Candidatul marionetă al lui Traian Băsescu

Nici România din stradă, nici scena politică de la Bucureşti, aşa cum este ea, cu bune şi rele, nu fac parte din lumea lui Klaus Johannis. Vă puteţi convinge de asta printr-un simplu execiţiu de analiză a personajului, care nu înţelege deloc ce i se întâmplă şi de ce este luat la întrebări atunci când nu se mai descurcă în minciuni sau declaraţiile sale produc controverse şi stupefacţie. Avem de-a face cu un tip care nu convinge pentru că este inconsecvent, un candidat la prezidenţiale ce nu reuşeşte să simtă nuanţele sensibile ale limbii române, de unde şi gafele ce par de neoprit, dar care asigură măcar amuzamentul campaniei.

În opinia mea, Klaus Johannis îşi asumă candidatura la prezidenţiale ca pe o misiune. Nu ştie foarte clar care este direcţia şi preşedintele cui vrea el să fie, nu are nicio legătură cu locul sau cu oamenii, însă aşa cum un soldat german execută ordinele fără să ceară explicaţii sau să mai stea pe gânduri, la fel şi Johannis, în fiecare zi bifează teme de îndeplinit. Şi iar nu înţelege de ce toată lumea are ceva de comentat, chiar dacă el, Johannis, şi-a făcut în mod conştiincios treaba pe care ştie că o are de îndeplinit.

Dacă cineva ar putea să-l întrebe vreodată pe Johannis de ce îşi iubeşte ţara, nu în calitate de candidat, ci ca român, să nu fie surprins dacă primeşte un răspuns tehnicizat, de campanie electorală, fără emoţii sau trăiri. Acesta este candidatul marionetă al lui Traian Băsescu. Aşa arată singurul tip de om pe care Băsescu l-ar putea folosi pentru a-şi îndeplini obiectivele, în favoarea lui şi a Elenei Udrea.

Ca să nu mai mire pe nimeni transformarea şocantă, de la statutul unui primar de oraş din Ardeal şi până la minciunile tradiţionale marca Băsescu nu mai este decât un pas, pentru că atunci când esti omul lui Băsescu nu poţi decât să te comporţi, să vorbeşti, să reacţionezi şi să minţi exact ca el.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

O teză falsă, preluarea “slugilor lui Băsescu”

Cel mai important câştig care rezultă din dezbaterea, din ce în ce mai animată, despre cum va arăta România de după Băsescu, este legat de faptul că în 22 decembrie nu ar trebui să plece doar Băsescu, ci întregul sistem pe care acesta l-a creat pentru a se menţine la putere. Vorbim aşadar despre o realitate ce a devenit foarte clară în conştiinţa publică, nu mai este niciun dubiu că “slugile lui Băsescu” există, la fel şi reţeaua în care acestea sunt organizate, iar evenimentele de fiecare zi şi chiar declaraţiile de seară de la Cotroceni ne ajută să le identificăm mai uşor şi să vorbim despre ele.

Dacă Băsescu mai încearcă să blocheze un demers al Guvernului sau al Parlamentului, dacă inventează un dosar şi aruncă anatema asupra unui om politic, pur şi simplu ca să plătească o poliţă sau să mai declanşeze un mic scandal, finalizat până la urmă cu o declaraţie de la tribuna Administraţiei prezidenţiale, atunci este posibil să ştim pe ce buton a apăsat, ce ramură a reţelei a pus în mişcare, cine este “sluga” pusă la treabă pentru a executa acest ordin. Au mai rămas puţini, dar în funcţii cheie care, aşa cum am spus, sunt în directa coordonare a preşedintelui şi nu depind de schimbarea puterii la nivel parlamentar sau guvernamental.

Ajungem astfel la una dintre cele mai importante vulnerabilităţi pentru Traian Băsescu la final de mandat, şi anume reţeaua creată de el, pentru el şi apropiaţii lui, este foarte aproape să fie scoasă la iveală. Aici intervine sistemul de propagandă şi dezinformare, creat tot de Băsescu, care vrea să acrediteze ideea că viitorul preşedinte al României ar putea încerca să se folosească de această reţea, pentru a controla de fapt deciziile în stat. Nimic mai fals, reţeaua şi “slugile lui Băsescu” nu pot fi preluate de nimeni ! Sunt oameni care au făcut jurăminte de credinţă personale pentru Traian Băsescu, după ce au fost promovaţi din anumite zone geografice ale ţării, unde există personaje puternice, poli de putere, care au garantat pentru ei că îi vor fi loiali lui Băsescu. Nici măcar la dispoziţia Elenei Udrea sau a lui Klaus Johannis n-ar putea fi puşi, pentru că dacă s-ar întâmpla dezastrul ca vreunul dintre aceştia să ocupe o funcţie de demnitate publică, în final n-ar ajunge să fie folosiţi decât pentru a completa aceeaşi reţea, care va rămâne doar a lui Traian Băsescu.

Tocmai de aceea, dacă dorim ca în România să se facă odată curăţenie, iar cei vinovaţi să plătească, dacă dorim ca justiţia să fie liberă şi echidistantă pentru toţi, atunci este obligatoriu ca principalii pioni ai acestei reţele să fie înlăturaţi de noul preşedinte al României, imediat după alegerile prezidenţiale.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu Traian, demisia !

Aşa cum era de aşteptat, scandalul de corupţie în care este implicată familia prezidenţială a intrat în analiza şi comentariile internaţionale, aducând un important prejudiciu de imagine României, asupra căreia riscă să planeze un mare semn de întrebare, dacă nu chiar mai rău. Scandaluri de corupţie la nivel înalt s-au mai văzut şi în alte ţări, justiţia şi-a făcut de fiecare dată datoria, însă dacă ne referim la lumea civilizată, niciodată un scandal de asemenea proporţii, soldat cu arestarea fratelui preşedintelui, nu poate fi gestionat corect şi echidistant fără demisia şefului statului.

Deşi nu o poate forţa, Parlamentul României are datoria să îi ceară demisia lui Traian Băsescu, pentru a mai salva din onoarea ţării. Este important ca întreaga clasă politică, atât partidele care îl susţin pe preşedinte, cât şi cele care preferă să nu se implice, să înţeleagă faptul că în acest caz, luând în consideraţie evoluţia evenimentelor şi probele de corupţie, nu mai vorbim de un atac politic, ci despre necesitatea unui gest prin care credibilitatea României în general şi a justiţiei în special să fie probată şi reconfirmată.

Nu poate exista certitudinea unui proces corect pentru Mircea Băsescu, atâta vreme cât Traian Băsescu îşi păstrează mandatul. Pe lângă faptul că există în continuare o serie întreagă de aspecte neelucidate ale cazului, preşedintele a recunoscut că ştia întreaga poveste şi nu a avut niciun fel de reacţie în spaţiul public, iar procurorii au confirmat că Mircea Băsescu n-ar fi putut comite infracţiunile de care este acuzat, dacă fratele său nu ar fi fost președinte.

La urma urmei, de ce ar fi luat banii Mircea Băsescu, dacă nu ar fi cunoscut foarte bine caracterul fratelui său, capabil să reacţioneze la o mită şi să acopere întreaga situaţie ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Johannis, 6-7 case şi un trecut jenant

Ce poate să fie mai jenant decât să descoperim acum, după aproape 5 luni de la ruperea USL din cauza ministeriabilului Johannis, că asupra primarului liberal, a demnului, intangibilului şi “neamţului” de Klaus Johannis (cu tot ce presupune asta pentru mentalitatea românească) planează în realitate o serie întreagă de suspiciuni, semne de întrebare, situaţii neclare, acuzaţii ale cetăţenilor din Sibiu, decizii ale instanţelor de judecată care îl incriminează şi pentru care nu am auzit niciodată niciun fel de justificări.

În spatele imaginii fabricate cu “salvatorul” şi “corectul”, descoperim de fapt primarul unui oraş mai mic ca Ploieştiul, fost profesor de fizică, foarte atent şi preocupat în a spori cu orice preţ veniturile familiei, culmea, urmând un traseu similar cu Traian Băsescu, prin interesul deosebit pentru achiziţia de case.

Sper din tot sufletul ca la sfârşitul acestui an să scăpăm de acest profil de preşedinte care nu mai ştie ce să facă astfel încât să devină ….mai bogat. Pentru că, ce poate fi mai jenant decât să încerci să convingi opinia publică – la fel ca şi Traian Băsescu – cum ţi-ai construit averea cinstit, din salarii şi meditaţii, prin muncă şi solidaritate cu familia, pentru ca la prima candidatură pentru o funcţie importantă în stat să iasă la lumină o succesiune de fapte din trecut care demonstrează nici mai mult nici mai puţin că vorbim despre un candidat la prezidenţiale care are probleme cu legea.

Ce poate fi mai jenant decât să te crezi atât de predestinat, încât să nu consideri că este necesar să mai dai vreo explicaţie nici opiniei publice, nici chiar colegilor de partid, să nu vorbeşti despre deciziile instanţelor care te vizează direct, ajungând în situaţia penibilă prin care putem să înţelegem, dintr-o decizie a instanţei, cum într-o tranzacţie imobiliară “bunacredinţă a domnului Johannis poate fi invocată prin faptul că a fost păcălit de soacră şi soţie”…. Şi dezvăluirile sunt abia la început !

Extrem de interesante pentru conturarea unei imagini corecte a prezidenţiabilului Johannis sunt semnalele venite de la opinia publică, cetăţenii sau jurnaliştii din Sibiu. Seamănă cu o descătuşare. Dacă de atâţia ani ei spun că tot trag semnale de alarmă, nu se sesizează nimeni şi de-abia acum au sentimentul că vorbesc la uşi deschise, înseamnă că poveştile despre popularitatea şi încrederea de care se bucură actualul lider liberal sunt într-adevăr numai legende. Rămâne să ne convingem în interesul cui….

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr