Cum schimbă ministrul Justiției sistemul judiciar

A fost Kovesi procuror șef la DNA, nu mai este ! Și Horodniceanu a fost procuror șef DIICOT, nu mai este nici el !

În locul lui Augustin Lazăr, încă procuror general al României, aș fi mult mai atent la sistemul de management aplicat în această funcție, pentru că un control similar cu cel care s-a derulat la DNA a fost anunțat și pentru Parchetul General. Iar rezultatele încă nu s-au dat publicității.

Sunt elemente esențiale ale unei reforme necesare pentru sistemul judiciar din România, pe care ministrul Tudorel Toader și le-a asumat, așa cum niciun ministru nu a avut voința să o facă în ultimii 15-20 de ani. Și de ce să nu fim foarte corecți, precedenții titulari de portofoliu de la Ministerul Justiției poate nici nu au fost lăsați să acționeze în acest sens. Cert este că Tudorel Toader reușește, pas cu pas, să schimbe vârfurile sistemului care a încercat, de multe ori până acum, să preia conducerea României, în momente esențiale.

Pentru că joi vor avea loc interviurile în vederea desemnării noului procuror șef de la DNA, și mă aștept la o sarabandă de zvonuri și manipulări dacă nu va ieși cine vrea statul paralel, cred că sunt necesare câteva elemente de reper:

1. Este cea mai transparentă procedură de selecție cu patru candidați, organizată până acum.

2. Nu a fost semnalată nicio sesizare a vreunuia dintre cei patru, cu privire la probleme în privința selecției.

3. Este foarte corect faptul că ministrul nu a făcut nicio declarație care să atragă atenția asupra vreunui candidat, chiar dacă trecutul profesional al tuturor este amplu prezentat de media și poate fi judecat de oricine.

4. Cea mai importantă miză pentru noul procuror șef DNA, în opinia mea, este să fie capabil să redea credibilitatea instituției nu doar în interiorul sistemului, ci mai ales în ceea ce privește percepția în ochii opiniei publice. Atât ministrul Justiției, cât și întreaga comisie de examinare, poartă responsabilitatea alegerii unui procuror șef în măsură să atingă acest obiectiv.

5. De aceea, este abolut firesc să existe și posibilitatea respingerii tutoror celor patru candidaturi, cu reluarea procedurii. O soluție de acest fel nu va însemna decât calitate, atenție la detalii și în niciun caz un câștigător dinainte cunoscut.

Din punctul meu de vedere, întrebarea pe care le-aș pune-o tuturor ar fi dacă există poliție politică în România, implicit cum vor face să dispară acest fenomen. Asta pentru că prima calitate a procurorului șef DNA este să spună adevărul, indiferent de situație.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele oportunităților politice

Președintele Klaus Iohannis explică nonșalant că este o chestiune de “oportunitate politică” dacă va da sau nu curs propunerii de revocare a procurorului șef DNA, formulată de ministrul Justiției.

Semnificația expresiei pe care președintele a folosit-o, deloc întâmplător, marchează începutul tranzacționării politice a unui demers exclusiv juridic și tehnic, de evaluare managerială a modului în care Laura Kovesi a condus DNA. Klaus Iohannis dă semnale că ar vrea să negocieze, poate un nou procuror favorabil la DNA, poate șefi fideli ai altor instituții de forță, dar nu pare să fi înțeles că miza revocării îl vizează direct, problema fiind exclusiv la el pe birou.

Președintele Iohannis este primul care are de pierdut din menținerea actualei stări de lucruri, dar rezerva de timp pe care și-a luat-o pentru a se pronunța asupra cererii de revocare îi va da probabil ocazia să înțeleagă acest fapt.

Dacă refuză cererea de revocare, Klaus Iohannis pierde politic, moral și electoral. Orice abuz al DNA care va ieși la iveală de-acum înainte, orice dosar dovedit de poliție politică, orice persoană ținută degeaba în spatele gratiilor, toate aceste fapte vor fi decontate în sarcina sa ca președinte, pentru că a avut ocazia să ia o decizie corectă și să deschidă calea spre refacerea credibilității instituției, dar nu a făcut-o.

Klaus Iohannis ar trebui să înțeleagă, cred eu, că pentru electorat, inclusiv pentru cel de dreapta, calculele politice sau negocierile trec în plan secund, atunci când este pusă în balanță corectitudinea deciziilor la nivel prezidențial, inclusiv reacția necesară, fermă și promptă împotriva abuzurilor care au revoltat România.

Evenimentele pe care le trăim în aceste zile ne arată că, în memoria colectivă, granița de la Statul paralel la fosta Securitate este foarte subțire și sensibilă. Oamenii nu au uitat ce a fost atunci și fac comparații cu ce văd acum. Pe acest fond, să te plasezi practic în fruntea Statului paralel prin lipsă de reacție și decizie, ignorând voința majorității românilor, asta echivalează pentru Klaus Iohannis cu o ieșire pe ușa din dos a Palatului Cotroceni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Avem cu adevărat ministru la Justiție

Rămâne de văzut dacă avem și președinte, inclusiv dacă în condițiile actuale mai putem restructura sistemul judiciar românesc, după o criză de credibilitate de peste 10 ani.  Cred că evenimentele de ieri impun câteva concluzii de etapă despre revocarea procurorului șef DNA,  propusă de ministrul Justiției, Tudorel Toader, cu precizarea că acesta este doar începutul pentru o revoluție necesară în sistem.

Nu există niciun argument, nicio dovadă, care să susțină orice fel de influență politică în decizia de revocare a procurorului șef DNA, iar această realitate este absolut esențială pentru democrația din România. Ministrul Justiției a procedat așa cum a considerat, conform atribuțiilor și pregătirii profesionale, obligându-ne să acceptăm inclusiv  o întârziere semnificativă în comunicarea acestei decizii.

Nimeni nu a putut contesta corectitudinea și complexitatea celor 20 de puncte din raportul de evaluare a activității manageriale a procurorului șef DNA și mă refer aici la oameni echilibrați, care înțeleg subiectul și pot să aibă un punct de vedere pertinent. Acest fapt confirmă caracterul exclusiv tehnic, juridic și profesional al cererii de revocare.

Tudorel Toader este primul ministru al Justiției din România care a înțeles că este corect și perfect justificat să se refere la abuzurile din activitatea DNA, să le prezinte în detaliu și să explice că nu contează numărul dosarelor, ci nevoia ca procurorii să respecte drepturile și libertățile celor vizați în anchete. Este pentru prima dată când un responsabil din sistem vorbește explicit despre oameni arestați pe nedrept și dă semnalul că această practică este inacceptabilă. În același timp, Tudorel Toader este prima autoritate competentă din statul român care aduce în atenție dezvăluirile  din “unitatea de elită de la Prahova” și transmite mesajul de normalitate așteptat de opinia publică:  “exista obligația minimală ca șef să vezi dacă e adevărat sau nu și nu să lauzi respectiva unitate”.

Hazardată și neprofesionistă a fost reacția Administrației prezidențiale cu privire la raportul prezentat de ministrul Justiției. Nu poți să spui că președintele are același punct de vedere, de susținere a procurorului șef DNA, Laura Kovesi, și în paralel că departamentele specializate de la Cotroceni vor studia raportul extins care evaluează activitatea acesteia. Este foarte grav ca un președinte să se antepronunțe la un asemenea nivel, chiar și printr-o declarație de presă, înainte să ia act de analiza instituțională a specialiștilor. Aceasta în condițiile în care mai mulți experți în drept susțin că nu există contraargumente ca președintele Klaus Iohannis să respingă cererea de revocare a procurorului șef DNA.

Despre reacția procurorului general al României la raportul prezentat de ministrul Justiției nu se poate spune decât că a confirmat încă o dată obiceiul de a pune sub semnul întrebării autoritatea ministrului, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori pe parcursul anului trecut, atât în relație cu Guvernul, cât și cu Parlamentul. Personal însă, am încredere că această stare de lucruri nu va mai persista mult timp, întrucât urmează și evaluarea de la Parchetul General.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu lăsați zvonistica să prindă putere !

Logica este foarte simplă. Pe termen scurt, România se pregătește pentru trei legi majore: Legea bugetului pe 2018, Legea pensiilor și pachetul de legi ale justiției. Nu sunt singurele obiective legislative anunțate pentru 2017, dar este de necontestat faptul că intră în categoria legilor extrem de așteptate de români, fiind supuse unor ample dezbateri publice până în prezent.

Ce constatăm:

  1. Ca din senin, apar “pe surse”, bineînțeles, zvonuri despre demiterea ministrului de Finanțe pe motive de comunicare, fix în pragul adoptării Bugetului pe 2018. În ciuda dezmințirilor și a declarațiilor oficiale că ministrul își va păstra funcția, pentru că obiectivul guvernării vizează stabilitatea și nu crizele politice, în special zvonul este cel reluat și rediscutat zile la rând. Evident, în încercarea de acreditare a unui nou scandal, chiar dacă acesta nu există.
  2. Ministrul Muncii, în prezent principalul responsabil pentru pregătirea Legii pensiilor, ajunge în situația de a explica din două în două luni, că nici nu va fi demis, nici nu își va da demisia. Culmea este că zvonurile privind încetarea mandatului apar fix în momentele de intensitate maximă pentru dezbaterea unor legi cu impact social. Așa s-a întâmplat la Legea salarizării, tactica se repetă și la Legea pensiilor.
  3. Pachetul de legi ale justiției, despre care PSD anunță că va intra astăzi în analiza comisiei speciale parlamentare, l-a transformat pe ministrul Justiției într-o țintă a tuturor celor care vor ca justiția să se curețe, dar în realitate să nu se schimbe nimic. Deși s-a confruntat cu o listă lungă de proteste #rezist, precum și cu degringolada din sistem, ministrul de la Justiție a mers mai departe pe proceduri, chiar dacă, tipicar fiind, i-a scos pe mulți din sărite cu calmul său. Și-a urmărit însă obiectivele ! Bineînțeles că nici el nu își va da demisia, deși grupuri izolate din stradă chiar asta îi cer !

Concluzie

Nu sunt importante numele celor trei miniștri, ci portofoliile lor. Oricine vrea să schimbe lucrurile primește același tratament, este vânat și boicotat. Finanțele, Munca și Justiția reprezintă elemente esențiale pentru curățenia societății românești și creșterea veniturilor populației. Faptul că există interese clare ca aceste obiective să nu fie atinse a devenit mai evident ca oricând pe parcursul acestui an. Este adevărat, lupta politică putere-opoziție aproape că nu a existat, dar s-a manifestat mai mult ca oricând lupta cu zvonurile și propaganda.

Singura soluție pentru anihilarea fenomenului este să vă informați atent despre orice vă interesează, pentru că doar așa vă veți putea raporta la repere corecte. Nu lăsați zvonistica să prindă putere, pentru că asta ne va afecta pe toți !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cenzură, presiuni, tentative de mușamalizare și arestări fără probe. Cum își apără DNA imaginea.

Decizia ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a solicita Inspecției Judiciare să realizeze un control la DNA cu privire la activitatea de management a instituției, și-a dovedit pe deplin utilitatea și oportunitatea, prin conținutul deosebit de grav al concluziilor prezentate public. Chiar dacă în jurul oficializării raportului de control a izbucnit un adevărat scandal generat de păstrarea unor concluzii în detrimentul altora (altfel spus, cenzurarea concluziilor defavorabile DNA), semnificativ este faptul că documentul final, cu toate concluziile și opiniile separate, a fost până la urmă prezentat în mass-media, mai mult ca sigur din teama de a nu fi mușamalizat.

Am aflat astfel că:

  1. Sub protecția confidențialității, anumiți judecători au explicat echipelor de control cum procurorii care activează la Curtea de Apel București recuză, într-un mod “pătimaș” judecătorii “care nu se poartă frumos”.
  2. Sunt corectate diverse cifre referitoare la dosarele aflate în lucru, ca și cum pentru semnificația de interes public a activității DNA ar fi o diferență esențială între 467 și 606 dosare mai vechi de un an de la data sesizării. Important este că percepția pe care o avem cu privire la anumite dosare ținute la sertar de DNA se confirmă chiar din interior, fără niciun fel de dubiu.
  3. DNA a reținut și arestat oameni fără probe sau pe fapte inexistente, aceasta fiind, în opinia mea, cea mai gravă concluzie din raport. ”În anul 2016, la nivelul Secției (de combatere a corupției din cadrul DNA) s-au înregistrat 57 de inculpați, din care 50 au fost achitați în temeiul “nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”. Din acești 50, 1 a fost arestat preventiv și 3 arestați în temeiul “fapta nu există”  (…)”.

Când o structură a statului arestează oameni degeaba, când acest lucru este perceput ca atare de opinia publică și recunoscut oficial printr-o procedură de control, nu se poate să nu existe consecințe. Vorbim despre elementul esențial de la care ar trebui să înceapă orice analiză și pe care să se bazeze orice decizie cu privire la managementul acestei structuri de Parchet, mai ales că o astfel de constatare este fără precedent în România după 1989.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Atunci când nu se mai poate !

Președintele României, Klaus Iohannis (prin purtătorul de cuvânt): Președintele  apreciază că CSM, în calitate de garant al independenței justiției, a evaluat în detaliu și cu mult profesionalism propunerile ministrului Justiției înainte de a le respinge. Chiar dacă acest aviz este unul consultativ, Guvernul și Parlamentul nu au cum să ignore acest semnal clar venit din partea CSM.

 Altfel spus, ne transmite președintele, deși Guvernul și Parlamentul reprezintă voința cetățenilor, în realitate ei ar trebui de fapt să respecte deciziile procurorilor, pentru a menține actuala stare de lucruri din justiție, reclamată de profesioniștii din sistem ca fiind fără precedent de dezastruoasă.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, ne și explică de ce procurorii nu vor să se schimbe nimic: „Ţin să precizez şi am convingerea faptului că votul negativ exprimă şi dorinţa de conservare a actualelor privilegii pe care magistraţii le au. Să nu ne ascundem după adevăr. Să nu vorbim numai de dragul frazelor ritoase şi, sigur, la adresa demnităţii, care este respectabilă şi care desfăşoară o activitate utilă, necesară, dar legile justiţiei datând de 13 ani, din 2004, dinainte de a intra în Uniunea Europeană, au consolidat în timp prin multiplele modificări statutul magistratului, procuror sau judecător, dar nu numai statutul profesional, de independenţă, de exercitate a atribuţiilor, ci şi colateral, privilegiile pe care şi le-au adus.

Pe fondul unei scăderi vizibile, măsurate și de necontestat a încrederii în justiție, completată cu un procent semnificativ de peste 80 % dintre români care așteaptă modificări urgente la legile justiției, ce trebuie să includă automat și răspunderea magistraților, avem foarte clar conturate două tabere: președintele României, cel care alege să ignore vocea străzii, pentru a apăra interesele procurorilor, și ministrul Justiției, împreună cu majoritatea parlamentară, obligați să meargă mai departe cu orice risc în această schimbare necesară, dar radicală pentru societatea românească.

Vor fi proteste, aproape cu siguranță, pregătite încă de pe acum, chiar de la Cotroceni. Modelul adoptat, același #REZIST, combinat cu manipularea de tip OUG 13, ce s-a dovedit după câteva luni, legală și constituțională. Vor fi și provocări, cu scopul foarte bine definit de provocare a haosului, singurul argument care ar putea bloca schimbările în sistem.

De data asta însă, cred că reușita va fi în susținerea pe care mulțimea tăcută și indignată de acasă o va acorda acestui demers, dar și în rezistența la manipulare. Nu va fi nevoie de o ieșire în stradă, pentru că încrederea și acceptarea faptului că “așa nu se mai poate” se simte mai mult decât credeți și contează în mod determinant.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Câteva întrebări și concluzii de etapă, despre ofensiva DNA

  1. Dintre sutele sau miile de transferuri de obiective din domeniul public al statului în domeniul public al unui județ, de ce la ora actuală discutăm doar despre dosarul “Belina”? Cum gestionăm riscul evident ca orice acțiune guvernamentală, anume selectată, să fie trasformată într-o faptă penală ?
  2. De ce dintr-o listă întreagă de miniștri semnatari ai unor documente asumate de Guvernul Ponta, în prezent răspund doar doi, și asta în condițiile în care dosarul a fost deschis cu patru ani în urmă ?
  3. Dacă există miniștri care au avut obiecțiuni cu privire la procedura de transfer derulată la nivel guvernamental, iar premierul de atunci știa despre ele, de ce și-a pus semnatura finală pe Hotărârea de Guvern?
  4. Timpul va dovedi dacă Victor Ponta a făcut denunțuri împotriva foștilor colegi de partid, în dosarul “Belina” sau doar declarații de martor într-o cauză conexă.El neagă denunțurile, deși există mai multe elemente de logică în desfășurarea faptelor care îl contrazic. Poate sunt doar speculații sau simple întâmplări, de aceea spun că timpul ne va lămuri dacă fostul lider și-a sacrificat într-adevăr, sub orice formă, unii dintre membrii fostei sale echipe. Personal, sper că nu, dar aș avea câteva observații:
    • Am sesizat la Victor Ponta o schimbare de atitudine, parcă vorbește altfel, ca și cum s-ar certa permanent cu unii dintre cei cu care înainte lucra. Greu de explicat așa ceva !
    • Nu este important dacă îl cred eu pe Victor Ponta, ci cum îi convinge pe oamenii simpli care i-au dat votul !
    • Mi s-a părut extrem de interesantă o declarație a avocatului Maria Vasi: “Domnul Ponta a fost audiat într-un dosar deschis în 2014. În acest dosar, deși s-au făcut audieri care priveau problematica de lacul Belina, s-au făcut audieri în lipsa avocaţilor care aveau dreptul să asiste la audierile care se fac în legătură cu lacul Belina”.
  5. Dacă dosarul “Belina” a fost scos la momentul oportun pentru a-l determina pe Liviu Dragnea să devină ceva mai cooperant cu “statul paralel” și să închidă ochii, el și ministrul Justiției, la controlul dispus de CSM în privința managemenului de la DNA, asta ne poate duce cu gândul la faptul că astfel de tehnici de influențare și presiune au fost posibile în trecut, cu alți premieri, șefi de partide sau miniștri de justiție. Nimeni nu experimentează proceduri noi, la un asemenea nivel, într-o perioadă de criză ! Dar dacă astfel de negocieri au fost posibile la un moment dat și acum s-a încercat reluarea lor, atunci avem o explicație despre cum s-a format și consolidat noua “poliție politică” în România.
  6. În aceste condiții, oricine este vizat de un dosar ce cu ușurință poate fi asimilat cu “poliția politică” nu trebuie să își dea demisia, indiferent de funcția publică pe care o ocupă. Criteriile de integritate ale partidelor, pe care la un moment dat le-am susținut ca modalitate de reformare a clasei politice, au apărut în contextul în care se estima un nivel de integritate cel puțin egal din partea procurorilor. Realitatea de fiecare zi ne dovedește că nu mai este cazul ! De aceea, percepția trebuie să se schimbe și să înțelegem că un om poate fi numit vinovat de o faptă penală doar atunci când judecătorii emit o sentință definitivă și irevocabilă la adresa lui. Acuzațiile aduse de procurori nu mai pot reprezenta un reper !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Războiul DNA cu funcția pe masă

Când tensiunea depășește orice limită în justiția și sistemul judiciar din România, când niciun efort nu este prea mare ca să se abată atenția opiniei publice de la modul în care, de 10-12 ani, suntem conduși prin amenințarea dosarelor penale, reale sau inventate, vă supun atenției următoarele fapte:  

Procurorul șef DNA, Laura Kovesi, este chemată luni, pentru a treia oară, la Comisia parlamentară de anchetă a prezidențialelor din 2009, cu scopul de a explica în ce fel a fost implicată în gestionarea rezultatului alegerilor din acel an. Dacă nu se va prezenta, există cadrul legal pentru ca pe numele ei să fie depusă oficial, în numele Comisiei, o plângere penală pentru obstrucționarea aflării adevărului. O astfel de decizie se poate lua prin vot în cadrul Comisiei, unde PSD și ALDE dețin majoritatea. În esență, este foarte posibil, corect, legal, dar și fără precedent în România, ca o astfel de plângere să fie formulată. Urmarea…cel puțin suspendarea din funcție pentru șefa DNA.

Simultan cu ancheta parlamentară, ministrul Justiției în actualul Guvern politic PSD-ALDE anunță, în sfârșit, că se impune și se face un control la DNA, pentru a se verifica cum a fost manageriată această structură anticorupție, având în vedere că o astfel de procedură nu s-a mai derulat de peste 10 ani. Cam de când sunt semnalate și cele mai grave cazuri de poliție politică în România. Urmarea….este evident că evaluarea n-are cum să fie pozitivă, cu toate consecințele legale.

Ca și cum ar fi o coincidență, șeful politic al celor două centre de decizie care o deranjează pe Laura Kovesi – Comisia parlamentară și Ministerul Justiției – președintele PSD, Liviu Dragnea, devine brusc subiect de anchetă jurnalistică, culmea întâmplării, faptele relatate fiind suprapuse peste o anchetă DNA in rem (nu pentru persoană, ci pentru fapte) despre care abia acum aflăm că există, deși stă la sertar de cel puțin 1 an și jumătate.

Bineînțeles că nimeni nu explică cum de s-a întâmplat ca dosarul DNA, în care țintă este Liviu Dragnea, să fie scos fix atunci când șefa instituției are astfel de probleme. Descoperim însă un mod de lucru al DNA, care în situații limită, când se joacă cu funcția pe masă, nu mai este disimulat prin nimic.

Sunt convins că decizia și votul politic nu vor fi sub nicio formă influențate și ceea ce trebuie să se întâmple legal se va întâmpla. Problema reală este însă că Laura Kovesi nu știe asta sau nu ia în calcul o astfel de atitudine și încă mai încearcă… 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Prețul protecției pentru Kovesi, denigrarea României

Cât de multă disperare trebuie să provoace evaluarea ministrului Justiției în privința șefei DNA, dacă pentru apărarea ei s-a compromis însuși Gabriel Liiceanu, susținut de protestatarii #rezist, în direct la Parlamentul European…

Cât de mare trebuie să fie disperarea și cât de amplă manipularea dacă protestatarii #rezist au recurs până și la un anumit nivel de hărțuire verbală a ministrului Justiției, atent pregătită pentru camerele video, tot la Parlamentul European, cu scopul evident de intimidare și presiune. …

Cât de puțin trebuie să fi contat faptul că prețul pentru toate acestea a fost denigrarea României și afectarea imaginii noastre ca țară, chiar la kilometrul zero al democrației europene.

Nu este prima dată când reprezentanți ai unor structuri politice de dreapta din România, mai mult sau mai puțin oficiale, la inițiativa și cu susținerea Monicăi Macovei, ne fac de râs în Europa, sacrifică interesele României și imaginea țării, pentru a susține structuri ce asigură un control politic ocult. Important este că la finalul unor episoade de acest gen, răul este făcut, dar cei care l-au generat n-au niciun fel de problemă. Datorită “tradiției” de peste 12 ani care a însemnat în primul rând protecție de la cel mai înalt nivel, ei știu că nimeni nu le va cere să își asume consecințele acestui tip de comportament, nu îi va face să plătească, politic și penal, pentru prejudicii aduse țării.

Este un moment critic și extrem de serios în care această “tradiție” nefastă a denigrării României ar trebui să își primească sancțiunile legale, prin indentificarea a trei repere: cine și ce are de câștigat, cine plătește și care sunt agenții de influență folosiți de fiecare dată în astfel de acțiuni ce afectează imaginea țării.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr