Băsescu Traian, demisia !

Aşa cum era de aşteptat, scandalul de corupţie în care este implicată familia prezidenţială a intrat în analiza şi comentariile internaţionale, aducând un important prejudiciu de imagine României, asupra căreia riscă să planeze un mare semn de întrebare, dacă nu chiar mai rău. Scandaluri de corupţie la nivel înalt s-au mai văzut şi în alte ţări, justiţia şi-a făcut de fiecare dată datoria, însă dacă ne referim la lumea civilizată, niciodată un scandal de asemenea proporţii, soldat cu arestarea fratelui preşedintelui, nu poate fi gestionat corect şi echidistant fără demisia şefului statului.

Deşi nu o poate forţa, Parlamentul României are datoria să îi ceară demisia lui Traian Băsescu, pentru a mai salva din onoarea ţării. Este important ca întreaga clasă politică, atât partidele care îl susţin pe preşedinte, cât şi cele care preferă să nu se implice, să înţeleagă faptul că în acest caz, luând în consideraţie evoluţia evenimentelor şi probele de corupţie, nu mai vorbim de un atac politic, ci despre necesitatea unui gest prin care credibilitatea României în general şi a justiţiei în special să fie probată şi reconfirmată.

Nu poate exista certitudinea unui proces corect pentru Mircea Băsescu, atâta vreme cât Traian Băsescu îşi păstrează mandatul. Pe lângă faptul că există în continuare o serie întreagă de aspecte neelucidate ale cazului, preşedintele a recunoscut că ştia întreaga poveste şi nu a avut niciun fel de reacţie în spaţiul public, iar procurorii au confirmat că Mircea Băsescu n-ar fi putut comite infracţiunile de care este acuzat, dacă fratele său nu ar fi fost președinte.

La urma urmei, de ce ar fi luat banii Mircea Băsescu, dacă nu ar fi cunoscut foarte bine caracterul fratelui său, capabil să reacţioneze la o mită şi să acopere întreaga situaţie ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce Johannis este omul lui Băsescu

…în primul rând pentru că răspunde prompt la comenzi şi execută cu precizie germană ceea ce i se cere, dacă şi numai dacă miza este cu adevărat semnificativă. Cu alte cuvinte, trebuie să merite efortul…. În situaţia de faţă, obiectivul este menţinerea cu orice preţ a influenţei popularilor europeni în România, în special după finalizarea mandatului preşedintelui Băsescu, când va fi necesar ca reţelele de influenţă clădite şi întreţinute timp de 10 ani să rămână funcţionale şi să fie preluate de un succesor valabil. Şi cine ar putea fi personajul în care popularii europeni au cea mai mare încredere în România, decât deschizătorul de uşi şi de drumuri europene, primarul Klaus Johannis, care şi-a dovedit în timp orientarea de dreapta, fidelitatea, dar şi influenţa în Transilvania ?

În acest scenariu, trebuie să remarcăm foarte clar, nu contează ce spun românii ! Aşa cum după referendumul din 2012, Băsescu a fost repus în funcţie de populari, fără ca decidenţii europeni din vremea respectivă să se arate câtuşi de puţin impresionaţi de cele 7,4 milioane de voturi împotriva preşedintelui, la fel şi acum, nu are nicio importanţă scorul electoral absolut dezastruos obţinut la europarlamentare de politicianul Johannis, atât la Sibiu, cât şi la nivel naţional, în calitate de secund al lui Crin Antonescu. Chiar şi în aceste condiţii, PPE şi preşedintele României garantează pentru el, dar numai după ce liberalii şi-au anunţat adeziunea la Partidul Popularilor Europeni ! Vorbim despre o schimbare de doctrină pregătită din timp în secret, dar anunţată peste noapte, imediat după alegerile europarlamentare, destinaţia fiind acelaşi PPE care şi-a adus pe deplin contribuţia la defăimarea României în Parlamentul European.

Şi astfel, piesele din puzzle se aşează una câte una: Johannis spune acum că se gândea de 13 ani să candideze la preşedinţia României, a aşteptat doar contextul favorabil şi o susţinere puternică, Băsescu a plusat şi mai mult, afirmând că doar Klaus Johannis că ar putea ajunge preşedinte chiar şi din postura de independent. Parteneriatul este mai mult decât evident şi are un singur scop: conservarea puterii.

Istoria ne va spune poate vreodată ce sau cine l-a îndemnat pe Crin Antonescu să îşi boicoteze propria candidatură la prezidenţiale, cu importante şanse de concretizare, pentru ca apoi să renunţe peste noapte la încrederea acordată atât de partidul său, cât şi de electoratul PNL. Cert este că după o astfel de mişcare cum este angajarea partidului într-o direcţie contrară voturilor primite şi declanşarea unui haos naţional, greu de crezut că cineva ar mai fi putut rămâne în funcţie. Klaus Johannis ştia ce urmează să se întâmple, a fost acolo, a aşteptat finalul mandatului lui Antonescu şi a preluat ştafeta din mers, accelerând într-o manieră evidentă comasarea sau fuziunea cu PDL, fără niciun fel de dezbatere internă, concretizând astfel visul lui Băsescu.

În opinia mea, liberalii nu înţeleg foarte bine ce li se întâmplă şi nu pot să accepte că democraţia tradiţională cu care erau obişnuiţi, aceea că sunt ascultaţi, consultaţi şi implicaţi, se diminuează pe măsură ce Klaus Johannis preia conducerea! Este primul moment în care mâna lui Traian Băsescu începe să se facă simţită chiar la ei în partid !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce va fi de-acum înainte…

Timp de o lună, până la Congresul PNL, o nebunie ! Liderii reînfiinţatei Alianţe PNL-PD îşi vor da în petec la televizor şi se vor întrece în declaraţii şoc (a se citi “jignitoare”) la adresa liderilor PSD, pentru a atrage atenţia asupra lor şi a demonstra că fac cu adevărat opoziţie. Sau că sunt vocali.

Unii dintre liberali vor începe să se gândească la răspunsul aşteptat de cetăţenii care ştiau că au votat pentru PNL, când în realitate şi-au dat seama că votul lor s-a dus la popularii europeni, susţinătorii austerităţii ce a fost aplicată şi în România în 2010, prin tăierea salariilor şi pensiilor. Sincer, chiar aş vrea să aud o astfel de explicaţie, dar şi felul cum este ea primită de alegătorul liberal.

Băsescu Traian îi va lăsa pe cei doi proaspeţi prieteni de conjunctură, Vasile Blaga şi Crin Antonescu, să se bucure puţin de jocul nou pe care l-au descoperit şi va acţiona ulterior, “dur, dar aspru”. N-aş vrea să spun despre liberalul Uioreanu de la Cluj că este prima victimă, dar nu trebuie să uităm că în nonşalanţa lui, Băsescu a avizat oprirea arestărilor în campanie. Acum dacă alegerile s-au terminat, s-a dat liber din nou, şi se vede…

Aşteptăm cu interes declaraţiile doamnelor Norica Nicolai şi Renate Weber, care să ne spună cum vor colabora, sub orice formă, cu Monica Macovei.

Doamna Udrea, foarte supărată că nu este vioara întâi de dreapta, va face din nou chestii senzaţionale prin care să semnaleze tuturor că fără ea nu se poate, în ciuda declaraţiilor războinice de care Vasile Blaga va uita subit.

Desigur, vor urma şi scandalurile pe funcţii din teritoriu, dacă alianţele locale anunţate de Crin Antonescu se vor realiza într-adevăr. Vom afla şi dacă denumirea Partidului Naţional Liberal, patrimoniu istoric, aşa cum a anunţat preşedintele demisionar, urmează să dispară de pe scena politică. În opinia mea, ar fi cu adevărat o pierdere, dar vom vedea cât de greu mai cântăreşte istoria.

Ce face PSD-ul ? Guvernează şi aşteaptă ca circul de dreapta să se deruleze în coordonatele lui normale, inclusiv ca o parte a liberalilor să îşi revină. La Comitetul Executiv al PSD, concluzia principală a fost aceea că am câştigat oriunde în ţară se putea câştiga. Liberalii au luat un număr mai mare de voturi într-un singur judeţ, în timp ce democrat-liberalii nu au reuşit să înregistreze nicio victorie la acest nivel. PSD are cele mai multe opţiuni de vot pentru prezidenţiale, dar vom desemna candidatul la începutul lunii septembrie, în cadrul unui Congres. Nu avem chiar niciun motiv să ne grăbim şi să intrăm în tensiunile perdanţilor, aşa că, cel puţin în luna care urmează, vom avea mai multă guvernare şi mai puţină politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce a fost necesar ca UDMR să intre la guvernare

Motivul principal are la bază tocmai decizia PNL de a ieşi de la guvernare. Nu am înţeles foarte clar nici până în prezent de ce liberalii au făcut această mişcare politică şi nici nu cred că mai are vreun rost să căutăm alte explicaţii, important este cum ducem mai departe programul de guvernare rezultat în urma alegerilor din 2012. În aceste condiţii, dincolo de analizele politice, de ce s-a rupt USL, cu ce scop şi pe cine favorizează asta, cine a avut dreptate, cine a fost vinovat, acum este important să luăm în calcul faptul că învestirea Guvernului Ponta 3, care are loc astăzi în Parlament, trebuie să se bazeze pe o majoritate asigurată prin voturi. Ne place sau nu, guvernele se construiesc pe majorităţi, iar majorităţile se bazează pe voturi.

În lipsa voturilor liberalilor, care au anunţat că se vor exprima împotriva noii compoziţii politice a Guvernului, existau două posibilităţi : ori găsim alianţe, ori punem susţinerea parlamentară a Guvernului între paranteze şi astfel îi dăm un balon de oxigen nesperat lui Traian Băsescu. Nu sunt fan UDMR, nu am fost şi nu voi fi niciodată, dar trebuie să recunosc o realitate politică : în lipsa majorităţii USL şi fără un alt aliat, dacă nu avem Guvern Ponta, riscăm să ne trezim cu un Guvern Băsescu.

UDMR va intra la guvernare cu doi miniştri, dintre care unul este şi vicepremier, cu mai mulţi secretari de stat, va adopta programul de guvernare al USL din 2012 şi nu va ridica problema reorganizării administrativ-teritoriale pe criterii entice.

În tot acest timp, urmărind probabil negocierile pentru un Guvern din care au preferat să iasă, constatăm că liberalii sunt supăraţi pentru această soluţie de stabilitate şi vorbesc ultimativ despre onoare şi moralitate. Este aceeaşi onoare care l-a determinat pe liderul liberal, Crin Antonescu, să semneze în noiembrie 2012, alături de Victor Ponta, când nu se ştia scorul ce urma să fie obţinut, un protocol cu acelaşi UDMR, pe care l-a şi denunţat imediat după alegeri. PSD a acceptat atunci situaţia, pentru ca USL să funcţioneze.

Acum însă, nu cred că mai este momentul unor procese de intenţie, dar dacă vorbim despre onoare, este corect să ne reamintim faptele aşa cum au fost. Avem un scop final foarte important : crearea, conştientizarea şi promovarea unui nou model de preşedinte, ce poate asigura societăţii româneşti acel echilibru pe care l-am pierdut acum 10 ani.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Rugăminte pentru Crin Antonescu : lasă-ne să te ajutăm !

Cel mai bun lucru care se întâmplă în momentul de faţă în USL, după scandalul cu Sorin Roşca Stănescu este, aşa cum văd eu lucrurile din interior, determinarea ambelor părţi de a nu adânci şi mai mult controversele, de a continua funcţionarea alianţei, cu sau fără renegocieri. Am văzut că în ţară există opinii diverse cu privire la modalităţile multiple de renegociere a condiţiilor în care funcţionează USL. După evenimentele din ultimele săptămâni, cred că cea mai utilă completare a protocolului ar trebui să se refere la asumarea responsabilităţilor pentru cei care încalcă normele convenite de comun acord.

Cel mai rău lucru care se întâmplă în momentul de faţă în USL este acela că eforturile pentru linişte, concesii, continuitate şi înţelepciune, manifestate evident atât din direcţia PNL, cât şi în PSD, sunt date peste cap de orgoliile unor lideri de opinie, mult prea vocali în a comunica tuturor că ei au libertatea de a spune ceea ce cred. Foarte corect, din punctul meu de vedere, numai că – dacă libertatea de a spune ceea ce crezi înseamnă critici acide la adresa liderilor din celălalt partid, a premierului, a Guvernului în general, corectă ar fi şi asumarea consecinţelor pentru ceea ce poate provoca o atitudine de acest fel. Este o chestiune cu dus-întors, nu spune nimeni să nu critici, însă personal prefer dezbaterea cu problemele pe masă, în detrimentul circului. În felul acesta, vom putea aprecia foarte corect în ce măsură mai poate fi vorba despre asumarea unitară a unor decizii guvernamentale, cu măsuri nu totdeauna populare.

Cel mai riscant lucru este că putem să pierdem cu toţii din aceste frecuşuri interne, ce au ca mize doar orgolii mici, în detrimentul unor interese naţionale foarte mari. Indiferent de negocierea sau renegocierea unor protocoale, candidatul USL la funcţia prezidenţială, Crin Antonescu, va trebui să explice membrilor de la baza ambelor partide, alegătorilor, de ce, la un moment dat, unul sau altul dintre lideri a avut derapaje verbale la adresa partenerilor de alianţă, cum a fost gestionată situaţia şi care sunt efectele. Atunci nu vor mai conta declaraţiile, ci credibilitatea.

Cel mai important lucru pe care am reuşit să îl realizăm din punct de vedere politic de la începutul acestui an a fost acela că i-am luat lui Traian Băsescu pârghiile de putere, l-am lăsat fără cea mai importantă armă cu care a condus România timp de opt ani – scandalul. Nu mai are cu cine să se certe, nu mai primeşte satisfacţie şi s-a dovedit în timp că acesta este cel mai semnificativ efect al pactului de coabitare, pe care premierul Victor Ponta l-a susţinut. Realitatea a dovedit că nu este vorba în niciun caz de o coabitare cu Traian Băsescu în sensul colaborării, ci despre o strategie pentru linişte, care ne foloseşte tuturor.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

O situaţie complicată, pe care USL-ul trebuie să o gestioneze…

….este în momentul de faţă percepţia multora dintre susţinătorii PSD că undeva, ceva nu merge bine în alianţă, iar criticile au depăşit nejustificat graniţele interne. Deşi acesta este ultimul subiect despre care aş fi dorit să vorbesc, mai ales că mi-am spus deja părerea cu privire la faptul că în declaraţiile oficiale ar fi trebuit să avem tot timpul o voce unitară, nu pot să nu-i dau dreptate primarului de la Târgu-Jiu, Florin Cârciumaru, preşedinte al organizaţiei PSD Gorj. Într-o declaraţie tranşantă şi, cred eu, foarte cinstită, acesta a spus că : “…mulţi social-democraţi gorjeni au venit şi i-au spus că nu vor să-l voteze pe Crin Antonescu la prezidenţialele de anul viitor”, din cauza poziţiei critice a unor lideri PNL, la adresa lui Victor Ponta.

Este foarte adevărat, acelaşi Florin Cârciumaru a completat intervenţia şi cu ideea că “domnul Antonescu m-a ascultat, pentru că şi-a schimbat atitudinea în bine”, însă semnificaţia mesajului transmis iniţial a rămas la fel de clară. Dacă o astfel de declaraţie, cu un potenţial de precedent pentru multe organizaţii PSD din ţară, a reuşit să dea de gândit, înseamnă că primarul Cârciumaru n-a vorbit degeaba. Pot să vă spun că şi eu primesc reacţii similare, nu la nivelul unei organizaţii, este adevărat, însă suficiente pentru a înţelege că cetăţenii au nevoie în primul rând de explicaţii şi apoi de calm, echilibru şi linişte.

Cineva a spus în această perioadă că Ponta n-ar trebui să se supere pentru faptul că îl critică liberalii. Culmea este că nu Ponta este cel care se supără, ci susţinătorii lui Ponta, cei care nu vor vota în niciun caz la ordin, ci numai din convingere. Am trăit multe campanii electorale în PSD şi pot să spun cu siguranţă : pe cât este de disciplinat electoratul PSD, pe atât este de selectiv şi critic. Eu sunt mulţumit că este aşa, pentru că astfel ne putem baza pe un mecanism sănătos, ce permite liderilor să rămână conectaţi la starea de spirit a cetăţenilor . Este întotdeauna un reper…

Nu trebuie să avem toţi aceeaşi părere în USL, personal am vorbit chiar despre nevoia de opoziţie internă, însă trebuie să spun că atunci când percepţia din stradă este diferită faţă de mesajul pe care declaraţiile politice au intenţionat să-l transmită, iar o bună parte dintre alegători şi susţinători sunt nemulţumiţi de această stare de fapt, situaţia trebuie să-i preocupe în mod categoric pe liderii politici.

Tocmai din acest motiv, la Congresul PSD de la sfârşitul acestei săptămâni, mă aştept la un semnal concret, credibil, de unitate şi prietenie din partea celor doi lideri ai USL, pentru a da încredere filialelor din ţară că efortul de anul trecut a meritat cu adevărat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Normalitatea începe cu desemnarea lui Victor Ponta ca premier

Paşii spre normalitate au început cu o întâlnire neoficială dintre câştigătorii alegerilor din 9 decembrie şi Traian Băsescu. Din punctul meu de vedere, acest moment a fost firesc, tehnic şi procedural, cu scopul de a pregăti etapele de instalare a noului Guvern care se vor derula pe parcursul acestei săptămâni, după desemnarea lui Victor Ponta ca premier.

M-am întrebat de ce această întâlnire informală a declanşat dezbateri şi controverse mai mari chiar decât consultările oficiale, luând în calcul inclusiv eventuale “surprize” din partea lui Traian Băsescu. Un posibil răspuns este acela că n-am mai avut normalitate de atât de mult timp, încât ne-am dezobişnuit de ea şi atunci când ne apare în faţă, nu mai ştim cum să o recunoaştem sau să o gestionăm, şi mă refer aici la percepţia generală asupra evenimentelor .

Eu cred că astăzi trăim o zi a încrederii, chiar dacă apare şi Traian Băsescu prin preajmă. Indiferent ce se va întâmpla pe parcursul acestei săptămâni, trebuie să ştiţi că nu se pune problema coabitării între Traian Băsescu şi USL, vorbim doar despre stabilirea unor reguli clare între Traian Băsescu şi Guvernul României.

Cursul vieţii politice din România se schimbă şi primul pas se face astăzi. În timp ce Crin Antonescu va rămâne un om politic al cărui obiectiv este candidatura la prezidenţiale, motiv pentru care acţionează ca atare şi are susţinerea noastră, Victor Ponta îşi asumă în continuare statutul de om politic, dar devine şi premierul care are de îndeplinit priorităţile stabilite de poporul român.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Să se facă dreptate !

Respect pentru românii care au ieşit din nou în stradă, pentru a face auzită voinţa celor ce vor decide soarta preşedintelui suspendat de Parlament ! Respect pentru ploieştenii care se pregătesc de proteste, în fiecare zi până la referendum, pentru a scăpa definitiv nu doar de Traian Băsescu, ci şi de clica lui din Prahova! Este un semnal, al doilea în acest an, că a revenit în conştiinţa noastră patriotismul şi spiritul de demnitate naţională, pe care regimul lui Traian Băsescu a încercat să le anihileze în ultimii 8 ani.

Respect pentru preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, cel care ne demonstrează că poate pune deciziile cetăţenilor mai presus de conjuncturile politice, calificându-se astfel pentru a deveni cu adevărat “preşedintele tuturor românilor”.

În ciuda manipulărilor, dezinformărilor, a războiului crunt care se poartă în aceste zile în mediile politice, temperatura străzii ne dă convingerea că putem cu adevărat să scăpăm de Băsescu ! Însă la fel de adevărat este că plătim asta cu preţul denigrării României, pentru că sistemul clientelar format în mandatul lui Băsescu ne dă sistematic de lucru la acest capitol.

Evenimentele din aceste zile ne fac să înţelegem de ce în timpul mandatului de ministru al justiţiei pe care Monica Macovei l-a avut, legislaţia a fost modificată, astfel încât denigrarea României în străinătate nu mai este considerată infracţiune penală. Reţeaua pe care Macovei şi-a format-o acţionează acum din greu în acest sens, fără teama că ar putea primi o pedeapsă în ţară. La fel de grav mi se pare că Institutul Cultural Român, din bani publici, cumpără agenţi de influenţă în presa internaţională, nu pentru promovarea României, aşa cum prevede statutul ICR, ci pentru denigrarea statului, în funcţie de interesele politice ale celor care i-au tot plătit până acum.

În calitate de parlamentar aflat la putere, mă aflu săptămâna viitoare în faţa unei decizii importante în primul rând pentru conştiinţa mea. Votez condiţiile Europei pentru demiterea unui preşedinte care a făcut rău poporului meu, impuse în baza unor dezinformări, a denigrărilor coordonate pe bani grei, sau ascult vocea străzii de la Ploieşti sau de oriunde din România ?

Aş fi extrem de interesat să aflu de la reprezentanţii structurilor europene, de ce nu s-au scandalizat atunci când Roberta Anastase a furat voturile la Legea pensiilor, de ce nu au luat atitudine în faţa abuzurilor fără sfârşit pe care preşedintele suspendat le-a făcut, iar românii le-au suportat ! Personal, respect instituţia Curţii Constituţionale, dar nu este obligatoriu să îi respect pe unii dintre membrii ei, care nu au calitatea morală să ne impună ce fel de preşedinte să avem.

Cine poate face dreptate ? Numai poporul român !
Acesta este motivul pentru care mi se pare normal ca Traian Băsescu să plece din funcţie atunci când va primi, în favoarea demiterii, chiar şi un vot în plus faţă de numărul celor care l-au ales pentru al doilea mandat. Este cea mai importantă decizie pe care trebuie să o impunem !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Împăratul e gol, iar noi am început să ne luăm revanşa !

De ce mai ţinem un preşedinte în serviciul public, dacă tot ceea ce ştie să facă este să împrăştie răutate în jur ? De ce trebuie să-l luăm în consideraţie ca fiind preşedinte, cu respect şi asumare pentru funcţia pe care o deţine, dacă prin tot ceea ce spune şi face, ne mai provoacă un necaz în plus, mai declanşează un scandal sau o criză ? De ce să îi mai acceptăm crizele de nervi, înjurăturile de maidan, (sau de navă), ce mai avem de câştigat din asta ? Ştim cu toţii că pierdem constant !

Întâlnirea pe care liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au avut-o ieri cu Traian Băsescu s-a transformat, pe terenul preşedintelui, în revanşa confruntării electorale pe care Mircea Geoană a pierdut-o, în urmă cu un an şi jumătate. Ne luăm revanşa în faţa înşelătoriei de-atunci şi, dacă este să vedem partea bună a lucrurilor, ne luăm revanşa repede, categoric, lănsând adversarul fără replică. Acesta este semnalul pe care îl primim acum din stradă, aşa cum şi atunci ne-a izbit dezamăgirea oamenilor, trebuie să o recunoaştem !

Acum avem şi preşedinte, avem şi prim-ministru, recunoscuţi prin propria lor atitudine! Cea mai bună dovadă este că după prestaţia de ieri a celor doi lideri USL, instituţiile obediente au început să lucreze – Ponta chemat la ANAF, urmează probabil Antonescu. Mecanismele puterii lui Băsescu lucrează la ordin, prompt, chiar de-a doua zi, pentru discreditarea celor care îl supără pe preşedinte .

Experienţa ultimilor 6 ani ne-a învăţat ce face Traian Băsescu atunci când se simte descoperit, când îşi dă seama că îi este ameninţată poziţia şi nu mai are credibilitate, nici măcar printre ai lui. Înjură, ameninţă, devine ironic, zeflemitor, aşa cum se întâmplă într-o cârciumă de port, la un joc de poker. Încearcă să îşi desfiinţeze adversarul cu invective sau şantaj, şi nu cu idei, pentru ca poporul să nu vadă că în realitate el este liderul cel gol, care nu are în spate decât o echipă de imagine cu ajutorul căreia îşi întreţine iluzia de preşedinte.

Dacă liderii opoziţiei sunt imaturi în politică, cine sunt maturii – Roberta Anastase sau Elena Udrea?

Traian Băsescu nu are cum să fie reformator, pentru că nu se bazează pe nimic. Nu are specialişti dispuşi să lucreze pentru el, nu ştie să îi aprecieze decât pe cei care îşi adaptează gândirea la ceea ce le cere. L-am văzut aseară pe Traian Băsescu îmbrăcat în “hainele cele noi ale împăratului”, croindu-şi astfel iluzia de a fi reformator. Degeaba, pentru că nu i-a recunoscut-o nimeni!

Iar atunci când intri pe o asemenea pantă descendentă, căderea este ireversibilă !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr