Obiectiv național: Iohannis să nu mai fie președinte

“Cel mai important este ca Iohannis să nu mai fie președinte. Încă 5 ani cu Iohannis vor fi un dezastru” a explicat Liviu Dragnea, la finalul sedinței Comitetului Executiv al PSD de la Neptun. Prin asumarea acestui obiectiv care devine de importanță națională pentru tot mai mulți români, președintele PSD a confirmat că partidul acceptă strategia unui candidat unic PSD-ALDE la alegerile prezidențiale de anul viitor, ca soluție de interes național pentru câștigarea alegerilor. Liviu Dragnea a închis inclusiv tensiunile și speculațiile legate de propria sa candidatură, precizând că “nu a avut ca obiectiv să candideze la prezidențiale niciodată”.

Deși sunt evidente și de foarte bun augur, clarificările PSD-ALDE pentru alegerile prezidențiale nu exclud posibilitatea transformării candidatului acestei alianțe, indiferent cine ar fi acesta, în țintă fixă pentru sistemul controlat de Klaus Iohannis.

Așa cum ne-am obișnuit, prin mecanismele de care încă dispune, președintele în funcție n-are niciun fel de problemă să își folosească puterea prezidențială pentru a înlătura, de cele mai multe ori prin dosare penale, pe oricine l-ar putea împiedica să câștige al doilea mandat.

De aceea, nu cred că ar fi o mișcare eficientă nominalizarea candidatului PSD-ALDE foarte curând, cel puțin nu în acest an. Timpul va dovedi că unitatea și programele comune ale alianței vor reprezenta un argument mult mai important decât numele sau apartenența politică a candidatului. Mai ales că nu există niciun interes ca acesta să fie vulnerabilizat. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Tandemul Iohannis-PNL(PDL)

Vă îndemn ca în evaluarea faptelor publice și a interesului general să considerați un tot unitar tandemul Klaus Iohannis – PNL (PDL), sub toate aspectele. Orice declarație, reacție, faptă bună, gafă, insucces/succes electoral, plan pentru România, (poate va fi totuși cândva), la fel ca și mult-așteptatul program de guvernare de dreapta, care deocamdată nu există, să le puneți în dreptul ambelor părți.  Cu toate consecințele care decurg din acest principiu… Fie că pozează în prieteni, așa cum i-a spus președintele lui Ludovic Orban, fie că se suspectează unii pe ceilalți că vor să preia controlul, fiecare va trebui să “beneficieze” de faptele partenerului, pentru că asta își doresc acești oameni care își asumă existența exclusiv într-o logică electorală.

Veți avea astfel ocazia să înțelegeți și mai clar de-acum înainte, de ce în discursurile sau în declarațiile sale, președintele Iohannis va vorbi tot mai puțin despre România (constructiv) și tot mai mult despre PSD (critic). Chiar o să vă amuzați când veți constata că, după eșuarea actualelor tentative de a atrage ALDE la colaborare pentru a forma o nouă majoritate parlamentară, Klaus Iohannis va readuce acest partid în categoria celor numai bune de criticat. Și, din nou, dl. Tăriceanu va deveni “așa de.. și așa de…”, la fel ca Liviu Dragnea acum. Cum ar putea altfel Klaus Iohannis să candideze pentru un nou mandat, decât cu invective la adresa celor votați de cealaltă parte din țară, care oricum nu sunt românii lui.

Deci, nu uităm, și Klaus Iohannis, și PNL (PDL) !

Citeam în această săptămână un sondaj SOCIOPOL foarte interesant și relevant pentru situația din țară, în mod special, cred eu, în privința unei cifre: 73% dintre români cred că țara nu merge într-o direcție bună ! Acest rezultat este completat însă de o explicație importantă: din cei 73%, 60% consideră că acest fapt este cauzat de situația politică (eu am tradus-o prin scandalurile permanente din spațiul public care au marcat viața politică din România) și doar 2% își pun nemulțumirea pe seama stării economice.

În aceste condiții, să atribuim responsabilitățile, așa cum spun cifrele : pe de-o parte Klaus Iohannis și PNL (PDL), secvențial alături de alte partide din opoziție – inițiatorii scandalurilor permanente din spațiul public, prin desconsiderarea instituțiilor democratic alese ale statului ce nu fac pe plac președintelui, pe de altă parte, în mod natural, guvernarea PSD-ALDE care gestionează starea economică.   

Nu pot face abstracție nici de faptul că există tot mai multe informații despre susținerea financiară a violențelor din Piața Victoriei, dinspre structuri politice direct interesate în răsturnarea ordinii de drept în România. Din acest punct de vedere, vă invit să reflectați la faptul că nu există niciun fel de dezmințiri din partea celor acuzați. Avem însă specialiști străini care susțin că intervenția Jandarmeriei în ansamblu a fost conform normelor europene, chiar cu ceva mai multă îngăduință decât impune practica în alte țări. Doar Klaus Iohannis se face că nu vede și nu aude, pentru că este mult prea ocupat cu mesajele electorale. Klaus Iohannis și PNL (PDL) .

Inclusiv mâine este așteptat și anunțat un nou episod de violență, la un eveniment privat din familia lui Liviu Dragnea, nunta fiului. Orice om normal cred că ar aprecia să nu se întâmple nimic din amenințările pregătite. Dar dacă totuși ele se vor concretiza, autori morali și vinovați vor fi cei care au alimentat, dezvoltat, promovat, tolerat și finanțat episoade succesive de ură, de natură să dea peste cap echilibrul și liniștea tuturor românilor. Greu de crezut că președintele este străin de acest fenomen, chiar și prin simplul fapt că este dator să știe și să ia măsuri pentru normalizarea situației. N-a făcut-o ! Klaus Iohannis și, desigur, PNL (PDL) !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

A treia tentativă de răsturnare a ordinii de drept în statul român

Câteva concluzii despre a treia tentativă deosebit de gravă de răsturnare a ordinii de drept în statul român, girată de președintele Klaus Iohannis, după drama de la Colectiv și protestele de stradă de la Ordonanța 13.

  • Așa-zis-ul “protest al diasporei” a fost doar un titlu, o demonstrație de manipulare, menită să abată atenția opiniei publice de la adevăratul plan pregătit inițial pentru 10-11 august și marcat de violențe fără precedent pentru România. Nu este deloc întâmplător faptul că nimeni nu a dorit să își asume oficial statutul de organizator al manifestării din 10 august, în condițiile în care toți cei implicați știau de fapt ce se va întâmpla.
  • Protestul din 10 august 2018 a fost atent planificat de persoane bine pregătite în acest sens. De la dezinformările gen “nu se poate ajunge în București, pentru că sunt blocate intrările și trenurile, ca lumea să nu ajungă la protest” și până la iluzia oferită corporatiștilor cum că scopul acestui protest îi vizează și pe ei, doar să fie prezenți în Piață și mercenarii cu măști, gata pentru orice fel de violență, cu timpi dinainte stabiliți pentru asalturile repetate la trupele de jandarmi și gradarea acțiunilor, în sensul intensificării lor imediat după lăsarea întunericului, totul a demonstrat că am avut de-a face cu o pregătire gen “gherilă urbană”, cu obiective dinainte stabilite. Nu am niciun fel de îndoială că mercenarii au fost și foarte bine plătiți, rămâne de văzut de cine și dacă doar pentru o seară sau mai multe. Calmarea protestului din 11 august nu este deloc o garanție că planul inițial a fost abandonat.
  • Președintele Klaus Iohannis, împreună cu politicieni de dreapta, au fost și ei integrați în plan. Prin mesaje transmise gradat în spațiul public de la nivele 2 și 3 din partidele de dreapta, culminând cu președintele Iohannis care a ieșit la rampă exact atunci când devenise evident că protestul se finalizase și putea să tragă concluzia, a început etapa de speculare politică a violențelor provocate în Piața Victoriei. Personal, am asistat la intervenția unui parlamentar USR, care nu contenea să spună cum intervin în forță jandarmii nejustificat, în condițiile în care o țară întreagă vedea că jandarmii nu fac altceva decât să răspundă la violențe și provocări fără precedent. Parlamentarul nu știa ce se vede la televizor, însă pentru el nici nu conta asta, în condițiile în care i se spusese din timp ce mesaj are de transmis: culpabilizarea Jandarmeriei.
  • Ulterior, mesajele s-au amplificat, iar strategia s-a clarificat pe deplin. Intervenția Jandarmeriei, cuantificată de specialiști ca fiind medie și echilibrată față de ce se întâmplă în situații similare în țări europene, trebuia să reprezinte canalul prin care strategii violențelor urmăreau să ajungă la decidenții politici. De aici a mai fost doar un pas până la cereri de demisii și critici politicianiste, tot conform planului.
  • Imaginile pe care le-am urmărit cu toții au demonstrat pe deplin faptul că Jandarmeria Română și-a făcut datoria, a răspuns conform normelor la violențele evidente. Este absolut incorect și nepermis din partea președintelui României, inclusiv a politicienilor de dreapta ce au participat la acest plan, să culpabilizeze în vreun fel acțiunile jandarmilor care au fost obligați să răspundă la atacuri și provocări.
  • Totul a fost gândit, planificat și pus în scenă pentru un plan politic, pe care îl vom vedea din ce în ce mai clar de săptămâna viitoare. Astfel, am putea afla cine sunt beneficiarii, inclusiv actorii, regizorii, cine a plătit totul, care este scopul pe termen scurt și ce se urmărește pentru o perioadă mai amplă. Cu aceste informații, poate vom reuși să ne imunizăm pentru tentativele ulterioare.
  • Am spus, la începutul acestui an, că 2018 va fi anul manipulării în România. Realitatea dovedește faptul că nu este vorba doar de o simplă manipulare a unor grupuri izolate de oameni, ci despre o manipulare în masă, interesele nefiind în niciun caz ale celor manipulați. Scopul este preluarea puterii politice de către cei care se află la butoanele acestei acțiuni, indiferent de mijloacele folosite. Mai exact, când justiția și sistemul judiciar au intrat sub lupa opiniei publice și nu a mai fost posibil ca România să fie condusă prin poliție politică, s-a trecut la o soluție alternativă – protestele de stradă cu violențe – în același scop.

Sursa foto: facebook

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum schimbă ministrul Justiției sistemul judiciar

A fost Kovesi procuror șef la DNA, nu mai este ! Și Horodniceanu a fost procuror șef DIICOT, nu mai este nici el !

În locul lui Augustin Lazăr, încă procuror general al României, aș fi mult mai atent la sistemul de management aplicat în această funcție, pentru că un control similar cu cel care s-a derulat la DNA a fost anunțat și pentru Parchetul General. Iar rezultatele încă nu s-au dat publicității.

Sunt elemente esențiale ale unei reforme necesare pentru sistemul judiciar din România, pe care ministrul Tudorel Toader și le-a asumat, așa cum niciun ministru nu a avut voința să o facă în ultimii 15-20 de ani. Și de ce să nu fim foarte corecți, precedenții titulari de portofoliu de la Ministerul Justiției poate nici nu au fost lăsați să acționeze în acest sens. Cert este că Tudorel Toader reușește, pas cu pas, să schimbe vârfurile sistemului care a încercat, de multe ori până acum, să preia conducerea României, în momente esențiale.

Pentru că joi vor avea loc interviurile în vederea desemnării noului procuror șef de la DNA, și mă aștept la o sarabandă de zvonuri și manipulări dacă nu va ieși cine vrea statul paralel, cred că sunt necesare câteva elemente de reper:

1. Este cea mai transparentă procedură de selecție cu patru candidați, organizată până acum.

2. Nu a fost semnalată nicio sesizare a vreunuia dintre cei patru, cu privire la probleme în privința selecției.

3. Este foarte corect faptul că ministrul nu a făcut nicio declarație care să atragă atenția asupra vreunui candidat, chiar dacă trecutul profesional al tuturor este amplu prezentat de media și poate fi judecat de oricine.

4. Cea mai importantă miză pentru noul procuror șef DNA, în opinia mea, este să fie capabil să redea credibilitatea instituției nu doar în interiorul sistemului, ci mai ales în ceea ce privește percepția în ochii opiniei publice. Atât ministrul Justiției, cât și întreaga comisie de examinare, poartă responsabilitatea alegerii unui procuror șef în măsură să atingă acest obiectiv.

5. De aceea, este abolut firesc să existe și posibilitatea respingerii tutoror celor patru candidaturi, cu reluarea procedurii. O soluție de acest fel nu va însemna decât calitate, atenție la detalii și în niciun caz un câștigător dinainte cunoscut.

Din punctul meu de vedere, întrebarea pe care le-aș pune-o tuturor ar fi dacă există poliție politică în România, implicit cum vor face să dispară acest fenomen. Asta pentru că prima calitate a procurorului șef DNA este să spună adevărul, indiferent de situație.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele minorității #

Avem trei vești: una bună, una proastă și ultima, o premieră nedorită pentru un președinte al României.

Vestea bună este aceea că a fost, în sfârșit, promulgată prima lege din pachetul ce vizează reforma sistemului de justiție, intrat în dezbaterea Parlamentului în toamna anului trecut. Legea, despre care președintele s-a plâns într-o declarație de presă că a fost obligat să o promulge, reglementează organizarea judiciară și prevede înființarea Secției speciale de investigare a infracțiunilor comise de magistrați. Aceasta va prelua de la DNA toate dosarele care îi vizează pe judecători, fapt care – consideră specialiștii – va duce la dispariția unei importante pârghii de șantaj și presiune în interiorul sistemului judiciar.

Vestea proastă este că președintele României ne-a spus foarte clar cum va face tot ce îi stă în putință ca și celelalte legi care reglementează sistemul de justiție să fie în continuare blocate sau să intre în vigoare cât mai târziu. Klaus Iohannis a transmis țării că le va întârzia cât de mult va putea, folosind absolut toate mijloacele care îi stau la dispoziție !

Dar premiera absolută ce i se poate atribui lui Klaus Iohannis se leagă de faptul că este primul președinte al României care practic și-a cerut scuze, într-o declarație publică, spunând că a fost nevoit să promulge modificările Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, după ce a epuizat toate căile de atac. Un fel de “…am făcut tot ce-am putut, am încercat toate posibilitățile, dar n-am ce să mai fac, trebuie să o promulg, că altfel mă trezesc cu o suspendare!”

În condițiile în care, conform tuturor sondajelor, cetățenii României, cu o majoritate considerabilă, susțin reforma sistemului de justiție care implică adoptarea pachetului de legi aflat în discuție, este important să înțelegem cui s-a adresat de fapt președintele și de ce a transmis acest mesaj controversat.

Pe de-o parte, explicația ține de o tentativă de recuperare a celor care, după revocarea procurorului șef DNA, au părăsit barca lui Klaus Iohannis și, ori au sărit în cea a lui Cioloș, ori s-au dus pe mal. Însă cel mai probabil, mult mai interesat de mesajul președintelui este acel segment din sistemul judiciar care s-a opus de la bun început legilor justiției. Vorbim despre condițiile în care va mai putea continua un parteneriat preluat de la Traian Băsescu, pe care Klaus Iohannis s-a bazat mult timp, concretizat prin control și putere, la schimb cu dosare politice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Epoca post-Kovesi

Pentru a nu știu câta oară, bilanț triumfalist, dar rupt de realitate, al deja fostului procuror-șef DNA, publicat aseară, în creierii nopții, pe site-ul instituției. Nimic despre “divizia de elită de la Ploiești” sau altele din țară, nimic despre abuzuri, despre achitările pe bandă rulantă pentru lipsa faptelor sau a probelor,  doar „performanțe” manageriale care bineînțeles că nu se vor mai putea repeta nicicând, așa cum a fost cu inegalabila Kovesi la conducere. Din acest motiv, după revocarea de ieri, lupta anti-corupție din România va fi pusă în pericol. Așa se prezintă propaganda…

Pentru noi toți însă, întrebarea care se pune este cum o să facem ca acest coșmar să nu se mai repete în România. Cum facem ca în fruntea DNA, ce trebuie să lucreze în continuare fără niciun fel de problemă, să vină un om pentru care corectitudinea să fie mai presus de infatuare…Ce trebuie să se întâmple ca procurorii DNA și viitorul procuror șef să vorbească foarte rar, dar atunci când o fac, adevărul din anchete să fie mai presus de orice dubiu. Cum reușim ca abuzurile din sistem, semnalate până acum, să fie sancționate prompt și corect, conform legii. Este important să nu se lase tăcerea peste toate aceste fapte, pentru că prețul plătit va fi foarte mare.

O să vă spun că pentru toate acestea, eu am încredere în ministrul Tudorel Toader. El este cel care a făcut posibil ca această schimbare, de neînchipuit acum un an, să se întâmple până la urmă. Și tot el este cel care a anunțat că o evaluare managerială similară cu DNA-ul va avea loc și la Parchetul General. Așa că surprize privind schimbările în sistemul judiciar vom avea în continuare…

Însă precedentul creat de Klaus Iohannis, prin tergiversarea semnării decretului de revocare pentru Kovesi, generează mai multe semne de întrebare privind interesul președintelui ca DNA să răspundă în continuare la comenzi privind dosarele politice. Și atunci ne întoarcem din nou, dacă va fi cazul, o dată cu nominalizarea noului procuror-șef DNA, la discuția despre suspendare. Cu un astfel de președinte nefrecventabil, suntem în situația în care această soluție extremă nu dispare niciodată.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dictatura votului

Președintele României își folosește poziția și prerogativele prezidențiale în interes electoral, pentru a bloca orice fel de lege care este promovată de actuala majoritate parlametară. Deși miza pe justiție este foarte importantă, strategia contestării activității legislative a fost extinsă la orice prevedere legală cu impact semnificativ, Curtea Constituțională a României devenind astfel adevărata structură care conduce România. Spre cinstea lor, judecătorii CCR tratează cu promptitudine valul de sesizări din ultima perioadă, obiectivul fiind unul de interes național: țara are nevoie de reforme legislative, Parlamentul lucrează și este evident acest lucru, însă președintele trebuie împiedicat să boicoteze România pentru a-și atinge propriile sale obiective.

În acest context, ieșirea prin care Klaus Iohannis a anunțat că se pregătește să atace Codul Penal la Curtea Constituțională nu este deloc o surpriză. Dacă ați observat, președintele a recunoscut în avans că va face același lucru și cu modificările la Codul de procedură penală, deși Parlamentul nu a dat votul final. Același Klaus Iohannis alege să ignore în continuare decizia judecătorilor constituționali de revocare a procurorului șef DNA, deși au expirat toate termenele avansate până acum.

Cu sarcasm și lipsă de scrupule, Curtea Constituțională este astfel transformată de președinte într-un instrument politic, de care înțelege să se folosească doar pentru a bloca legi, fără să îi respecte însă deciziile.

Există și o parte bună în acest război fără precedent pentru România. Înțelegem foate clar, cu toate demonstrațiile necesare și fără niciun fel de dubiu, cu cine avem de-a face și prin ce mecanism am fost conduși, în urma adoptării de către majoritatea parlamentară a multor legi esențiale și îndelung amânate.

Este momentul în care o decizie privind suspendarea președintelui devine inevitabilă, dar nu suficientă. Cea mai mare forță pentru a influența deciziile o are majoritatea tăcută de-acasă, care este datoare să înțeleagă și să reacționeze, dar mai ales să nu uite. Ca să știe și președintele, este singura dictatură a majorității despre care se poate vorbi, dictatura votului.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Trocul președintelui

Faptele:

  • 7 iunie 2018DIICOT începe urmărirea penală in rem pentru infracţiunea de înaltă trădare, în urma plângerii depuse de Ludovic Orban împotriva prim-ministrului Viorica Dăncilă, după o vizită de stat a premierului român în Israel.
  • 7 iunie 2018Curtea Constituţională publică motivarea deciziei privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA.
  • 8 iunie 2018 – Motivarea CCR este publicată în Monitorul Oficial și devine obligatorie pentru președinte.

România așteaptă de la Klaus Iohannis să respecte decizia CCR și să își facă datoria de a semna decretul de revocare pentru procurorul șef DNA. Președintele refuză să se conformeze și amână această decizie.

  • 27 iunie 2018Motiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă este respinsă în Parlament, aducând grave prejudicii de imagine și credibilitate liderului principalului partid de opoziție, Ludovic Orban, inițiatorul moțiunii.

Succesul moțiunii de cenzură, implicit căderea Guvernului Dăncilă, ar fi răspuns așteptărilor președintelui Klaus Iohannis, care i-a cerut demisia premierului Viorica Dăncilă imediat după vizita în Israel .

  • 28 iunie 2018DIICOT prezintă public,  după 3 săptămâni, măsura adoptată  încă din 7 iunie 2018 – „s-a început urmărirea penală in rem (cauza Dăncilă/Orban) pentru săvărşirea infracţiunii prevăzute de art.398 Cod Penal (înaltă trădare) raportat la articolul 394 lit.b şi articolul 407 al.1 Cod Penal (divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională)”.

Potrivit Constituției, dacă se începe urmărirea penală împotriva premierului Viorica Dăncilă ca persoană, aceasta poate fi suspendată oricând din funcție de președintele Iohannis, fără acordul Parlamentului.

  • 1 iulie 2018 – Conform informațiilor prezentate de un jurnalist israelian, premierul israelian Benyamin Netanyahu a amânat sedința de guvern comună cu Guvernul României, care ar fi trebuit să aibă loc în luna august la București, o decizie diplomatică, dar cu efecte nefavorabile pentru România.

Cronologia de mai sus este în mod determinant și intenționat simplificată, astfel încât firul roșu al planului să devină evident pentru oricine și mai presus de orice îndoială. Ne aflăm în fața unui  troc, în care interesele țării sunt sacrificate de președinte, pentru consolidarea unei poziții interne favorabile, în perspectiva candidaturii sale pentru un nou mandat.

Pe scurt, mesajul este cam așa: “Suspend premierul dacă mă obligați să semnez decretul de revocare a procurorului șef DNA !”

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum demonstrează Klaus Iohannis că este cel mai mare adversar al reformelor din justiție

Datorită dezvălurilor fără precedent făcute de judecătorul Petre Lăzăroiu de la Curtea Constituțională a României, am aflat cum încearcă Administrația Prezidențială, în mandatul lui Klaus Iohannis, să influențeze deciziile în justiție, la cel mai înalt nivel. Vorbim despre mărturii de o importanță deosebită, pe care este extrem de util să le știm și să le înțelegem.

Judecătorul Lăzăroiu a explicat public cum a fost chemat de consilierul prezidențial Simina Tănăsescu, cea care a pledat în fața plenului reunit al CCR împotriva revocării procurorului șef DNA, pentru a fi informat și avertizat că un ONG îi cere președintelui Iohannis să îl revoce din funcție. Chiar dacă judecătorul i-a explicat consilierului că un astfel de gest al președintelui ar fi ilegal, pentru că revocarea sa poate fi votată doar de plenul Curții, din dialog a rezultat că preocuparea Cotroceniului este mai degrabă pentru a face pe plac ONG-ului (în spatele căruia se află Monica Macovei),  chiar și cu riscul unei acțiuni nelegale împotriva judecătorului CCR.  Altfel spus, pentru a răspunde favorabil ONG-ului, consilierul Simina Tănăsescu ar fi admis că președintele poate semna chiar și un decret ilegal de revocare a judecătorului Lăzăroiu, ea însăși acceptând că aceasta ar fi o nerespectare a legii.

Dacă deja recunoașteți abuzuri în termenii discuției de mai sus, surpriza este că lucrurile nu se opresc aici.  

Aflăm în continuare cum consilierul prezidențial a afirmat că are sarcina ingrată de a-l anunța pe judecătorul CCR că există această solicitare pentru revocare, în timp ce Administrația prezidențială nu neagă întâlnirea, dar spune că Simina Tănăsescu se afla de fapt în concediu de odihnă atunci când a vorbit cu judecătorul Lăzăroiu.  Ca și cum concediul de odihnă exclude cu ceva responsabilitatea funcției…

Tentativa de influențare și presiune este evidentă, constituind un reper despre cum înțelege Administrația Iohannis să trateze Curtea Constituțională și pe judecători.

  • Logic, prima întrebare care se impune este de la cine altcineva, decât de la președinte, ar putea avea un consilier prezidențial sarcina ingrată” de a-l anunța pe unul dintre judecătorii CCR că poate fi revocat oricând ?  
  • Mergând cu analiza mai departe, ce altă decizie a Curții l-a pus mai clar în dificultate pe președinte decât aceea prin care este obligat să semneze decretul de revocare a procurorului șef DNA ?
  • Cum poate președintele să justifice tergiversarea semnării acestui decret, dacă nu prin crearea unui conflict artificial legat de mandatul unui judecător CCR ?

Înțelegem din toată această strategie cum nu a fost deloc un accident atunci când președintele a afirmat “Statul sunt eu !” Klaus Iohannis chiar asta crede și acționează în consecință ! Totodată avem și explicațiile necesare pentru eforturile președintelui de a bloca prin orice modalitate legile justiției și reforma în sistem.

Depinde doar de noi să oprim această degringoladă. Urmează o săptamână foarte importantă pentru România !

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mitingul majorității tăcute de-acasă

Pe 9 iunie ar fi urmat să merg în Piața Victoriei, la mitingul împotriva abuzurilor. Voi comenta însă acest eveniment unic pentru România din studiourile România TV și Antena 3. Am fost invitat și am răspuns favorabil, cu gândul că aceasta este datoria pe care o am acum, de a protesta în acest mod față de abuzurile din ultimii 10-12 ani, nici nu mai știm exact câți au fost.

În opinia mea, mitingul de sâmbătă nu este unul politic ca mesaj, ci doar ca organizare. Este un miting corect, justificat prin toate nenorocirile care s-au întâmplat în țară. Am văzut cu toții cum au fost distruse familii, cariere și afaceri, doar pentru că era nevoie ca procurorii aserviți sistemului să controleze orice, de la politică, afaceri, economie și administrație, să execute ținte și să facă spectacol cu cătușe.

Acum a venit momentul să fie văzuți și auziți toți cei care așteptau îngroziți să vadă pe cine mai ia DNA-ul astăzi! De aceea, la mitingul împotriva abuzurilor nu trebuie să meargă doar membrii și simpatizanții PSD și ALDE, ci toți cei care au fost victime de-a lungul timpului, familiile lor, prietenii lor, cei care și-au dat viețile și carierele peste cap, doar pentru că un procuror avea un ordin prin  care trebuia să îi execute.

Mitingul de sămbătă este despre toate aceste fapte de viață, pe care le-am trăit. Și chiar dacă se vor repara în timp, nu trebuie să le uităm! 

Sper să nu avem controverse sterile despre cifre de participanți, pentru că majoritatea tăcută de-acasă, cea care protestează în realitate, nu încape nici în zece Piețe ale Victoriei, nu doar în cea din fața Guvernului !  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr