„Echipa Iohannis” se confundă cu gașca penalilor din PDL

Oamenii care îl ajută acum pe Klaus Werner Iohannis în campania pentru prezidențiale sunt aceiași care l-au ajutat pe Traian Băsescu să taie salariile și pensiile românilor, să crească TVA și să construiască rețelele clientelare care au căpușat bugetul de stat în ultimii 10 ani.

Multe nume care dau românilor fiori, precum Videanu, Blejnar, Berceanu, Anastase sau Ioan Oltean, formează astăzi „Echipa Iohannis”, după ce în anii trecuți erau mercenarii lui Băsescu – cei care l-au ajutat pe acesta să rămână la putere în 2009 și 2012. Singurul lor scop este să pună din nou mâna pe funcții importante în stat și să-și «rezolve» problemele personale, prin influența lui Iohannis la Cotroceni.

În PDL nu au existat niciodată loialități sau prietenii – totul s-a făcut pe baza intereselor sau din cauza șantajelor lui Băsescu. Iar acum nimeni nu trage pentru Klaus Iohannis din convingere, ci doar pentru beneficiile materiale promise de acesta. Edilul din Sibiu joacă în acest moment un joc foarte periculos cu niște oameni care îl pot trăda la orice pas, dar cred că genul acesta de anturaj îi place, pentru că se regăsește pe sine în tipologie.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

O teză falsă, preluarea “slugilor lui Băsescu”

Cel mai important câştig care rezultă din dezbaterea, din ce în ce mai animată, despre cum va arăta România de după Băsescu, este legat de faptul că în 22 decembrie nu ar trebui să plece doar Băsescu, ci întregul sistem pe care acesta l-a creat pentru a se menţine la putere. Vorbim aşadar despre o realitate ce a devenit foarte clară în conştiinţa publică, nu mai este niciun dubiu că “slugile lui Băsescu” există, la fel şi reţeaua în care acestea sunt organizate, iar evenimentele de fiecare zi şi chiar declaraţiile de seară de la Cotroceni ne ajută să le identificăm mai uşor şi să vorbim despre ele.

Dacă Băsescu mai încearcă să blocheze un demers al Guvernului sau al Parlamentului, dacă inventează un dosar şi aruncă anatema asupra unui om politic, pur şi simplu ca să plătească o poliţă sau să mai declanşeze un mic scandal, finalizat până la urmă cu o declaraţie de la tribuna Administraţiei prezidenţiale, atunci este posibil să ştim pe ce buton a apăsat, ce ramură a reţelei a pus în mişcare, cine este “sluga” pusă la treabă pentru a executa acest ordin. Au mai rămas puţini, dar în funcţii cheie care, aşa cum am spus, sunt în directa coordonare a preşedintelui şi nu depind de schimbarea puterii la nivel parlamentar sau guvernamental.

Ajungem astfel la una dintre cele mai importante vulnerabilităţi pentru Traian Băsescu la final de mandat, şi anume reţeaua creată de el, pentru el şi apropiaţii lui, este foarte aproape să fie scoasă la iveală. Aici intervine sistemul de propagandă şi dezinformare, creat tot de Băsescu, care vrea să acrediteze ideea că viitorul preşedinte al României ar putea încerca să se folosească de această reţea, pentru a controla de fapt deciziile în stat. Nimic mai fals, reţeaua şi “slugile lui Băsescu” nu pot fi preluate de nimeni ! Sunt oameni care au făcut jurăminte de credinţă personale pentru Traian Băsescu, după ce au fost promovaţi din anumite zone geografice ale ţării, unde există personaje puternice, poli de putere, care au garantat pentru ei că îi vor fi loiali lui Băsescu. Nici măcar la dispoziţia Elenei Udrea sau a lui Klaus Johannis n-ar putea fi puşi, pentru că dacă s-ar întâmpla dezastrul ca vreunul dintre aceştia să ocupe o funcţie de demnitate publică, în final n-ar ajunge să fie folosiţi decât pentru a completa aceeaşi reţea, care va rămâne doar a lui Traian Băsescu.

Tocmai de aceea, dacă dorim ca în România să se facă odată curăţenie, iar cei vinovaţi să plătească, dacă dorim ca justiţia să fie liberă şi echidistantă pentru toţi, atunci este obligatoriu ca principalii pioni ai acestei reţele să fie înlăturaţi de noul preşedinte al României, imediat după alegerile prezidenţiale.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza numirilor la Parchete – o primă evaluare

În 15 mai 2013, scriam aici, pe blog :
… a venit momentul să tragem linie şi să aşteptăm rezultatele, după cea mai controversată, importantă şi decisivă decizie pe care premierul Victor Ponta şi-a asumat-o în acest an, numirea noilor şefi la principalele structuri ale Parchetelor. Victor Ponta a demonstrat că vrea soluţionarea dosarelor de corupţie care stau şi aşteaptă, rămâne ca şi preşedintele să probeze aceeaşi intenţie. Cât despre Laura Codruţa Kovesi, doar rezultatele mai pot să vorbească. Este semnalul pe care l-au dat cetăţenii, aşa cum a rezultat în urma sondajelor prezentate public : nu sunt atât de interesaţi de scandalul politic şi mediatic din jurul acestui subiect, cât de nevoia de a primi dovezi clare că există o luptă reală împotriva corupţiei.

După aproape o jumătate de an, facem un prim bilanţ: avem reţele de evaziune fiscală destructurate, prejudiciile la bugetul de stat fiind de zeci de milioane de euro, funcţionari din aparatul de stat arestaţi pentru dare de mită, un procuror arestat, un senator al puterii împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru trafic de influenţă, deşi el spune că n-are nicio vină, dar şi asigurări din partea premierului Victor Ponta că evenimentele la care asistăm reprezintă doar începutul, că vor urma şi alte acţiuni de combatere a unor reţele ce funcţionau de foarte mulţi ani.

De altfel, ar fi şi greu de crezut că evazioniştii care fac acum coadă la DNA au apărut de undeva din neant, în ultimele luni. Este foarte clar că reţelele s-au format în timp, profitând de perioade în care au găsit un sistem suficient de vulnerabil încât să le asigure protecţie.

Ce s-a schimbat în ultimele 6 luni, de ce acum se poate ca statul să reacţioneze, iar când Blejnar şi Boc erau la butoane, acest lucru devenise aproape imposibil ? În primul rând s-a dat semnalul politic: nu mai merge cu furtul de la stat, indiferent de modalitatea aleasă de evazionişti. Nu vreau să spun că fenomenul nu mai există sau că va fi eliminat definitiv, ci doar că nu mai este tolerat. La fel de important, mesajul că nimeni nu va mai fi protejat, indiferent de culoarea politică, a devenit extrem de clar şi se poate vedea aproape săptămânal, în faţa DNA.

Dincolo de vinovăţia sau nevinovăţia senatorului de la Giurgiu, este de remarcat că sistemul nu l-a protejat şi nici el nu a încercat să se folosească în vreun fel de faptul că este parlamentar la putere. Asta în vreme ce, să recunoaştem, oricare dintre liderii PDL, învinuiţi într-un astfel de dosar, ar fi spus imediat că este persecutat politic sau că procurorii acţionează din ordinul lui Ponta sau al PSD.

Restanţa principală a noului val de procurori din Parchete, pentru că ea există, stă însă în instrumentarea celor 156 de posibile fapte penale descoperite în activitatea unor entităţi publice, de Corpul de control al primului-ministru. Este vorba despre 140 posbile fapte penale, sesizate la DNA în perioada mai 2012 – mai 2013, şi 16 posibile fapte penale care au fost semnalate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Printre instituţiile vizate, regăsim: Agenţia Domeniilor Statului, Poşta Română, Fabrica de Timbre, sucursală a Poştei, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, ANRMAP, Administraţia Fondului pentru Mediu, Ministerul Sănătăţii, SC „Conpet” SA Ploieşti, Hidroelectrica, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Ministerul Mediului, Complexul Energetic Oltenia, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Educaţiei. Cu privire la toate acestea, avem în continuare tăcere totală. Poate la următoarea evaluare, peste alte şase luni…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre culoarea politică în care este vopsită ANI

În tentativa de a afla cum a funcţionat traficul de influenţă în România, şi trebuie să recunosc că fenomenul continuă, cum se ascund instituţii profund politizate, transformate politic, în spatele unor etichete false de moralitate, echidistanţă şi integritate, studiem cazul ANI, Agenţia Naţională de Integritate.

Caracterizată pe deplin de principiul dublei măsuri, ANI a fost unul din instrumentele principale prin care Traian Băsescu şi PDL şi-au discreditat adversarii politici şi i-au protejat pe membrii camarilei. Din acest punct de vedere, poate că nu există o exemplificare mai corectă decât cea a Luciei Hossu Longin care ne-a povestit cum la nicio săptămână după ce a criticat-o pe Monica Macovei s-a trezit cu scrisoare de la ANI. La fel s-a întâmplat şi cu actorul Mircea Diaconu care, prin deranjul provocat de reacţiile în calitate de senator, a fost transformat într-un subiect de reper pentru integritatea politică din România. Senatul i-a respectat însă demnitatea artistului care ne-a onorat patru ani în Parlament şi a fost preocupat să spună tot timpul adevărul!

În mod intenţionat nu semnalez aici cazurile nenumărate de politicieni care şi-au văzut numele tarât în noroi de aceeaşi “incoruptibilă” ANI, ce a ajuns în final să piardă în instanţă dosarele întocmite la comandă politică.

Este extrem de important să construim mecanisme de reglare şi refacere a echilibrului atunci când avem instituţii şi personaje cu putere de decizie în statul român care o iau razna. Fiecare pe direcţia sa de competenţă. Spre exemplu, cazul judecătorului Iulian Dragomir, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi a fost surprins în stenograme umil în faţa lui Blejnar, în timp ce îi cerea să facă trafic de influenţă, nu se întâmplă nimic, nu se sesizează nimeni, judecătorul nu este luat la întrebări, nu i se pune la îndoială integritatea şi rămâne în funcţie fără nicio problemă. Pe de altă parte, nimeni nu se gândeşte să mai verifice o dată cum şi-a făcut Blejnar averea, de unde atâta bogăţie dacă omul a lucrat toată viaţa la stat….Dacă şeful ANI este prieten cu Blejnar nici nu văd cum s-ar fi putut întâmpla acest lucru…

Important este că procedura sesizării sau autosesizării instituţiilor care ar trebui să-şi dovedească echidistanţa nu mai funcţionează, decât dacă există o comandă politică. Aici trebuie să intervenim.

Din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte ANI, instituţie profund infectată politic cel puţin la nivel de mentalitate, soluţia cea mai bună ar fi desfiinţarea totală şi apoi reînfiinţarea ei, însă numai cu un mecanism de autoreglare şi autocontrol care să facă imposibilă intervenţia politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De la portocaliul “Să trăiţi bine !” la movul dictatorial

Cum au fost înşelate speranţele naivilor din România de cel mai complex sistem de propagandă şi opresiune pe care l-a avut această ţară

Alegerile de la Scorţeni – o miză importantă doar pentru Roberta Anastase

Am aşteptat să treacă şi alegerile de la Scorţeni, bănuind ce se va întâmpla la un eveniment de acest gen, fără o miză politică atât de mare, singurul interes real fiind pentru Roberta Anastase. N-am vrut să intervin nici cu sfaturi prea multe, pentru că n-am considerat normal să-mi permit ca pe fondul asumării răspunderii pentru alegeri de către mai mulţi oameni pe care îi respect, să dau senzaţia că ştiu mai bine cum trebuie să procedăm. Sunt convins că s-au mişcat cât de bine au putut, luând în consideraţie situaţia în care ne aflăm !

Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat la Scorţeni este simptomatic pentru modul în care PD-L a înţeles să abordeze alegerile, pornind de la sistemul piramidal de promovare bazat strict pe obedienţă politică.

Era de aşteptat ca obedienţii din spatele Robertei Anastase, probabil la porunca acesteia, dar şi din spiritul de slugărnicie pe care îl au în sânge, să-şi aducă o contribuţie consistentă la colecta de voturi, călcând în picioare orice formă de bun simţ sau de ridicol, pentru că atunci când ştii că n-ai valoare să ocupi anumite poziţii, eşti gata să faci orice spune “Şefa”.

Practic, nu a existat niciun personaj promovat de PD-L în vreo funcţie din administraţie sau din instituţiile pe care partidul le controlează, care să nu îşi fi adus o contribuţie la Scorţeni. Până şi primarul Ploieştiului şi-a bătut joc de blazonul funcţiei pe care o ocupă şi a fost prezent alături de “Şefa” la coordonarea acţiunii de mită electorală.

S-a ajuns până acolo încât localnicii au fost puşi să jure pe Biblie că vor vota PD-L-ul. A fost ca şi cum li s-ar fi spus “Jură pe Biblie că vei fura !“. Incredibil, dar aşa s-a întâmplat !

Din informaţiile de până acum, este primul semnal, cel puţin în Prahova, prin care PD-L-ul a transformat jurământul pe Biblie într-o modalitate de a se asigura că practici penale sunt duse la bun sfârşit. Este bine de ştiut că, potrivit legislaţiei actuale, ar trebui să fie pedepsit atât cel care dă, cât şi cel care ia mită electorală. Inclusiv tentativa este infracţiune penală.

O concluzie a competitorilor de la Scorţeni ar putea fi că, decât să dai un copan, în timp ce altul dă găina întreagă plus o curcă, mai bine nu dai nimic !

Mita electorală generalizată – ce mai putem face ?

Nu ştiu dacă sunt chiar primul din România care a vorbit despre eliminarea mitei electorale, prin dispariţia din legislaţie a precizării că “electoratul poate primi cadouri cu valoare de simbol“, fără să se cuantifice simbolul, însă ştiu cu siguranţă că din 2008 am atras atenţia asupra acestui pericol. Am făcut-o de peste 30 de ori în aceşti doi ani, în Parlamentul României, prin intervenţii publice sau la televiziuni.

USL a decis să schimbe legile electorale pentru eliminarea fenomenului de mită electorală, salut această iniţiativă, voi fi unul dintre initiaţori şi voi acorda tot sprijinul pentru adoptarea unui pachet legislativ care să poată asigura corectitudinea procesului electoral.

La fel de adevărat este şi faptul că, doar simpla modificare a acestor legi devine insuficientă pentru eliminarea mitei electorale, cât timp nicio autoritate a statului nu este dispusă să ia vreo măsură pentru aplicarea legilor care sunt deja în vigoare în România.

Credeţi că actuala legislaţie electorală nu are suficiente precizări care să fi dus la arestări spectaculoase la Scorţeni sau în orice localitate unde au avut loc alegeri în ultimii ani ? Din contră, realitatea ne obligă să facem legi şi mai aspre, pentru că cele care există în prezent nu sunt respectate. La Scorţeni am văzut cum sub ochii prefectului, ai poliţiei, ai tuturor autorităţilor prezente, s-a desfăşurat un festival al mitei electorale, cu autori cunoscuţi. Culmea este că infracţiunile aveau loc şi atunci când protagoniştii ar fi trebuit să fie la locurile lor de muncă, plătiţi pentru cu totul şi cu totul altceva. Prefectul şi subprefectul s-au transformat chiar în agenţi electorali, alături de primarul Ploieştiului.

Poliţia privea neputincioasă cum circulau banii în cutiile de chibrituri, în timp ce SRI-ul a fost un simplu observator, neavând legi în momentul de faţă care să le permită să se implice şi să prevină mita electorală. A reuşit Traian Băsescu să transforme principalul serviciu de informaţii al ţării într-un soi de cronicar de genul Grigore Ureche sau Miron Costin. Parcă mai potrivit ar fi Grigore Ureche, care consemnează într-un letopiseţ al epocii Băsescu toată gama de ilegalităţi, de la mita electorală generalizată, la mafia petrolului, a materialelor de construcţii, a lemnului, fără să existe nicio acţiune concretă de prevenire.

Am fost întrebat de ce ţin neapărat ca mita electorală să fie introdusă ca ameninţare la adresa siguranţei naţionale în noile legi ce vor reglementa activitatea Serviciului Român de Informaţii, după 20 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii.

Am două motive :
În primul rând, este vorba despre necesitatea de a oferi cadrul legal pentru implicarea serviciului în prevenirea acestui fenomen şi depăşirea stadiului în care, sub masca echidistanţei politice, se limitează la rolul de cronicari, aşa cum se întâmplă în prezent.

În al doilea rând, prin rapoartele furnizate, SRI ar putea să oblige Poliţia şi Parchetul să îşi facă datoria şi să avem cetăţeni arestaţi pentru că au dat sau au luat mită electorală. În România, numai frica păzeşte pepenii !

Sunt tare curios cum ar putea Poliţia şi Parchetul să ignore rapoartele SRI pe această temă, având în vedere că reprezintă documente oficiale, ba mai mult, cum ar putea să refuze colaborarea cu SRI privind organizarea unor flagrante. Este evident că prin folosirea agenturii de informaţii de la nivelul întregii ţări, este absolut imposibil să nu fie dovedite câteva cazuri de oferire de mită electorală.

Dar după cum mi-am dat seama ca senator, nu există voinţă politică pentru modificarea legilor siguranţei naţionale. Cel puţin până în 2012 sau 2014, SRI va scrie în continuare la letopiseţ!

Şi atunci ce mai putem face ca să eliminăm mita electorală ?

O altă soluţie ar fi introducerea votului obligatoriu sau cel puţin a prezenţei obligatorii la secţia de votare. Sunt două lucruri diferite, însă şi pentru intoducerea acestui cadru legal este nevoie de o majoritate parlamentară care nu există în momentul de faţă.

După cum vedeţi, ne învârtim într-un cerc vicios din care PD-L-ul câştigă. Până când nu va exista starea de spirit, dorinţa majorităţii poporului român de exercitare a unei presiuni interne şi poate chiar externe, care să genereze modificarea majorităţii parlamentare până la alegerile din 2012, avem toate şansele să consemnăm un PD-L pe 1000 de ani, după modelul celui de-al Treilea Reich, cu care deja începe să semene, din ce în ce mai mult. Cel puţin din punct de vedere propagandistic, cred că au reuşit să îi depăşească!

Aceiaşi atitudine se conturează şi în ceea ce priveşte oprimarea celor care se opun, fiind evidente măsurile de anihilare pentru toţi cei care au o altă părere, de la politicieni la oameni simpli, de la sindicate la presă.

Ce rol are opoziţia ?

Încerc acum să răspund şi celor care întreabă ce are de făcut opoziţia în situaţia asta. Avem datoria morală şi de onoare faţă de poporul român să ne organizăm, ceea ce se şi întâmplă prin înfiinţarea USL, astfel încât să existe alternativa reală pentru cei care chiar îşi doresc să schimbe ceva.

Altfel, vom cădea cu toţii victimele propagandei pedeliste, interesată să promoveze conceptele “Toţi sunteţi la fel !” despre politicieni, bineînţeles, sau “Şi voi aţi furat !”, la umbra cărora să creeze o stare de spirit care să îi ducă pe oameni departe de urnele de vot, optimizându-se astfel electoratul cumpărat cu mită electorală, sub toate formele ei.

Consecinţe.

Care este diferenţa între banii publici aruncaţi de Ridzi şi cei irosiţi de tandemul Volosevici – Anastase ? Nu este nicio diferenţă! Celulele de propagandă au hotărât să o judece numai pe Ridzi, ca un perfect exerciţiu de imagine. Spun asta pentru că aceiaşi risipă din bani publici pe care a făcut-o Ridzi pentru Eba s-a întâmplat şi la Ploieşti. Roberta Anastase a cheltuit la fel banii publici, pentru promovarea la europarlamentare a fetei preşedintelui, folosind mâna financiară a administraţiei locale, prin intermediul primarului PD-L aflat în funcţie, Andrei Volosevici.

Şi acum am dubii referitoare la răspunsurile primite de la Primăria Ploieşti cu privire la Zilele Ploieştiului, transformate în campanie pentru Eba. Dubiile mele au devenit la un moment dat chiar certitudini, în baza unor informaţii pe care le-am primit despre falsificarea penală a unor date contabile ce mi-au fost transmise, cu atât mai mult dacă luăm în considerare “sponsorizările directe”, despre care mi-a scris primarul Ploieştiului, fără să explice în baza cărei legislaţii crede că poate primi bani cu sacoşa, neînregistraţi în documentele contabile.

Urmarea …
Roberta este bine-mersi, în continuare preşedinte la Camera Deputaţilor, va fi promovată în ierarhia de partid şi ca urmare a rezultatului de la Scorţeni, dar şi ca o recompensă pentru furtul de la Camera Deputaţilor.

Ce mai avem ?
Blejnar este şi el bine-mersi la locului lui, Vama Constanţa este necontrolată în continuare, Elena Udrea e şi ea la locul ei, despre mafia petrolului nu aflăm nimic, ALRO s-a închis din nou.

Şi uite-aşa am reuşit ca de la o ţară portocalie, în care “Să trăiţi bine !” se dorea o formă de salut universal, gen “Heil Hitler !” să ajungem la un PD-L de culoare mov, sub protecţie dictatorială, şi un rest de ţară care a arborat o superbă culoare maronie.

Acest text poate fi şi un pamfet pentru cei care n-au priceput nimic din el.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr