Un nou mod de a privi justiţia, liber pentru dosarele ţinute la sertar

Se schimbă lucrurile în PSD şi mi-e greu să cred că veţi mai vedea în perioada următoare lideri ai partidului sprijinind colegi aflaţi deja în anchete, indiferent de acuzaţii sau stadiul cercetării penale. Din contră, schimbarea de optică pe care mi-o asum şi eu în egală măsură este aceea că politicul în general şi politicienii în special sunt datori să transmită un mesaj foarte clar: justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, mai bine mai târziu decât niciodată, indiferent de persoană, funcţia acesteia sau fapta comisă.

În plus, oricine este conectat în vreun fel la o anchetă penală, chiar dacă vorbim de categoria celor ţinute la sertar şi scoase acum pe piaţă, este dator să se pună la dispoziţia instituţiilor abilitate, pentru a oferi explicaţii. Dacă privim evenimentele recente şi din această perspectivă, cred că putem ajunge la concluzia că mult-contestata expunere în faţa camerelor de luat vederi şi dezbaterea publică pe cazuri de corupţie nu au doar conotaţii negative. Cei care se ştiu într-adevăr nevinovaţi sau neimplicaţi au ocazia să-şi prezinte argumentele şi să convingă publicul, astfel încât prezumţia de nevinovăţie să nu mai fie doar o noţiune abstractă, iar faptele prezentate corect să primeze. Totul este cum pui problema şi cât de credibil eşti.

Din acest punct de vedere, recentul dosar cu deturnarea fondurilor europene de la Comarnic, cunoscut mai mult prin implicarea “cumnatului premierului”, a doi parlamentari ce reprezintă PSD şi a preşedintelui Consiliului Judeţean, ultimii trei aflaţi sub control judiciar, devine însă un exemplu clasic pentru modul în care poate fi speculat politic un dosar din 2011, adus acum la lumină de procurori.

Fără niciun fel de comentarii referitoare la instrumentarea cauzei sau la probele din dosar, ce constatăm: “cumnatul” premierului nu era de fapt al premierului, pentru că în 2011, la data semnării contractului, Victor Ponta nu avea această funcţie, iar ultimul contract semnat de “cumnat” cu statul a fost în ianuarie 2012. Ponta era atunci deputat şi preşedinte PSD, deci fără atribuţii executive. Parlamentarii chemaţi la audieri nu erau nici ei parlamentari la momentul respectiv, neavând niciun fel de calitate oficială în 2011, pentru că alegerile generale au fost un an mai târziu. La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean a primit în mod ciudat interdicţia de a-şi exercita funcţia pentru care a fost ales, din nou prilej de interpretări exprimate deja în spaţiul public cu referire la probele ce îl vizează.

Aş vrea să precizez, nu este vorba de o minimalizare sau critică la adresa anchetei, nici de susţinere pentru cei vizaţi. Însă atâta timp cât dosarul a fost (re)deschis după 4 ani, pentru că acum se manifestă voinţa politică necesară astfel încât să nu existe vreo intervenţie în cercetarea penală, era de aşteptat ca primele comunicări şi demersuri publice faţă de acest caz să fie atât de clare şi fără echivoc, încât să nu lase loc pentru niciun fel de întrebări sau interpretări.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr