Vulnerabilizarea Parlamentului, cu sprijinul DNA

Recunosc şi susţin pe deplin dreptul opoziţiei de a se manifesta critic la adresa majorităţii parlamentare care menţine în funcţie Guvernul, ba chiar cred că vorbim despre o datorie în acest sens. Devine însă extem de important ca acţiunile opoziţiei să manifeste logică şi mai ales coerenţă, atunci când este lansată în spaţiul public intenţia de a depune moţiune de cenzură pentru schimbarea Guvernului, aşa cum a făcut noul Partid Naţional Liberal. Trecând peste lipsa voturilor necesare în Parlament pentru un astfel de demers, cu sinceritate vă spun, nu am auzit nici măcar o soluţie alternativă sau motive concrete care să justifice acest gest politic.

Există posibilitatea ca PNL-ul nou să încerce totuşi să îşi adjudece guvernarea, însă acest lucru se va putea concretiza numai prin schimbarea artimeticii parlamentare, la intervenţia DNA. Iar dacă analizăm evenimentele din ultimele săptămâni din această perspectivă, scenariul nu pare chiar imposibil. Însuşi preşedintele Iohannis, cel care a spus de mai multe ori că îşi vrea propriul guvern, a susţinut public ideea contestată de specialiştii din sistemul judiciar, că activitatea DNA ar fi echivalentă cu justiţia şi de aceea Parlamentul trebuie să susţină necondiţionat cererile procurorilor, oricare ar fi acestea.

În mod paradoxal însă, constatăm că nici preşedintele şi nici PNL-ul nou nu par a fi preocupaţi de echilibrul şi eficienţa pe care DNA ar trebui să le dovedească în prioritizarea dosarelor de corupţie. În timp ce sesizările Guvernului despre fraudele regimului Băsescu-Boc, cu prejudicii de sute de milioane de euro, zac în continuare în sertarele DNA, Laura Codruţa Kovesi se laudă în faţa Europei cu cea mai impresionantă colecţie de politicieni cu funcţii aruncaţi după gratii. Nimic despre recuperarea banilor, nimic despre trimiterea dosarelor în faţa instanţelor. În aceste condiţii, se pune întrebarea: ce este mai important pentru DNA şi implicit pentru cei care susţin această cruciadă a dosarelor lipsite practic de finalitate, recuperarea prejudiciilor sau “funcţiile” ţinute în arest preventiv ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza numirilor la Parchete – o primă evaluare

În 15 mai 2013, scriam aici, pe blog :
… a venit momentul să tragem linie şi să aşteptăm rezultatele, după cea mai controversată, importantă şi decisivă decizie pe care premierul Victor Ponta şi-a asumat-o în acest an, numirea noilor şefi la principalele structuri ale Parchetelor. Victor Ponta a demonstrat că vrea soluţionarea dosarelor de corupţie care stau şi aşteaptă, rămâne ca şi preşedintele să probeze aceeaşi intenţie. Cât despre Laura Codruţa Kovesi, doar rezultatele mai pot să vorbească. Este semnalul pe care l-au dat cetăţenii, aşa cum a rezultat în urma sondajelor prezentate public : nu sunt atât de interesaţi de scandalul politic şi mediatic din jurul acestui subiect, cât de nevoia de a primi dovezi clare că există o luptă reală împotriva corupţiei.

După aproape o jumătate de an, facem un prim bilanţ: avem reţele de evaziune fiscală destructurate, prejudiciile la bugetul de stat fiind de zeci de milioane de euro, funcţionari din aparatul de stat arestaţi pentru dare de mită, un procuror arestat, un senator al puterii împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru trafic de influenţă, deşi el spune că n-are nicio vină, dar şi asigurări din partea premierului Victor Ponta că evenimentele la care asistăm reprezintă doar începutul, că vor urma şi alte acţiuni de combatere a unor reţele ce funcţionau de foarte mulţi ani.

De altfel, ar fi şi greu de crezut că evazioniştii care fac acum coadă la DNA au apărut de undeva din neant, în ultimele luni. Este foarte clar că reţelele s-au format în timp, profitând de perioade în care au găsit un sistem suficient de vulnerabil încât să le asigure protecţie.

Ce s-a schimbat în ultimele 6 luni, de ce acum se poate ca statul să reacţioneze, iar când Blejnar şi Boc erau la butoane, acest lucru devenise aproape imposibil ? În primul rând s-a dat semnalul politic: nu mai merge cu furtul de la stat, indiferent de modalitatea aleasă de evazionişti. Nu vreau să spun că fenomenul nu mai există sau că va fi eliminat definitiv, ci doar că nu mai este tolerat. La fel de important, mesajul că nimeni nu va mai fi protejat, indiferent de culoarea politică, a devenit extrem de clar şi se poate vedea aproape săptămânal, în faţa DNA.

Dincolo de vinovăţia sau nevinovăţia senatorului de la Giurgiu, este de remarcat că sistemul nu l-a protejat şi nici el nu a încercat să se folosească în vreun fel de faptul că este parlamentar la putere. Asta în vreme ce, să recunoaştem, oricare dintre liderii PDL, învinuiţi într-un astfel de dosar, ar fi spus imediat că este persecutat politic sau că procurorii acţionează din ordinul lui Ponta sau al PSD.

Restanţa principală a noului val de procurori din Parchete, pentru că ea există, stă însă în instrumentarea celor 156 de posibile fapte penale descoperite în activitatea unor entităţi publice, de Corpul de control al primului-ministru. Este vorba despre 140 posbile fapte penale, sesizate la DNA în perioada mai 2012 – mai 2013, şi 16 posibile fapte penale care au fost semnalate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Printre instituţiile vizate, regăsim: Agenţia Domeniilor Statului, Poşta Română, Fabrica de Timbre, sucursală a Poştei, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, ANRMAP, Administraţia Fondului pentru Mediu, Ministerul Sănătăţii, SC „Conpet” SA Ploieşti, Hidroelectrica, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Ministerul Mediului, Complexul Energetic Oltenia, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Educaţiei. Cu privire la toate acestea, avem în continuare tăcere totală. Poate la următoarea evaluare, peste alte şase luni…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar, nu a devenit șomer ?

De ce Sorin Blejnar nu este astăzi șomer, așa cum s-ar fi întâmplat cu orice funcționar al statului care nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu trasate de șeful său ierarhic, în cazul de față premierul României ?

De ce în condiții de ineficiență dovedită, pentru Sorin Blejnar s-a inventat totuși un departament special, cel al controlului marilor averi, despre care nu se știe foarte clar cu ce scop a fost înființat, dar care îi va permite în continuare să apese pârghii politice și financiare, în același spațiu unde deține controlul, adică la sediul ANAF ?

Toate acestea se întâmplă pentru că actuala putere nu are niciun interes să îl scoată pe Sorin Blejnar din sistem, în condițiile în care fostul șef al ANAF este chiar placa turnantă a mecanismului care produce bani pentru PDL. Dispare creierul, dispar și banii ! Și atunci, în ciuda evidențelor de poveste cusută cu ață albă, Sorin Blejnar trebuia păstrat !

În spatele așa-zisei fermități a premierului Ungureanu, cel care l-a demis pe Blejnar pentru că nu a adus bani din evaziunea fiscală, descoperim în realitate o punere în scenă pentru protecția acestuia. Ca evoluție în timp, procedurile coincid cu mandatul lui Ungureanu. Mai întâi au fost promisiuni că Blejnar va fi ținut în funcție doar dacă va produce bani, pentru ca apoi să fie scos elegant din atenția opiniei publice, protejat, lăsat să lucreze în liniște, undeva în plan secund, acolo unde vizibilitatea este mai redusă, dar eficiența mai mare. A scăpat de responsabilitatea combaterii evaziunii fiscale, dar a fost pus să se lupte cu bogații care nu plătesc impozite. Ce resurse de propagandă, cum o să ne arate Blejnar de ce nu o ducem noi bine și cine sunt vinovații pentru că bugetul nu mai are bani !

De ce nu s-a ocupat de asta până acum? Pentru că nu a fost nevoie de un astfel de teatru, mecanismele de produs bani în vămi funcționau, partidul era alimentat și toată lumea era mulțumită.

Chiar dacă din 2010 nivelul de creștere continuă a evaziunii fiscale a fost recunoscut în rapoartele oficiale, nu există până astăzi niciun fel de explicație : cine a făcut evaziune, cu sprijinul cui, dar mai ales de ce a fost tolerată această stare de lucruri ?

Corpul de Control al primului ministru nu există pentru Sorin Blejnar ! Chiar dacă a fost revocat, pe Blejnar nu îl controlează nimeni, deși asupra lui continuă să planeze mult prea multe suspiciuni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr