Cel mai politician dintre procurori, la dispoziţia preşedinţilor României. Aşteptăm demisia !

La fel cum obişnuia să declare pe timpul lui Traian Băsescu, (am văzut cu ce rezultate !) procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, ne spune şi acum că nu are obiectiv mai important decât lupta împotriva corupţiei. Aparent fără nicio legătură cu şefa DNA, preşedintele Klaus Iohannis anunţă şi el aceeaşi prioritate, considerând probabil că aşa va da mai multă greutate funcţiei prezidenţiale. Problema celor doi demnitari este că în loc să lase faptele şi respectul pentru lege să vorbească în locul bunelor intenţii, reuşesc aproape în tandem să demonstreze contrariul. Înţelegem astfel de ce anticorupţia este doar pentru cine vrea sistemul la un moment dat, iar unii politicieni sunt mai vulnerabili decât alţii, în funcţie de corecta şi oportuna lor poziţionare.

La ultima ieşire publică, preşedintele Iohannis a reuşit să uimească atât opinia publică, cât şi juriştii de meserie, spunând că nu va promulga modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, aflate încă în dezbatere parlamentară. Este vorba despre pachetul de modificări legislative adoptat deja la Senat, dintre care cea mai cunoscută este înlocuirea “suspiciunilor rezonabile” cu “indicii temeinice”. Dovedind o lipsă de respect faţă de Parlament pe care numai la Băsescu am mai regăsit-o, preşedintele Iohannis s-a antepronunţat cu privire la această lege, înainte să o primească la promulgare, având ca argument, culmea, lupta anticorupţie ce trebuie să continue.

Interesant este că intenţia preşedintelui de a bloca modificările la Coduri vine doar în sprijinul procurorilor DNA, care în actualele condiţii vor putea continua arestările pe bandă rulantă. Dacă însă modificările vor fi adoptate, aceştia vor fi nevoiţi să prezinte mai întâi „indicii temeinice”, deci probe. Şi mai interesant este că există specialişti din sistem, jurişti, judecători, procurori care îl contrazic pe preşedinte şi spun că lipsa acestor modificări ar aduce haos în ordinea constituţională. Şi tot în această dezbatere, aflăm pentru prima dată că la Cotroceni este o echipă de jurişti foarte slab pregătită, ceea ce pune într-adevăr sub semnul întrebării orice opinie juridică, inclusiv faţă de legile care vin la promulgat.

În final, cine are totuşi de câştigat de pe urma acestor controverse care, sub pretextul luptei anticorupţie, în realitate generează suspiciuni şi nesiguranţă? În mod evident, protagoniştii dosarelor cu prejudicii de zeci de milioane de euro, care încă stau la DNA şi aşteaptă în continuare să fie trecute pe lista de priorităţi. Unde îi găsim pe toţi aceştia? În mod evident, la noul PNL sau în urmă cu şase luni, chiar pe scena campaniei electorale pentru prezidenţiale, în spatele lui Klaus Iohannis. Ce spune doamna Kovesi despre tot acest puzzle al intereselor? Nimic, ea luptă în continuare împotriva corupţiei, care de fapt stă blocată în sertarele DNA, sub atenta supraveghere a şefului statului.

În opinia mea, blocajele se rezolvă întotdeauna printr-o demisie. În acest caz, demisia şefei DNA ar fi soluţia de impulsionare reală pentru lupta anticorupţie şi ar elimina motivele de suspiciune şi lipsă de echilibru în tratarea dosarelor. Laura Codruţa Kovesi pare a fi mult prea obişnuită cu preşedinţii, ştie prea bine pe ce pedale să apese, cum să răspundă unor aşteptări chiar neexprimate, astfel încât toată lumea care contează să fie mulţumită. Kovesi la început de mandat Iohannis începe să semene atât de mult cu Kovesi care nici măcar nu vorbea cu Băsescu, dar ştia exact ce îşi doreşte acesta, încât ar trebui să lase locul liber unui procuror care habar nu are de politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu spune că justiţia este la fel de coruptă ca şi administraţia,

…însă nicio instituţie a statului nu reacţionează clar şi convingător, prin acţiuni ferme de cercetare penală, pentru a demonstra opiniei publice că fostul preşedinte greşeşte sau că recurge la astfel de declaraţii doar ca să pună presiune asupra anchetatorilor.

În direct şi la ore de maximă audienţă, Băsescu chiar asta face, foloseşte funcţia pe care a deţinut-o în stat, implicit (fosta) autoritate prezidenţială, pentru a pune presiune asupra procurorilor şi judecătorilor. În replică, în loc să-l cerceteze în multiplele dosare în care este acuzat, aceştia se limitează doar să constate în Consiliul Superior al Magistraturii că fostul preşedinte ar fi adus atingere independenţei justiţiei. Da, a adus şi va mai aduce, cât timp va continua să fie protejat, din inerţie sau de frică. Sistemul de justiţie se dovedeşte a fi mult prea vulnerabil în lupta cu Traian Băsescu, care ştie foarte bine să-i exploateze slăbiciunile, pentru că au fost generate chiar de el însuşi.

Este foarte simplu să ne imaginăm ce scandal naţional s-ar fi declanşat în timpul mandatelor lui Băsescu dacă cineva ar fi spus că justiţia este la fel de coruptă ca administraţia, cum ar fi ţipat Monica Macovei, cât de grav ar fi fost afectate rapoartele MCV şi cum polii de putere din echipa preşedintelui ar fi pus imediat lucrurile la punct, pentru a ne demonstra nouă cum a reformat Băsescu justiţia din România. Acum, nimeni nu mai spune nimic, dar nici pe Băsescu nu-l cheamă la audieri. Amânat zi de zi, acest fapt nu face decât să confirme, într-un mod îngrijorător, acuzaţiile fostului preşedinte.

Mi-aş fi dorit să scriu sau să reacţionez cât mai puţin la declaraţiile lui Traian Băsescu, şi acum la fel de toxice ca şi în timpul mandatelor. Din păcate, fiecare explozie de invective marca Băsescu scoate în evidenţă un sistem creat pentru a-i servi interesele. Imediat ce a constatat că nu îi mai răspund la comenzi, fostul preşedinte a început să-şi atace oamenii pe care i-a plantat în justiţie şi în Parchete, ameninţându-i cu faptele din trecut, ordonate chiar de el. Problema este că acei anchetatori care se dovedesc slabi şi şantajabili în faţa lui Băsescu se proclamă în alte cazuri politice sau politizate apostolii dreptăţii şi ai luptei împotriva corupţiei. Există şi judecători care se încadrează în acelaşi tipar, totul pe fundalul unei independenţe a justiţiei ce se manifestă de multe ori doar declarativ. Ori dacă după 10 ani ajungem să descoperim cele mai mari probleme într-un domeniu considerat a fi reformat, atunci responsabilitatea nu este doar a lui Traian Băsescu. La fel de vinovaţi sunt toţi cei care i-au stat alături în politică şi l-au susţinut necondiţionat, iar acum vor să se detaşeze şi să ne convingă de bunele lor intenţii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

PSD ridică ştacheta şi stabileşte noi standarde de integritate

Consiliul Naţional al PSD va rămâne un moment de referinţă nu doar pentru partid, ci şi pentru întreaga scenă politică românească. Aceasta deoarece PSD ridică ştacheta şi stabileşte noi standarde de integritate, standarde pe care celelalte partide nu vor putea să le ignore.

Practic, în momentul de faţă, PSD a dat un semnal clar întregii Românii: avem cele mai dure criterii de integritate, vrem o altfel de politică, susţinem ferm lupta împotriva corupţiei. Din acest punct de vedere, PSD este un deschizător de drumuri şi sper ca şi celelalte partide să urmeze acest model! Noul PNL are şansa să demonstreze că nu este vechiul PDL, doar dacă va prelua criteriile de integritate ale PSD.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr