Dosare inventate și dosare reale. Cum influențează alegerile locale

Mai mult de jumătate dintre primarii orașelor din România au în prezent probleme de natură legală, sub diverse forme, dar vor să participe în continuare la alegeri. Sondajele spun că o parte chiar ar putea câștiga. În același timp, există și candidați care își riscă poziția sau imaginea publică, asumându-și să intre în campania electorală, deși sunt conștienți că se pot trezi peste noapte cu un dosar sau un denunț ce ar putea fi brusc uitate imediat după 5 iunie.

Trăim astfel primele alegeri locale în care s-a trecut de la lupta de idei, echipe sau proiecte, la lupta cu dosare. Din punctul meu de vedere, nu cred că este tocmai o situație care să îi ajute pe cetățeni să își formeze o imagine corectă despre primarul cel mai bun, în primul rând din cauza confuziei create, intenționat sau nu…. Pentru că una este să chemi la audieri, cu două luni înainte de alegeri, un politician sau un ales local care a gestionat ilegal bani publici și cu totul altceva să expui public și mediatic un candidat incomod, doar pe baza unui denunț.

Campania electorală va fi cu siguranță marcată de astfel de situații care, pe lângă spectacolul mediatic, au ca scop influențarea rezultatului final al alegerilor locale. Scopul nu poate fi altul decât asigurarea „drumului liber” pentru candidații cooperanți, care lasă sistemul să lucreze pentru ei și nu îl deranjează. Pentru că da, există și astfel de candidați, care știu că interesele din sistem nu sunt pentru politică, ci pentru accesul la banul public. Ei nu ezită să profite de acest context, pentru a se menține în cărți.

Participarea în alegeri a devenit așadar, un risc asumat, care numai prin transparență, multe detalii, explicații și dezvăluiri ar putea fi depășit.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum sunt influențate alegerile de… cătușele primarilor

2016, an electoral, cu două luni înainte de alegerile locale, vedem doi primari, unul de la PSD, celălalt de la PNL (fost primar), ambii candidați pentru un nou mandat, cu acuzații similare din partea procurorilor.

  • Lia Olguța Vasilescu, de la PSD, reținută 24 de ore pentru luare de mită, folosirea autorităţii sau a influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite și spălare de bani, a fost scoasă de la audieri în cătușe, fără ca cineva să înțeleagă de ce reprezintă un pericol public sau social.
  • Andrei Liviu Volosevici, fost primar PDL, actual PNL, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu având drept consecință obținerea unui folos necuvenit pentru altul, intră și iese liber de la audieri, se disculpă în ochii opiniei publice și își construiește apărarea, încercând chiar să acrediteze ideea că nimic nu s-a întâmplat.

Nu voi comenta acum gravitatea acuzațiilor care se aduc celor doi primari, pentru că ambii beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar paralela pe care o fac nu are un scop electoral.

Pot să mă întreb însă cum este apărat interesul public al cetățenilor care i-au votat sau i-ar putea vota, în condițiile în care, în fața instanței se poate întâmpla orice, iar teoretic vorbind, statutul celor doi s-ar putea inversa printr-o decizie a judecătorilor. Cum va mai putea candida Olguța Vasilescu când o țară întreagă a văzut-o cu cătușele la mâini, fără să se poată apăra, și cât de corectă va mai fi candidatura lui Andrei Volosevici dacă dosarul său va fi trimis în judecată după alegeri?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre “presa bună” şi „presa rea” şi de ce merge Savu la Antena 3

Nu ştiu alţii cum sunt (la politicieni în general mă refer), dar trebuie să vă spun că de la un timp mi se întâmplă o situaţie cel puţin inedită pentru un parlamentar: sunt criticat pentru că particip la diferite emisiuni televizate, mai puţine în ultima perioadă, în condiţiile în care merg şi la organizaţiile PSD din Prahova, unde au loc alegeri. Deşi înţeleg să îmi asum că apariţiile televizate fac parte din fişa postului de senator, constat că a devenit o aşa-zisă temă de atac, singura de altfel, la adresa mea. Cu alte cuvinte, nu e bine că vorbesc şi, cel mai grav, trebuie să vă spun asta, cel mai grav este că vorbesc la Antena 3, despre justiţie şi despre Băsescu.

Nu-mi dau seama dacă sunt singurul parlamentar pentru care s-au inventat atacuri ce vizează participarea la dezbateri politice… Pentru alţii, asta poate părea o glumă. Însă dacă tot s-a deschis subiectul, să explic: merg la Antena 3 şi la România TV sau la alte televiziuni naţionale pentru că sunt invitat, am ceva de spus, indiferent dacă sunt sau nu criticat, răspund cinstit întrebărilor pe care moderatorii mi le pun, chiar dacă uneori nu suntem de acord, şi în acelaşi timp sunt gata să îi combat pe adversarii politici prezenţi în studio, la fel ca mine. Ce e greşit în asta? Să nu îşi imagineze cineva că beneficiem eu sau ceilalţi politicieni de vreun tratament cu menajamente, că vorbim despre teme alese de noi sau există responsabilităţi ce mi-ar putea reveni în calitate de senator PSD şi care nu sunt aduse în dezbatere. Totul este să faci faţă şi să ai argumente! Cine poate.

Este adevărat, există un avantaj care mă diferenţiază de alţi politicieni, unii chiar din Prahova. În plină campanie împotriva corupţiei în general şi a corupţiei din politică în special, când mulţi dintre politicieni sunt arestaţi, chemaţi la DNA sau îşi gestionează controlul judiciar şi dosarele penale, pentru mine această problemă nu există. Nu am niciun fel de implicare în fapte ilegale, la limita legii sau în vreun fel interpretabile faţă de statutul meu public. De aceea, vorbesc cum îmi dictează conştiinţa despre oricine şi orice, trăiesc libertatea omului care spune ce crede, nu mă tem de repercusiuni, nu mă ascund, uneori cer explicaţii chiar liderilor din partidul pe care îl reprezint şi nu văd cum ar putea cineva să mă împiedice să fac asta. Este un mod de a fi pe care mi-l asum, chiar dacă a devenit prilej de comentarii pe la spate din partea politicienilor deranjaţi de cum, ce şi cât pot să spun, atât în “presa rea”, cât şi în “presa bună”, depinde din ce parte priveşti. 🙂

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea Elenei Udrea ?

Elena Udrea şochează din nou, însă nu prin faptul că a primit încă un aviz de la Camera Deputaţilor pentru a se reîntoarce după gratii, ci prin atitudinea sfidătoare faţă de o arestare iminentă. Nici urmă de regret, nici vorbă să recunoască vreuna din faptele de corupţie pentru care este acuzată, Elena Udrea îşi asumă până în ultimul moment puterea câştigată în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.

În opinia mea, atitudinea şi comportamentul Elenei Udrea, suficient de relevante chiar şi în absenţa declaraţiilor despre cauzele penale, ne oferă poate cea mai importantă informaţie din această perioadă: ea, Elena Udrea, este cea care a condus în ultimii 10 ani, şi România, şi pe Traian Băsescu, aşa cum numai un veritabil agent de influenţă putea să o facă. Având în vedere că relaţiile care se devoalează acum prin denunţuri, dar şi afacerile la negru pe zeci de milioane de euro o aveau ca punct comun, este greu de presupus că Băsescu i-ar fi putut refuza ceva. Şi nu mă refer doar la relaţia politică sau personală, cât mai ales la dependenţa materială. Aceeaşi dependenţă se manifestă şi acum, însă într-un sens penal, pentru că orice depoziţie a Elenei Udrea care îl vizează, îi poate aduce fostului preşedinte ani de puşcărie. Întrebarea care se pune este cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea sau protecţia Elenei Udrea ?

Cât timp va fi convinsă că sistemul de control al justiţiei, pus la punct în ultimii 10 ani, o va salva, probabil că siguranţa afişată în prezent va rămâne. Când şi dacă va constata că trebuie să se descurce prin forţe proprii, pentru că procurorii au devenit independenţi, Elena Udrea va face atunci poate singura cronică adevărată a regimului Băsescu.

Din păcate, acesta pare a fi deznodământul spre care ne îndreptăm: procurorii aşteaptă informaţii de la Udrea, în condiţiile în care, deşi există o serie întreagă de denunţuri ce îl vizează pentru folosire de bani negri în campania de la prezidenţiale, la care se adaugă şi celelalte dosare penale din timpul mandatelor, Traian Băsescu îşi petrece pensia liniştit, cu calm, ieşind seara la un film.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce se crede Johannis deasupra Legii incompatibilităţii

….pentru că şi-a construit campania şi profilul de candidat după chipul şi asemănarea lui Traian Băsescu. Dacă am avut timp de 10 ani un preşedinte care şi-a ascuns dosarele penale în spatele imunităţii prezidenţiale, Klaus Iohannis se pregăteşte pentru aceeaşi strategie şi pare încrezător că îi va merge şi lui, dacă la Băsescu a fost posibil, printr-un control dirijat al deciziilor în justiţie.

În mod firesc, oricine vrea să devină preşedintele României are interesul să clarifice cât mai repede şi clar în faţa alegătorilor, suspiciunile sau motivele de incertitudine privind legalitatea candidaturii sale. Nu este însă şi cazul lui Klaus Iohannis. După ce a fost simultan primar al Sibiului şi reprezentant în Consiliul de Administraţie al regiei locale de apă, fiind declarat incompatibil de ANI, Iohannis ne spune că va merge în continuare cu candidatura în alegerile prezidenţiale, indiferent de decizia finală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care îl vizează direct, privind încălcarea Legii ce reglementează incompatibilitatea în funcţii publice.

Cu alte cuvinte, aflăm de la candidatul ACL că în opinia sa, reglementările referitoare la incompatibilitate, aşa cum sunt ele în momentul de faţă, din cauza cărora mai mulţi aleşi locali, primari, consilieri locali sau parlamentari din toată ţara, în unele cazuri chiar şi medici, au fost nevoiţi să renunţe la mandate şi la funcţiile publice deţinute, sunt valabile pentru toţi ceilalţi, numai pentru el nu.

Situaţia, cel puţin hilară, a declanşat reacţii de susţinere din partea staff-ului de campanie al ACL, care s-a întrecut în explicaţii juridice cu privire la nevinovăţia candidatului, evitând însă o întrebare esenţială şi pe înţelesul tuturor : de ce nu este Klaus Iohannis primul interesat să rezolve această problemă şi nu cere să se prezinte de urgenţă în faţa instanţei, pentru a spulbera orice fel de incertitudine la adresa candidaturii sale ?

Ezitările lui Klaus Iohannis şi ale echipei sale de campanie au generat o situaţie fără precedent pentru România. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat pe 18 noiembrie termenul de judecată privind incompatibilitatea candidatului ACL, la două zile după finalizarea alegerilor, fapt ce a declanşat o serie de speculaţii privind posibilitatea repetării alegerilor prezidenţiale dacă, teoretic vorbind, Iohannis ar fi declarat câştigător şi incompatibil în acelaşi timp.

În aceste condiţii, ultima săptămână de campanie înainte de turul I va începe cu decizia Înaltei Curţi pentru devansarea sentinţei în cazul Iohannis, undeva între cele două tururi de scrutin, la cererea Agenţiei Naţionale de Integritate. Vorbim astfel despre o încercare de normalizare a situaţiei, care vine mai mult la presiunea opiniei publice decât prin voinţa directă a candidatului ACL. Cu tergiversări repetate şi întreţinerea unei stări de confuzie în ceea ce priveşte respectarea legii, Iohannis nu face altceva decât să demonstreze alegătorilor că nu este tocmai convins de propria sa nevinovăţie şi se teme de un verdict ce i-ar putea interzice să ocupe funcţii publice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Avem un preşedinte ilegitim. Ce facem cu el ?

Dincolo de nemulţumirile şi dezamăgirea prilejuite de rezultatul incert al Referendumului, pe care le-am văzut, citit şi simţit la mulţi dintre cei care au fost la vot duminică, vreau să vă spun că lupta continuă, cel puţin aşa văd eu lucrurile.

Ştiu că supărarea este mare, e firesc să fie aşa, dar pe de altă parte trebuie să recunoaştem cu toţii că un sistem negativ şi profund nociv pentru cea mai mare parte a populaţiei, aşa cum este cel introdus şi dezvoltat de Traian Băsescu, nu ar fi dispărut pur şi simplu, după reguli pe care noi le considerăm normale şi legale. Băsescu nu şi-ar fi acceptat înfrângerea, chiar dacă am fi avut 10 milioane de oameni la vot. De aceea vă spun, bătălia continuă !

Am câteva mesaje pentru toţi cei care mi-aţi scris în ziua Referendumului şi imediat după…

În primul rând, vreau să vă mulţumesc, la fel ca şi tuturor celor care au fost la vot sau i-au convins şi pe alţii să o facă ! V-aţi făcut datoria şi, chiar dacă unii dintre voi sunteţi dezamăgiţi acum, veţi vedea că n-a fost în zadar !

Suntem în continuare noi toţi împotriva lui Traian Băsescu şi nu avem voie să-i dăm măcar iluzia că poate să creeze fisuri ! Băsescu se teme în continuare, nu are nici pe departe certitudinea că îşi va continua mandatul, de aici şi schimbarea de discurs. Chiar dacă astăzi spune că vrea să se împace cu toată lumea, vorbeşte de coabitare, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar mâine ameninţă din nou cu dosare penale, n-o să vă mai spun “Ăsta este Traian Băsescu!”, ci “Încercaţi să vă enerveze cât mai puţin, va pleca !”

Indiferent de verdictul pe care îl va da Curtea Constituţională cu privire la Referendum, avem 8 milioane de voturi certe care demonstrează că preşedintele suspendat este acum în totalitate ilegitim. În fiecare zi cât va mai sta în spaţiul public, este firesc să îi amintim că nu ne reprezintă !

Însă acelaşi vot de blam din partea milioanelor de români ce l-au sancţionat pe Băsescu trebuie să îl primească şi singurul partid care l-a susţinut. PDL este cel care a pus la dispoziţia preşedintelui ilegitim structurile de partid şi fondurile acumulate după 8 ani de guvernare. De aceea, acum trebuie să îşi asume inclusiv voturile împotrivă !

De aici putem începe să facem curăţenie !
Aveţi încredere, epoca Băsescu nu mai poate continua !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr