Nu-mi place Kovesi, dar mă tratez cu lămâi

O să încep prin a vă spune că mă declar un susţinător critic al lui Victor Ponta, despre care cred sincer că are nevoie de opoziţie chiar în interiorul USL, în lipsa unei prestaţii credibile şi logice a politicienilor care se pretind a fi în opoziţie.

Din această perspectivă, primul impuls a fost acela de a nu acorda niciun fel de credibilitate nominalizării lui Kovesi la şefia DNA, despre care am crezut sincer că este o mare greşeală. De aceea, am şi aşteptat un timp pentru a comenta aici evenimentele legate de nominalizarea şefilor de la DNA şi Parchetul General, în ideea că la un moment dat voi avea o privire de ansamblu asupra problemei, cu puncte în plus şi în minus.

În ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta, cred că a procedat corect asumându-şi responsabilitatea de a schimba, prin voinţă politică, o întreagă garnitură de şefi care ar trebui să se ocupe de lupta anticorupţie, la mai multe niveluri. Este o ecuaţie simplă. Interimatul blochează dosare, numirea definitivă pe funcţii va genera instrumentarea lor, pentru ca noua structură să demonstreze că lucrează cu adevărat.

Când ajungem la aplicarea acestei strategii, susţin ideea că situaţiile speciale impun soluţii speciale, ca replică la comentariile despre procedurile de selecţie solicitate de CSM, care ar fi durat cel puţin 2 luni. Eu pot s-o spun, ca cetăţean în primul rând, CSM a dovedit rea-credinţă şi implicare în jocul politic, realităţi nepermise într-un sistem normal. Dacă precedentele propuneri pentru DNA şi Parchetul General, pe care Mona Pivniceru le-a făcut, ar fi fost tratate cu respect profesional de către figurile mult prea comentate din CSM, atunci această instituţie s-ar fi calificat ca reper pentru echilibru. Cât timp acest lucru nu s-a întâmplat, este normal să ne raportăm la starea cu care ne confruntăm acum: situaţiile speciale impun soluţii speciale, pe care CSM nu este capabil să le ofere. Nu fac parte din cercurile profund implicate în decizii de justiţie, dar nu pot să nu fiu receptiv la informaţiile din piaţă care confirmă faptul că “vedetele de la CSM” şi-au fixat deja favoriţii. Şi culmea, Kovesi nu este printre ei ! Avem, iată, un prim semnal, extrem de interesant, care merită reţinut.

Din acest punct de vedere, consider că decizia super-comentată şi controversată pe care Ponta a luat-o, aceea de a o numi pe Kovesi la DNA, îşi va dovedi sau nu eficienţa şi corectitudinea cel puţin până la finalul acestui an. Atunci va trebui să tragem linie şi să vedem rezultatele. Repet, nu îmi place Kovesi, cred că s-ar fi găsit multe alte variante pentru această funcţie, însă nu ştiu care dintre ele ar fi fost acceptată de Traian Băsescu. Pentru că, trebuie să luaţi în considerare, dacă nu semnează Băsescu, rămânem cu interimatul până când se deblochează criza. Ori tocmai asta cred că înseamnă asumarea răspunderii acum, este adevărat, cu riscuri electorale şi de imagine. Însă la modul concret, n-am auzit ca cineva să propună o altă soluţie, atenţie, cu şansa de a fi acceptată. Altfel nu vorbim despre un demers real, oricât de mult ne-ar plăcea să facem declaraţii politice ! Apreciez că Victor Ponta şi-a asumat această responsabilitate şi este foarte corect să fie criticat atunci când se va dovedi, prin dosare ţinute la sertar, că alegerea lui Kovesi a fost o greşeală.

Avem aşadar o propunere controversată, explicată oficial prin asumarea voinţei premierului, dar şi printr-un semnal consistent la nivel european pentru continuarea luptei anticorupţie. Există însă şi reacţii politice faţă de numirea lui Kovesi la DNA, inclusiv precedente similare care, puse cap la cap, ar putea oferi o altă imagine asupra acestei decizii.

Există un obicei în practica ţărilor cu tradiţie democratică prin care, o să vă dau doar un exemplu, puterea dă posibilitatea opoziţiei să-şi numească un reprezentant la conducerea serviciilor speciale. Aşa a ajuns George Maior, fost senator PSD, la conducerea Serviciului Român de Informaţii în anul 2006, numit chiar de Băsescu în primul său mandat. S-a considerat atunci că aceasta este o practică occidentală, acceptată ca o reformă în politica românească. Prin comparaţie, putem să spunem că şi în cazul lui Kovesi se întâmplă acelaşi lucru. După 7 ani de zile, Traian Băsescu l-a decorat pe George Maior …

Pe de altă parte, un alt argument sănătos mi se pare acela că numirea lui Kovesi nu este pe placul Monicăi Macovei, care a afirmat clar că nu ar fi alegerea cea mai potrivită şi ar fi fost mai bine să fie continuată tradiţia cu Daniel Morar. Acesta spune şi el că la DNA trebuie să ajungă un procuror din categoria celor pe care îi controlează, numai Kovesi, fosta lui şefă, nu ! În concluzie, cea care a adus-o pe Kovesi la Parchetul General, precum şi principalul ei colaborator, acum se dezic de ea ! Ce lupte interne, cât deranj ! În acelaşi timp, n-am auzit pe nimeni de la PDL să fie fericit cu această numire, pentru că ultimul lucru pe care l-ar putea spune despre Kovesi este că răspunde la comanda PSD şi îi bagă în anchete pe ei, protejaţii de-acum câţiva ani. Sunt elemente care, luate împreună, încep probabil să ne dea o altă imagine asupra eficienţei şi necesităţii acestor schimbări.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr