Despre pensiile speciale, decizii și anunțuri importante

După valul de comentarii de săptămâna trecută, cu privire la “hemoragia” generată de șefii și comandanții din Ministerul de Interne și MapN care se grăbesc să treacă în rezervă pentru a beneficia în continuare de pensii speciale, calculate “special”, implicit despre “iminenta lor reangajare tot în sistem sau chiar pe aceleași posturi”, avem anunțuri, măsuri și decizii concrete:  

1. Nicio pensie aflată în plată nu va scădea și nu se modifică vârsta de pensionare.

2. Ministrul Apărării a precizat că au fost acoperite toate funcţiile de comandă eliberate în urma trecerii în rezervă a mai multor generali, prin decrete prezidenţiale.

3. Ministrul de Interne a anunțat că din septembrie se va modifica legea care permite pensionarea la o vârstă sub 40 de ani, cu o pensie mare. Aceasta în condițiile în care, spune tot ministrul Dan, “pensionările din Ministerul de Interne, făcute recent, la vârste de 37-40 de ani, pe sume enorme, nu au fost posibile datorită Legii pensiilor militare, ci Statutului polițiștilor”. Din acest punct de vedere, poate că nu este deloc întâmplător faptul că în Ministerul de Interne se aflau, adunate de-a lungul anilor, șapte variante ale acestui Statut. Orice polițist va putea face acum, în mod direct, propuneri pentru îmbunătățirea statutului profesiei sale, demers pe care, personal, îl consider foarte bun, cu efecte ce se vor simți în scurt timp.

4. La rândul său, și ministrul Muncii a dat semnalul că trebuie să se încheie practica cumulării salariului de la stat cu pensia de la stat, în special în cazul pensiilor speciale. Asta nu însemnă, cu siguranță, că pensionarul nu se va mai putea reangaja în mediul privat….însă, în opinia mea, sensul unei decizii de acest fel este cu totul altul…

A fost lansată în spațiul public, ca un gest de la sine înțeles pentru anumiți privilegiați, ideea că șefii care pleacă cu pensii de mii de euro vor fi reangajați pe aceleași posturi, imediat după trecerea în rezervă, din motive de oportunitate. Am și spus la momentul respectiv, cred că este o practică absolut inacceptabilă. Nu contest că nu a existat până acum și nu spun că nu s-au folosit culoare legislative care au permis asta. Însă la un moment dat, oportunitatea” asta mai trebuie să se și oprească, iar justa măsură să îi ia locul. 

Ca urmare, ar fi foarte interesant de urmărit până pe 15 septembrie, dacă după toate aceste anunțuri și semnale, cererile de pensionare vor avea aceeași frecvență ca și până acum. Eu cred că nu ! 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mai este loc şi timp pentru demisii de onoare

Asumarea responsabilităţilor după o tragedie în care au murit oameni cu zile nu este nici pe departe o problemă de negociere politică, de paritate la demisii sau demiteri. Este un moment în care încrederea oamenilor într-un sistem menit să îi apere poate să crească sau să scadă extrem de rapid. Cu toţii se uită spre vârf, pentru a găsi acolo reacţii corecte. Dacă lucrurile au mers prost, şi aşa au mers, dacă sistemul nu a funcţionat şi autorităţile au întârziat nepermis, atunci gesturile de onoare pot să aducă o reparaţie, să redea încrederea că există cadrul necesar şi voinţa pentru îndreptarea erorilor de orice fel.

Demisia de onoare nu este nici pe departe un pas în spate din punct de vedere politic. Este acea atitudine cu care te prezinţi în faţa opiniei publice, pentru a-ţi menţine respectul, precum şi credibilitatea ta şi a echipei tale.

Din această perspectivă, cred că ministrul Radu Stroe ar trebui să reflecteze la demisia de onoare, chiar dacă în urma anchetei preliminare, din Ministerul de Interne a fost demis doar secretarul de stat care s-a ocupat de coordonarea acţiunilor de salvare.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre interlopi şi politicieni, un nou episod din 2011

Chestorul Dan Fătuloiu spunea în anul 2010 că în Ministerul de Interne se lucrează la o hartă a clanurilor interlope din România. Bineînţeles că nimeni n-a văzut-o, poate că existenţa ei a fost doar un subiect pentru declaraţii de presă şi atât, cert este că o simplă suprapunere a acestei hărţi peste colegiile electorale ar fi oferit multe explicaţii cu privire la calitatea oamenilor politici din România. Ne-am fi putut da seama cum anumite personaje au ajuns în Parlament, folosindu-se de votul uninominal, cu sprijinul clanurilor interlope, care nu s-au uitat la bani şi nu s-au dat înapoi de la metode de intimidare, atunci când au dorit să îşi pună oamenii la putere.

Fenomenul tinde spre generalizare în unele zone, la fel ca şi mita electorală. Scandalul cu copii primarului de la Deta este un exemplu tipic, pe care îl putem regăsi oriunde în ţară, pentru modul în care un clan interlop local ţine sub control mediile de putere, oamenii care decid în zona respectivă, primarul şi şeful Poliţiei. Însă mai relevantă din acest punct de vedere mi s-a părut reacţia liderilor PD-L, Sorin Frunzăverde şi Alin Popoviciu, care s-au grăbit să ia apărarea primarului, politic vorbind. De ce ? Primarul este cel care le aduce voturi, atunci când au cea mai mare nevoie de ele. Cu cine ? Cu sprijinul celor care controlează comunităţi locale, prin intermediul interlopilor. Ulterior vor fi nevoiţi să le întoarcă acestora serviciul, oferindu-le protecţie în faţa legii sau acces direct la banul public.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Unde ajung banii din comerţul cu etnobotanice ?

Guvernul blochează legile împotriva etnobotanicelor

Chiar dacă opinia publică, dar şi unii politicieni, nu mai contenesc să îşi arate indignarea pentru faptul că în România consumul de etnobotanice a atins nivelul de pericol public, trebuie să ştiţi cum stau lucrurile în realitate. La Senat a existat un proiect de lege care avea ca scop să creeze cadrul legislativ pentru a bloca acest fenomen. Surprinzător, la dezbaterea din plen, Guvernul s-a opus proiectului, pe motiv că s-ar putea să interzicem mai multe substanţe decât ar trebui. Ca urmare, cadrul legal care ar fi putut să oprească fenomenul a fost blocat, fără să existe o altă măsură eficientă, cu aplicare imediată. Inclusiv Ministerul de Interne se face că plouă, fiind preocupat mai degrabă să dea oameni afară, decât să lupte împotriva comercializării şi consumului de etnobotanice.

Realitatea ne arată zi de zi că există oameni care popularizează aceste produse, însă nimeni nu ia măsuri. Încă de anul trecut, subiectul a fost speculat politic, au existat primari care au încercat să oprească comerţul cu etnobotanice acolo unde era mult prea vizibil. Fenomenul se manifestă în continuare, într-o cvasi clandestinitate. Însă întrebarea la care autorităţile evită să răspundă ar putea fi una dintre soluţiile pentru rezolvarea problemei : Unde ajung banii din comerţul cu etnobotanice ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr