Trebuie să ne trezim la realitate, altfel PD-L-ul se urcă în capul nostru. Ştiţi ce senzaţie am avut de la începutul anului, când m-am uitat la televizor ? Că noi am fost mai mereu în afara jocului şi ei se plictiseau să înscrie goluri, pe care nimeni nu le apăra…
Dincolo de televizor, ştiţi ce aud în Ploieşti, pe stradă, la cumpăraturi, chiar între prieteni : “V-au făcut ăştia de la PD-L, acum sunteţi la cheremul lor” !? Toţi intrăm în malaxorul observaţiilor pe care le primim de la alegători, iar vocile se fac tot mai bine auzite.
Şi atunci m-am gândit la ce au ei şi nu avem noi sau invers, ca să vedem ce şanse avem ca să restabilim cât de cât, egalitatea :
1. Noi avem voturi luate cu sufletul, ei au voturi pe bani ! Dacă vor să facă uitate aceste episoade, nicio şansă, cel puţin în Ploieşti !
2. Noi avem oameni competenţi, ei au disciplină de partid !
De aici pleacă şi următoarea concluzie :
3. Noi vorbim câte în lună şi în stele, pentru că ne pricepem, dar ne place să ne auzim vorbind şi să ne spălăm lucrurile în public, ei vorbesc când au verde şi numai cei care au voie să vorbească!
4. Noi facem ce facem pentru cei mulţi (ne menţinem în continuare cu această datorie de onoare), ei fac ce fac pentru firmele lor. Doar există în acest an o campanie prezidenţială şi fiecare portocală trebuie să-şi aducă aportul…
Credeţi că putem să restabilim egalitatea ?
Eu mă întreb ce căutăm împreună … Mi-e teamă însă ca voturile noastre, luate cu sufletul, să nu scadă dramatic, în timp ce ale lor, luate pe bani, să se conserve…
Mi-am pus întrebarea care ar fi fost rezultatul alegerilor atât în Ploieşti, dar şi în Prahova sau în ţară, cine ar fi reuşit să obţină CORECT un mandat de parlamentar, dacă nu ar fi dat MITĂ ELECTORALĂ ? Mă întreb dacă acum mai poate fi contestat faptul că, acest fenomen al mitei electorale a influenţat decisiv atât prezenţa la urne, cât şi rezultatul votului…
Credeţi că ar fi cineva interesat să facă, dacă nu un calcul corect, cel puţin o estimare privind numărul alegătorilor care au votat pe bani, mâncare, obiecte sau excursii ?
Dacă ar fi să scădem din totalul voturilor valabil exprimate, numărul alegătorilor plătiţi să voteze, la ce scoruri am fi ajuns ?
În aceste condiţii, cine ar mai fi fost parlamentar ?
Sau câţi dintre candidaţi nu au ajuns parlamentari tocmai pentru că nu au dat mită electorală ? Ne facem că uităm ?
Credeţi că va sta cineva să analizeze faptul că, dintr-un buget de campanie – să spunem de 10 miliarde de lei vechi (chiar dacă valoarea depăşeşte oricum suma legală permisă) – mai mult de jumătate s-au dus pe cadouri pentru alegători, sub orice formă s-ar fi dat acestea ?
Lăsăm de-o parte legea care spune că trebuie să faci închisoare dacă ai dat mită electorală şi vorbim doar despre inechităţi în legea votului uninominal ? Când judecăm rezultatul alegerilor nu ar trebui să luăm în consideraţie inclusiv acest aspect sau în primul rând pe acesta ?
Din acest punct de vedere, cred că este nevoie de puţină decenţă din partea celor care sunt cu musca pe căciulă !
Există mai multe feluri de candidaţi şi mai multe feluri de alegători. Se spune că alegerile se pot câştiga sau pierde chiar şi cu 1-2 zile înainte de data scrutinului sau chiar în ziua votului. Tocmai din acest motiv, în perioada respectivă, unii dintre candidaţi cheltuiesc oricât pentru mobilizarea la urne a electoratului fidel şi sărac.
Veţi vedea oameni aduşi la vot cu maşinile particulare, cu taxiurile, cu autobuzul, cu microbuzul sau chiar plătiţi să pună ştampila pe un anumit candidat. Aceasta este o categorie de alegători, considerată cea mai potrivită ca masă de manevră. Nu mai contează că procedura nu este legală. Autorităţile au dovedit că nu sunt dispuse să se implice cu nimic, se fac că nu văd şi pentru moment considerăm această situaţie ca un fapt real, de care ţinem cont.
A doua categorie este a celor care se duc la vot din spirit civic, sunt convinşi că trebuie să facă acest lucru şi votează fiecare aşa cum consideră. Fără comentarii.
A treia categorie, este cea a alegătorilor care nu vor să meargă la vot pentru că sunt dezamăgiţi de politicieni şi sunt convinşi că alegerea lor oricum nu va schimba nimic. Dacă vă regăsiţi aici, voi sau prietenii voştri, merită să reflectaţi!
Încerc să vă conving că nu trebuie să staţi acasă. N-am de gând să vă promit că prin votul pe care îl veţi da îi veţi putea trage la răspundere pe politicieni, pentru că nu am certitudinea că se va întâmpla acest lucru.
Dar dacă aveţi un punct de vedere, trebuie să vi-l spuneţi! Veţi putea fi o alternativă la masa de alegători care îşi vând voturile pe bani, mâncare sau alte cadouri. Trebuie să echilibraţi balanţa, pentru că sila de politicieni (este o realitate, trebuie să recunosc), dezinformarea, dar şi neîncrederea cetăţenilor în cei pe care i-au ales, toate acestea ne pot costa pe toţi în următorii patru ani.
Împreună cu profesorul Eparu, am decis să ne lipim singuri afişele electorale. Ne-au ajutat şi câţiva tineri. Ne-a luat 2 zile pentru tot Colegiul 5 Senat unde candidez şi, chiar dacă nu a fost o treabă tocmai uşoară, s-a dovedit o idee extrem de utilă.
Am stat de vorbă cu mai mulţi cetăţeni din colegiu care, fie s-au uitat curios pentru că n-au mai văzut candidaţii în persoană să-şi lipească afişele, fie ne-au spus ce aşteaptă de la noi în această campanie electorală. E bine de reţinut :
1. Cât mai puţin scandal, cât mai multă logică.
2. Să fim ACASĂ în colegiul unde candidăm.
3. Să fim cât mai mult pe stradă şi cât mai puţin timp la birou.
Se vede că asta şi facem…
4. Să ştim ce probleme au cetăţenii din colegiul unde candidăm şi nu să ne străduim să aflăm abia în campania electorală.
5. Să respectăm legea, pentru că avem în primul rând statutul de cetăţeni.
6. Să le apărăm interesele în faţa autorităţilor care se fac că nu văd atunci când drepturile cetăţenilor sunt încălcate.
7. Să avem iniţiative legislative în probleme care să îi intereseze, cu efecte vizibile şi imediate pentru viaţa de fiecare zi. Cetăţenii nu sunt interesaţi de proiectele de legi respinse sau care zac în sertare.
8. Să ne prezentăm în primul rând ca oameni capabili să facă ceva şi abia apoi ca reprezentanţi ai unui partid.
9. Să explicăm ce vrem să facem, în cuvinte obişnuite.
Alegătorii nu suportă tradiţionalul limbaj artificial al politicienilor.
10. Să fim normali, cu bune şi rele.
Se strâng politicienii la televiziuni, semn de campanie electorală.
Săptămâna trecută, am văzut tot felul de strategii pentru impresionarea electoratului-telespectator, de la politicianul care vrea să pară “şmecheraş de cartier” şi devine suficient de obraznic sau nepoliticos pentru a se încadra în rol, până la politicianul “vedetă”, arogant şi important, celebru mai mult pentru ceea ce spune şi deloc pentru ce face. Au mai fost şi alţii care au refuzat confruntarea directă, dar au făcut balet cu vorbe la altă televiziune, unde s-au simţit confortabil pentru că nimeni nu i-a contrazis….
Tehnici de campanie…
Să fiu sincer, m-am întrebat permanent de ce oamenii obişnuiţi s-ar uita la noi, politicienii, şi nu ar schimba imediat pe alt canal pentru că, parcă aşa am auzit, n-avem un grad ridicat de încredere.
Cred că pentru început, ploieştenii s-au uitat din curiozitate ca să vadă de ce suntem în stare, ce avem în cap.
Am fost şi eu la televizor în aceste zile, cred în ceea ce am spus, dar pot să îmi iau şi libertatea de a fi telespectator, ca să spun direct cu ce nu sunt de acord.
Parlamentarul ales pe vot uninominal nu poate fi doar un producător de legi, aşa cum am văzut că susţin politicienii care şi-au făcut un stagiu întreg de 4 ani în Parlament. Între justficarea că ai zeci de mii de proiecte de legi care stau degeaba în sertare şi faptul că ai bătut cu piciorul străzile din colegiul unde candidezi, personal prefer a doua variantă. Asta nu înseamnă că legile nu sunt importante, însă centrul de greutate pică acum pe disponibilitatea pe care o ai sau nu, de a te preocupa direct de priorităţile oamenilor.
Convingerea mea este că parlamentarul ales prin vot uninominal are ca scop principal să rezolve problemele celor care l-au ales. Dacă e nevoie pentru asta să dea de lucru primarului, să îl critice sau să pună presiune pe el, atunci acest lucru trebuie să se întâmple. Primarul are libertatea să facă şi el acelaşi lucru, să ceară parlamentarului să susţină oraşul. Indiferent dacă vor colabora sau se vor monitoriza reciproc, este bine pentru Ploieşti.
Nu sunt de acord ca un candidat să evite să dea explicaţii despre ce a făcut în viaţă, din ce trăieşte şi cu ce se ocupă în prezent. De la aceste “mici amănunte” ar trebui să începem orice dezbatere televizată. Nu poţi să te prezinţi ca “fost…”, e o lipsă de respect faţă de alegători şi contracandidaţi.
Tot la televizor, am văzut cum un candidat a încercat să-şi pună la punct profesorul, la adapostul siglei de partid, pe principiul că “acum suntem politicieni, ne permitem orice…”. Nu credeam că cineva poate să coboare atât de jos competiţia politică …
Şi nu în ultimul rând, nu sunt de acord ca informaţiile despre infracţiunile comise, girate sau acceptate de politicieni, mă refer concret la mita electorală, să nu fie transmise clar telespectatorilor. Dacă tu, ca ziarist, ai informaţia că un candidat a promis bani de pensie oamenilor amărâţi din colegiu, atunci trebuie să spui cine a făcut acest lucru, ca să îi faci pe telespectatori să înţeleagă cât de josnic este să speculezi sărăcia ca să stângi voturi.
Şi a luat cu ea liniştea, entuziasmul, speranţele, încurajările, înţelegerea şi zâmbetele prietenilor, sponsorilor şi şefilor de la partid. Era mai simplu în campanie….
Domnule primar,
Acum a venit vremea să plătiţi ! Notele de plată se strâng pe birou, uşa se deschide din ce în ce mai des pentru vizite mai mult sau mai puţin anunţate. Toată lumea cere şi nu puteţi să-i mulţumiţi pe toţi, chiar aşa de repede…Şi ei nu vor să înţeleagă…
Sunt curios dacă “telefonul cetăţeanului” este acelaşi cu “firul scurt” de la partid….
Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum !
În noaptea în care aţi dansat în faţa Casei Albe pentru ca aţi devenit primar, v-am felicitat pentru victorie şi v-am spus că aş fi bucuros să constat că veţi îndeplini măcar 1 % din promisiunile pe care le-aţi făcut în campania electorală.
Este momentul să încep contorizarea acelui 1 % .
Pe scurt, aţi folosit copiii şi Palatul Copiilor din Ploieşti pentru propaganda dumneavoastră electorală şi v-aţi bătut cu pumnul în piept că veţi avea grijă de “viitorul Ploieştiului”. După fix 8 zile de la preluarea funcţiei, aţi închis Palatul Copiilor şi aţi emis în acest sens o dispoziţie împotriva tuturor promisiunilor din campanie.
Ori habar n-aţi avut că este nevoie de reabilitare pentru clădirea în care funcţiona Palatul Copiilor, ceea ce mi se pare jenant, pentru că n-ar fi trebuit să deschideţi acest subiect dacă nu eraţi sigur de el, ori aţi ştiut, iar în campania electorală aţi minţit alegătorii şi aţi spus la televizor ceea ce ar fi dorit părinţii şi profesorii să audă, chiar dacă ştiaţi ce se va întâmpla ! Nimic nou ! Aceeaşi strategie, aceeaşi retorică, acelaşi sistem…
Dar nici măcar aceste aspecte nu mai sunt atât de importante acum, când este vorba despre copii !
Am citit în presă că v-aţi luat un răgaz de două săptămâni ca să decideţi ce soartă va avea Palatul Copiilor şi cum veţi rezolva problema. De aceea, vă sugerez direct şi extrem de pozitiv, aşa cum este şi normal într-un text de început care vă priveşte, să îi explicaţi viitorului CHIRIAŞ (sau PROPRIETAR ? ) care se pregăteşte să pună mâna pe Palatului Copiilor că cel mai bine ar fi să îşi ia gândul !
Dacă vă e mai comod, puteţi să mă invocaţi ca argument ! Puteţi să îi spuneţi şi că mă voi ocupa direct de acest subiect, că o sa încep să pun întrebări incomode care nu dau bine la imagine şi astfel toată lumea va avea de pierdut.
N-ar fi mai bine ca Palatul Copiilor să rămână al copiilor ? Investiţi în renovare, aşa cum ar fi făcut şi viitorul CHIRIAŞ, şi după o perioadă, lucrurile vor intra din nou în normal !
Fosta Şcoală 20 poate fi doar o locaţie provizorie, până când se vor termina lucrările de reabilitare. În acest interval de timp, puteţi să găsiţi o soluţie şi pentru problema transportului, dacă le puneţi copiilor la dispoziţie autobuze ca să se deplaseze în siguranţă şi gratuit din centrul Ploieştiului.
S-ar putea ca astfel să rezolvaţi unele dintre nemulţumirile părinţilor.
Rămân acelaşi pentru dumeavoastră,
Daniel Savu
PS : Nu vă obosiţi cu “moştenirea fostului primar şi a fostului Consiliu Local care a votat mutarea la Şcoala 20”. Personal n-am fost de acord, chiar dacă la momentul respectiv nu am mai fost consilier local. Cred că investiţiile în beneficiul copiilor, chestiune pentru care ar fi nevoie să vă asumaţi răspunderea, nu trebuie să aibă nimic de-a face cu politica.
Am citit relatări şi comentarii alarmate despre faptul că românii (marea lor majoritate) nu ştiu că vor vota uninominal în această toamnă, la alegerile parlamentare. Nu înţeleg de ce atâta agitaţie şi uimire, mie mi se pare absolut normal, era de aşteptat…. Dacă un astfel de studiu s-ar face doar la Ploieşti sau în Prahova, probabil că procentul celor care “nu ştiu” ar fi ceva mai mare.
Totuşi, ce ştiu ploieştenii despre votul uninominal ?
Că aleg omul şi nu partidul (deşi candidaţii sunt propuşi, dacă nu chiar impuşi, tot de partide) că vor vota ca la primărie, însă dacă intrăm în amănunte care ţin de colegii uninominale, împărţirea acestora şi redistribuirea voturilor, audienţa începe să scadă vertiginos.
Avem deja două probleme: alegătorii nu ştiu mare lucru despre votul uninominal pentru că nu sunt informaţi sau pentru că nu văd niciun motiv să îşi încarce memoria şi să acorde mai multă atenţie acestui subiect ?
Câte puţin din fiecare, dar cred că cel mai mult contează simţul suplimentar al alegătorilor din Ploieşti (pe ei îi cunosc cel mai bine) ca schimbările atât de comentate se lasă cam mult aşteptate. În aceste condiţii, de ce să îi preocupe votul uninominal ?
Algoritmul de desfăşurare a votului uninominal, campania electorală vor fi la fel ca şi la celelalte alegeri pe liste, cu alte cuvinte împachetăm altfel aceleaşi practici la limita legii sau ilegale, incorecte şi imorale. Instituţiile statului dorm în bocanci sau cel puţin închid ochii, pe motiv că în campanie e mai bine să te faci că plouă, nu se ştie cine iese şi rişti să îţi pierzi scaunul ….sau să îi superi pe cei care te-au numit.
Candidatul X merge din casă în casă şi plăteşte 1 milion votul.
Păţeşte ceva ? NIMIC.
Acelaşi candidat cheltuie bani în campanie, peste limita legală. Se teme de cineva sau de ceva? De NIMENI şi de NIMIC.
Totul este să găsească bani şi voturi de cumpărat !
Candidatul X promite câte în lună şi-n stele. Îşi încalcă promisiunile sau uită de ele după o lună. Pentru că nu se ţine de cuvânt, i se întâmplă ceva ? NIMIC .
Candidatul X şi partidul lui împrăştie calomnii în stânga şi-n dreapta, împotriva oricui îi stă în cale. Metodă de campanie. Aplică cineva legea ? NIMENI .
Candidatul X, ajuns în funcţie, îi poate refuza ceva unui fost sponsor din campanie ? NICIODATĂ.
Aşa s-a întâmplat la locale, problema este ce facem la parlamentare,
cu uninominal cu tot ?
Evident, este nevoie de limitarea prin lege a sumelor ce pot fi folosite în campania electorală pentru un candidat şi obligaţia acestuia de a spune public de unde are banii .
Vorbesc despre nevoia de transparenţă pe FIECARE COLEGIU UNINOMINAL şi PENTRU FIECARE CANDIDAT ÎN PARTE, NU DOAR LA NIVEL NAŢIONAL, pentru tot partidul. Credeţi că nu s-ar mai putea desfăşura alegerile dacă s-ar interzice, spre exemplu, celebra pungă de plastic cu sigla partidului, plină cu zahăr, mălai, ulei şi faină, sau cu un “meniu” ceva mai elaborat pentru alegătorii din oraşe ?
Ce sancţiuni ar trebui aplicate pentru candidatul care încalcă aceste prevederi legale, perfect conştient de ceea ce face, dar cu obişnuinţa că pentru un vot în plus se poate orice ?
Din punctul meu de vedere ar trebui să îi fie interzisă candidatura !
Ce ar trebui să facem cu instituţiile statului care închid ochii la încălcarea legilor electorale ?
Să le schimbăm şefii pentru orice sesizare de natură electorală, rămasă nerezolvată !
Când toate acestea vor începe să se vada şi în realitate, sunt sigur că românii în general şi ploieştenii în special vor învăţa ce este şi la ce foloseşte votul uninominal.
