Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Nu, nu-mi asum absolut deloc acest punct de vedere, dar l-am citat, pentru că primarul Ploieştiului, Andrei Volosevici, vrea să mă convingă astfel că demersurile sale sunt eficiente la acest capitol. Pe 22 aprilie, printr-o adresă oficială, i-am cerut primarului mai multe detalii în legătură cu soluţiile pe care le-a găsit pentru siguranţa elevilor, de ce trebuie să cumpere camere video, câte dintre acestea funcţionează şi cu ce rezultate.
Detalii puteţi citi aici.

Aşa cum mi-au cerut mai mulţi ploieşteni, dar şi ziarişti, public aici răspunsul pe care l-am primit din partea Primăriei Ploieşti, semnat de primarul Andrei Volosevici. Mi s-a părut extrem de interesant faptul că, prin explicaţiile prezentate, primarul se contrazice cu multe dintre afirmaţiile pe care le-a făcut în presa locală. Cu alte cuvinte, una mi-a spus mie, alta ziariştilor.

Din acest motiv, am considerat că merită să lansez presei locale provocarea de a investiga şi dezbate în continuare acest subiect. Camerele video “orientate cu precădere către intrările în clădirile unităţilor de învăţământ preuniversitar, intrările în curtea şcolilor, terenurile de sport ale şcolilor” vor oferi siguranţă elevilor ?

Cine este firma AGER BUSINESS TECH SA ? Aproximativ 4 miliarde de lei este un preţ corect pentru 300 de camere video ? Chiar funcţionează toate ? Cum poate Primăria să cumpere încă 300 de camere video, sau cel puţin de ce primarul declară că va face acest lucru, în condiţiile în care nu are prevedere bugetară? Camerele video reprezintă, de fapt, o afacere de partid ?

Sincer, aştept să aflu din presa locală răspunsuri la aceste întrebări şi nu doar la ele….

Până atunci, pot să vă spun opinia mea, în primul rând ca părinte:

La Ploieşti, nu există siguranţă pentru elevi, în şcoală şi lângă şcoală ! Camerele video, oricât de multe ar fi, nu pot opri fenomenul violenţei în rândul elevilor din ciclul preuniversitar, dacă nu sunt însoţite de măsuri suplimentare, mult mai de amploare decât simpla amplasare a unor camere video. Acestea pot fi furate fără probleme, aşa cum puteţi afla chiar din documentul semnat de primar.

Părinţii nu sunt mulţumiţi de soluţia supravegherii video, pentru că ei ştiu cel mai bine că nu aşa se rezolvă problema. Le spun copiii lor, acasă.

Există însă şi o categorie a “mulţumiţilor”. Aceştia sunt directorii unităţilor de învăţământ unde s-au amplasat camere video, chiar dacă unele sunt numai de formă. Responsabili pentru patrimoniul şcolii, directorii se văd astfel “protejaţi” şi stau liniştiţi că s-au luat măsuri faţă de furturi sau spargeri. Dar aici se pune problema ce protejăm, bunuri sau copii ?

Iar dacă mai adaug, cu părere de rău, că mulţi dintre directorii de şcoli din Ploieşti care „au solicitat suplimentarea camerelor video montate de municipalitate” fac parte din categoria membrilor sau a simpatizanţilor PD-L, ori sunt susţinuţi de acest partid, atunci rămâne de discutat dacă mai vorbim despre siguranţă sau de comandă politică.