Liberalii anunță moțiune de cenzură, dar adevărul este că nu au teme pe care să atace guvernarea

Nu m-ar mira ca cei din noul PNL să nu mai depună moțiune de cenzură. Liberalii au anunțat de luni de zile că vor depune moțiune de cenzură, dar nu au găsit până acum o temă reală de guvernare. Economia merge, există măsuri sociale consistente luate în acești ani, s-au făcut reparații uriașe după dezastrul lăsat în urmă de pedeliștii pe care astăzi doamna Gorghiu îi admiră nedisimulat.

De altfel, doamna Gorghiu ar face mai bine să depună o moțiune de cenzură, ca să păstrăm termenii, împotriva sfidării votului din 2012, pe care o practică zilnic. Aşa a făcut și ieri, când a spus nici mai mult nici mai puțin că a fost o greșeală îndepărtarea pedeliștilor de la putere. Oare cât se va mai umili vechiul PNL în fața vechiului PDL?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Demisia de onoare pentru Stanciu şi Kovesi !

…sau dacă nu există noţiunea de onoare, şi de câteva zile vedem că nici vorbă de aşa ceva, este imperios necesar ca mecanismele democratice din statul român să intervină pentru normalizarea situaţiei. De aceea, susţin pe deplin iniţiativa preşedintelui Senatului care i-a cerut lui Klaus Iohannis să reacţioneze în scopul revocării din funcţie a şefei ICCJ Livia Stanciu şi a Laurei Codruţa Kovesi, procuror şef DNA. Modul în care acestea au gestionat cazul Marianei Rarinca, femeia declarată nevinovată după ce a fost ţinută 6 luni în puşcărie din cauza Liviei Stanciu, nu poate rămâne fără urmări.

În esenţă, avem de-a face cu un fapt de viaţă, aşa cum sunt sute sau mii în ţară, în care un om intră nevinovat la închisoare sau este supus unor abuzuri, pentru că justiţia din România se crede stat în stat. Problema este că pentru asta nu răspunde nimeni, iar această stare de fapt este acceptată tacit de sistemul judiciar din România, care acum se simte foarte deranjat că două dintre piesele sale tari, care făceau legea şi stabileau direcţiile de acţiune, sunt implicate într-un astfel de scandal, iar poziţia lor este contestată.

Urmărind succesiunea declaraţiilor tuturor celor implicaţi, atât de la CSM, cât şi de la Asociaţia Magistraţilor, putem vedea cum se conturează practic două tabere: pe de-o parte oamenii lui Băsescu, aduşi în prim-plan pentru o aşa-zisă reformare a justiţiei, care se fac că nu văd abuzurile, dar strigă sus şi tare că iar atentează politicienii la independenţa sistemului, pe de altă parte avem chiar magistraţii, care înţeleg semnificaţia momentului şi cer demisia de onoare.

Medierea şi echilibrul pe care ar trebui să le asigure preşedintele în aceste condiţii reprezintă repere importante. Vorbim practic despre un examen la care preşedintele Klaus Iohannis este supus nu doar în ceea ce priveşte raportarea corectă la sistemul de justiţie din România, ci mai ales faţă de opinia publică. Şi nu mă refer aici în mod obligatoriu la procedurile de demitere sau revocare pentru cei doi magistraţi, cât mai ales la semnalul pe care preşedintele este dator să îl dea românilor că orice demnitar care face abuzuri şi nu are onoare pentru a se retrage, trebuie sancţionat.

Din păcate însă, preşedintele Iohannis a dezamăgit. El a refuzat practic să îşi asume responsabilitatea unei reacţii care să demonstreze că poate asigura un echilibru între justiţie şi societate, pe motiv că nu are în competenţă să le demită pe şefa ICCJ şi pe cea a DNA. Dacă preşedintele refuză să le ceară măcar demisia de onoare (după precedentul George Maior), sistemul judiciar se dovedeşte prea închis pentru a răspunde la stimuli din exterior, iar presiunea publică rămâne singura soluţie eficientă, atunci înseamnă că asta trebuie să facem !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Preşedintele care îşi citeşte sentimentele din discurs

…este Klaus Iohannis. Le-a demonstrat asta liberalilor săptămâna trecută, când a avut nevoie să îşi arunce ochii în discursul scris pe foaie pentru a le transmite cel mai uman dintre sentimente: că i-a fost dor de ei. Preşedinte neamţ ! Prea puţini au băgat în seamă gestul, mult mai intresaţi fiind de faptul că preşedintele îşi vrea în continuare propriul guvern şi, diplomatic, prin cuvinte puţine, îi încurajează să depună moţiune de cenzură. Liberalii s-au arătat aşadar mulţumiţi că se află în continuare în graţiile lui Klaus Iohannis care, în loc să fie mediator şi echidistant, i-a anunţat că vrea să împartă puterea cu ei. Când credeam că am scăpat de Traian Băsescu, realitatea ne arată din păcate că mergem tot pe acelaşi drum…

Printre certuri cu PDL-ul, gafe, supărări şi stenograme, denunţuri, cărţi cu dezvăluiri şi probleme cu DNA-ul, liberalii l-au ascultat pe preşedinte şi au anunţat moţiune de cenzură. Poate ca să-i facă plăcere cu una dintre promisiunile prezidenţiale, poate pentru că n-au găsit altceva de reproşat Guvernului, moţiunea de cenzură a PNL va avea ca temă votul prin corespondenţă, o lege la care nimeni nu s-a opus. Ba din contră, pe această temă au existat discuţii chiar săptămâna trecută la Cotroceni, atât cu parlamentarii din diaspora, cât şi cu premierul. În plus, nu Guvernul este cel care trebuie să adopte această lege, ci Parlamentul, de preferat prin consens. Acest fapt transformă întregul demers, normal pentru opoziţie, într-un gest cu o semnificaţie politicianistă şi cel puţin confuză: liberalii depun practic moţiune de cenzură împotriva Parlamentului din care fac parte. Sunt primii care fac asta, rămâne de văzut cu ce rezultate, dar mai ales cu ce consecinţe !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cel mai politician dintre procurori, la dispoziţia preşedinţilor României. Aşteptăm demisia !

La fel cum obişnuia să declare pe timpul lui Traian Băsescu, (am văzut cu ce rezultate !) procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, ne spune şi acum că nu are obiectiv mai important decât lupta împotriva corupţiei. Aparent fără nicio legătură cu şefa DNA, preşedintele Klaus Iohannis anunţă şi el aceeaşi prioritate, considerând probabil că aşa va da mai multă greutate funcţiei prezidenţiale. Problema celor doi demnitari este că în loc să lase faptele şi respectul pentru lege să vorbească în locul bunelor intenţii, reuşesc aproape în tandem să demonstreze contrariul. Înţelegem astfel de ce anticorupţia este doar pentru cine vrea sistemul la un moment dat, iar unii politicieni sunt mai vulnerabili decât alţii, în funcţie de corecta şi oportuna lor poziţionare.

La ultima ieşire publică, preşedintele Iohannis a reuşit să uimească atât opinia publică, cât şi juriştii de meserie, spunând că nu va promulga modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, aflate încă în dezbatere parlamentară. Este vorba despre pachetul de modificări legislative adoptat deja la Senat, dintre care cea mai cunoscută este înlocuirea “suspiciunilor rezonabile” cu “indicii temeinice”. Dovedind o lipsă de respect faţă de Parlament pe care numai la Băsescu am mai regăsit-o, preşedintele Iohannis s-a antepronunţat cu privire la această lege, înainte să o primească la promulgare, având ca argument, culmea, lupta anticorupţie ce trebuie să continue.

Interesant este că intenţia preşedintelui de a bloca modificările la Coduri vine doar în sprijinul procurorilor DNA, care în actualele condiţii vor putea continua arestările pe bandă rulantă. Dacă însă modificările vor fi adoptate, aceştia vor fi nevoiţi să prezinte mai întâi „indicii temeinice”, deci probe. Şi mai interesant este că există specialişti din sistem, jurişti, judecători, procurori care îl contrazic pe preşedinte şi spun că lipsa acestor modificări ar aduce haos în ordinea constituţională. Şi tot în această dezbatere, aflăm pentru prima dată că la Cotroceni este o echipă de jurişti foarte slab pregătită, ceea ce pune într-adevăr sub semnul întrebării orice opinie juridică, inclusiv faţă de legile care vin la promulgat.

În final, cine are totuşi de câştigat de pe urma acestor controverse care, sub pretextul luptei anticorupţie, în realitate generează suspiciuni şi nesiguranţă? În mod evident, protagoniştii dosarelor cu prejudicii de zeci de milioane de euro, care încă stau la DNA şi aşteaptă în continuare să fie trecute pe lista de priorităţi. Unde îi găsim pe toţi aceştia? În mod evident, la noul PNL sau în urmă cu şase luni, chiar pe scena campaniei electorale pentru prezidenţiale, în spatele lui Klaus Iohannis. Ce spune doamna Kovesi despre tot acest puzzle al intereselor? Nimic, ea luptă în continuare împotriva corupţiei, care de fapt stă blocată în sertarele DNA, sub atenta supraveghere a şefului statului.

În opinia mea, blocajele se rezolvă întotdeauna printr-o demisie. În acest caz, demisia şefei DNA ar fi soluţia de impulsionare reală pentru lupta anticorupţie şi ar elimina motivele de suspiciune şi lipsă de echilibru în tratarea dosarelor. Laura Codruţa Kovesi pare a fi mult prea obişnuită cu preşedinţii, ştie prea bine pe ce pedale să apese, cum să răspundă unor aşteptări chiar neexprimate, astfel încât toată lumea care contează să fie mulţumită. Kovesi la început de mandat Iohannis începe să semene atât de mult cu Kovesi care nici măcar nu vorbea cu Băsescu, dar ştia exact ce îşi doreşte acesta, încât ar trebui să lase locul liber unui procuror care habar nu are de politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Câteodată pot fi de acord chiar şi cu Elena Udrea

Abia eliberată din arest, Elena Udrea dă şah procurorilor DNA şi le transmite o realitate evidentă: nu doar ea a furat în timpul guvernărilor PDL, dar până în prezent rămâne primul şi singurul personaj politic important ajuns în spatele gratiilor. De ce numai eu şi ceilalţi nu, întreabă pe drept cuvânt Elena Udrea, făcând referire atât la Vasile Blaga, cât şi la Roberta Anastase, nominalizaţi ca beneficiari direcţi ai sumelor provenite din mita care s-a dat în dosarul Microsoft.

Şi pentru că tot a început campania electorală în Prahova, este bine să ne amintim că în declaraţiile oficiale date în faţa procurorilor, Gabriel Sandu, fostul ministru al Comunicaţiilor în guvernul Boc, a detaliat foarte clar ce bani a trimis la PDL Prahova, direct în mâna Robertei Anastase: 400.000 euro cash şi încă 100.000 euro pentru materialele necesare campaniei prezidenţiale, alte acţiuni electorale şi spectacole. Dacă acestea sunt sumele pentru care există denunţuri la procurori, mă întreb la ce nivel s-au ridicat fondurile de campanie ale PDL-ului pentru toate celelalte tipuri de alegeri, începând de la localele lui Volosevici şi până la parlamentarele din 2012 ? Greu de crezut că schema de finanţare s-a limitat doar la alegerile prezidenţiale.

În aceste condiţii, constatăm că procurorii nu sunt pregătiţi să explice de ce pe Roberta Anastase nu o întreabă nimeni nimic, deşi există date certe despre circuitul banilor negri pentru finanţarea partidului pe care ea l-a condus în Prahova. Din acest punct de vedere, Elena Udrea chiar are dreptate !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Planuri de opoziţie: în timp ce liberalii se înregistrează între ei, pedeliştii îşi spală imaginea

Revin în actualitate tradiţionalele scandaluri, atacuri şi lupte interne între PNL-ul vechi şi fostul PDL, deşi cele două formaţiuni politice din actuala opoziţie se prezintă teoretic ca un tot unitar. N-ar fi nimic nou, pentru că ştim cu toţii că liberalii se ceartă sonor pe funcţii sau când au interese divergente, motivaţi de libertatea cuvântului şi a opiniilor. Acum însă, vorbim despre un nou partid girat de preşedintele Iohannis, care vrea să asigure guvernarea la un moment dat, dar ai cărui lideri se înregistrează pe ascuns atunci când vorbesc ceea ce gândesc. Momentul este suficient de relevant, astfel încât publicul să înţelegă clar că de fapt, nimic nu s-a schimbat. Ce gândesc în realitate liberalii vechi şi pedeliştii n-are nicio legătură cu imaginea de monolit şi partid prezidenţial, pe care tot încearcă să o impună şi nu le iese. Acest fapt explică pe deplin degringolada şi confuzia dintr-un aşa-zis program de guvernare asumat de premierul din umbră, despre care aflăm că de fapt nu va fi niciodată premier.

Sunt complicaţi liberalii, nu-i aşa ? Unul dintre reproşurile pe care Theodor Atanasiu le-a adus pedeliştilor în înregistrarea scursă către presă este că nu fac suficiente eforturi să cumpere, să aducă, să atragă parlamentari care să întărească partidul şi să voteze mult-promisa moţiune de cenzură la adresa Guvernului Ponta. Culmea ironiei este că, în timp ce lideri liberali se straduiesc să explice cum lucrurile nu stau chiar aşa, singurii care tac sunt chiar cei responsabili, Theodor Atanasiu şi Alina Gorghiu.

Cât timp liberalii sunt ocupaţi cu luptele interne, pedeliştii nu-şi permit să piardă timpul. Ei se declară deja supăraţi, deşi ştiau foarte bine cum stau lucrurile în realitate, şi anunţă că supărarea lor va costa destul de mult. În realitate, poziţia liderilor din fostul PDL ascunde un câştig de imagine planificat, obţinut aproape gratis şi care este în curs de realizare. Au renunţat la partidul compromis al lui Traian Băsescu, pentru că oricum n-ar mai fi avut nicio şansă cu el şi s-au regrupat într-o structură ce se vrea a fi frecventabilă, noul PNL, despre care au ajuns chiar să spună că nu s-ar fi putut realiza fără ei.

Este unul dintre momentele în care putem vedea mai limpede ca oricând cum oamenii lui Băsescu s-au mutat practic în spatele lui Iohannis, şi-au pus eticheta de opoziţie şi se pregătesc din nou pentru guvernare.

Şi la Ploieşti, aceeaşi strategie. Mobilizarea pentru alegerile locale de anul viitor a început, oamenii din fostul PDL vor să ia faţa liberalilor şi să se instaleze la butoane, însă cu toţii par a fi loviţi de …o pană de memorie. Pedeliştii nu mai vor să-şi amintescă cum au cheltuit banii publici în perioada 2008-2012 şi încă n-au plătit pentru asta, iar liberalii se fac că uită cum se plasează acum de partea celor pe care în urmă cu 3-4 ani nu mai conteneau să îi critice şi să îi conteste.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

“Suspiciune rezonabilă” sau “indicii temeinice” pentru reţineri sau arestări ?

Comisia Juridică a Senatului a avizat favorabil proiectul de lege al Guvernului privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. În cadrul acestui proiect a fost adoptat un amendament ce prevede înlocuirea sintagmei „suspiciune rezonabilă” cu „indicii temeinice”, în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor preventive în diverse cauze penale.

Concret, este vorba despre faptul că articolului 202 din actuala lege, care prevede că „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune…” s-a modificat cu următoarea formulare: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă că o persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală…”.

Iniţiativa a declanşat reacţii, atât din partea unor ambasade, cât şi în medii politice. Înainte de votul din plenul Senatului, aş vrea să cunosc opinia voastră. Cum ar trebui în mod corect să fie făcute reţinerile sau arestările preventive, indiferent de persoanele vizate, pe baza unor “suspiciuni rezonabile” ale procurorilor sau cu “indicii temeinice” ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Interpelare adresată ministrului Finanţelor Publice pentru reglementarea situaţiei de la ANAF Prahova

Domnule ministru,

Vă adresez prezenta interpelare în urma sesizărilor pe care le-am primit din partea mai multor cetăţeni din municipiul Ploieşti şi judeţul Prahova, nemulţumiţi de faptul că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală le-a transmis decizii de impunere anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2012, calculate incorect. Potrivit acestor documente, întocmite în conformitate cu prevederile art. 296 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, ce stabilesc obligaţia anuală de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, mai multe categorii de contribuabili au acum obligaţia să plătească sume ce depăşesc cu mult veniturile obţinute sporadic pe parcursul anului 2012.

Se ajunge astfel la situaţii pe care cetăţenii nu le înţeleg şi le consideră abuzive, potrivit cărora persoane fără niciun fel de venit dovedit în 2012 sau care erau plecate din ţară în perioada respectivă trebuie să plătească contribuţii de asigurări de sănătate. Multe dintre cazurile care au generat proteste vizează categorii speciale, cum ar fi cadrele militare, dar şi elevi care au obţinut ajutoare sau alte sume din diverse sisteme de premiere, pensionari ce figurează cu dividende de 12 RON la SIF-uri, inclusiv contribuabili care nu au fost avertizaţi cu privire la faptul că au de încasat sume derizorii provenite din dobânzi bancare. Indiferent de frecvenţa şi sumele obţinute, cei mai mulţi dintre contribuabilii aflaţi în astfel de situaţii au primit decizii de impunere în valoare de 468 RON, majoritatea fiind contestate pentru că sunt considerate incorecte şi depăşesc posibilităţile financiare ale acestor categorii de cetăţeni, care nu înregistrează venituri stabile.

Domnule ministru,
Faţă de această situaţie care a generat o stare de confuzie şi conflict între contribuabili şi ANAF Prahova, inclusiv pe fondul unei comunicări deficitare din partea celor abilitaţi să prezinte explicaţii publicului în plan local, mă văd obligat să vă solicit să analizaţi cele semnalate şi să dispuneţi adoptarea măsurilor necesare, inclusiv de amnistie fiscală dacă acest lucru se impune, pentru impunerea corectă a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de veniturile reale ale contribuabililor vizaţi.

Solicit răspuns scris!

Cu consideraţie,
Senator PSD Daniel Savu

5.05.2015

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu spune că justiţia este la fel de coruptă ca şi administraţia,

…însă nicio instituţie a statului nu reacţionează clar şi convingător, prin acţiuni ferme de cercetare penală, pentru a demonstra opiniei publice că fostul preşedinte greşeşte sau că recurge la astfel de declaraţii doar ca să pună presiune asupra anchetatorilor.

În direct şi la ore de maximă audienţă, Băsescu chiar asta face, foloseşte funcţia pe care a deţinut-o în stat, implicit (fosta) autoritate prezidenţială, pentru a pune presiune asupra procurorilor şi judecătorilor. În replică, în loc să-l cerceteze în multiplele dosare în care este acuzat, aceştia se limitează doar să constate în Consiliul Superior al Magistraturii că fostul preşedinte ar fi adus atingere independenţei justiţiei. Da, a adus şi va mai aduce, cât timp va continua să fie protejat, din inerţie sau de frică. Sistemul de justiţie se dovedeşte a fi mult prea vulnerabil în lupta cu Traian Băsescu, care ştie foarte bine să-i exploateze slăbiciunile, pentru că au fost generate chiar de el însuşi.

Este foarte simplu să ne imaginăm ce scandal naţional s-ar fi declanşat în timpul mandatelor lui Băsescu dacă cineva ar fi spus că justiţia este la fel de coruptă ca administraţia, cum ar fi ţipat Monica Macovei, cât de grav ar fi fost afectate rapoartele MCV şi cum polii de putere din echipa preşedintelui ar fi pus imediat lucrurile la punct, pentru a ne demonstra nouă cum a reformat Băsescu justiţia din România. Acum, nimeni nu mai spune nimic, dar nici pe Băsescu nu-l cheamă la audieri. Amânat zi de zi, acest fapt nu face decât să confirme, într-un mod îngrijorător, acuzaţiile fostului preşedinte.

Mi-aş fi dorit să scriu sau să reacţionez cât mai puţin la declaraţiile lui Traian Băsescu, şi acum la fel de toxice ca şi în timpul mandatelor. Din păcate, fiecare explozie de invective marca Băsescu scoate în evidenţă un sistem creat pentru a-i servi interesele. Imediat ce a constatat că nu îi mai răspund la comenzi, fostul preşedinte a început să-şi atace oamenii pe care i-a plantat în justiţie şi în Parchete, ameninţându-i cu faptele din trecut, ordonate chiar de el. Problema este că acei anchetatori care se dovedesc slabi şi şantajabili în faţa lui Băsescu se proclamă în alte cazuri politice sau politizate apostolii dreptăţii şi ai luptei împotriva corupţiei. Există şi judecători care se încadrează în acelaşi tipar, totul pe fundalul unei independenţe a justiţiei ce se manifestă de multe ori doar declarativ. Ori dacă după 10 ani ajungem să descoperim cele mai mari probleme într-un domeniu considerat a fi reformat, atunci responsabilitatea nu este doar a lui Traian Băsescu. La fel de vinovaţi sunt toţi cei care i-au stat alături în politică şi l-au susţinut necondiţionat, iar acum vor să se detaşeze şi să ne convingă de bunele lor intenţii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr