Şantajul lui Băsescu la sistemul pe care l-a creat

…sau ce face Băsescu atunci cănd “echipa” dă semne că se poate întoarce împotriva lui

Războiul nervilor între Traian Băsescu şi unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, executanţi ai ordinelor din timpul mandatelor de preşedinte, a ajuns acum aproape de explozie. Era de fapt ultima strategie ce se putea imagina, înainte ca procurorii şi judecătorii cu putere de decizie să îşi facă în sfârşit treaba şi să îi ceară lui Băsescu mărturii judiciare, pentru toate dosarele penale în care acesta este implicat.

Pericolul evident şi teama de a-şi schimba oricând statutul, de la fost preşedinte la cel de martor sau inculpat, l-au determinat pe Băsescu să treacă imediat la şantaj pe faţă, prin mesaje transmise suficient de clar celor care ştiu cu ce să îl acuze şi pot să facă acest lucru. Îi va trage după el oricând, indiferent de dosarele în care ar urma să fie implicat, pentru simplul motiv că timp de 10 ani, ei ar fi fost executanţii, el doar a dat dispoziţii. Fosta “echipă” a fostului preşedinte devine astfel ţintă principală a acestuia, într-o ironie a sorţii ce numai la Băsescu ar fi putut să apară.

Aceasta este cheia care explică dorinţa bruscă de a o vizita pe Alina Bica, exprimată imediat după eliberarea din penitenciar a fostei şefe de la DIICOT. Prietena Elenei Udrea se transformă astfel în principalul element de presiune de care Traian Băsescu se foloseşte, pentru că ea este cea care poate confirma că ştie cum au mers lucrurile, a primit şi executat ordine de arestări sau de muşamalizări, tocmai de la cei care acum nu mai vor să răspundă la comenzile fostului preşedinte. Deci şi aceştia ar putea răspunde în solidar, pentru că ordinele de la Cotroceni dacă nu veneau direct, întotdeauna exista un intermediar obligat sau dispus să le transmită.

Care este singurul răspuns valabil în faţa unui astfel de şantaj ? Doar instrumentarea corectă şi promptă a dosarelor ce îl vizează pe Traian Băsescu, deşi un semnal ferm în acest sens din partea celor vizaţi se lasă mult prea mult aşteptat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Strategia împotriva “preşedintelui acoperit” şi a sistemului său

Suntem la două luni după plecarea lui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni şi asistăm deja la cea mai amplă campanie anticorupţie pe care a văzut-o România vreodată. Recunoscută acum din exteriorul ţării, chiar şi de către critici tradiţionali, pregătirea instituţiilor statului pentru curăţenia generală în materie de corupţie nu a fost influenţată de schimbarea preşedintelui, ci s-a produs cu mult timp înainte. Deloc vizibilă, aşa cum era şi normal, monitorizarea celor care produceau bani pentru Traian Băsescu şi sistemul său a început când acesta încă îşi exercita mandatul. Şi pentru că era recunoscut ca fiind vârful piramidei, în mod logic, nici n-avea cum să fie informat. Tocmai de aceea îşi păstra iluzia că este în continuare la butoane. Numeroase întrebări care apar acum în spaţiul public îşi vor găsi într-o mare măsură răspunsul o dată cu dezvăluirea acestei strategii, cel mai probabil atunci când toate personajele care au făcut parte din sistem, inclusiv “preşedintele acoperit” din fruntea lui, vor ajunge în faţa instanţelor.

Este corect să fixăm foarte clar această realitate, astfel încât să nu auzim la final că cineva îşi asumă restructurarea clasei politice prin lupta anticorupţie.Tot ceea ce politicul şi partidele pot şi trebuie să facă, în plus faţă de reglementările interne împotriva corupţilor, este să lase justiţia să lucreze, fără niciun fel de influenţă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dreptate până la capăt. Chiar se întâmplă.

Arestările pe bandă rulantă în dosarele controversate ale retocedărilor scot la iveală jocuri de interese despre care toată lumea vorbea încă din 2010, dar nimeni nu acţiona. Sumele incredibile, de zeci de milioane de euro, cu destinaţia de şpagă directă doar pentru despăgubirile la retrocedări, ne oferă proporţiile reale ale furtului generalizat din timpul regimului Băsescu, cu implicarea tuturor celor care l-au organizat şi coordonat.

Acuzaţiile şi informaţiile lansate în spaţiul public la adresa lui Cocoş, Udrea, Oltean, Stelian, Topoliceanu, Dumitran, Bica – alături de pionii mai mici sau de cei care se pregătesc probabil să li se alăture – scot la iveală filierele ce nu mai aveau nicio limită în a drena banii publici spre interese private şi politice. Ce se întâmplă acum este doar începutul, primii care scriu şi vorbesc, dar şi primii care plătesc. Anul viitor probabil, ar trebui să-i vedem pe cei din vârful piramidei, care au creat şi condus întregul sistem, timp de 10 ani.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr