Udrea, şah la Băsescu. Ce se întâmplă când Elena Udrea îşi pierde răbdarea în spatele gratiilor …

…echipa ei de comunicare începe să scrie pe facebook mesaje ce conţin acel tip de avertisment pe care Băsescu nu l-ar vrea sub nicio formă în spaţiul public. Într-o colaborare tacită cu avocaţii ce s-au dovedit uneori chiar mai performanţi decât procurorii, cei care comunică în locul Elenei Udrea vorbesc ţintit, pentru prima dată, despre celebra şedinţă de Guvern prezidată de Băsescu, în cadrul căreia s-a aprobat organizarea evenimentului Gala “Bute”.

Iar mutările-cheie ale jocului de şah, de data asta exprimate foarte clar, atacă exact ce nu s-a spus până acum :

• Dacă tot Guvernul Boc a fost de acord, de ce doar Udrea este în spatele gratiilor ?
• Dacă Băsescu s-a deplasat personal, pentru ca prin propria prezenţă să dea greutate oricărui proiect iniţiat de “protejata” sa, Băsescu de ce să nu aibă acum nimic de spus?
• Dacă şi Ruxandra Dragomir crede că Băsescu ar fi putut face mai mult pentru eliberarea Elenei Udrea, atunci de ce să nu fie obligat să o facă ?

Ca urmare, înaintea denunţurilor pe care Udrea a înţeles că într-un final va trebui să le scrie, pentru că nu are nicio altă soluţie de libertate, ne putem aştepta ca însuşi Traian Băsescu să fie chemat ca martor în dosarul Gala “Bute”. Dacă în paralel vor fi chemaţi şi alţi miniştri din Guvernul Boc, ce credeţi, vor spune că i-au aprobat proiectul Elenei Udrea datorită prezenţei lui Traian Băsescu în şedinţa de Guvern şi influenţei pe care acesta o exercita la momentul respectiv ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cătuşe pentru simbolul regimului Băsescu, Elena Udrea

Ce n-am fi crezut vreodată că ar putea să se întâmple cât timp Traian Băsescu a fost preşedinte, iată că a devenit posibil la mai puţin de două luni după finalizarea mandatului de la Cotroceni. Imaginile cu Elena Udrea reţinută 24 de ore, flancată de jandarmi şi scoasă în cătuşe pe uşa din faţă de la DNA, zonă rezervată pentru maxima expunere publică, transmit semnalul că de-acum înainte nimic nu (mai) este interzis, nimeni nu (mai) poate fi de neatins, iar anchetele nu se (mai) blochează.

Este în primul rând o miză de credibilitate pentru DNA şi celelalte instituţii ale statului cu atribuţii în combaterea corupţiei, care se poate realiza doar prin instrumentarea corectă, măcar acum, a tuturor dosarelor ce o vizează pe Elena Udrea. Iar momentul în care instanţa de judecată va confirma capetele de acuzare formulate de procurori va marca practic primul pas spre prăbuşirea sistemului creat de Traian Băsescu.

Simbolic vorbind, câte perechi de cătuşe ar trebui să se pună Elenei Udrea pentru fiecare dintre dosarele în care este acuzată de fapte de corupţie ? Dar lui Traian Băsescu ? Cred că nimeni nu ştie acum cu exactitate, pentru că informaţiile curg, iar faptele sunt descoperite pe măsură ce sistemul cedează. La final însă, va trebui să ştim foarte clar cine, de ce, pentru cine şi cât a furat din banul public, care a fost mecanismul şi ce trebuie să facem astfel încât să nu mai poată fi posibili 10 ani de jaf.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce manipulări pregăteşte Băsescu în turul 2 prin scandalul ofiţerului acoperit

Prin scandalul ofiţerului acoperit, provocat în mod intenţionat cu un evident scop electoral, Traian Băsescu face un rău nemăsurat atât României, prin prejudicierea imaginii externe a serviciilor secrete, cât şi ofiţerilor acoperiţi care activează în prezent pe teritoriul ţării şi ofiţerilor de informaţii, care muncesc pentru statul român. Vestea bună este că putem spera ca acesta să fie poate ultimul deserviciu major pe care îl face ţării ca preşedinte, vestea rea este că va fi complicat ca cineva să estimeze răul făcut şi timpul necesar pentru corectarea acestei situaţii de fapt.

Aşa cum am spus încă de la intrarea mea în viaţa politică, înainte să fac acest pas am fost ofiţer de informaţii după 1990, iar în prezent fac parte din Comisia parlamentară pentru controlul asupra SRI. Sunt un tehnician al sistemului pe care îl cunosc din interior şi în această calitate cred că evenimentele impun necesitatea de a explica ce se întâmplă, nu numai din punct de vedere mediatic, ci şi al afectării intereselor naţionale. Pot să vă spun că răul este deja făcut, dar continuarea lui şi alimentarea acestui scandal, prin crearea unei isterii naţionale de campanie electorală în jurul acestei teme, tinde să capete aspecte de trădare naţională. Din informaţiile pe care le am până în prezent, gestul unui preşedinte de a-şi târi practic serviciile secrete ale ţării sale într-un imens scandal, pentru a-şi satisface interesul politic meschin de moment, este în asemenea măsură fără precedent, încât probabil consecinţele ar putea afecta credibilitatea şi eficienţa acestei munci, esenţială în lupta cu criminalitatea economico-financiară şi reţelele antiteroriste.

Politic vorbind, de ce a declanşat Băsescu acest scandal şi când îl va detona ?
Ca mesaj pentru electorat, declaraţiile preşedintelui au scopul de a pregăti terenul pentru reeditarea unui episod de tipul “Geoană la Vântu” din 2009. De data aceasta însă, foloseşte declaraţii insinuante, care pot viza pe oricine, chiar cu riscul de a compromite serviciile secrete şi lucrătorii din sistem, pentru a putea manipula ulterior opinia publică, în funcţie de interesul de pe tabla de şah a alegerilor prezidenţiale. Ca urmare, momentul ales va fi undeva între turul 1 şi 2 şi trebuie să precizez că indiferent de candidatul care va fi vizat, indiferent de probele pe care Băsescu le va aduce în faţa opiniei publice, sunt sigur că vom asista la o imensă cacealma.

Însă pentru vorbele cu dublu sens, pentru insinuări şi manipulare există întotdeauna şi reversul medaliei.

Deşi preşedintele nu are în atribuţiile sale să verfice dacă un personaj public sau nu este sau a fost ofiţer acoperit, nu mai este nicio surpriză pentru nimeni că legea şi Constituţia nu înseamnă nimic pentru Traian Băsescu. Personal, sper ca pe lângă toate dosarele care îl aşteaptă la finalizarea mandatului, să se adauge şi acesta, pentru că denigrarea sub orice formă şi de către oricine a ofiţerilor care lucrează pentru România nu poate rămâne nepedepsită.

Interesul naţional i-ar fi permis poate preşedintelui să verifice şi să (ne) sesizeze dacă nu cumva unul dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale a fost în atenţia serviciilor secrete ca duşman al României. Nu ar fi fost mai interesant să avem certitudinea că nu există un candidat care la un moment dat să fi făcut obiectul unor verificări ale serviciilor, pe motiv că ar fi în slujba altei ţări ? Pentru că a fi ofiţer al altei ţări înseamnă că eşti spion în România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mihai Răzvan Ungureanu, un premier toxic

După 1990 mi-am descoperit o vocație de a lupta împotriva trădătorilor, am studiat, m-am pregătit și mi-am format o expertiză în acest sens, pe care am și aplicat-o. În timp, realitățile din viața politică m-au pus în situația de a folosi în continuare abilitățile prin care reușesc să miros trădătorii de la distanță, chiar și atunci când se ascund în spatele strategiilor de comunicare sau manipulare.

Îmi exprim convingerea că, dintre premierii pe care România i-a avut după ‘89, începând cu Petre Roman și toți cei care l-au urmat, Mihai Răzvan Ungureanu este cel mai toxic. De aceea, în opinia mea, oricine îl sprijină intră în categoria trădătorilor de țară și devine automat un adversar, pentru că actuala stare de lucruri din țară ne aruncă cu peste 20 de ani în urmă. Practic, dintr-un punct de vedere, ne-am întors de unde am plecat.

Discursul pe care Victor Ponta l-a avut ieri în Parlament a fost prima demonstrație că unui premier toxic i se poate opune un mesaj constructiv, în care nu politicul a fost prioritar, ci interesul public. Victor Ponta a prezentat de fapt un program de guvernare, a cărui miză a fost tocmai aceea de a fi exprimat integral, în fața unei săli ostile, capabilă oricând de reacții necontrolate sau violente, așa cum s-a mai întâmplat. Era extrem de important ca cele 15 puncte din discursul lui Ponta să fie comunicate și asumate ca alternativă la ceea ce Guvernul valeților lui Băsescu nu a fost în stare să gândească și să prezinte. Victor Ponta a vorbit despre elementele la care ar fi trebuit să se refere primul ministru, tocmai pentru că acesta a venit total nepregătit. Înclin să cred că nici nu l-a interesat foarte mult, a vrut să puncteze doar la impresia politică.

Ulterior, am fost uimit să constat că discursul lui Victor Ponta a fost atât de controversat și a declanșat atâtea polemici, mai ales că n-am avut niciun moment sentimentul că ar fi fost vorba de trădare. Propaganda portocalie a avut însă o tentativă de a exploata acest moment, cu intenția de a crea o fisură în USL, printre cei desemnați să o facă fiind chiar Igaș și Udrea, ambii acuzați în discursul lui Ponta.

Va rămâne pentru mine un lucru de neînțeles de ce partenerii nostri de luptă împotriva lui Băsescu s-au grăbit să se exprime public, înainte de a cere o explicatie internă pentru aspectele sau mesajele pe care nu le-au înțeles.

Dacă tot am amintit de Elena Udrea, pot să spun că mi s-a părut nedrept ca ziua de ieri să fie aproape în exclusivitate ocupată de polemicile cu privire la discursul lui Ponta, iar ultima mârșăvie pe care aceasta a făcut-o, ca membru al Guvernului Boc, să fie trecută oarecum cu vederea. (M-am străduit să găsesc o exprimare mai elegantă, dar nu am reușit !) Elena Udrea și-a permis ca în ultimele secunde ale mandatului său să semneze contracte de milioane de euro, care să se ducă în buzunarele primarului pedelist Poteraș, culmea, în colegiul în care chiar ea a ieșit deputat. Cu alte cuvinte, Udrea și-a rezervat ultima semnătură din mandatul de ministru pentru a-l finanța pe primarul care a muncit pentru ea și probabil va mai munci în continuare.

M-am întrebat de ce a făcut acest gest, în loc să-l pună pe profesorul de sport, impus ca ministru succesor, să semneze contractul respectiv. Puteți avea fiecare câte o explicație, dar eu cred că șpaga electorală promisă era atât de mare, încât Udrea chiar nu a reușit să reziste tentației și a făcut tot ce a putut ca să nu o împartă cu nimeni.

PS :
Am înregistrat și un prejudiciu personal în urma zilei de ieri. Un tabiet pe care mi-l permiteam seara, în jurul orei 23.00, va trebui să mi-l refuz de-acum înainte. Mă obișnuisem să beau un ceai cald și să mă uit cu plăcere la o emisiune. Nu o să mai pot face acest lucru pentru că, declarația unui om al cărui fan eram până de curând provoacă mult mai mult rău României decât polemicile născute în jurul discursului lui Victor Ponta. Așa cred eu….Nici chiar mesajele de boicotare a prezenței cetățenilor la vot nu ar fi adus atât de multe prejudicii.
Ce contează un fan mai puțin… Îmi pare rău de ceai !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Puterea care se hrăneşte din infracţiuni

Doi miniştri din Guvernul Boc, Anca Boagiu şi Traian Igaş, apar pe interceptări în cazuri de corupţie anchetate în prezent de DNA. Anca Boagiu deja a dat explicaţii în dosarul din Portul Constanţa, în timp ce despre Igaş am aflat astăzi că îşi avertiza prietenii când se pregăteau controale în vămile din vestul ţării. Bineînţeles, miniştrilor li se asigură protecţie media, fiind numiţi strategic “martori”. Chiar şi aşa, Anca Boagiu se ascunde de presă pe la DNA, în timp ce Igaş nici măcar nu vrea să facă vreun comentariu, de teamă să nu-i mai iasă vreo gafă şi să intre în alte probleme.

Însă demn de reţinut este faptul că oriunde PD-L-ul şi Traian Băsescu încearcă să dea un semnal de luptă împotriva corupţiei, să deschidă o anchetă, pe care să o şi ducă mai departe, dau tot de oamenii lor, miniştri sau parlamentari, implicaţi într-o formă sau alta alături de lideri locali, pentru a acoperi afaceri de partid.

Nu există niciun fel de rezultate concrete pentru anchetele din vămi şi Portul Constanţa, iar declaraţiile vameşilor care au mai rămas în arest deja au început să deranjeze.

Agitaţia provocată de interceptări dovedeşte un fapt de o gravitate fără precedent : după 7 ani de guvernare PD-L în România, afacerile ilegale sau la limita legii, care includ traficul de frontieră, au fost protejate de personaje din ierarhia politică a PD-L, pentru a deţine astfel controlul zonelor care produc bani negri, folosiţi în special pentru campaniile electorale. Altfel spus, avem de-a face cu puterea care trăieşte şi se hrăneşte din infracţiuni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

România, între Guvernul Boc şi Guvernul FMI

În timp ce Guvernul Boc s-a rătăcit pe undeva prin ţară, încercând să-şi convingă şi ultimii susţinători despre ce bine o să ne fie, Guvernul FMI, adevăratul guvern, a descins din nou la Cotroceni ca să pună lucrurile la punct. Avem de dat bani sau orice mai există de valoare prin ţară !

Momentul este important pentru că, de câte ori preşedintele a ieşit în faţa naţiunii să explice cam ce a vrut să spună FMI-ul şi ce trebuie noi să mai facem, consecinţele au fost drastice : ori mai puţini bani în portofel pentru majoritatea populaţiei, ori concedieri masive, zeci de mii de oameni trimişi acasă.

Preşedintele ne-a spus că nici gând să ieşim din criză, asta însemnând că se poate întâmpla în continuare orice (deci putem să ne trezim cu mai puţini bani sau fără locuri de muncă), că el cu FMI-ul discută, restul n-au decât să execute ordinele ! Aşa că celălalt Guvern, Boc, poate să se plimbe liniştit în continuare prin ţară pentru că va afla ce are de făcut luni dimineaţă, când va reveni din turneu !

Băsescu a dat însă peste cap discursurile triumfaliste şi înflăcărate, pregătite pentru realegerea lui Emil Boc de sâmbăta viitoare. Nu dă bine deloc să te lauzi că ai scos ţara din criză, când şeful îţi spune că nu e deloc aşa şi îţi recomandă să fii ponderat, prudent, să nu vorbeşti mai mult decât trebuie !

Cât trebuie ? Cât îţi dă voie FMI-ul, care a intrat deja în a doua fază a prezenţei în România ! Asta înseamnă că şi-a schimbat tonul, şi-a limitat inclusiv efortul de negociere. Am intrat în graficul de plăţi, aceasta este singura negociere. Ne împrumutăm ca să plătim împrumuturi !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum (nu) se va vota la moţiunea de cenzură pentru Codul Muncii …

La prima vedere, e ca şi cum ni s-ar juca soarta la ruletă. Ei, în spatele porţilor de fier, discută despre ce şi cum trebuie să facă, astfel încât să le fie mai bine. Noi, de partea cealaltă a porţilor, ne dăm cu presupusul şi aşteptăm să ne lămurim ce au discutat şi cum au decis.

Este inacceptabil ca soarta angajaţilor români, grav afectată de noul Cod al Muncii, impus cu forţa de Guvernul Boc, să depindă de strategiile şi obsesia lui Băsescu de a decide cine va fi preşedintele PD-L. De ce să aibă de suferit relaţiile de muncă între angajaţi şi angajatori pentru că Blaga se luptă cu Boc, iar Boc e susţinut de Băsescu şi Udrea ?

Este chiar mai rău decât la reducerea salariilor cu 25 %, pentru că într-un mod perfid, o lege de maxim interes pentru români devine un instrument, un pretext, un argument în lupta internă pentru supremaţia din PD-L. Se adevereşte tot mai mult scenariul potrivit căruia Băsescu i-a spus lui Boc să mai facă un ultim efort şi să vadă trecut Codul Muncii. După aceea, o să aibă el, preşedintele, grijă în continuare să îl pună pe Boc preşedinte la PD-L, pentru al doilea mandat.

N-ar trebui să ne intereseze asta, dacă în trocul lor pentru putere nu s-ar folosi de legile care ne privesc pe noi ! Nu este normal să se întâmple aşa ! Însă pe măsură ce ne tot luptăm cu “asumările”, pericolul este să nu începem să ne obişnuim cu ele.

Problema moţiunii de miercuri porneşte în principal de la parlamentarii PD-L şi UNPR. Pentru că nu ştiu cine va face regulile în PD-L până la urmă, ”aleşii uninominali ai puterii” (sper să nu-i mai aud că-şi spun vreodată aşa !) vor respecta întocmai strategia livrata în plic de la partid, anume aceea de a sta deoparte, fără să voteze nici pro, nici contra. În felul acesta, ei devin o masă controlabilă, în special pentru tranzacţionarea intereselor private ale Partidului Democrat Liberal.

Previziunea mea : Deşi pozează deja în victorios, Vasile Blaga nu va candida în final la funcţia de preşedinte al PD-L. Cu toate că primeşte adeziuni după adeziuni, potrivit estimărilor din piaţă, Vasile Blaga va începe să simtă în curând ce înseamnă să te plimbi pe la DNA, mai ales în faţa camerelor de luat vederi. Din acest punct de vedere, nu este tocmai întâmplător faptul că numele lui Vasile Blaga a fost amintit în scandalul vămilor. Un alt argument este susţinerea Elenei Udrea pentru Emil Boc, anunţată din timp, pentru a fi cunoscută şi asumată de toţi liderii locali ai partidului. Când vor fi puşi să aleagă între susţinerea lui Vasile Blaga şi finanţarea de la doamna Udrea, credeţi că sunt mulţi cei care vor sta pe gânduri ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Majorarea salariilor cu 15 %, o nouă minciună a Guvernului

Dacă sunteţi bugetari, există toate şansele să nu vă fi primit salariul întreg, majorat cu 15% de la 1 ianuarie 2011, aşa cum vi s-a promis. Ştiu că vă simţiţi ca şi cum cineva v-a băgat mâna în buzunar şi v-a ciupit de nişte bani, dar nu vă puteţi plânge poliţistului, pentru că şi el a păţit la fel cu salariul lui. Personal, nu cred că este întâmplător, nu cred că au greşit toţi contabilii de la instituţiile de stat din ţară !

Pentru ca “salariile ciupite” să nu devină permanente, din frica şefilor de instituţii de a nu-i deranja pe şefii de mai sus, nu trebuie să lăsaţi acest subiect la voia întâmplării, oricât de mare ar fi dezamăgirea atunci când vedeţi că Guvernul s-a bucurat la câteva sute de mii de lei vechi, din banii ce v-au fost promişi !

Vorbiţi despre asta, cereţi recalcularea salariilor şi urmăriţi ca acest lucru să se întâmple ! Dar mai ales, nu uitaţi că, după ce aţi pierdut peste 25% din venituri, după ce aţi plătit mai mult pentru majorarea TVA şi alte preţuri care au crescut în cascadă, Guvernul tot nu v-a lăsat în pace şi v-a mai penalizat cu ceva, aşa, de început de an !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

DEMISIA !

Politicianul Gabriel Oprea a transformat astăzi una dintre cele mai respectate instituţii din România, Ministerul Apărării Naţionale, într-o tribună de lansat invective la adresa celor care şi-au permis să vorbească despre realităţile din stradă, despre umilinţele la care sunt supuşi pensionarii din armată şi despre minciunile PD-L, ridicate la rang de politică de stat.

După ce a stat câteva zile ascuns, politicianul Gabriel Oprea, vremelnic ministru, ne-a spus astăzi că nemulţumirile pensionarilor, protestele şi reacţiile pe care le vedem zilnic nu sunt adevărate, totul este doar o manipulare.

Nu este permis ca ministrul Apărării să fie mai mult politician şi mai puţin militar, atât prin comportament, cât şi prin atitudinea pe care a arătat-o astăzi, faţă de pensionarii militari. Nu poţi să negi faptul că militarii activi s-au solidarizat cu rezerviştii, în semn de protest faţă de recalcularea pensiilor, şi să ignori nemulţumirile tuturor, doar pentru faptul că nu dau bine la partid !

Pentru toate acestea, ministrul Apărării, Gabriel Oprea, trebuie să îşi prezinte demisia, ca ultim gest de reparaţie morală pentru cei pe care i-a umilit !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr