Da, i-am cerut premierului să-l demită pe ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc !

Solicitarea a fost adresată preşedintelui PSD, Victor Ponta, în cadrul Comitetului Executiv de ieri şi a fost susţinută aproape în unanimitate de toţi cei prezenţi. Pot să vă spun că nu îmi amintesc ca vreun ministru dintr-un guvern PSD să fi întrunit pentru prestaţia sa politică, într-o asemenea măsură, votul negativ şi lipsa de susţinere din partea liderilor din ţară ai partidului.

Se impune precizarea că această atitudine nu a fost şi nu este în niciun caz o reacţie de protecţie pentru Victor Ponta. Cererea de demitere a ministrului Justiţiei nu are nicio legatură directă sau indirectă cu subiectele zilei şi nici nu reprezintă un atac la justiţie, pentru că nu ministrul este cel care face justiţie în România! Celor interesaţi să transforme acest gest politic într-o tentativă de blocaj faţă de dosare le spun să găsească alte elemente de propagandă. Nu este cazul cu Robert Cazanciuc! Liderii PSD consideră că ministrul Justiţiei, la început tehnocrat, acum membru PSD, ne-a pus pe toţi într-o situaţie defensivă prin lipsa de reacţie în faţa abuzurilor la care am asistat.

Daca vreţi o exprimare mai directă, liderii PSD, cei mai mulţi dintre ei, au cerut demisia ministrului Justiţiei pentru că nu a spus nimic în cazul Rarinca (iar această lipsă de atitudine nu se încadrează în valorile social-democrate), pentru că alţi lideri ai partidului au fost nevoiţi să dea explicaţii în locul lui, pentru că nu a folosit pârghiile legale pe care le are la dispoziţie prin competenţele funcţiei, pentru a explica de ce dosarele de corupţie sunt tratate discreţionar, după criterii politice. Şi mai ales pentru că a tolerat această stare de fapt, profund incorectă !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Valoarea și clasa unui om politic…

ies în evidență atunci când acesta simte temperatura din partidul său și reacționează în consecință, găsește soluții de negociere, reușind astfel să evite situațiile limită în care ar putea fi pus. Eleganța personajului politic respectiv devine vizibilă prin modul în care acesta se comportă atunci când se află în momente cruciale.

Ieri am reprezentat PSD Prahova în ședința Comitetului Executiv care a decis excluderea lui Mircea Geoană din partid. În timpul dezbaterilor, i-am pus aceleași întrebări la care a evitat să îmi răspundă și în urmă cu două săptămâni, la Senat, despre justificarea anunțului său privind intenția de a candida la prezidențiale și consecințele acestui gest în teritoriu. Din nou, nu am primit niciun răspuns, nicio explicație, nimic. (Puteți urmări mai jos intervenția mea din Comitetul Executiv).

Mărturisesc că, mai mult decât decizia de excludere, care a fost aproape unanimă în rândul reprezentanților PSD din țară, m-au uimit reacțiile de o violență verbală fără precent pe care le-am văzut la Mircea Geoană, atât în sală, cât și la declarațiile ulterioare făcute în fața televiziunilor.

Aceeași atitudine a continuat și azi, în plenul Senatului. Dacă a putut să rostească atâtea invective și amenințări la adresa majorității liderilor partidului, mă întreb de ce Mircea Geoană n-a plecat singur. Există opinii potrivit cărora și-ar fi premeditat excluderea, ar fi căutat și provocat scandalul, însă răspunsul îl vom primi cel mai probabil din acțiunile lui ulterioare.

Important este să știți că PSD nu a ținut ca Mircea Geoană să fie în mod obligatoriu “executat”. Din respect pentru opțiunea celor care i-au dat votul în 2009, Geoană a primit mai multe șanse de a rămâne în continuare în partid, în ciuda tuturor derapajelor de limbaj și comportament politic. Ar fi trebuit doar să facă un pas în spate strategic, așa cum au făcut și alți lideri ai partidului de-a lungul timpului, lucru pe care Mircea Geoană l-a refuzat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr