Cum a vrut sistemul să ajungă la Liviu Dragnea

Rodica Miloș, supliment de declarație în dosarul “Liviu Dragnea”, formulată în fața judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție:

“Procurorul îmi flutura o hârtie prin față și mi-a spus că el poate să-mi dea NUP, dar că nu vrea pentru că nu știe cu cine țin eu. Mi-a spus să mă descurc cu Justiția, în sensul că mă va trimite în judecată. A început cu presiunea că rămân pe drumuri, că pierd serviciul, că o sa mor de foame. Cred că a făcut așa pentru că vroia să ajungă la domnul Dragnea. „Știți unde vrem să ajungem”, mi-a spus expres procurorul. Eu pe Dragnea l-am întâlnit profesional în două situații. Consider că este un proces injust. Am ajuns aici fără niciun fel de vină. Mi-am făcut treaba acolo, la locul de muncă”.

Înțelegem din asta că acolo unde avem de-a face cu o comandă pentru o execuție politică, și iată că în cazul de față avem de-a face cu așa ceva, nu mai contează victimele colaterale, soarta sau viețile oamenilor care s-au intersectat la un moment dat cu ținta. Nu contează nici resursele statului alocate pentru o supraveghere de amploare, ce se regăsește acum la dosar pe 32 de DVD-uri, despre care aflăm că unele conțin date ce nu privesc fapta. Important este ca ordinul să fie executat și pentru asta nimic nu e imposibil !

Înțelegem în egală măsură că metodele sunt aceleași, fie că vorbim despre unitatea de elită de la Ploiești sau despre procurori din București, dar și că sistemul nu depinde doar de omul aflat în frunte, ci de fenomenul de presiune prin dictatura fricii, construit în timp. Nu în ultimul rând, devine absolut evident că în prezent președintele Klaus Iohannis este cel care controlează și folosește acest mecanism în interes personal, politic și electoral.

Foarte important pentru adversarii lui Liviu Dragnea, oriunde s-ar afla:

“Nu vă exprimați niciun fel de satisfacție! Fenomenul vă poate atinge la un moment dat pe voi sau pe cei pe care îi susțineți! O țară normală este aceea în care politicienii ajung în postura de a plăti pentru ceea ce fac cu adevărat, nu pentru ceea ce reprezintă sau ar putea reprezenta la un moment dat!”

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Șabloanele lui Kovesi și dezvăluirile lui Ghiță

Devine mult mai interesant de urmărit și, eventual de comentat, efectul dezvăluirilor cu privire la fața ascunsă a sistemului de justiție sau a statului paralel, după cel puțin 24 de ore de la producerea lor. Atunci se vede cel mai bine cum, dacă și cât de eficient fucționează mecanismele statului, blocajul instituțiilor și frica celor în măsură să ia decizii. Este acel moment când se instalează o tăcere vinovată și nervoasă, după ce toate lucrurile care trebuiau spuse s-au spus, iar cei prinși în offside nu mai știu cum să se descurce pentru a ieși basma curată din problemă.

Laura Kovesi a asigurat opinia publică, prin multiple declarații, că nu a avut, nu are și nici nu va avea vreodată cea mai mică legătură în plan privat cu „inculpatul fugar Ghiță Sebastian”. Acesta a dovedit însă, prin doi martori ce nu au niciun fel de legătură între ei, jurnalistul Ion Cristoiu și socrul său, Dumitru Cârstea, cum Kovesi a fost chiar la el acasă, la o aniversare. Cu riscul de a genera un precedent, Kovesi tace, deși sunt tot mai multe vocile convinse că de fapt a mințit.

Ca un făcut și fără nicio coincidență, la scurt timp după ce devine foarte credibil și apreciat în spațiul public, confirmând că Laura Kovesi a fost la petrecere, socrul lui Ghiță se trezește cu contul blocat de DNA.  Așa, pur și simplu, fără înștiințări prealabile. Specialiștii afirmă că demersul este un abuz.

La scurt timp, Dan Andronic scrie cum Ghiță i-a povestit într-o seară la Belgrad că i-a dat lui Kovesi 7000 de euro, nu direct, ci prin Florian Coldea și la solicitarea acestuia, ca să-și cumpere mașină. Ghiță confirmă că relatarea este adevărată, Coldea nu spune deocamdată nimic, în timp ce Kovesi, în loc să prezinte imediat toate dovezile că a avut banii necesari să își cumpere mașină fără contribuția nimănui, se enervează, neagă și amenință că va urma căile legale.

În fața acestei desfășurări de evenimente, este important ce fac instituțiile responsabile ale statului după 24 de ore sau chiar mai mult de la derularea faptelor.

Dacă Laura Kovesi, înalt demnitar și garantul luptei anticorupție, nu a prezentat din proprie inițiativă documentele prin care să dovedească fără dubiu cum și-a luat mașina cu bani personali sau din ce motive a decis blocarea contului pentru un martor incomod, de ce nu i se cer explicații instituționale cu privire la toate aceste informații publice ?

De cât timp are nevoie CSM să se autosesizeze, la fel și Parchetul General ? De ce Agenția Națională de Integritate are o viteză remarcabilă când vine vorba despre verificarea oricărui funcționar de stat cu nepotriviri în declarația de avere, iar la procurorul șef Kovesi stă și se uită blocată ?

Interesul public esențial cu privire la aceste evenimente nu este legat de meciul Ghiță – Kovesi, ci se referă la aceeași teorie a precedentului care ne arată un demnitar mai presus de regulile ce se aplică tuturor celorlalți.

Aici este adevărata problemă, pentru care trebuie să plece simultan cu Kovesi, toți cei care îi acordă acum protecție și tratament preferențial.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Procesul-spectacol cu țintă fixă

La fel cum am vorbit în diverse momente despre dosarele politice care îi vizau pe Victor Ponta, Ludovic Orban, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, chiar și pe Dan Radu Rușanu, este corect să spun că noua țintă a devenit acum Liviu Dragnea.

Nu știu dacă se află sau s-a aflat pe vreo listă neagră” care ar trebui să fie dezvăluită cândva, cert este că în cazul lui Liviu Dragnea, la fel cum s-a întâmplat și cu ceilalți, atmosfera creată în jurul procesului, atât la Înalta Curte, cât și în spațiul public, îl confirmă ca țintă-indicată, cu mult înainte ca judecătorul să se pronunțe asupra vinovăției sau a nevinovăției sale.

Un amănunt foarte interesant din proces a fost analizat de o avocată recunoscută pentru modul drastic, dar corect, în care tratează politicienii ajunși în fața instanțelor.  Liviu Dragnea a fost pus într-o confruntare directă cu o parte din dosar, iar cele două mărturii au fost contradictorii, fără să existe o a treia care să încline balanța. Procedura este extrem de rar întâlnită și a suscitat comentarii, tocmai pentru că nu poate aduce clarificări. De aceea, va fi foarte interesant și semnificativ de urmărit relevanța unor astfel de argumente pentru soluția finală.

Ce vreau să spun cu asta….Că există deja semne de întrebare concrete în privința acestui proces, vom vedea în ce măsură se confirmă sau nu.

Sentința finală nu îl privește doar pe Liviu Dragnea, ci pe noi toți, pentru că vorbește despre menținerea sau, dimpotrivă, dispariția culoarelor din justiție.  Este adevărat că o astfel de concluzie nu se formează doar prin acest dosar, însă o importantă direcție de percepție va exista, cu siguranță ! Trebuie să accentuez că, așa cum s-a întâmplat cu Adrian Năstase sau cu Dan Voiculescu, nu mai pot exista sentințe date ca exemplu, pentru că trebuie destabilizat un partid sau altul ori cineva nu are voie să candideze. Un politician, indiferent de formațiunea politică pe care o reprezintă, nu este vinovat din oficiu doar pentru că are o funcție, o țintă pe spate și nu este întotdeauna simpatic. 

De cel puțin 10 ani, justiția din România este datoare în fața noastră cu mult mai mult decât atât !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum se desfășoară bătălia cu Statul paralel și ce consecințe are

O aprigă bătălie se află în plină desfășurare în acest final de an în România, între puterea construită în ultimii 12 ani și exercitată de Statul paralel, și cea legitimă, rezultată în urma alegerilor din 2016.

Ca să înțelegem foarte clar la ce nivel a ajuns situația, este suficient să integrăm chemarea de astăzi la DNA a lui Liviu Dragnea, liderul principalului partid de guvernare, într-un context politic mai larg și să stabilim care dintre acțiunile politice desfășurate în Parlament deranjează mai mult Sistemul și îl determină să reacționeze :

  • Comisia de anchetă pentru alegerile prezidențiale din 2009  
  • Comisia de control a activității SRI
  • Comisia specială parlamentară pentru legile justiției.

Aruncate în derizoriu la început printr-o propagandă agresivă, criticate și ironizate, cele trei comisii parlamentare au dovedit practic că răspund voinței românilor de aflare a adevărului cu privire la modul în care a fost condusă țara în ultimii 10-12 ani, dar și de schimbare a sistemului din justiție, prin impunerea răspunderii pentru cei care decid în acest domeniu.

Dezvăluirile fără precedent din comisia pentru alegerile prezidențiale din 2009, la fel și cele din Comisia SRI, au scos la iveală, prin audieri și declarații, mecanismele de funcționare ale Statului parlalel.

În urma sesizărilor de la Comisia pentru alegerile din 2009, Curtea Constituțională a stabilit că procurorul șef DNA este obligat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare de anchetă, dar și că activitatea unei comisii de acest fel se poate derula în paralel cu o anchetă penalăDin audierile Comisiei SRI am aflat lista liderilor politici care deranjează și vor fi chemați la audieri, iar realitatea din aceste zile demonstrează că toate aceste dezvăluiri sunt reale și se confirmă.

Este greu de spus care dintre demersuri a deranjat mai mult sau dacă nu, toate împreună.  Este cert însă că aflarea adevărului de la comisiile parlamentare, și nu din anchetele instituțiilor abilitate ale statului, a fost posibilă numai pentru că a existat voința politică necesară a majorității PSD-ALDE, astfel încât comisiile să existe, audierile să se desfășoare, legislația să se schimbe, iar cei care au lucruri de spus, să le poată prezenta.

Consecințele sunt foarte clare.

Cine este astăzi chemat la DNA ? Liderul PSD și președintele Camerei Deputaților, unul dintre liderii politici prin a cărui decizie aceste comisii parlamentare există și funcționează, iar faptele sunt cunoscute.

Cine urmează ? Ceilalți lideri ai principalului partid de guvernământ, care au un cuvânt de spus în privița legilor justiției și a deciziilor politice pentru funcționarea în continuare a comisiilor parlamentare.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum vrea Johannis să conducă țara prin crize politice

Ne aflăm la finalul celei de-a treia crize politice majore din acest an, inițiată și susținută de președintele Klaus Iohannis, care încearcă să schimbe rezultatul alegerilor parlamentare din 2016, prin distrugerea cu orice mijloace a coaliției de guvernare PSD-ALDE. Analizând retroactiv, constatăm că în toate cele trei tentative de schimbare sau subordonare a Guvernului, președintele a beneficiat de sprijinul esențial al DNA. Direct sau indirect, structura coordonată de Codruța Kovesi a stat la baza declanșării tuturor crizelor, prin anchetarea miniștrilor care au deranjat cu demersuri la nivel guvernamental sau politic. Strategia președintelui a devenit însă tot mai evidentă și perimată, în condițiile în care n-ai cum să conduci o țară și nici să mai câștigi un mandat, doar prin anihilarea adversarilor cu procurorii DNA.

În aceste condiții, există trei semnale esențiale ce au ca obiectiv încetarea practicilor de “poliție politică” care au influențat de multe ori decisiv, atât rezultatul alegerilor, cât și guvernările în România.

1.Anunțul oficial privind discutarea în Coaliție, săptămâna viitoare, a pachetului de legi ale justiției, promovarea lor în Parlament și adoptarea până la finalul acestui an.

2.Anunțul lui Liviu Dragnea că nu va mai merge la Palatul Cotroceni, decât după alegerile prezidențiale, în condițiile în care au devenit evidente jocurile și implicarea politică a președintelui.

3.Principiul respectării prezumției de nevinovăție își recapată valoarea dată de Constituție, indiferent de persoana vizată sau funcția pe care aceasta o ocupă. Partidele nu se mai tem de DNA, care își pierde credibilitatea, tocmai din cauza execuțiilor la ordin politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce face președintele cu criza din justiție …

Pentru moment, o urmărește de la distanță, însă din cauza scandalurilor nesfârșite între reprezentanții procurorilor și restul lumii, nu își va mai putea permite mult timp acest lux.

Când 90% dintre români susțin necesitatea reformării sistemului de justiție, cu legi ale justiției puse pe masă într-o dezbatere publică ce capătă amploare națională, când asociațiile profesionale colaborează constructiv la toate aceste demersuri, președintele Klaus Iohannis nu poate decât să accepte curentul de schimbare. Chiar dacă va fi obligat să adopte o poziție contrară celei deja exprimată de procurorul șef DNA, care vrea ca totul să funcționeze la fel ca până acum, președintele se va vedea nevoit într-un final să respecte opinia majorității. Ar fi bine să putem spune că din rațiuni ce țin de normalitate, justiție echilibrată și eliminarea conceptului de “poliție politică”, dar tot argumentele electorale sunt mai evidente.

Orice președinte care mai vrea un mandat nu se poate opune ideilor și convingerilor exprimate de majoritatea covârșitoare a cetățenilor, ce nu mai au încredere în justiție și cer ferm ca legile să fie schimbate.

Problema este cum va proceda Klaus Iohannis, de ce de data asta urmărește de pe margine criza din sistemul de justiție românesc, în condițiile în care ar putea să o închidă repede, la fel cum a procedat și cu alte sisteme de forță ?
De ce președintele nu își asumă o decizie rapidă și clară?
De ce acum vrea să rezolve criza „Kovesi” cu mâna altora, pe motiv că nu se poate implica în treburile justiției, deși cu alte ocazii și-a impus fără probleme voința?

N-am nicio îndoială că, până la urmă, cu tot scandalul de la CSM pentru protejarea procurorului șef DNA, schimbarea se va produce. Va conta însă foarte mult cine își va asuma responsabilitatea de a face asta, demonstrând voință, implicare și mai ales că nu este vulnerabil în fața metodelor cu care DNA deja ne-a obișnuit.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Binomul o ia pe drumuri separate

Binomul, în formula pe care o știm, cu toate abuzurile care au ieșit la iveală de-a lungul timpului, a luat-o pe drumuri diferite, iar acest lucru este din ce în ce mai evident. Și pentru a putea face corect diferența, trebuie să înțelegem faptele, așa cum sunt.

În orice serviciu secret, 10 generali trecuți simultan în rezervă nu poate fi doar o operațiune de oportunitate pentru o pensie mai bună, ci o curățenie internă de o amploare fără precedent. Dacă vreunul dintre ei ar fi fost indispensabil și reprezentativ, cu siguranță ar fi rămas. Managementul însă, permite ca cei 10 să fie înlocuiți la comandă, fără niciun impediment.

În schimb la DNA, în toată istoria instituției, nu există 10 procurori revocați simultan, deși cred că nu motivele sunt cele care ar fi lipsit. Trecuți la pensie poate că putem găsi în țară, dar înlocuirea unei garnituri la nivele de conducere nu s-a realizat niciodată.

Efectele acestei stări de fapt se fac simțite în instanțe, iar consecințele ajung la fiecare dintre noi.

Judecătorii nu mai simt presiunea a ceea ce s-a numit “câmpul tactic”, nu există o mărturie că fenomenul ar fi continuat cel puțin în ultimele șase luni, sentințele se dau fără influențe, iar achitările în dosare cu rechizitorii DNA curg pe bandă rulantă.

Situația a fost caracterizată ca fiind o notă bună pentru SRI și una proastă pentru DNA. Eu cred că este o realitate pe care trebuie să o recunoaștem ca atare atunci când ea există, să așteptăm să se multiplice în cât mai multe instituții și să ne întrebăm (retoric poate) cine împiedică DNA să se reformeze, mai ales când este evident că are atâta nevoie.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre criza de credibilitate a DNA și cauzele ei

Criza de credibilitate fără precedent, prin care este receptată și evaluată activitatea DNA, reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Este nepermis pentru un stat care și-a stabilit ca prioritate combaterea corupției, să desfășoare proceduri în acest sens sau să instrumenteze dosare prin intermediul unor instituții (DNA și Parchetul General), suspectate la rândul lor de corupție în interior, partizanat, abuzuri, jocuri politice și poliție politică. Situația este cu atât mai gravă cu cât percepția astfel conturată nu este sub nicio formă corectată și nimeni nu este preocupat să demonstreze că lucrurile ar sta altfel în realitate.

Nu mai este vorba de simpatie, antipatie, teamă, revoltă sau ignoranță față de  activitatea de management a procurorului șef DNA și a procurorului general al României. Evaluarea anunțată de ministrul Justiției la acest capitol devine, în opinia mea, doar o procedură birocratică, ce nu mai are cum să aducă elemente de noutate. Tot ce era de văzut s-a văzut la ore de maximă audiență, iar situația trenează deja de peste o jumătate de an.

Orice dosar ar fi deschis, orice audiere ar fi făcută, indiferent de acuzațiile formulate,  există suspiciunea că miza reală este un lider politic, local sau național, care a deranjat cumva și acum își primește “răsplata” sau un om de afaceri care nu a cotizat unde și cum trebuie.

Ori realitatea nu este asta, există în continuare fapte de corupție și procurori care vor și își fac treaba corect.  Faptul că buna lor credință și profesionalismul nu mai sunt recunoscute și receptate ca atare reprezintă o problemă a României, care trebuie rezolvată urgent, prin demisia sau demiterea celor responsabili. Indiferent de structurile ajunse în crize la un asemenea nivel, primii care pleacă sunt șefii, de cele mai multe ori din decență. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu ei, ci noi suntem statul !

Au început audierile la comisia parlamentară pentru alegerile prezidențiale din 2009, în ciuda tuturor speculațiilor, ironiilor și îndoielilor exprimate în spațiul public legate de faptul că această investigație se va realiza. Este, în opinia mea, un succes al Parlamentului României, prin simplul fapt că această comisie funcționează și își exercită autoritatea, cu atât mai mult cu cât au existat presiuni, abuzuri, chiar și gesturi politice disperate, le-aș putea numi, pentru blocarea ei. Sunt convins că prin toate efectele pe care le va produce în viața politică din România, acest demers parlamentar va avea un important rol de exemplu și precauție în același timp. Oricine se va gândi să acționeze în regim de stat paralel își va pune problema că anchetarea unei astfel de fapte se poate realiza chiar și după opt ani, cu toate consecințele legale.

În perioada următoare, orice este posibil, atât din punctul de vedere al celor vizați de anchetă și care nu vor să vorbească, cât și pentru intimidarea martorilor ce ar avea informații relevante de transmis. Redeschiderea subiectului fraudării alegerilor din 2009 deranjează foarte mult și va genera tot felul de reacții, controversate dar previzibile, pentru că așa se întâmplă când se face curațenie !

Un exemplu în acest sens este succesiunea de mișcări strategice care vizează Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). Să fie doar o simplă coincidență faptul că fosta șefă a Autorității, Ana Maria Pătru, a fost chemată de urgență la DNA, imediat după ce s-a aflat că a fost convocată la comisia parlamentară, unde în final și-a amânat prezența? Sau descinderile, tot ale DNA, direct la sediul AEP, de unde s-au ridicat documente, chiar în timp ce comisia parlamentară își desfășura prima zi de audieri?

Fac o previziune: vom afla în acest an, inclusiv prin intermediul acestei comisii parlamentare, dar nu numai, cât nu am aflat în ultimii 10-12 ani despre felul în care a fost condusă România și cu complicitatea cui!

Cei care au executat ordine și știu cum au stat lucrurile vor acum să vorbească, chiar dacă asupra lor se fac presiuni ca să tacă ! Sunt tot mai mulți, în timp ce statul paralel devine tot mai vulnerabil, pentru că nimic nu se poate controla la nesfârșit!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr