Interviu pentru Evenimentul Zilei : „Îmi fac campanie pe banii mei. Nu doresc să rămân dator nimănui”

După aproape 20 de ani petrecuți în PSD, s-a decis să părăsească partidul și să candideze independent. Dacă ajunge primar, Daniel Savu n-are de gând să se întoarcă la pesediști, și nu va face compromisuri cu Consiliul Local.

V-ați depus candidatura ca independent pentru Primăria Ploiești. Veți rămâne independent dacă veți câștiga sau vă veți întoarce în PSD, este totuși partidul în care ați activat aproape 20 de ani? Cum veți lucra cu un Consiliu local politic?

După demisia din PSD, încurajat de foarte mulți ploieșteni, am luat decizia de a intra în cursa electorală pentru Primăria Ploiești ca independent. În mod categoric, dacă voi fi ales primar al Ploieștiului, voi rămâne în continuare independent și nu va exista niciun argument, nicio motivație care să mă determine să îmi schimb acest statut. Vreau ca astfel să onorez încrederea celor care m-au susținut, m-au încurajat să merg mai departe pe acest drum și mi-au spus că datorită hotărârii mele de a candida fără susținere politică au un motiv să se prezinte pe 5 iunie la vot! Dacă voi fi ales primar al Ploieștiului, din postura de independent, voi gestiona relația cu Consiliul Local, exclusiv politic, prin transparență, comunicare și lipsă de compromisuri. Dacă, din diverse motive, așa cum s-a mai întâmplat, politicienii întârzie sau blochează sub orice formă proiectele orașului sau dacă au un alt punct de vedere decât cel al specialiștilor, atunci soluțiile se vor baza pe transparență, comunicare și dezbatere publică.

„Campania va însemna prezența mea fizică în stradă”

Promiteți transparență totală a cheltuielilor publice și o reorganizare a Primăriei Ploiești în cazul în care câștigați. Ce alte planuri aveți, care va fi primul lucru pe care îl veți face dacă ajungeți primar?

Cele două proiecte la care v-ați referit, transparența cheltuirii banilor publici și reorganizarea internă, pe criterii de respectare a legii și care să excludă clientela politică, reprezintă părți dintr-un ansamblu mult mai amplu. Oricât ar părea de neobișnuit, criza de credibilitate a municipalității reprezintă în acest moment una dintre principalele probleme ale Ploieștiului, dar nu se poate rezolva peste noapte. Este nevoie de consecvență, deschidere către cetățeni, o altă abordare a comunicării publice, mai multe explicații pe înțelesul oamenilor, un alt mod de organizare a audiențelor, a răspunsurilor la problemele solicitate, precum și monitorizarea gradului de satisfacție al cetățenilor. În paralel, o altă prioritate pe care o am în vedere este organizarea unei structuri eficiente pentru gestionarea proiectelor europene, o direcție specială care să lucreze la o viziune unitară despre dezvoltarea orașului. Din toamna anului trecut, Ploieștiul a fost catalogat ca fiind un oraș în faliment din cauza gestionării deficitare a proiectelor pe fonduri europene care se derulau în oraș, fără să fie finalizate nici la această oră. N-aș dori să transform această temă într-una electorală, evaluările se vor face, iar cei responsabili vor plăti, însă datoria mea de viitor primar este să pun la punct un sistem performant, bazat pe oameni și proceduri, astfel încât experiențe de acest gen să nu se mai repete. După ce acest sistem va fi realizat și va reprezenta un centru de comandă pentru toată administrația, în mod natural se vor derula proiectele de infrastructură, investițiile pentru școli și sănătate, un centru de informare și consultanță pentru tinerii din Ploiești și, nu în ultimul rând, programe speciale pentru încurajarea sportului de masă, destinate copiilor și tinerilor.

Toleranță zero la corupție

Ați demisionat din PSD, un partid care v-ar fi sprijinit financiar la aceste alegeri. Cum vă descurcați acum, de unde aveți bani de campanie?

Din economiile personale pe care le-am făcut din 2012 și până în prezent, adică din venituri proprii, iar cheltuielile se vor limita la strictul necesar. Știam că în 2016 va urma o candidatură, nu m-am gândit de la bun început că va fi vorba despre candidatura ca independent la Primăria Ploiești, dar era foarte clar că voi avea nevoie de bani pentru campania electorală. Și cum indiferent de context nu doresc să rămân dator nimănui, am precizat prin declarații ferme în spațiul public că nu doresc sprijin financiar din partea oamenilor de afaceri, pentru că nu sunt omul care să accepte o eventuală condiționare ulterior, nici măcar o prezumție de acest fel. Campania mea se va baza în principal pe prezența mea fizică în stradă, nu am avut panotaj stradal de niciun fel, nu am plătit oameni să strângă semnături, în schimb am parcurs zone importante din oraș la pas, discutând pur și simplu cu cetățenii pe care i-am întâlnit, fără niciun fel de pregătire sau mobilizare de susținători.

Ați fost ofițer SRI. Vă ajută sau vă încurcă acest lucru în campanie? Cum veți lupta împotriva „politicii de clan mafiot” despre care vorbeați?

Din prima zi în care am intrat în politică, în 1999, am spus public că sunt mândru de activitatea mea în slujba statului român, ca ofițer SRI. La momentul respectiv a fost un șoc pentru mediul politic, deoarece nu era un lucru obișnuit ca un fost ofițer SRI, plecat din sistem prin demisie, să intre în politică. (..) Am fost însă bucuros să constat că expertiza mea în ceea ce privește activitatea în serviciile secrete este respectată acum în Parlament și în Comisia de control a activității SRI, unde sunt membru. În egală măsură, statutul de fost ofițer SRI mă ajută și în ceea ce privește demascarea “politicii de clan mafiot”, prin faptul că oamenii simt că spun adevărul, știu întotdeuna despre ce vorbesc și nu m-aș apuca să lansez în spațiul public acuzații fără acoperire. Dar poate că cel mai important aspect este acela că pregătirea de ofițer m-a înzestrat cu toleranță zero la corupție. În mediile politice un astfel de comportament deranjează, cetățenii în schimb îl apreciază.

„Dacă pierd, mă sfătuiesc cu cetățenii”

Ce veți face dacă veți pierde bătălia pentru Primăria Ploiești? Veți candida pentru un nou mandat de parlamentar?

Statutul de independent te trimite la un singur reper, cetățeanul. Așa cum ploieștenii sunt cei care m-au îndemnat să candidez la Primărie după ce mi-am dat demisia din PSD si am devenit senator independent, unii chiar și înainte, dar după demisie a existat o consultare mai largă, la fel se va întâmpla și după alegerile locale, dacă dintr-un motiv sau altul nu voi deveni primar. Dar după toate semnalele pe care le am până în prezent, eu sunt încrezător că ploieștenii mă vor onora cu încrederea lor. Totuși, pentru că mă întrebați, răspunsul meu este unul singur: cetățenii sunt cei cu care mă voi sfătui asupra parcursului public ce va urma. Cred că este un etalon mult mai serios decât orice partid politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Independent

După 18 ani în PSD, perioadă în care am parcurs toate etapele normale pentru o carieră politică, astăzi mi-am anunțat în Grupul PSD, demisia din partid. Mâine dimineață voi comunica această decizie și în plenul Senatului. Sunt, așadar, senator independent, cu același fel de a fi, dar cu mult mai multă libertate de exprimare.

Eu, Daniel Savu, cel care obișnuiam să spun că sunt ultimul care va stinge lumina în PSD, am luat această hotărâre după o perioadă lungă în care am încercat să schimb ceva în partidul meu, atât prin reacții publice, cât și prin mult mai multe demersuri în structurile interne. Am încercat să atrag atenția asupra corupției sau a compromiterii unora dintre liderii locali din Ploiești și din Prahova, am încercat să lupt cu mijloace permise împotriva politicii de clan, uneori chiar de clan mafiot, am încercat să vorbesc atunci când mulți dintre colegii mei lăsau capul în jos, deși le-am spus că n-are de ce să le fie frică. Nu în ultimul rând, am încercat să candidez pentru diverse funcții în partid tocmai ca să pot face aceste schimbări, deși am știut de la bun început că nu voi fi lăsat. M-am zbătut mult să atrag atenția asupra mentalităților din PSD care trebuie să se schimbe și asupra oamenilor la care partidul trebuie să renunțe, pentru simplul motiv că mențin eticheta de CORUPȚIE și CLAN MAFIOT. Mă refer aici strict la unii dintre liderii PSD Prahova, singura organizație pe care o cunosc în detaliu, prin natura pozițiilor pe care le-am deținut.

Finalul a fost: Savu nu vrea să se alinieze și vorbește prea mult, chiar dacă nu i se dă voie !

Ultima experiență de acest gen a fost vinerea trecută, când am fost aspru certat într-o ședință a Biroului Permanent al PSD Prahova, pentru simplul fapt că mi-am permis ca într-o declarație de presă să îmi anunț intenția de a candida pe lista Consiliului Județean Prahova. Nu m-am gândit niciodată că ar putea fi posibil ca partidul meu, în Prahova, să fie la cheremul unor oameni trimiși în judecată sau suspectați de corupție, care să își mențină funcțiile prin metode de intimidare și frică, iar eu să cer voie să exprim ceea ce gândesc…De aceea, decizia mea de a demisiona se dorește a fi un semnal de alarmă, un protest dacă vreți, față de acele personaje compromise care reprezintă în continuare PSD în acest județ.

Membrilor simpli din PSD Ploiești și PSD Prahova (includ aici toate organizațiile locale din județ) vreau să le transmit că îi respect și îi stimez, așa cum am făcut-o de la prima noastră întâlnire.

Vă mulțumesc pentru sprijinul pe care mi l-ați acordat în toți acești ani ! Nu știu dacă prin gestul meu voi putea să schimb ceva și în final se va produce acea emulație necesară, dar dacă într-un final partidul va ajunge să fie reformat din interior și fiecare membru va cunoaște tot adevărul despre fiecare lider, atunci sunt gata să revin, dacă voi fi dorit.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce nu am votat pentru pensiile speciale ale parlamentarilor

Susţin majorarea salariilor şi pensiilor pentru toate categoriile de angajaţi din România, la nivelul maxim (dacă se poate!) permis de pregătirea profesională, productivitatea muncii sau de buget. Nici demnitarii sau parlamentarii nu trebuie să facă excepţie de la acest principiu, un argument esenţial fiind acela că un salariu bun sau decent, la fel şi o pensie onorabilă, reprezintă motivaţii importante pentru ca deciziile aflate în mâna acestor oameni să fie luate conform conştiinţei şi pregătirii, nu supuse corupţiei.

Există însă o condiţie esenţială… Cel care împarte banii, bucatele, avantajele, chiar şi privilegiile, nu trebuie în niciun caz să-şi dea lui primul, să îşi asume cu prioritate o regulă sau o lege pentru sine, ci are datoria să se asigure că toţi cei care l-au trimis în funcţia respectivă, prin vot direct sau indirect, sunt mulţumiţi şi corect retribuiţi. Abia apoi, respectând aceleaşi principii ale echităţii şi performanţelor profesionale, poate să îşi permită să beneficieze el însuşi de standardul financiar următor.

Îmi pare rău că trebuie să afirm acest lucru, în contradicţie cu mulţi dintre colegii mei parlamentari, dar în ceea ce priveşte pensiile speciale, aceste condiţii nu s-au respectat. Este şi motivul pentru care astăzi nu am votat această lege. N-am avut cum să renunţ la principiile în care cred…pentru că vreau să vă privesc în ochi când ne întâlnim pe stradă, la fel ca şi până acum.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Preşedintele trebuie să îşi asume responsabilitatea ca România să funcţioneze normal

La fel cum a luat iniţiativa de a chema “strada” la consultări, pentru ca apoi să descindă în Piaţa Universităţii, Klaus Iohannis are acum o datorie şi faţă de milioanele de români care îl urmăresc de-acasă. El trebuie să le garanteze, cu aceeaşi atenţie şi promptitudine, că îşi va face treaba de preşedinte şi va acţiona ferm pentru asigurarea echilibrului necesar în societate, astfel încât viaţa lor să continue normal. În acest scop, nu este suficientă doar o baie de mulţime. Preşedintele trebuie să îşi asume un ritm mult mai alert al tuturor procedurilor pe care le consideră necesare, astfel încât să anunţe cât mai repede premierul capabil să dea ţării un guvern stabil şi să ofere cetăţenilor repere de siguranţă.

Este momentul lui Klaus Iohannis, însă rămâne de văzut dacă va reuşi să se ridice la nivelul impus de evoluţia evenimentelor şi să ia decizii în acest sens. Faptul că partidele nu i-au propus un premier săptămâna trecută reprezintă semnalul că preşedintele, ca principal exponent al clasei politice, este primul obligat să renunţe rapid la tiparele pe care le-a transmis până acum, inclusiv la “Guvernul lui”, şi să anunţe un premier preocupat în primul rând de priorităţi sociale, economice sau legislative şi mai puţin de viaţa politică. Iar dacă această nouă soluţie de guvernare va reuşi să obţină performanţe cel puţin egale cu cele ale Cabinetului Ponta, atunci înseamnă că am găsit un nou reper la care să ne raportăm.

Oricât de blamate ar fi, partidele înţeleg momentele prin care trecem, îşi asumă lecţia “străzii” şi acceptă că este obligatoriu să facă un pas înapoi. Ştiu că nu mai pot propune şi nu se mai pot bate pentru un premier politic, deoarece în condiţiile actuale niciunul nu ar fi acceptat. De aceea, responsabilitatea de a alege o alternativă de tip tehnocrat, cel puţin pentru moment, se află la preşedinte.

În paralel,“resetarea clasei politice” are nevoie de timp şi se va putea realiza numai prin repliere internă şi redefinirea valorilor. Atât partidele mari, cât şi structurile noi, dacă vor să se califice în ochii alegătorilor, trebuie să vină cu un nou profil al liderilor, alte proceduri, alt discurs, trebuie să aplice meritocraţia şi să folosească acest principiu în beneficiul public. Bătălia pentru recâştigarea încrederii şi credibilităţii devine astfel mai importantă decât cursa tradiţională a politicienilor pentru funcţii. Cei care înţeleg asta vor putea continua, ceilalţi vor ieşi în mod natural din atenţia publică.

Este corect să recunoaştem că “strada” are dreptate atunci când pune cauzele tragediei de la Colectiv pe seama corupţiei, care nu poate fi delimitată doar în administraţia publică sau la clasa politică. Din păcate, corupţia a devenit un fenomen atât de vechi, tolerat şi tratat doar la suprafaţă, încât în conştiinţa publică are proporţii generalizate. Chiar dacă au existat intervenţii punctuale pentru a mai tăia câte ceva din această percepţie, simplul fapt că avem în continuare excepţii, iar justiţia este aplicată selectiv, obligă politicul să facă un pas în spate, pentru a lăsa tehnocraţii la guvernare. Cel puţin pentru o perioadă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine se teme de ancheta pentru votul din Diaspora

Ancheta DNA în privinţa organizării votului în Diaspora este nu numai corectă, în opinia mea, ci şi extrem de oportună, cu condiţia să vizeze toate autorităţile responsabile, indiferent de statutul sau culoarea lor politică. În acelaşi timp, ar fi de aşteptat ca procurorii să extindă cercetările şi la scrutinul din 2009, pentru a avea o imagine de ansamblu a situaţiei. Vorbim aici atât despre organizarea deficitară a procesului electoral, dacă a fost premeditată sau nu, cât şi de numeroasele cazuri de mită electorală, turism electoral, precum şi tentative de blocare a diferitelor secţii de vot. Cine le-a organizat şi cine a profitat de pe urma lor…

După compromiterea ideii de echidistanţă politică prin dosarul Referendumului din 2012, DNA are acum prilejul să demonstreze că vrea să pună faptele deasupra politicii. Indiferent de persoanele ce se vor dovedi în final responsabile, interesul public al acestei anchete este să prezinte informaţii despre modul în care decidenţii politici doar speculează sau, dimpotrivă, gestionează cu adevărat situaţia românilor care trăiesc în afara ţării.

Este o temă care, sunt convins, nu se va închide nici chiar după schimbarea legislaţiei electorale pentru Diaspora. Percepţia românilor de-afară cu privire la felul în care sunt trataţi de ţara lor se formează de-a lungul timpului, prin măsuri concrete şi informaţii corecte, nu doar în campaniile electorale.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Comunism. Corupţie. Baroni.

Sunt principalele probleme pe care PSD-ul este conştient că le are, în urma votului negativ primit pe 16 noiembrie, la alegerile prezidenţiale. Nici nu mai contează în ce măsură unele dintre aceste teme ar putea fi corecte, îndreptăţite sau nu. Dacă aşa a rezultat în urma percepţiei alegătorilor, înseamnă că acesta este mesajul transmis prin votul de sancţiune şi trebuie respectat. La Comitetul Executiv de ieri, nici pe departe nu a fost o încercare de a ascunde această situaţie. Din contră, din experienţa mea, este pentru prima dată când un partid care a pierdut alegerile a transmis electoratului un răspuns atât de tranşant şi rapid: am înţeles de ce aţi votat aşa, ne asumăm, rămânem la guvernare, luăm măsuri pentru a înlătura aceste percepţii şi începem să construim un alt proiect politic. Acesta va fi elaborat până la începutul anului viitor, urmând să fie prezentat în Consiliul Naţional şi apoi la Congres.

În plus, PSD a decis ieri să nu mai accepte menţinerea unor controverse, stări de presiune şi scandal în partid şi să-i înlăture pe cei care le-au generat, chiar şi după alegeri. Aşa se explică cele trei excluderi, care au captat mai mult atenţia presei. Trebuie să ştiţi că nu au reprezentat o prioritate în cele şase ore de dezbateri, dar au întrunit un vot aproape unanim. Nu a fost o competiţie pe funcţii, ci un semnal pentru o atitudine diferită. Referitor la circul care a urmat după, nu pot să spun decât că statutul celor care nu ştiu să plece elegant devine un minus pentru ei înşişi. Personal, cred că liderii PSD trebuie să se remarce în primul rând prin viziune, concepţie şi echilibru, în niciun caz prin scandal.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr