De ce trăim în continuare într-o republică a procurorilor

…pentru că sistemul creat de Traian Băsescu a fost şi a rămas la fel de puternic, reuşind să demonstreze că dispune de o capacitate semnificativă de autoconservare şi autoprotecţie. Este adevărat, sistemul lui Băsescu nu se mai confundă în totalitate doar cu Traian Băsescu, însă răspunde la şantajul lui şi simultan se luptă pentru a-şi păstra puterea, influenţa şi avantajele. În acest scop, oferta de servicii a fost pusă la dispoziţia noului preşedinte, care a răspuns favorabil şi, declarativ, a început să se laude că încurajează instrumentarea dosarelor anticorupţie, ba chiar accelerarea lor. În realitate însă, Klaus Iohannis ne arată tuturor că nu vrea să vadă cât de dezechilibrată şi inechitabilă este situaţia din justiţie, cum rezultatele şi eficienţa anchetelor se topesc pe zi ce trece. Mai mult decât atât, sub acelaşi pretext, preşedintele blochează schimbarea legislaţiei penale despre care juriştii de meserie spun că generează abuzuri şi se antepronunţă faţă de orice tentativă de modificare a acesteia.

Sub această umbrelă de protecţie, procurorii lucrează şi îşi asumă că pot face orice, pentru că asupra lor nu există un sistem de pedeapsă. Orice procuror reclamat pentru un abuz este judecat de ai lui, care spun invariabil (sunt multe exemple în acest sens) că nu e chiar aşa de vinovat. Celeritatea în instrumentarea cauzelor nu este cuantificată în niciun fel. Pentru unii avem cercetarea rapidă a dosarelor în scopul combaterii corupţiei, desigur, în timp ce pentru alţii asistăm pur şi simplu la abandonarea lor.

Rezultatele sunt edificatoare pentru întreaga strategie. Elena Udrea, Dorin Cocoş, Alin Cocoş, Alina Bica, Videanu, fratele lui Băsescu, ginerele lui Băsescu, nepotul lui Băsescu, dacă ar fi să enumerăm doar piesele tari şi care au fost în prim-plan, sunt trimişi în judecată, dar au scăpat cu toţii de arest şi se află sub control judiciar. Nici chiar Băsescu nu pare să-şi facă prea multe probleme din cauza dosarelor penale. De partea cealaltă a baricadei, cei despre care se ştie că nu beneficiază de cel mai ridicat nivel de protecţie au rămas în continuare în spatele gratiilor. În tot acest timp, peste sesizările trimise de la Guvern în 2012 şi 2013 cu privire la jaful din guvernarea PDL au trecut anii şi nu s-a întâmplat nimic. Asta nu i-a împiedicat însă pe procurori să-l cheme pe primul ministru la DNA pentru fapte din 2007 şi 2008, când nu era nici premier, nici şef de partid.

Nu pot fi toate coincidenţe sau întâmplări, a devenit evident că această stare de lucruri este atent supravegheată şi gestionată. Soluţia, în opinia mea, este la Parlament şi stă în capacitatea parlamentarilor de a fi imuni la presiunile de la vârful justiţiei sau dinspre Cotroceni şi de a decide schimbarea legislaţiei conform propunerilor primite de la asociaţiile profesionale din sistemul de justiţie.

Dezbaterea publică va contribui în mod decisiv la această clarificare necesară, pentru că şi aşteptările cetăţenilor, după şase luni de la încheierea mandatelor lui Băsescu, sunt în continuare foarte mari. Înainte să ne punem întrebarea când va plăti acesta pentru faptele sale, avem de aşteptat ca actualul război din justiţie să se tranşeze şi legislaţia să fie adaptată la realitate, astfel încât să existe siguranţa că judecata asupra faptelor va fi cea corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dosarul “banii la pungă” …

…constituit deja în ochii opiniei publice ca o realitate, şi care vorbeşte despre fonduri fraudate, bani negri folosiţi la prezidenţialele din 2009, al căror beneficiar direct a fost Traian Băsescu, aşteaptă în continuare să fie recunoscut, asumat şi anunţat în mod oficial şi de procurori.

În timp ce DNA se laudă în aceste zile cu un val de cereri de arestare, unele discutabile, altele nu, pentru a manipula în mod convingător ideea de luptă anticorupţie, dosarele cu adevărat importante, care vizează capii jafului generalizat, centrele de putere unde se strângeau genţile sau pungile cu bani, stau sub semnul incertitudinii sau pur şi simplu nu există.

Din reţinută pentru 24 de ore în dosarul Microsoft, apoi cu 30 de zile de arest preventiv şi arest la domiciliu, Elena Udrea a scăpat definitiv de cererea procurorilor de prelungire a măsurii privative de libertate şi doreşte să dea aceeaşi lovitură şi în dosarul “Gala Bute”. Băsescu ajunge şi el în situaţia să jongleze cu procurorii, pentru că dosarul de şantaj în cazul Firea este doar un dosar de şantaj, nu reprezintă o cauză anticorupţie.

Este un semnal de alarmă pe care îl avem în urma evenimentelor din ultimele zile, în care se joacă tocmai credibilitatea justiţiei. Dacă în spatele presiunii publice pentru arestări din tot spectrul politic se ascunde de fapt o cale de salvare pentru cei care au stat la butoanele de comandă, atunci înseamnă că nu ne îndreptăm în direcţia corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr