Războiul justiției cu România. Interese, blocaje și miza pentru prezidențiale

țară întreagă așteaptă revocarea lui Kovesi, la fel cum în urmă cu trei ani, cu toții așteptam ca Traian Băsescu să plece din funcție. Experiența acestei perioade ne-a demonstrat că nu este suficient ca doar personajul din vârful piramidei să fie înlocuit, ci tot sistemul pe care acesta l-a creat, l-a dezvoltat și ulterior l-a folosit în interes personal, pentru capital de putere, precum și legile ce îi permit să existe.

În această logică confirmată de fapte, concluzia este că doar schimbarea procurorului șef DNA nu va anula abuzurile din sistem și obiceiurile de “poliție politică” ce s-au consolidat de-a lungul timpului.

Dezbaterea legilor justiției, despre care iată, acum putem spune că se află în plină desfășurare la Comisia specială parlamentară, precum și adoptarea lor în regim de urgență, reprezintă fundalul obligatoriu pentru orice fel de decizie de înlocuire a responsabililor din sistemul de justiție și sistemul judiciar.

Am urmărit cu uimire săptămâna trecută cum rezistența în fața acestor modificări, cerute într-o majoritate covârșitoare de români, a generat reacții ce ignoră practic principiile separării puterilor în stat. CSM, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns chiar în situația de a formula critici cu privire la trimiterea proiectului legilor justiției la Parlament.

A fost nevoie ca Ministerul Justiției să explice într-un comunicat de presă că CSM nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primară, Ministerul Public, procurorii, nu legiferează, ci apără ordinea de drept, adică ordinea creată prin lege, și nici judecătorii nu au dreptul să legifereze, ci se supun legii și înfăptuiesc justiția, în baza și în numele legii”.

Pierderea reperelor despre ce trebuie și mai ales ce nu trebuie să facă instituțiile care înfăptuiesc justiția a devenit evidentă. Înțelegem astfel cum s-a creat fondul favorabil abuzurilor, dar mai ales cine este beneficiarul acestei stări de fapt.

Președintele Iohannis, cel care a preluat integral și fără modificări sistemul lui Băsescu, devine primul interesat ca nimic să nu se schimbe și întreg sistemul de justiție să funcționeze relativ, pentru a putea fi mai ușor de folosit și controlat. Din acest motiv, președintele nu se va implica deloc în schimbările cerute de români, așa cum ar fi putut să o facă până acum, scurtând astfel criza din sistem. Din contră, înclin să cred că va pune bețe în roate, pentru că reușita reformei justiției din România va reprezenta marea miză a alegerilor prezidențiale care vor urma.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine se teme de ancheta pentru votul din Diaspora

Ancheta DNA în privinţa organizării votului în Diaspora este nu numai corectă, în opinia mea, ci şi extrem de oportună, cu condiţia să vizeze toate autorităţile responsabile, indiferent de statutul sau culoarea lor politică. În acelaşi timp, ar fi de aşteptat ca procurorii să extindă cercetările şi la scrutinul din 2009, pentru a avea o imagine de ansamblu a situaţiei. Vorbim aici atât despre organizarea deficitară a procesului electoral, dacă a fost premeditată sau nu, cât şi de numeroasele cazuri de mită electorală, turism electoral, precum şi tentative de blocare a diferitelor secţii de vot. Cine le-a organizat şi cine a profitat de pe urma lor…

După compromiterea ideii de echidistanţă politică prin dosarul Referendumului din 2012, DNA are acum prilejul să demonstreze că vrea să pună faptele deasupra politicii. Indiferent de persoanele ce se vor dovedi în final responsabile, interesul public al acestei anchete este să prezinte informaţii despre modul în care decidenţii politici doar speculează sau, dimpotrivă, gestionează cu adevărat situaţia românilor care trăiesc în afara ţării.

Este o temă care, sunt convins, nu se va închide nici chiar după schimbarea legislaţiei electorale pentru Diaspora. Percepţia românilor de-afară cu privire la felul în care sunt trataţi de ţara lor se formează de-a lungul timpului, prin măsuri concrete şi informaţii corecte, nu doar în campaniile electorale.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Incompatibilitatea lui Iohannis, o problemă pentru România

Preşedintele ales, Klaus Iohannis, ar fi trebuit să îşi preia prerogativele prezidenţiale cu problema incompatibilităţii clarificată, în semn de respect faţă de alegătorii români, ca o dovadă privind seriozitatea asumării funcţiei. Nu s-a întâmplat asta, pentru că atât candidatul Iohannis, cât şi decidenţii din justiţie care i-au analizat dosarul, au tergiversat judecarea acestui caz, din motive ce au fost interpretate ca fiind electorale.

Acum însă, cu Iohannis preşedinte ales şi validat, întreaga situaţie capătă semnificaţii ce ţin de interesul naţional. Faptul că preşedintele României are probleme cu legea şi ar putea fi chemat la Înalta Curte pentru a da explicaţii privind incompatibilitatea sa, nu mai priveşte doar persoana privată Klaus Iohannis sau partidul care l-a sprijinit în alegeri, ci imaginea României în ansamblu.

Indiferent de sentinţă, este un minus la început de mandat şi o vulnerabilitate pentru România, aspecte pe care preşedintele ar trebui să le corecteze, cel puţin prin respectarea promisiunilor din campanie. “Primul lucru la care renunţ va fi imunitatea de preşedinte” a spus Klaus Iohannis, care a recunoscut că este dator un gest de moralitate şi de aceea va face “un pas de care vor fi toţi mulţumiţi”. Aşteptăm.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Puterea exemplului

Preşedintele ales al României, Klaus Iohannis, poate convinge prin puterea exemplului politic şi prin impactul pe care declaraţiile sale ar trebui să îl creeze în rândul parlamentarilor din partidele de dreapta, în primul rând. Din respect pentru votul majoritar de duminică, nu mă voi referi la modul în care vorbeşte Klaus Iohannis, nici la tonul folosit, ci doar la ceea ce spune noul preşedinte al României. Diferenţa pe care o poate demonstra faţă de prestaţia preşedintelui încă în funcţie este aceea că declaraţiile sale despre corupţii din Parlament, spre exemplu, ar trebui să fie urmate imediat de demisiile tuturor celor vizaţi din partidele care l-au susţinut în alegeri. Asta înseamnă credibilitate, forţă şi impact. La fel şi cu schimbarea legislaţiei electorale, absolut necesară după experienţa acestor alegeri. Dacă preşedintele ales vorbeşte în continuare cu sigla ACL în spate sau în cadru de partid, în loc să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte al PNL – este o opţiune pe care o poate avea până la preluarea funcţiei pe 21 decembrie – atunci mă aştept ca parlamentarii din această alianţă să fie primii care să îşi manifeste în mod concret susţinerea legislativă faţă de iniţiativele şi îndemnul noului preşedinte pentru schimbarea modului de a face politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Adevărata schimbare

Dacă există politicieni care după aceste alegeri prezidenţiale nu îşi pun întrebări despre impactul pe care îl au în rândul electoratului şi nu înţeleg că a venit vremea unei schimbări reale în atitudine, fapte şi discurs, fie că este vorba despre orientări de stânga sau de dreapta, aceştia fac o mare greşeală. Lecţia pe care PSD-ul a primit-o la aceste alegeri se poate repeta cu siguranţă pentru orice formaţiune politică sau candidat, în condiţiile în care cetăţenii aparent neinteresaţi de politică pot răsturna în mod absolut democratic orice calcule electorale. Puterea nu trebuie să fie la un singur om sau la un singur partid, acesta a fost avertismentul, iar convieţuirea forţelor politice în perioadele dintre alegeri trebuie să se facă ţinând seama de interesul general şi nu având ca reper doar scandalul.

Cred că se impune un mesaj de apreciere şi susţinere pentru toţi tinerii care au ieşit la vot, indiferent de opţiunea lor. Dacă îşi vor păstra interesul pentru prestaţia politicienilor şi după aceste alegeri, dacă vor sancţiona, dacă se vor implica pentru asigurarea unui feedback în societate, înseamnă că ne vor oferi punctul de plecare pentru adevărata schimbare.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce se crede Johannis deasupra Legii incompatibilităţii

….pentru că şi-a construit campania şi profilul de candidat după chipul şi asemănarea lui Traian Băsescu. Dacă am avut timp de 10 ani un preşedinte care şi-a ascuns dosarele penale în spatele imunităţii prezidenţiale, Klaus Iohannis se pregăteşte pentru aceeaşi strategie şi pare încrezător că îi va merge şi lui, dacă la Băsescu a fost posibil, printr-un control dirijat al deciziilor în justiţie.

În mod firesc, oricine vrea să devină preşedintele României are interesul să clarifice cât mai repede şi clar în faţa alegătorilor, suspiciunile sau motivele de incertitudine privind legalitatea candidaturii sale. Nu este însă şi cazul lui Klaus Iohannis. După ce a fost simultan primar al Sibiului şi reprezentant în Consiliul de Administraţie al regiei locale de apă, fiind declarat incompatibil de ANI, Iohannis ne spune că va merge în continuare cu candidatura în alegerile prezidenţiale, indiferent de decizia finală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care îl vizează direct, privind încălcarea Legii ce reglementează incompatibilitatea în funcţii publice.

Cu alte cuvinte, aflăm de la candidatul ACL că în opinia sa, reglementările referitoare la incompatibilitate, aşa cum sunt ele în momentul de faţă, din cauza cărora mai mulţi aleşi locali, primari, consilieri locali sau parlamentari din toată ţara, în unele cazuri chiar şi medici, au fost nevoiţi să renunţe la mandate şi la funcţiile publice deţinute, sunt valabile pentru toţi ceilalţi, numai pentru el nu.

Situaţia, cel puţin hilară, a declanşat reacţii de susţinere din partea staff-ului de campanie al ACL, care s-a întrecut în explicaţii juridice cu privire la nevinovăţia candidatului, evitând însă o întrebare esenţială şi pe înţelesul tuturor : de ce nu este Klaus Iohannis primul interesat să rezolve această problemă şi nu cere să se prezinte de urgenţă în faţa instanţei, pentru a spulbera orice fel de incertitudine la adresa candidaturii sale ?

Ezitările lui Klaus Iohannis şi ale echipei sale de campanie au generat o situaţie fără precedent pentru România. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat pe 18 noiembrie termenul de judecată privind incompatibilitatea candidatului ACL, la două zile după finalizarea alegerilor, fapt ce a declanşat o serie de speculaţii privind posibilitatea repetării alegerilor prezidenţiale dacă, teoretic vorbind, Iohannis ar fi declarat câştigător şi incompatibil în acelaşi timp.

În aceste condiţii, ultima săptămână de campanie înainte de turul I va începe cu decizia Înaltei Curţi pentru devansarea sentinţei în cazul Iohannis, undeva între cele două tururi de scrutin, la cererea Agenţiei Naţionale de Integritate. Vorbim astfel despre o încercare de normalizare a situaţiei, care vine mai mult la presiunea opiniei publice decât prin voinţa directă a candidatului ACL. Cu tergiversări repetate şi întreţinerea unei stări de confuzie în ceea ce priveşte respectarea legii, Iohannis nu face altceva decât să demonstreze alegătorilor că nu este tocmai convins de propria sa nevinovăţie şi se teme de un verdict ce i-ar putea interzice să ocupe funcţii publice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

A început manipularea de la Cotroceni, actorii au intrat în scenă.

Cel care a dat semnalul a fost chiar Traian Băsescu, prin declaraţiile lipsite de echivoc despre faptul că nu poate spune imediat şi în orice condiţii cine este ofiţerul acoperit, candidat la prezidenţiale, la care singur s-a referit. Băsescu a precizat foarte clar că are o planificare, pe care iată, acum o vedem pusă în practică.

Primul pas, Robert Turcescu, cu dezvăluirile sale ce au aruncat în aer dezbaterea publică, dar care în realitate nu reprezintă altceva decât interpretarea unui rol menit să creeze drum liber pentru scenariul lui Băsescu.

Pasul doi, amplificarea şi credibilizarea declaraţiilor lui Turcescu, chiar de către oamenii preşedintelui. În vreme ce din mediile de presă, politice şi militare avem tot mai multe reacţii că probele prezentate de Turcescu nu atestă în niciun caz că a fost ofiţer acoperit, lideri PMP, în frunte cu Elena Udrea, spun că scandalul iscat prin dezvălurile lui Turcescu ar trebui să ne pună pe gânduri despre cât de grav ar fi să avem un candidat la prezidenţiale care să fi fost ofiţer acoperit. Mai direct, oamenii lui Băsescu încearcă să acrediteze ideea că toate declaraţiile ar fi adevărate, deşi evidenţele îi contrazic. Chiar lipsit de credibilitate, mesajul este totuşi transmis mai departe: dacă Turcescu a avut “tăria” să se deconspire ca să facă lumină şi să se „elibereze”, atunci şi candidatul ar avea aceeaşi datorie, să-şi descarce conştiinţa şi eventual să nu mai candideze. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci va interveni cu siguranţă preşedintele, care va pune lucurile la punct.

Cam în felul acesta arată manipularea pusă la cale în laboratoarele de la Cotroceni, pentru alegerile prezidenţiale din acest an. Pentru mai multă culoare şi credibilizare, nu este exclus să mai intre în scenă şi alţi actori. În acest context, nu va fi nicio surpriză dacă, potrivit obiceiului, vom asista la o nouă serie de ieşiri succesive de seară ale lui Traian Băsescu, poate chiar în aceste zile, când premierul se află într-o vizită oficială în Statele Unite.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Rămân să închid lumina !

Nu e prima dată când o spun, dar o repet de câte ori faptele mă obligă ! Rămân să închid lumina la PSD, indiferent de cine mai pleacă sau de cine mai vine. Este un principiu de viaţă !

M-au sunat aseară jurnalişti din presa locală să mă întrebe cum comentez plecarea celor doi parlamentari PSD din Prahova. N-am ştiut că vor să plece, este decizia lor. N-am vrut să spun vorbe grele despre niciunul dintre ei, chiar dacă este arhicunoscută opinia mea despre cei care pleacă dintr-un partid, indiferent de motiv sau de proiectele ulterioare.

“Normal ar fi fost să-şi motiveze gestul atât în faţa electoratului, cât şi a partidului. Sunt surprins că nu au discutat cu colegii. Eu am aflat de la Mircea Geoană. Ar trebui să existe o analiză, să vedem dacă, probabil, avem de-a face cu o acţiune cu premeditare şi dacă, nu cumva, acest lucru ar fi afectat şi rezultatul de la alegerile prezidenţiale pe colegiile de care s-au ocupat cei doi. Ţurea a apărut în Prahova recent şi ar trebui să fie învăţătură de minte pentru cei care stabilesc candidaturile”.

Aceasta a fost declaraţia mea aseară.
Astăzi mai pot adăuga doar “Ce-am avut şi ce-am pierdut…. „

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr