Despre votul din Senat împotriva arestării lui Şova

Cea mai importantă întrebare (retorică) pe care cred că trebuie să o lansez după reacţiile şi comentariile din ultimele zile este ce rezultat ar fi avut votul din Senat dacă n-am fi ştiut că este vorba despre senatorul PSD Dan Şova sau, în februarie 2015, despre senatorul PNL Varujan Vosganian, când urmărirea sa penală, la cererea DIICOT, a fost respinsă? Cum ar fi votat fiecare senator dacă ar fi fost pus în situaţia să îşi bazeze decizia doar pe probele aflate în dosarele parlamentarilor vizaţi de anchete penale, fără niciun fel de influenţă politică, nici de nume, nici de partid ?

Eu am votat cu convingerea că am fost trimis în Senat în primul rând ca să gândesc şi să judec drept, pe baza faptelor şi nu a numelor, fără niciun fel de presiuni ale procurorilor. Nici măcar din partea partidului meu astfel de tentative nu au existat, pentru niciunul dintre senatorii PSD faţă de care s-a cerut începerea urmăririi penale sau arestarea. Din start, sunt pentru urmărirea penală a oricărui parlamentar, astfel încât acesta să se poată apăra în justiţie. Când însă trebuie să votez pentru privarea de libertate a unui om, aşa cum a fost cazul Şova, o analiză este necesară.

Nu scriu aceste rânduri ca să mă justific, ci ca să explic că votul, în opinia mea, nu este un mecanism prestabilit şi tehnic, de ridicare a mâinii sau de introdus bilele în urnă, potrivit unor directive. Votul trebuie în primul rând gândit, şi din acest punct de vedere am conştiinţa împăcată că am votat corect, nu politic.

În mod deliberat nu mă refer aici la controversele privind obţinerea numărului minim de voturi necesar pentru arestarea unui parlamentar. Cred că nu acesta este sensul dezbaterii. Importantă este logica din spatele fiecărei decizii, prezumţia de bunăcredinţă care trebuie să prevaleze, şi nu circul politic.

O explicaţie tehnică şi juridică privind modul în care senatorii NU pot fi controlaţi sau obligaţi să voteze într-un sens sau altul puteţi găsi accesând analiza unui grup de bloggeri politici români.

Pentru evaluarea corectă a consecinţelor votului din Senat, atât în cazul Şova, cât şi în cazul Vosganian, trebuie precizat că nu se poate vorbi despre blocarea justiţiei. Procurorul-şef interimar al DIICOT a spus foarte clar că urmărirea penală va continua totuşi în dosarul Vosganian, prin expertize financiar-contabile dispuse de procuror, în timp ce Şova a declarat singur că vrea să îşi dovedească nevinovăţia în faţa instanţei de judecată, unde va ajunge oricum, însă fără cătuşe. Deci cei doi nu au scăpat din oficiu de aplicarea legii pentru faptele de care sunt acuzaţi.

Vreau să vă prezint şi un caz cu totul special, al senatorului Ecaterina Andronescu. În noiembrie 2014, Senatul a avizat urmărirea penală cerută de DNA în cazul Andronescu, pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani, în dosarul Microsoft. Însă după prima audiere, senatorul Andronescu a rămas doar cu suspiciunea de abuz în serviciu, fără alte explicaţii. În această situaţie, cine răspunde pentru gravele prejudicii de imagine aduse doamnei senator, confirmate inclusiv prin votul din plenul Senatului ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un nou mod de a privi justiţia, liber pentru dosarele ţinute la sertar

Se schimbă lucrurile în PSD şi mi-e greu să cred că veţi mai vedea în perioada următoare lideri ai partidului sprijinind colegi aflaţi deja în anchete, indiferent de acuzaţii sau stadiul cercetării penale. Din contră, schimbarea de optică pe care mi-o asum şi eu în egală măsură este aceea că politicul în general şi politicienii în special sunt datori să transmită un mesaj foarte clar: justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, mai bine mai târziu decât niciodată, indiferent de persoană, funcţia acesteia sau fapta comisă.

În plus, oricine este conectat în vreun fel la o anchetă penală, chiar dacă vorbim de categoria celor ţinute la sertar şi scoase acum pe piaţă, este dator să se pună la dispoziţia instituţiilor abilitate, pentru a oferi explicaţii. Dacă privim evenimentele recente şi din această perspectivă, cred că putem ajunge la concluzia că mult-contestata expunere în faţa camerelor de luat vederi şi dezbaterea publică pe cazuri de corupţie nu au doar conotaţii negative. Cei care se ştiu într-adevăr nevinovaţi sau neimplicaţi au ocazia să-şi prezinte argumentele şi să convingă publicul, astfel încât prezumţia de nevinovăţie să nu mai fie doar o noţiune abstractă, iar faptele prezentate corect să primeze. Totul este cum pui problema şi cât de credibil eşti.

Din acest punct de vedere, recentul dosar cu deturnarea fondurilor europene de la Comarnic, cunoscut mai mult prin implicarea “cumnatului premierului”, a doi parlamentari ce reprezintă PSD şi a preşedintelui Consiliului Judeţean, ultimii trei aflaţi sub control judiciar, devine însă un exemplu clasic pentru modul în care poate fi speculat politic un dosar din 2011, adus acum la lumină de procurori.

Fără niciun fel de comentarii referitoare la instrumentarea cauzei sau la probele din dosar, ce constatăm: “cumnatul” premierului nu era de fapt al premierului, pentru că în 2011, la data semnării contractului, Victor Ponta nu avea această funcţie, iar ultimul contract semnat de “cumnat” cu statul a fost în ianuarie 2012. Ponta era atunci deputat şi preşedinte PSD, deci fără atribuţii executive. Parlamentarii chemaţi la audieri nu erau nici ei parlamentari la momentul respectiv, neavând niciun fel de calitate oficială în 2011, pentru că alegerile generale au fost un an mai târziu. La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean a primit în mod ciudat interdicţia de a-şi exercita funcţia pentru care a fost ales, din nou prilej de interpretări exprimate deja în spaţiul public cu referire la probele ce îl vizează.

Aş vrea să precizez, nu este vorba de o minimalizare sau critică la adresa anchetei, nici de susţinere pentru cei vizaţi. Însă atâta timp cât dosarul a fost (re)deschis după 4 ani, pentru că acum se manifestă voinţa politică necesară astfel încât să nu existe vreo intervenţie în cercetarea penală, era de aşteptat ca primele comunicări şi demersuri publice faţă de acest caz să fie atât de clare şi fără echivoc, încât să nu lase loc pentru niciun fel de întrebări sau interpretări.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Spectacol de toată jena, oferit de DNA, pentru trofeul “Mazăre”

….care a culminat cu mascaţii dând buzna în restaurant, pe terasă, sub privirile stupefiate ale clienţilor, doar pentru a-l escorta pe Mazăre la DNA, unde oricum acesta avea în intenţie să se prezinte. Şi pentru că astfel de imagini n-am mai avut, începem să privim spectacolul DNA pe 2014 într-o cheie total nouă, a absurdului şi abuzurilor duse până la extrem. Este foarte clar că de-acum înainte nimic nu va fi prea mult. De aceea, aşteptăm cu interes să vedem chiar şi pancarte cu “Votaţi Nuţi !”, care şi-ar putea face apariţia ca din senin în locaţiile de unde sunt ridicaţi politicienii, alături de camerele video sau aparatele foto de ocazie, doar pentru ca astfel mesajul să fie mai bine transmis.

Nu este deloc o glumă, vorbim despre un acut sentiment de nesiguranţă, care se poate transfera oricărui cetăţean. În acelaşi timp, asistăm şi la o importantă bătălie de imagine, cu o miză politică foarte importantă. Radu Mazăre, ridicat cu mascaţii şi reţinut apoi pentru 24 de ore, plimbat prin faţa camerelor cu mâinile în cătuşe, deşi normele europene interzic astfel de practici, asigură un spectacol cu un impact suficient de puternic pentru a abate atenţia, spre exemplu, de la dezvăluirile incluse în raportul Corpului de control al primului ministru privind retrocedările ilegale pe bandă rulantă de la Primaria Nana. Principalul beneficiar al acestora, la capătul unui lanţ de tranzacţii, a fost nimeni altul decât preşedintele Traian Băsescu, cel care se vrea viitorul lider al opoziţiei de dreapta.

Avem, aşadar, o stranie coincidenţă. După o zi de la publicarea raportului în care este vizat Traian Băsescu, liderul de dreapta de la Partidul Mişcarea Populară, DNA îl reţine pe primarul de stânga, Radu Mazăre, de la PSD, pentru că a construit cele mai ieftine locuinţe sociale din România. Parchetul este sesizat în ambele cazuri, doar că în ceea ce-l priveşte pe Radu Mazăre, din 2011, procurorii şi-au amintit abia acum, după trei ani, în timp ce sesizarea cu terenurile lui Băsescu de la Nana, deşi este mai mult decât actuală, se dovedeşte ca şi inexistentă. Nu necesită nici măcar cercetare penală.

Nu vă spuneam eu ? Lipsesc doar pancartele cu “Votaţi Nuţi !”

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr