosarelor lipsite practic de finalitate, recuperarea prejudiciilor sau “funcţiile” ţinute în arest preventiv ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dintr-o persoană care se erija în apărător al justiției și promotor al relației cu SUA, Băsescu a ajuns să atace în ambele direcții

Declarația fostului președinte Traian Băsescu legată de «guantanamizarea» României este total deplasată, atât din punct de vedere diplomatic, cât și ca atac la adresa justiției. Aflându-se în situația în care el și apropiații săi politici au ajuns să răspundă în fața legii, Traian Băsescu face ce a știut cel mai bine în cariera sa: atacă.

Grav este că această afirmație a sa de ieri, prin care a încercat să-i ia din nou apărarea Elenei Udrea, reprezintă un atac la adresa sistemului judiciar din România, precum și un atac la adresa Statelor Unite ale Americii, prin referirea cel puțin nepotrivită la centrul de detenție din Golful Guantanamo. Practic, Traian Băsescu preia discursul adversarilor Statelor Unite cu privire la Guantanamo.

Dintr-o persoană care se erija în apărător al justiției și promotor al relației cu SUA, Traian Băsescu a ajuns să atace în ambele direcții.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr