Războiul împotriva tuturor. Cum îşi apără Băsescu ultimele bastioane ale puterii.

În primul rând, nu pierde ocazia să îi nominalizeze în direct la televizor pe cei plasaţi din timp în funcţii cheie, ca să ştie oamenii că preşedintele încă îi are în vedere, se gândeşte la ei şi îi va folosi la un moment dat. Este chiar unul dintre aspectele esenţiale dintr-o strategie de final nesigur de mandat, în care Traian Băsescu anunţă tranşant cine trebuie să îi stea alături până la sfârşit. Cei vizaţi n-au altă şansă decât să îşi asume toate riscurile, în contul celor 10 ani în care le-a fost foarte bine. Pe lista scurtă a oamenilor ce i-au rămas încă fideli preşedintelui, generalul Marcel Opriş de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale ocupă unul dintre primele locuri, gradul de intangibilitate fiind pe undeva apropiat de locul Elenei Udrea, în vârful piramidei.

De ce este generalul Marcel Opriş de la STS atât de important ?
De ce pentru a-l proteja, Traian Băsescu preferă să deschidă un război, nu doar cu USL-ul şi Victor Ponta, dar şi cu opinia publică ?
De ce preferă preşedintele să îşi asume faptul că Opriş este singurul care nu a plătit până acum în urma accidentului aviatic din Apuseni, doar pentru că este considerat omul său de încredere ?

Prin infrastructura pe care a coordonat-o din 2005, când a fost instalat la conducerea STS de către Traian Băsescu şi până în prezent, Marcel Opriş i-a fost de folos preşedintelui în special la alegeri şi cu prilejul referendumurilor de suspendare, atunci când nimeni altcineva nu mai putea interveni în monitorizarea datelor rezultate în urma derulării procesului electoral. O dată la patru ani (sau la cinci) era rândul lui Opriş să acţioneze, şi din toate informaţiile de până acum, acesta nu a rămas dator celui care l-a promovat. La fel ar fi urmat să facă şi în 2014.

În martie 2012, scriam despre Politicianul printre generali, Marcel Opriş din ordinul căruia,”… la alegerile prezidențiale din 2009, ofițerii STS arondați pe lângă Birourile Electorale Județene au fost obligați, în afara atribuțiilor de serviciu, să transmită codificat către conducerea STS, la intervale regulate de timp, date centralizate privind desfășurarea procesului electoral. Datele erau identice cu cele deja centralizate de Institutul de Statistică și nimeni nu a explicat de ce a fost necesar să se desfășoare în paralel o asemenea activitate, de ce trebuia ca Marcel Opriș să fie la momentul respectiv, cea mai informată persoană din România, cu ceva timp înaintea tuturor.Dacă mă gândesc la pachetul de voturi livrat la timp din străinătate, pot găsi o explicație despre modul în care Marcel Opriș a gestionat situația voturilor din țară”.

Tot în aceeaşi perioadă, în plină majoritate parlamentară PDL, O interpelare devenită scrisoare publică , adresată aceluiaşi Marcel Opriş, dar şi Comisiei de apărare din Senat, a rămas fără niciun răspuns. Nici măcar procurorii nu s-au autosesizat, deşi câteva luni mai târziu, după referendumul de suspendare a preşedintelui, au acţionat extrem de rapid.

S-au adăugat tentativele de demitere pentru Marcel Opriş, iniţiate de PSD, blocate însă de fiecare dată în CSAT, la indicaţia preşedintelui.

Într-un astfel de context, cu o comandă exclusiv politică, devine evident faptul că nu mai putem vorbi despre STS ca fiind doar o componentă a sistemului de apărare naţională, aflată în subordinea preşedintelui, ci despre o instituţie profund politizată, folosită pentru interesele electorale ale lui Traian Băsescu, ale familiei şi partidului pe care l-a creat.

Trecerea STS la Ministerul de Interne, în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, care este condus de secretarul de stat Raed Arafat, şi implicit ieşirea de sub influenţa lui Traian Băsescu, se anunţă ca fiind una dintre cele mai importante bătălii politice ale anului.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr