Și câte nu s-ar fi putut face cu 1 miliard de euro…

Dacă în statul român nu ar fi fost create, intenționat sau nu, condițiile necesare pentru ca “mafia retrocedărilor” să se formeze și să se consolideze ca un mecanism de produs bani, în beneficiul clasei politice din epoca Băsescu,
Dacă dimensiunile jafului ar fi fost limitate, prin măsuri de prevenție,
Dacă anchetele despre „mafia retrocedărilor” ar fi fost făcute la timp,
România ar fi salvat 1 miliard de euro.

Și câte nu s-ar fi putut face cu 1 miliard de euro…

Dacă toate cele 500 de informări făcute de SRI despre „mafia retrocedărilor” și transmise la DNA ar fi avut urmări concrete, pentru toți cei implicați și faptele lor,
Dacă președintele Iohannis ar fi analizat situația și activitatea celor responsabili, inclusiv în CSAT, pentru că de la Băsescu nu s-ar fi așteptat nimeni …
Dacă “mafia retrocedărilor” ar beneficia de atenție nu doar atunci când primește conotații politice,
Dacă pentru jaful din retrocedări ar plăti nu doar cei care l-au executat, dar mai ales cei care l-au coordonat,
Dacă banii fraudați din retrocedări ar fi recuperați de stat,
Atunci am avea garanția că în România începe cu adevărat curățenia !

Cum nimic din toate acestea nu se întâmplă și cu atât de mulți “dacă” sunt slabe speranțe de normalitate, concluzia este că orice jaf de asemenea nivel din banii publici (ai noștri, de fapt), cu instituții ale statului, prin implicarea unor oameni de stat, poate exista numai cu protecție/beneficii/interese de la cel mai înalt nivel. Și pentru că reacțiile vizează mai mult unele dintre personajele implicate, nu și fenomenul, pe care încă nu îl cunoaștem la dimensiunile sale reale, situația la momentul actual nu este radical schimbată față de perioada când infracțiunile s-au produs. Motivul, extrem de simplu: nu există interes, în condițiile în care coordonatorii de atunci sunt și acum, pe aceleași poziții.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mafia retrocedărilor, descoperită cu o întârziere de 10 ani. Cine răspunde ?

Deşi asistăm la un spectacol mediatic pe care de fiecare dată îl credem fără precedent, în realitate aflăm doar secvenţe din acest sistem de fraudare, precum şi detalii despre implicarea unor personaje cel mult din eşaloanele 2 sau 3. Nu avem niciodată imaginea de ansamblu, nu ştim cine a închis ochii pentru ca frauda să existe, cine a tolerat întregul sistem, cine a beneficiat de pe urma lui, cum ar fi putut fi prevenit fenomenul şi de ce nu a fost. Nimeni nu explică dacă vom putea să recuperăm banii furaţi din retrocedări şi mai ales când, de ce ne ocupăm de jafuri de o asemenea amploare cu o întârziere de 10 ani, culmea, ca şi cum ar fi un titlu de glorie.

Preşedintele Iohannis este primul dator să justifice această stare de fapt. Dacă în urmă cu un an şi-ar fi asumat să distrugă din temelii sistemul creat de Traian Băsescu, cel care a permis ca jaful să devină generalizat, atunci poate am fi avut o altă situaţie, mult mai clară, cu responsabilităţi mai bine conturate. Klaus Iohannis nu a schimbat însă nimic, ba chiar a preluat un mecanism ce a acoperit lucrurile timp de 10 ani, pentru ca acum să ne uimească cu descoperirea că, practic, s-a mai furat o ţară.

Piedestalul creat astfel pentru statuia DNA devine tot mai şubred. În ciuda valului de arestări care, iată, nu toate rezistă în faţa instanţelor, deşi avem de-a face cu fapte despre care s-a ştiut şi ar fi putut fi mai bine instrumentate, problemele esenţiale – cine a permis ca jaful să ia amploare şi de ce instituţiile statului nu au făcut nimic până acum – rămân în continuare fără răspuns.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Operaţiunea “Arestările”, deocamdată inutilă

Pionii din jurul lui Băsescu ies unul câte unul de pe tabla de şah şi ocupă celulele de arest preventiv. Nu văd vreo satisfacţie sau eficienţă prea mare în faptul că doar pionii primesc acest tratament al procurorilor, că nu ştim deocamdată nimic despre recuperarea prejudiciilor, deşi sumele avansate ca fiind furate depăşesc orice închipuire, la fel cum aşteptăm prea mult ca anchetele să ajungă în vârful piramidei, la Traian Băsescu.

Trăim un spectacol ce ne ia ochii prin arestări la bucată, însă nu avem răspunsuri oficiale al instituţiei numită DNA la întrebările puse de 1 milion de ori : “De ce acum ?”, “De când aţi primit informaţii ?”, “De ce n-aţi făcut nimic atâţia ani?”, “De ce Blaga nu, de ce Anastase nu, deşi apar oficial în denunţuri ca beneficiari ai banilor din şpăgi?”

Este ca şi cum asistăm la o strategie dinainte cunoscută: pionii, ca Horia Georgescu sau Alina Bica, dar şi alţii ca ei, ştiau că trebuie să execute comenzile de la ANRP şi să producă bani, cu toate riscurile pe care au înţeles să şi le asume. Doar aşa puteau fi recompensaţi ulterior cu funcţiile pe care le-au şi primit, Georgescu la ANI şi Bica la DIICOT. Probabil că fiecare dintre pionii care stau deja de luni bune prin arest au fost săltaţi din cea mai mare funcţie pe care ar fi putut să o atingă în cariera lor. Însă pentru a ajunge acolo, ştiau că era obligatoriu să fure pentru mafie, iar metoda găsită s-a dovedit a fi mai profitabilă chiar şi decât exemplele celebre ale băieţilor deştepţi din energie.

Dar nu dezvăluirea strategiilor este ceea ce aşteptăm de la DNA, ci schema banilor, de unde au plecat şi la cine au ajuns, cu nume de persoane, sume asumate şi cum îi ia statul înapoi. Dacă tot ce primim pentru moment este audierea lui Băsescu pentru ameninţare şi şantaj la adresa senatorului Gabriela Firea, înseamnă că operaţiunea “Arestările” pe care o vedem la televizor este deocamdată degeaba.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Piramida infracţională a epocii Băsescu

Image_0303-2140(CH-90)

…depăşeşte, în opinia mea, prin amploare, orice structură de acest tip cunoscută până în prezent în România. Indiferent de ramificaţia pe care am încerca să o analizăm, constatăm că în spatele personajelor implicate, dezvăluite public abia după ce Băsescu nu a mai fost preşedinte, se ascund alte şi alte legături care îmbină interesele financiare cu cele politice. Descoperim astfel oameni şi fapte, unii din imediata noastră apropiere, care au marcat destine în cei 10 ani de epocă Băsescu. Sunt convins că legea va ajunge şi la ei mai devreme sau mai târziu, pentru că tăvălugul nu mai poate fi oprit.

Ca senator, am considerat că este normal să explic mecanismele legale prin care instituţiile statului pot să intervină. Din acest punct de vedere, apreciez dezbaterea publică declanşată în aceste zile ca fiind extrem de productivă. Dar cel mai important aspect care se conturează este nivelul de aşteptare foarte ridicat referitor la tratamentul corect în faţa legii pentru cetăţeanul Băsescu Traian, fost preşedinte. În opinia mea, este o chestiune de ore şi nu de zile, până când acesta ar trebui să fie chemat să dea explicaţii în faţa procurorilor.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine şi de ce a creat mafia retrocedărilor

Dezvălurile fără precedent despre mafia retrocedărilor, la fel ca sutele de milioane de euro din banii statului ce au ridicat averi peste noapte şi pentru care nu avem încă adevăraţii vinovaţi sau responsabili, toate formează imaginea completă a unui jaf pus la punct în mod premeditat, cu legea pe masă.

Probabil că nu este deloc întâmplător faptul că adoptarea pachetului de legi privind modalitățile de restituire a proprietăților, crearea Fondului Proprietatea, urmată practic de legalizarea jafului despăgubirilor, se suprapun perfect peste primul mandat al lui Traian Băsescu şi singurul mandat de ministru al Justiţiei pentru Monica Macovei.

Despre interesul pe care Băsescu l-a avut pentru a face să funcţioneze un astfel de mecanism care să producă bani ştim şi sunt convins că vom afla în continuare detalii inclusiv din dosare penale. La fel şi cu Monica Macovei, dezbaterea publică şi anchetele în derulare vor trebui să lămurească aspecte cel puţin la fel de grave : a executat fostul ministru Macovei ordine pentru a pune la punct legile proprietăţii prin care banii statului să ajungă în conturi private ? Din interiorul sau din afara ţării ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dreptate până la capăt. Chiar se întâmplă.

Arestările pe bandă rulantă în dosarele controversate ale retocedărilor scot la iveală jocuri de interese despre care toată lumea vorbea încă din 2010, dar nimeni nu acţiona. Sumele incredibile, de zeci de milioane de euro, cu destinaţia de şpagă directă doar pentru despăgubirile la retrocedări, ne oferă proporţiile reale ale furtului generalizat din timpul regimului Băsescu, cu implicarea tuturor celor care l-au organizat şi coordonat.

Acuzaţiile şi informaţiile lansate în spaţiul public la adresa lui Cocoş, Udrea, Oltean, Stelian, Topoliceanu, Dumitran, Bica – alături de pionii mai mici sau de cei care se pregătesc probabil să li se alăture – scot la iveală filierele ce nu mai aveau nicio limită în a drena banii publici spre interese private şi politice. Ce se întâmplă acum este doar începutul, primii care scriu şi vorbesc, dar şi primii care plătesc. Anul viitor probabil, ar trebui să-i vedem pe cei din vârful piramidei, care au creat şi condus întregul sistem, timp de 10 ani.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr