Cum se desfășoară bătălia cu Statul paralel și ce consecințe are

O aprigă bătălie se află în plină desfășurare în acest final de an în România, între puterea construită în ultimii 12 ani și exercitată de Statul paralel, și cea legitimă, rezultată în urma alegerilor din 2016.

Ca să înțelegem foarte clar la ce nivel a ajuns situația, este suficient să integrăm chemarea de astăzi la DNA a lui Liviu Dragnea, liderul principalului partid de guvernare, într-un context politic mai larg și să stabilim care dintre acțiunile politice desfășurate în Parlament deranjează mai mult Sistemul și îl determină să reacționeze :

  • Comisia de anchetă pentru alegerile prezidențiale din 2009  
  • Comisia de control a activității SRI
  • Comisia specială parlamentară pentru legile justiției.

Aruncate în derizoriu la început printr-o propagandă agresivă, criticate și ironizate, cele trei comisii parlamentare au dovedit practic că răspund voinței românilor de aflare a adevărului cu privire la modul în care a fost condusă țara în ultimii 10-12 ani, dar și de schimbare a sistemului din justiție, prin impunerea răspunderii pentru cei care decid în acest domeniu.

Dezvăluirile fără precedent din comisia pentru alegerile prezidențiale din 2009, la fel și cele din Comisia SRI, au scos la iveală, prin audieri și declarații, mecanismele de funcționare ale Statului parlalel.

În urma sesizărilor de la Comisia pentru alegerile din 2009, Curtea Constituțională a stabilit că procurorul șef DNA este obligat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare de anchetă, dar și că activitatea unei comisii de acest fel se poate derula în paralel cu o anchetă penalăDin audierile Comisiei SRI am aflat lista liderilor politici care deranjează și vor fi chemați la audieri, iar realitatea din aceste zile demonstrează că toate aceste dezvăluiri sunt reale și se confirmă.

Este greu de spus care dintre demersuri a deranjat mai mult sau dacă nu, toate împreună.  Este cert însă că aflarea adevărului de la comisiile parlamentare, și nu din anchetele instituțiilor abilitate ale statului, a fost posibilă numai pentru că a existat voința politică necesară a majorității PSD-ALDE, astfel încât comisiile să existe, audierile să se desfășoare, legislația să se schimbe, iar cei care au lucruri de spus, să le poată prezenta.

Consecințele sunt foarte clare.

Cine este astăzi chemat la DNA ? Liderul PSD și președintele Camerei Deputaților, unul dintre liderii politici prin a cărui decizie aceste comisii parlamentare există și funcționează, iar faptele sunt cunoscute.

Cine urmează ? Ceilalți lideri ai principalului partid de guvernământ, care au un cuvânt de spus în privița legilor justiției și a deciziilor politice pentru funcționarea în continuare a comisiilor parlamentare.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum vrea Johannis să conducă țara prin crize politice

Ne aflăm la finalul celei de-a treia crize politice majore din acest an, inițiată și susținută de președintele Klaus Iohannis, care încearcă să schimbe rezultatul alegerilor parlamentare din 2016, prin distrugerea cu orice mijloace a coaliției de guvernare PSD-ALDE. Analizând retroactiv, constatăm că în toate cele trei tentative de schimbare sau subordonare a Guvernului, președintele a beneficiat de sprijinul esențial al DNA. Direct sau indirect, structura coordonată de Codruța Kovesi a stat la baza declanșării tuturor crizelor, prin anchetarea miniștrilor care au deranjat cu demersuri la nivel guvernamental sau politic. Strategia președintelui a devenit însă tot mai evidentă și perimată, în condițiile în care n-ai cum să conduci o țară și nici să mai câștigi un mandat, doar prin anihilarea adversarilor cu procurorii DNA.

În aceste condiții, există trei semnale esențiale ce au ca obiectiv încetarea practicilor de “poliție politică” care au influențat de multe ori decisiv, atât rezultatul alegerilor, cât și guvernările în România.

1.Anunțul oficial privind discutarea în Coaliție, săptămâna viitoare, a pachetului de legi ale justiției, promovarea lor în Parlament și adoptarea până la finalul acestui an.

2.Anunțul lui Liviu Dragnea că nu va mai merge la Palatul Cotroceni, decât după alegerile prezidențiale, în condițiile în care au devenit evidente jocurile și implicarea politică a președintelui.

3.Principiul respectării prezumției de nevinovăție își recapată valoarea dată de Constituție, indiferent de persoana vizată sau funcția pe care aceasta o ocupă. Partidele nu se mai tem de DNA, care își pierde credibilitatea, tocmai din cauza execuțiilor la ordin politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce face președintele cu criza din justiție …

Pentru moment, o urmărește de la distanță, însă din cauza scandalurilor nesfârșite între reprezentanții procurorilor și restul lumii, nu își va mai putea permite mult timp acest lux.

Când 90% dintre români susțin necesitatea reformării sistemului de justiție, cu legi ale justiției puse pe masă într-o dezbatere publică ce capătă amploare națională, când asociațiile profesionale colaborează constructiv la toate aceste demersuri, președintele Klaus Iohannis nu poate decât să accepte curentul de schimbare. Chiar dacă va fi obligat să adopte o poziție contrară celei deja exprimată de procurorul șef DNA, care vrea ca totul să funcționeze la fel ca până acum, președintele se va vedea nevoit într-un final să respecte opinia majorității. Ar fi bine să putem spune că din rațiuni ce țin de normalitate, justiție echilibrată și eliminarea conceptului de “poliție politică”, dar tot argumentele electorale sunt mai evidente.

Orice președinte care mai vrea un mandat nu se poate opune ideilor și convingerilor exprimate de majoritatea covârșitoare a cetățenilor, ce nu mai au încredere în justiție și cer ferm ca legile să fie schimbate.

Problema este cum va proceda Klaus Iohannis, de ce de data asta urmărește de pe margine criza din sistemul de justiție românesc, în condițiile în care ar putea să o închidă repede, la fel cum a procedat și cu alte sisteme de forță ?
De ce președintele nu își asumă o decizie rapidă și clară?
De ce acum vrea să rezolve criza „Kovesi” cu mâna altora, pe motiv că nu se poate implica în treburile justiției, deși cu alte ocazii și-a impus fără probleme voința?

N-am nicio îndoială că, până la urmă, cu tot scandalul de la CSM pentru protejarea procurorului șef DNA, schimbarea se va produce. Va conta însă foarte mult cine își va asuma responsabilitatea de a face asta, demonstrând voință, implicare și mai ales că nu este vulnerabil în fața metodelor cu care DNA deja ne-a obișnuit.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Binomul o ia pe drumuri separate

Binomul, în formula pe care o știm, cu toate abuzurile care au ieșit la iveală de-a lungul timpului, a luat-o pe drumuri diferite, iar acest lucru este din ce în ce mai evident. Și pentru a putea face corect diferența, trebuie să înțelegem faptele, așa cum sunt.

În orice serviciu secret, 10 generali trecuți simultan în rezervă nu poate fi doar o operațiune de oportunitate pentru o pensie mai bună, ci o curățenie internă de o amploare fără precedent. Dacă vreunul dintre ei ar fi fost indispensabil și reprezentativ, cu siguranță ar fi rămas. Managementul însă, permite ca cei 10 să fie înlocuiți la comandă, fără niciun impediment.

În schimb la DNA, în toată istoria instituției, nu există 10 procurori revocați simultan, deși cred că nu motivele sunt cele care ar fi lipsit. Trecuți la pensie poate că putem găsi în țară, dar înlocuirea unei garnituri la nivele de conducere nu s-a realizat niciodată.

Efectele acestei stări de fapt se fac simțite în instanțe, iar consecințele ajung la fiecare dintre noi.

Judecătorii nu mai simt presiunea a ceea ce s-a numit “câmpul tactic”, nu există o mărturie că fenomenul ar fi continuat cel puțin în ultimele șase luni, sentințele se dau fără influențe, iar achitările în dosare cu rechizitorii DNA curg pe bandă rulantă.

Situația a fost caracterizată ca fiind o notă bună pentru SRI și una proastă pentru DNA. Eu cred că este o realitate pe care trebuie să o recunoaștem ca atare atunci când ea există, să așteptăm să se multiplice în cât mai multe instituții și să ne întrebăm (retoric poate) cine împiedică DNA să se reformeze, mai ales când este evident că are atâta nevoie.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre criza de credibilitate a DNA și cauzele ei

Criza de credibilitate fără precedent, prin care este receptată și evaluată activitatea DNA, reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Este nepermis pentru un stat care și-a stabilit ca prioritate combaterea corupției, să desfășoare proceduri în acest sens sau să instrumenteze dosare prin intermediul unor instituții (DNA și Parchetul General), suspectate la rândul lor de corupție în interior, partizanat, abuzuri, jocuri politice și poliție politică. Situația este cu atât mai gravă cu cât percepția astfel conturată nu este sub nicio formă corectată și nimeni nu este preocupat să demonstreze că lucrurile ar sta altfel în realitate.

Nu mai este vorba de simpatie, antipatie, teamă, revoltă sau ignoranță față de  activitatea de management a procurorului șef DNA și a procurorului general al României. Evaluarea anunțată de ministrul Justiției la acest capitol devine, în opinia mea, doar o procedură birocratică, ce nu mai are cum să aducă elemente de noutate. Tot ce era de văzut s-a văzut la ore de maximă audiență, iar situația trenează deja de peste o jumătate de an.

Orice dosar ar fi deschis, orice audiere ar fi făcută, indiferent de acuzațiile formulate,  există suspiciunea că miza reală este un lider politic, local sau național, care a deranjat cumva și acum își primește “răsplata” sau un om de afaceri care nu a cotizat unde și cum trebuie.

Ori realitatea nu este asta, există în continuare fapte de corupție și procurori care vor și își fac treaba corect.  Faptul că buna lor credință și profesionalismul nu mai sunt recunoscute și receptate ca atare reprezintă o problemă a României, care trebuie rezolvată urgent, prin demisia sau demiterea celor responsabili. Indiferent de structurile ajunse în crize la un asemenea nivel, primii care pleacă sunt șefii, de cele mai multe ori din decență. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu ei, ci noi suntem statul !

Au început audierile la comisia parlamentară pentru alegerile prezidențiale din 2009, în ciuda tuturor speculațiilor, ironiilor și îndoielilor exprimate în spațiul public legate de faptul că această investigație se va realiza. Este, în opinia mea, un succes al Parlamentului României, prin simplul fapt că această comisie funcționează și își exercită autoritatea, cu atât mai mult cu cât au existat presiuni, abuzuri, chiar și gesturi politice disperate, le-aș putea numi, pentru blocarea ei. Sunt convins că prin toate efectele pe care le va produce în viața politică din România, acest demers parlamentar va avea un important rol de exemplu și precauție în același timp. Oricine se va gândi să acționeze în regim de stat paralel își va pune problema că anchetarea unei astfel de fapte se poate realiza chiar și după opt ani, cu toate consecințele legale.

În perioada următoare, orice este posibil, atât din punctul de vedere al celor vizați de anchetă și care nu vor să vorbească, cât și pentru intimidarea martorilor ce ar avea informații relevante de transmis. Redeschiderea subiectului fraudării alegerilor din 2009 deranjează foarte mult și va genera tot felul de reacții, controversate dar previzibile, pentru că așa se întâmplă când se face curațenie !

Un exemplu în acest sens este succesiunea de mișcări strategice care vizează Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). Să fie doar o simplă coincidență faptul că fosta șefă a Autorității, Ana Maria Pătru, a fost chemată de urgență la DNA, imediat după ce s-a aflat că a fost convocată la comisia parlamentară, unde în final și-a amânat prezența? Sau descinderile, tot ale DNA, direct la sediul AEP, de unde s-au ridicat documente, chiar în timp ce comisia parlamentară își desfășura prima zi de audieri?

Fac o previziune: vom afla în acest an, inclusiv prin intermediul acestei comisii parlamentare, dar nu numai, cât nu am aflat în ultimii 10-12 ani despre felul în care a fost condusă România și cu complicitatea cui!

Cei care au executat ordine și știu cum au stat lucrurile vor acum să vorbească, chiar dacă asupra lor se fac presiuni ca să tacă ! Sunt tot mai mulți, în timp ce statul paralel devine tot mai vulnerabil, pentru că nimic nu se poate controla la nesfârșit!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza justiției

Sistemul de justiție din România se află în aceste zile în fața celui mai important examen, cel al echilibrului, credibilității și aplicării corecte a legii, indiferent de persoanele vizate. De modul în care îl va trece sau nu, va depinde funcționarea mecanismelor statului pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de-acum înainte, cât a durat ca actuala situație să se consolideze. În mod normal, restructurarea și corecțiile ar fi trebuit să vină din interior. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat natural, pe piață au apărut dovezi, declarații, înregistrări care demonstrează cum așa-zisa luptă anticorupție a generat sau generează în continuare un alt tip de corupție, ce are ca obiectiv controlul ocult al instituțiilor statului și puterii politice.

În acest context, asistăm la derularea secvențială a câte unui episod, ce nu trebuie privit separat, ci inclus într-un mecanism care se definește la modul general prin “cum era/este controlată România prin dictatura fricii și a abuzurilor, dar mai ales când rezolvăm această problemă”.

Am fost întrebat despre motivele tăcerii lui Sebastian Ghiță, ale cărui dezvăluiri s-au confirmat până acum în totalitate, chiar dacă au vizat doar o parte a acestui sistem. Cred că asistăm de fapt la o strategie, prin care cealaltă parte a binomului, spre exemplu, care se mai află încă la butoane, este lăsată să își dovedească măsura valorii. Și în prezent chiar asta se întâmplă. Dacă s-a ajuns ca instituția DNA, ce ar fi trebuit să se ocupe de combaterea corupției și nu de politică, să influențeze de fapt, în mod decisiv, viața politică în România, prin dosare penale respinse ulterior de instanțe, atunci înseamnă că situația cu care ne confruntăm afectează implicit libera opțiune de vot a cetățenilor.

Despre asta va fi vorba începând de săptămâna viitoare, când vom vedea în ce măsură sistemul de justiție din România mai are mecanime de autoreglare și reacție în fața abuzurilor sau dacă nu va fi nevoie de alte și alte probe pentru ca tot adevărul să fie scos la lumină.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Laura Codruța Kovesi, cronica întrebărilor fără răspuns

În mod normal, ar fi fost momentul ca instituțiile statului să primească un respiro și să fie lăsate să lucreze pentru elucidarea subiectelor confuze și extrem de controversate în care este implicată șefa DNA, cea care ar fi trebuit să fie garantul credibilității luptei anticorupție în România. Pur și simplu pare imposibil acest obiectiv, în condițiile în care scandalul cât România de mare este întreținut culmea, chiar de recentele declarații pe care Laura Codruța Kovesi le face pentru presa străină.

”În ultima vreme, asistăm la o tentativă de ridiculizare a luptei anticorupţie, pentru ca ea să pară nesemnificativă” spune Kovesi, victimizând astfel procurorii care își fac treaba corect și transformând scandalul public ce o vizează personal, într-un așa-zis curent de opinie împotriva luptei anticorupție și a DNA.

Nimic mai fals în opinia mea, nu se poate vorbi în România despre o strategie generalizată de protejare a corupților și multe din recentele sentințe pronunțate de instanțe au demonstrat acest lucru.  Numai că, este adevărat, din ce în ce mai multe voci cer respectarea legii, anchete corecte, prompte și echidistante pentru oricine poate ajunge în atenția procurorilor.

În plus, indiferent că este vorba despre acuzațiile de plagiat sau de “cucuveaua mov” ascunsă într-o adresă de email, ar fi fost de dorit ca personajul principal, Laura Codruța Kovesi, să fie prima care să ofere opiniei publice clarificări atât de prompte și fără echivoc, încât oricine este interesat de subiect să fie rapid edificat.

Nu s-a întâmplat deloc așa. De aceea, în spatele tăcerii nejustificate stau mai multe întrebări rămase încă fără răspuns:

  • De ce nu a solicitat sefa DNA din proprie inițiativă reverificarea tezei de doctorat ?
  • De ce Laura Codruța Kovesi nu a dezmințit public faptul că adresa de email cucuveauamov@gmail.com i-ar aparține ?
  • De ce șefa DNA nu explică insuccesele DNA din ultima perioadă și nu ia măsuri ?
  • Cum justifică șefa DNA scurgerile de informații din dosare ? Dar selecția subiectivă a acestora ?
  • De ce în România numărul dosarelor instrumentate de DNA și în care sunt implicați politicieni crește numai, dar numai în preajma campaniilor electorale ?
  • Cum răspunde DNA pentru carierele publice distruse prin dosare invalidate de judecători ? Cine plătește pentru aceste cazuri ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Demonstrația “Blaga” sau cum devine Iohannis președinte-jucător

Este treaba PNL dacă înțelege să se subordoneze total deciziilor și intereselor președintelui Iohannis, executând ordinele acestuia, fără excepție. Pentru că liberalii nu au învățat nimic din telenovela Băsescu-PDL, cu siguranță vor să testeze, prin propria experiență, efectele acestui tip de relație care se va dovedi până la urmă toxică. Cu adevărat interesant este însă gestul lui Vasile Blaga de a se retrage din funcția de copreședinte PNL, la un simplu control judiciar, chiar cu riscul de a-și da peste cap propriul partid în prag de alegeri.

Premeditat sau nu, vom afla în perioada următoare, prin demisia sa Blaga pune o presiune de nesuportat pe toate celelalte partide ai căror lideri au probleme cu legea sau sunt implicați sub orice formă în fapte de corupție. În loc să semneze listele cu candidați sau să intre în campanie, aceștia vor fi nevoiți foarte curând să facă un pas în spate, atât din rațiuni politice, cât și la presiunea opiniei publice. Orice tentativă de a forța menținerea funcției se va lovi de exemplul „Blaga”, care va fi folosit permanent de președintele Iohannis, tranformat peste noapte într-un veritabil jucător electoral.

Dacă astfel de mișcări și decizii spectaculoase s-ar fi petrecut într-un interval de timp rezonabil, înainte de perioada electorală, poate că ne-am fi gândit cum justiția din România își face datoria și curăță clasa politică. Dar în condițiile în care schimbările au loc cu două luni înainte de alegeri, singura concluzie evidentă este că cine nu îl ascultă pe președintele Iohannis ia direct drumul DNA-ului și al justiției, și asta foarte repede. Ca să fie clar !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr