Războiul justiției cu România. Interese, blocaje și miza pentru prezidențiale

țară întreagă așteaptă revocarea lui Kovesi, la fel cum în urmă cu trei ani, cu toții așteptam ca Traian Băsescu să plece din funcție. Experiența acestei perioade ne-a demonstrat că nu este suficient ca doar personajul din vârful piramidei să fie înlocuit, ci tot sistemul pe care acesta l-a creat, l-a dezvoltat și ulterior l-a folosit în interes personal, pentru capital de putere, precum și legile ce îi permit să existe.

În această logică confirmată de fapte, concluzia este că doar schimbarea procurorului șef DNA nu va anula abuzurile din sistem și obiceiurile de “poliție politică” ce s-au consolidat de-a lungul timpului.

Dezbaterea legilor justiției, despre care iată, acum putem spune că se află în plină desfășurare la Comisia specială parlamentară, precum și adoptarea lor în regim de urgență, reprezintă fundalul obligatoriu pentru orice fel de decizie de înlocuire a responsabililor din sistemul de justiție și sistemul judiciar.

Am urmărit cu uimire săptămâna trecută cum rezistența în fața acestor modificări, cerute într-o majoritate covârșitoare de români, a generat reacții ce ignoră practic principiile separării puterilor în stat. CSM, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns chiar în situația de a formula critici cu privire la trimiterea proiectului legilor justiției la Parlament.

A fost nevoie ca Ministerul Justiției să explice într-un comunicat de presă că CSM nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primară, Ministerul Public, procurorii, nu legiferează, ci apără ordinea de drept, adică ordinea creată prin lege, și nici judecătorii nu au dreptul să legifereze, ci se supun legii și înfăptuiesc justiția, în baza și în numele legii”.

Pierderea reperelor despre ce trebuie și mai ales ce nu trebuie să facă instituțiile care înfăptuiesc justiția a devenit evidentă. Înțelegem astfel cum s-a creat fondul favorabil abuzurilor, dar mai ales cine este beneficiarul acestei stări de fapt.

Președintele Iohannis, cel care a preluat integral și fără modificări sistemul lui Băsescu, devine primul interesat ca nimic să nu se schimbe și întreg sistemul de justiție să funcționeze relativ, pentru a putea fi mai ușor de folosit și controlat. Din acest motiv, președintele nu se va implica deloc în schimbările cerute de români, așa cum ar fi putut să o facă până acum, scurtând astfel criza din sistem. Din contră, înclin să cred că va pune bețe în roate, pentru că reușita reformei justiției din România va reprezenta marea miză a alegerilor prezidențiale care vor urma.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele rupt de țară

Recent aterizat la București, președintele României pare total rupt de realitatea dură a justiției din propria lui țară. Ca cetățean român, îmi pare rău să spun, văd un președinte care vine parcă dintr-o altă lume și percepe faptele altfel decât noi toți, în plin scandal legat de procurori și CSM, cu abuzuri și dovezi privind instrumentarea flagrantă de dosare, ce duc spre o practică tot mai bine conturată de poliție politică. Din acest punct de vedere, atacurile politice pe care președintele le face, bazându-se doar pe acuzațiile procurorilor, nu mai reprezintă o noutate.

Klaus Iohannis a rămas încremenit în timp, își recunoaște un singur adversar – PSD și, în ciuda dezvăluirilor fără precedent din ultimele luni, transmite fix aceleași mesaje de campanie electorală, depășite ca actualitate și lipsite de un echilibru prezidențial necesar. Altfel spus, în viziunea președintelui, un politician trebuie să-și asume vina pe care i-o atribuie procurorul și să părăsească funcția publică, chiar dacă abuzul procurorului este recunoscut, asumat și demonstrat.

Klaus Iohannis își găsește însă o compatibilitate mai mult decât evidentă cu Laura Codruța Kovesi: niciunul nu este capabil să își recunoască greșelile și să se replieze din mers. Amândoi sunt consecveți doar cu ideile lor, oricât de flagrant ar fi acestea contrazise de dovezile prezentate în spațiul public.

În această cheie, refuzul lui Klaus Iohannis de a comenta dezinformarea la care a fost supus cu privire la Daniel Dragomir confirmă faptul că, și la acest capitol, deranjul este foarte mare. Poate chiar cel mai mare! În condițiile în care un președinte ar trebui să susțină orice cetățean în a se adresa instituțiilor statului, cu mărturii și dovezi, pentru aflarea adevărului, în mod paradoxal, Iohannis minimalizează această practică.

Este foarte curios și aproape inexplicabil cum, pe măsură ce cresc orele de audieri și listele de martori pe care Dragomir le prezintă la comisia SRI, președintele României este singurul înalt demnitar care face tot mai multe eforturi să decredibilizeze acest demers. Când vom înțelege de ce, acela va fi momentul care va marca sfârșitul „statului paralel” în România!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre cât de independentă este în realitate justiția din România și ce se ascunde în spatele unor anchete DNA

Înregistrarea de mai sus nu este un caz izolat, ci dimpotrivă, continuarea și confirmarea unei stări de fapt la care m-am referit de mai multe ori, cu probe, pe parcursul acestui an.

La data de 18 septembrie 2016, am publicat pe blog textul  “Cine este procurorul din spatele dosarului Ponta – Blair (II)” înregistrare audio în cadrul căreia procurorul Mircea Negulescu de la DNA Ploiești recunoaștea el însuși metodele folosite în instrumentarea anchetelor penale. Am explicat atunci că demersul de a prezenta public înregistrarea respectivă l-am considerat ca fiind o datorie pe care o am ca senator și cetățean. Înainte de a lansa public toate aceste informații, am sesizat online Inspecția Judiciară din cadrul CSM, Parchetul General, dar și structura centrală a DNA, pentru a aduce la cunoștința acestor instituții problemele ce mi-au fost semnalate în activitatea DNA Ploiești, numai prin prisma prestației procurorului Mircea Negulescu, la care m-am referit în mod clar, fără să nominalizez un alt procuror.

La data de 23 septembrie 2016, Inspecția Judiciară din cadrul CSM mi-a adus la cunoștință că sesizarea mea se clasează, întrucât nu a fost semnată olograf (?!)  deși a fost trimisă online, dar că “în legătură cu aspectele semnalate în cuprinsul memoriului, instituția s-a sesizat din oficiu”.

La data de 15 noiembrie 2016, am aflat dintr-un comunicat de presă al CSM că prin demersurile mele de a sesiza, cu probe necontestate de nimeni, metodele de lucru ale unui singur procuror DNA “am adus atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției”.

La data de 17 noiembrie 2016, am publicat pe blog contestația mea față de ancheta CSM-  “De ce contest Raportul CSM privind apărarea independenței sistemului judiciar, considerând că acțiunile civice pe care mi le-am asumat de a sesiza astfel de practici folosite în anchetele DNA nu se pot finaliza cu eticheta pe care o instituție a statului român mi-o atribuie într-un raport oficial, aceea că aș fi afectat în vreun fel independența justiției.

Iată că astăzi, după o lună de la publicarea acestui raport al CSM, noua înregistrare prezentată public și care vizează același procuror nu face decât să confirme semnalele de alarmă cu privire la metodele folosite în investigarea dosarelor DNA, precum și un anumit gen de protecție din partea structurilor statului față de anumiți procurori și anumite dosare.

Ca urmare, în virtutea dreptului la liberă exprimare pe care consider că îl am ca cetățean, voi reveni la CSM cu o nouă sesizare, solicitând ca faptele prezentate să fie reanalizate și în contextul noilor informații apărute în spațiul public.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

La Ploieşti, sportul face legende!

Cât de important este sportul pentru senatorul Daniel Savu, candidat independent la Primăria Ploiești?

În adolescenţă am făcut handbal de performanţă și l-am avut ca prim antrenor pe regretatul Nae Danieleanu, știu ce înseamnă să fii tânăr sportiv, ce disciplină și mobilizare presupune asta și cât de mult contează în viaţă să înţelegi spiritul de echipă și competiţia corectă. Acum, mișcarea pe care o fac înseamnă mers pe jos și, câteodată, tenis cu piciorul. La un moment dat, jucam aproape săptămânal, cu Eparu, cu Emil Calotă și alţi prieteni și mă voi mobiliza să reluăm aceste obiceiuri după alegerile locale.

Aveţi un sport mai apropiat de suflet?

Nu sunt cuvinte mari, dar să știţi că, la Ploiești, sportul face legende. Eu sunt petrolist din tată-n fiu, am crescut pe la peluzele de pe “Ilie Oană”, am văzut meciuri la gard, am strigat și am plâns, n-am cum să nu tresar la orice face Petrolul, indiferent dacă sunt senator, primar, dacă am fost director, consilier local sau ce-am mai fost… Funcţia n-are nicio legătură cu dragostea de Petrolul și, chiar dacă acum am auzit că îmi fac campanie electorală vorbind despre echipa mea de suflet, n-am cum să-mi uit copilăria și adolescenţa pe care le-am petrecut pe “Ilie Oană”. Să știţi că am stat și la lojă, dar nimic nu se compară cu vibraţia tribunelor, așa că, de multe ori prefer să-mi pun o șapcă în cap, un fular la gât, să-i iau cu mine pe cei doi băieţi ai mei și să merg în tribune. Mă mai recunoaște cineva, mă întreabă ce naiba caut la galerie, eu le spun că acolo e locul meu și gata, strigăm în continuare pentru Petrolul.

Vreau să mă refer și la performanţele pe care Ploieștiul le-a obţinut în baschet, la atmosfera de competiţie în care începuse să fie angrenat tot orașul. Echipa Asesoft a deschis alte perspective, a adus ploieștenii în sală și ne-a făcut pe toţi să intrăm în febra meciurilor internaţionale. Acum, cred că este de datoria noastră să revenim la performanţele obţinute atunci și chiar să ducem tradiţia mai departe, să oferim publicului din Ploiești momente de satisfacţie, să vină familiile cu copii la sală, acesta este spiritul de comunitate pe care vreau să-l trezesc din nou la viaţă.

Despre sporturile pe care le urmăresc, ce să vă spun, sunt o grămadă, fotbal, normal, handbal, baschet, tenis și în general tot ce ţine de România și de sportivii români. Cred că reprezentarea prin sport a ţării, a orașului, a comunităţii este un act de patriotism și, dacă va depinde de mine să fac imposibilul pentru un nivel cât mai bun al sportivilor români, ploieșteni sau prahoveni, am să-l fac !

Aţi făcut referire la echipa de fotbal Petrolul Ploiești, care are destul de multe probleme în prezent. Cum vedeţi ieșirea din impas?

Am anunţat deja planul meu pentru Petrolul Ploiești. Nu este o promisiune electorală, pentru că vreau să mă detașez cât mai mult de acest mod de a face campanie, prin promisiuni. Pot să vă spun că soarta simbolului numit “Petrolul Ploiești” este pentru mine o preocupare, atât ca ploieștean și candidat independent la Primăria Ploiești, cât și ca viitor primar, dacă voi obţine votul ploieștenilor. Oricine ar fi primar va trebui să propună, să găsească soluţii, astfel încât să redea echipa orașului și celor care o iubesc.

Pentru asta, primul pas pe care trebuie să îl facem va fi să spunem oamenilor adevărul. Tot ce s-a întâmplat în acești ani, toate documentele, contractele care au vizat bani sau decizii publice, totul trebuie transparentizat, făcut public, astfel încât să nu mai existe loc de interpretări. În opinia mea, politica n-are ce căuta în sport și nici în fotbal. Pasul următor este, la fel, să informăm publicul, suporterii, despre procesele aflate în prezent pe rolul instanţelor de judecată și care ar putea influenţa soarta echipei. Spre exemplu, pe 25 mai, la Tribunalul Prahova vor fi discutate cereri de faliment ale SC FC Petrolul Ploiești SA, pentru recuperarea datoriilor acumulate în ultimii ani. În funcţie de decizia instanţei și dacă falimentul va fi declarat, marca Petrolul va putea reveni la municipalitate. Aceasta ar fi o decizie foarte importantă, pentru că de aici poate începe un nou drum pentru Petrolul Ploiești.

Dacă voi deveni primar, după clarificarea situaţiei juridice în instanţă, pentru că până atunci nu este legală o intervenţie din partea municipalităţii, voi propune un parteneriat public-privat între Primărie, marii investitori din Ploiești și suporteri, cu un management corporatist și un Consiliu de Administraţie alcătuit din oameni integri. Astfel, Petrolul Ploiești va putea să renască! Sunt mulţi investitori în Ploiești, companii mari, care vor să se implice în acest proiect, fără să fie necesar să folosim bani publici. Am primit foarte multe întrebări în legătură cu acest aspect, dacă n-avem altceva de făcut cu banii Ploieștiului decât să îi folosim pentru fotbal. Le spun încă o dată tuturor, nu se va cheltui niciun leu din bugetul public pentru investiţiile la echipă, ci numai bani privaţi. Primăria va trebui să fie în acest parteneriat o garanţie pentru echilibru, transparenţă și bune practici, astfel încât interesul public al orașului să devină cu adevărat cel mai important.

CSM Ploiești – instituţie aflată în subordinea Consiliului Local Ploiești – administrează mai multe baze sportive (Bazin Vega, Stadionul Petrolul, Sala Doroftei, Sala Olimpia, Hipodrom). Ce părere aveţi despre administrarea bazelor și ce propuneri aveţi pentru a îmbunătăţi această activitate ?

Dacă este să mă raportez la informaţiile prezentate public până acum cu privire la administrarea acestor baze sportive, lucrurile nu stau tocmai bine. Din punctul meu de vedere, bazele sportive trebuie să ofere condiţiile decente cerute și așteptate de sportivi, antrenori și public. Nu întotdeauna se întâmplă așa, chiar am primit sesizări din partea mai multor ploieșteni implicaţi în fenomenul sportiv, că au probleme în privinţa spaţiilor unde își desfășoară pregătirea. Ce voi face eu dacă voi fi ales primar: la fel ca toate structurile Primăriei, și întreaga structură a CSM va fi supusă unui raport de audit pentru a avea un reper foarte exact, tehnic și nu subiectiv, în ceea ce privește situaţia la preluarea mandatului. Ulterior, în urma analizelor, vom depista care sunt “găurile negre” din punct de vedere financiar, priorităţile pentru investiţii, dar mai ales ce spun antrenorii și sportivii care se antrenează în spaţiile respective. Nu știu dacă s-a mai întâmplat acest lucru până acum, dar intenţionez să organizez o formulă de consultare publică a celor care desfășoară activităţi sportive de performanţă în bazele administrate de Primărie, pentru a avea o imagine cât mai corectă a percepţiei actuale și a schimbărilor pe care trebuie să le facem. Cred că este necesar să participe și ei la această reorganizare a activităţii (dacă se va dovedi necesară), implicit la prioritizarea investiţiilor municipalităţii, pentru că nu văd cum s-ar putea eficientiza activitatea sportivă fără să îi întrebăm în primul rând pe cei care o practică.

Ce părere aveţi despre rezultatele conducerii actuale? Dacă veţi ajunge primar, v-aţi gândit la schimbări în cadrul CSM?

Eu nu am opinii prestabilite înainte de preluarea mandatului. Nu am o listă cu cei pe care îi voi schimba din funcţie, după cum nu am pe nimeni care să aștepte să le ia locul. Toate deciziile de acest fel, dar toate, se vor lua în funcţie de rezultatele rapoartelor de audit la care m-am referit, precum și după consultarea celor care lucrează efectiv în structurile respective. Pot să vă prezint însă niște condiţii pe care fiecare manager va trebui să le îndeplinească: să câștige nominalizarea pe post prin concurs, să își dovedească specializarea în domeniul respectiv, să își prezinte public, în Consiliul Local, planul de management, să nu fie impus politic, să nu fi generat sau tolerat abateri de la cadru legal, sub orice formă, în activitatea publică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre administrarea Ploieștiului, primele măsuri

Mai mulți ploieșteni, unii dintre ei chiar salariați ai societăților din subordinea Consiliului Local, care se confruntă în prezent cu întârzieri la plata salariilor, mi-au cerut să explic ce voi face concret în privința structurilor din administrația locală, a căror conducere, în mod determinant politică, își dovedește ineficiența.

Voi începe prin a spune adevărul, raportat la realitatea existentă, fără niciun fel de cosmetizare electorală :

2016 va fi un an de curățenie internă și reorganizare pentru Primăria Ploiești, la fel și pentru toate structurile din subordinea Consiliului Local, va fi un an dedicat selecției de specialiști și introducerii de noi reguli în funcționarea instituției.

Așa cum este normal și corect, prima măsură care trebuie pusă în practică se referă la realizarea unui audit, atât pentru Primăria în sine, cât și pentru toate structurile aflate în subordinea Consiliului Local, cu prezentarea publică a rezultatelor. În felul acesta vom afla “găurile negre”, dacă sunt bani de recuperat, de unde trebuie recuperați, vom avea claritate în ceea ce privește situația financiară, dar și juridică a municipalității.

În funcție de rezultatele rapoartelor de audit, vom putea propune noului Consiliu Local acele schimbări de natură organizatorică ce se impun. Acestea nu vor fi generate prin decizii subiective, de genul a venit un primar nou și își pune oamenii lui, așa cum se întâmplă de fiecare dată la preluarea unui nou mandat, ci se vor baza pe rezultatele rapoartelor de control.

Unul dintre punctele de reper ale mandatului meu ca primar independent, dacă voi primi votul ploieștenilor, este acela că orice persoană care va ocupa o poziție de management public, indiferent de natura acesteia, va trebui să se prezinte și să își prezinte prioritățile în plenul Consiliului Local, deci public, pentru a oferi astfel garanții și credibilitate profesională.

Un alt adevăr este acela că situația financiară a Primăriei la 30 iunie 2016 rămâne incertă, în primul rând din cauza faptului că nu se știe cu exactitate dacă toate proiectele pe fonduri europene vor fi încheiate la timp, dacă vor exista sau nu penalizări financiare. Înțeleg că actuala conducere a Primăriei se bazează pe un împrumut, despre care am aflat ieri că a fost contestat, rămâne de văzut dacă va deveni operațional și ce se va face cu acești bani. Din aceste motive, cine se laudă că în primul an de mandat (până la finalul lui 2016) va putea să deschidă noi investiții de amploare, cu părere de rău, dar nu spune adevărul.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Numai consultările pot rezolva blocajul de la DNA şi Parchetul General

Apreciez ca un gest corect, de maximă responsabilitate, determinarea cu care premierul Victor Ponta, în calitate de ministru interimar al justiţiei, şi-a asumat obligaţia de a numi şefii de la DNA şi Parchetul General. Asta în condiţiile în care s-ar fi putut desemna foarte uşor un alt ministru interimar, poate chiar din rândul liberalilor, stabiliţi ca “titulari” ai acestui minister, prin algoritmul politic din cadrul USL. S-au tot făcut speculaţii pe tema propunerilor ce urmează să fie făcute de Victor Ponta privind şefii celor două structuri şi de aceea încerc să nu intru într-un malaxor al comentariilor care încep cu “dacă”, pentru că mi se pare firesc să mă pronunţ asupra numirilor atunci când acestea se vor face.

Până atunci însă, consider că este absolut obligatoriu să existe o „consultare în prealabil” între instituțiile implicate: Ministerul Justiției, CSM și Președinție, pentru a pune astfel capăt blocajului instituțional în care se află atât DNA, cât și Parchetul General.

Trebuie să ştiţi că procedura numirii Procurorului General și a șefului DNA implică aceste trei instituții ale statului român: Ministerul de Justiție, CSM și Președinția. În derularea procedurii, principalul element de care trebuie să ţinem cont, din păcate, este că ultimul cuvânt îi aparține lui Traian Băsescu. Acesta poate respinge orice propunere și poate invoca orice motiv. În aceste condiţii, este necesar să găsim o soluție pentru a evita blocajul instituțional în care se află DNA și Parchetul General, printr-o consultare între cele trei instituții implicate în procedura de numire, în limitele impuse de separația puterilor în stat.

Indiferent dacă propunerile pe care Victor Ponta le va face vor fi contestate sau nu, cred că se simte foarte clar din reacţiile opiniei publice, încă de pe acum, nevoia de a explica public în ce context au fost luate deciziile, dacă au existat presiuni şi cine le-a făcut, care este orizontul de aşteptare şi pentru ce perioadă. Anul trecut am învăţat că românii sunt în stare să-şi asume multe lucruri, să accepte multe decizii, să înţeleagă multe situaţii nou create sau moştenite, unele chiar nedrepte, totul este ca liderii să le explice de ce.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

An nou, datorii noi, acelaşi preşedinte

Multă treabă a avut preşedintele în acest început de an…De pe pârtie, a aterizat direct la CSM, de aici la Guvern şi, în final, la BNR. Miza turneului prezidenţial ne priveşte pe toţi, pentru că preşedintele care îşi tot ocoleşte poporul de teama huiduielilor s-a gândit să stabilească, chiar din prima săptămână, cum vom trăi în acest an. La CSM a aflat că nu el, ci legea este cea care dictează, la Guvern însă i-a aliniat pe miniştri şi pe Boc să le spună ce au de făcut, iar după întâlnirea de la BNR, putem să ne imaginăm că în 2011 n-avem cum să trăim mai bine, pentru că ne aşteaptă un nou împrumut de la FMI.

În faţa acestei situaţii, despre care trebuie să recunoaştem că nu prea ne dă speranţe pentru 2011, singura soluţie este să ne creem anticorpi. Ori eu cred că acest lucru nu este privit cu ochi buni, iar posibilitatea existenţei unei poliţii politice care funcţionează mascat capătă tot mai multă consistenţă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr