“Chioru, piticu şi blonda”, ca să respectăm ordinea constituţională ….

Cui i-ar face plăcere să meargă să vadă “Blonda, chiorul si piticul” la Palatul Cotroceni ? Traian Băsescu ar lăsa pe oricine să intre în sala de spectacole a Palatului, la reprezentaţia piesei în care oamenii cred că este vorba chiar despre preşedinte şi partenerii săi cei mai apropiaţi ? Chiar oricine ar putea vedea piesa ? Boc şi Elena Udrea vor fi şi ei invitaţi ? De câte ori s-ar repeta reprezentaţia ? De ce nu vin toţi trei, Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea la orice teatru, să stea în sală, să simtă privirile spectatorilor şi ale actorilor, să audă aplauzele sau să aplaude la final, la fel ca toţi ceilalţi ?

Nu cred că preşedintele s-a gândit la toate aceste amănunte în momentul în care, dintr-o lovitură, a încercat să spargă poate cel mai mare scandal de cenzură apărut în ultimii 20 de ani. Nici nu l-au interesat ! I-a chemat pe actori să joace la Cotroceni în primul rând ca să închidă comentariile de la televizor, să demonstreze tuturor că lui nu-i pasă, că se delimitează de linguşitorii care au încercat să cenzureze piesa, de teamă că titlul ar putea să-l deranjeze.

Nu ştiu de ce ne mai mirăm, pentru că Traian Băsescu a ajuns la putere cu astfel de lovituri de imagine ! În vremurile actuale însă, nu cred că mai au vreo eficienţă ! Indiferent de titlu sau de conţinut, dacă a existat sau nu o strategie de marketing, simpla sugestie că despre preşedinte ar fi vorba în piesa “Blonda, chiorul şi piticul” dă oamenilor satisfacţia de care au nevoie. Şi cu cât este mai mare satisfacţia publicului, cu atât puterea de influenţă a preşedintelui scade !

Trecerea rapidă de la bancurile cu Băsescu, Boc şi Elena Udrea, la piesele de teatru în care avem nevoie să râdem de cei trei, ne trimite cu ceva timp înainte de ’89. Viaţa ne aruncă în faţă un adevăr pe care, cu cât îl recunoaştem şi ni-l asumam mai mulţi, cu atât scăpăm mai repede de el : niciun preşedinte de după ‘90 nu s-a comparat mai tare cu Ceauşescu, decât o face Băsescu astăzi !

P.S. Elena Udrea este singura care nu a înţeles nimic din toată această poveste. Ea spune că “doar cei fără de talent au nevoie de astfel de oportunităţi pentru a se afirma” şi compară contextul legat de piesa de teatru, cu prăjituri “Traian Băsescu”, mezeluri “Emil Boc” sau păpuşi cu numele ei. “Oamenii sunt inventivi şi vor profita de astfel de şiretlicuri”, aminteşte Elena Udrea, fapt care o apropie din ce în ce mai mult de Elena Ceauşescu.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr