Ţara lor, oraşul lor, sălile lor…

În ţara lor, nimic nu mă mai miră. Nici statuile pentru zeiţa Nuţi, nici s-o văd pe Roberta dansând lângă pirandele lui Bercea Mondialu’, la invitaţia naşului Băsescu, nici să-l văd pe premierul politruc aplaudat de senatorii portocalii, atunci când le vorbeşte despre desfiinţarea Senatului, nici pe Gabi Sandu, autodeclarat cel mai sărac dintre miniştri, după ce în campanie arunca cu miliarde în asistaţii electorali din colegiul doamnei Anastase şi al lui Cotoi Voinescu…Da’ şi Şefa, damă de caracter, l-a făcut ministrul comunicaţiilor ! Ce mai contează că n-are habar de limbi străine sau cum se deschide calculatorul, Poşta trebuia să fie tot a lor !

În oraşul lor, ce importanţă mai au legile administraţiei ?! Dacă familia Popovici doreşte preşedinţia comisiei de urbanism, o primeşte imediat. Probabil că nu ieşeau la timp autorizaţiile doamnei Plăcintă… Oraşul le aparţine şi, din acest motiv, chiar şi liberalii sunt ai lor …. Altfel, s-ar fi supus regulilor trâmbiţate la nivel naţional care stabilesc că aleşii liberali fac alianţe cu PSD-ul, în niciun caz cu PD-L-ul. O să spuneţi că asta este doar politică.

Cei care sunt părinţi ştiu că ne aflăm într-o săptămână de vacanţă a copiilor .
M-am bucurat când băieţii mei, înscrişi la un club de volei, mi-au spus că după un an şi jumătate de antrenamente, ar fi trebuit să susţină primele meciuri din viaţa lor, luni, marţi, miercuri şi joi, la sala “Doroftei”, între orele 11.30 şi 13.00.

Luni, totul a fost în regulă, iar copiii au venit acasă extrem de încântaţi. Mi-au spus însă că marţi se suspendă orice competiţie, fără să-mi dea vreo explicaţie. N-am dat o mare importanţă, am sperat că miercuri şi joi, meciurile se vor relua. Întâmplarea a făcut ca aseară să asist la o discuţie în care cineva se lăuda că marţi, la ora prânzului, a jucat fotbal cu primarul Volosevici, tocmai la sala “Doroftei”.

Brusc, am avut o revelaţie : ŞI SĂLILE SUNT ALE LOR !
Mărturisesc că am nostalgia vremurilor trecute. Ce indignare, câtă cerneală ar fi curs, dacă lui Emil Calotă i-ar fi trecut prin cap ca în timpul programului să mă convoace pe mine, pe Eparu, pe alţii, să dăm nişte copii afară dintr-o sală de sport şi să o ocupăm noi, pentru un fotbal de prânz.

Nu mi-am imaginat vreodată că aşa ceva ar fi posibil!

Sper să nu se gândească şi Roberta să facă joi ceva fitness prin sală. Oricum, Volo, Roberta, staţi liniştiţi! Până să deveniţi părinţi, gândiţi-vă că n-aţi pierdut niciun vot. Copiii nu votează.

Să fie sănătoşi cu ţara lor, cu oraşul lor, cu sălile lor…eu am blog !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

1 Thought.

  1. Imi pare rau sa va contrazic.Nu este chiar totul al lor.Si va pot da cateva exemple,”minore” ce-i drept:
    – strazile nu sunt ale lor.De fapt ma scuzati, gaurile din ele, strazi nu prea mai avem
    – muntii de zapada ( asta asa de sezon) din tot orasul sunt tot ai nostri
    – mizeria din oras este evident tot a noastra
    – despre parcari , total inexistente, tot noi suntem de vina.Poate trotuarele pline de masini parcate aiurea…
    – cersetorii din intersectii, cei din zona halelor centrale…ai nostri
    – si …multe ar mai fi

    Totusi ce-i al lor e al lor: tupeul, minciuna, nesimtirea………si ar mai fi

    Ce-i al nostru ? Demnitatea si evident speranta .

Comments are closed.