Despre culoarea politică în care este vopsită ANI

În tentativa de a afla cum a funcţionat traficul de influenţă în România, şi trebuie să recunosc că fenomenul continuă, cum se ascund instituţii profund politizate, transformate politic, în spatele unor etichete false de moralitate, echidistanţă şi integritate, studiem cazul ANI, Agenţia Naţională de Integritate.

Caracterizată pe deplin de principiul dublei măsuri, ANI a fost unul din instrumentele principale prin care Traian Băsescu şi PDL şi-au discreditat adversarii politici şi i-au protejat pe membrii camarilei. Din acest punct de vedere, poate că nu există o exemplificare mai corectă decât cea a Luciei Hossu Longin care ne-a povestit cum la nicio săptămână după ce a criticat-o pe Monica Macovei s-a trezit cu scrisoare de la ANI. La fel s-a întâmplat şi cu actorul Mircea Diaconu care, prin deranjul provocat de reacţiile în calitate de senator, a fost transformat într-un subiect de reper pentru integritatea politică din România. Senatul i-a respectat însă demnitatea artistului care ne-a onorat patru ani în Parlament şi a fost preocupat să spună tot timpul adevărul!

În mod intenţionat nu semnalez aici cazurile nenumărate de politicieni care şi-au văzut numele tarât în noroi de aceeaşi “incoruptibilă” ANI, ce a ajuns în final să piardă în instanţă dosarele întocmite la comandă politică.

Este extrem de important să construim mecanisme de reglare şi refacere a echilibrului atunci când avem instituţii şi personaje cu putere de decizie în statul român care o iau razna. Fiecare pe direcţia sa de competenţă. Spre exemplu, cazul judecătorului Iulian Dragomir, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi a fost surprins în stenograme umil în faţa lui Blejnar, în timp ce îi cerea să facă trafic de influenţă, nu se întâmplă nimic, nu se sesizează nimeni, judecătorul nu este luat la întrebări, nu i se pune la îndoială integritatea şi rămâne în funcţie fără nicio problemă. Pe de altă parte, nimeni nu se gândeşte să mai verifice o dată cum şi-a făcut Blejnar averea, de unde atâta bogăţie dacă omul a lucrat toată viaţa la stat….Dacă şeful ANI este prieten cu Blejnar nici nu văd cum s-ar fi putut întâmpla acest lucru…

Important este că procedura sesizării sau autosesizării instituţiilor care ar trebui să-şi dovedească echidistanţa nu mai funcţionează, decât dacă există o comandă politică. Aici trebuie să intervenim.

Din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte ANI, instituţie profund infectată politic cel puţin la nivel de mentalitate, soluţia cea mai bună ar fi desfiinţarea totală şi apoi reînfiinţarea ei, însă numai cu un mecanism de autoreglare şi autocontrol care să facă imposibilă intervenţia politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr