Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

A fost nevoie doar ca un senator PSD, Voicu, Popescu, Ionescu, nici nu contează foarte mult cum se numeşte, să ajungă în arest, că stenogramele au şi dispărut de pe piaţă. Nu mai era nevoie de ele, pentru că episoadele succesive ale fragmentelor de discuţii din acest caz, aşa cum au fost livrate de media, şi-au atins scopul. Efectul a lucrat corespunzător, iar cine trebuia să fie arestat a fost arestat, adică omul PSD-ului.

De când am intrat în Parlamentul României, n-am avut nimic de-a face cu senatorul Cătălin Voicu, pot să spun chiar că nu-l cunosc, nu mă pronunţ asupra vinovăţiei sau a nevinovăţiei lui, pentru că nu cred că asta este treaba mea. Însă mi se pare extrem de important faptul că instituţiile statului au transmis informaţii către PD-L, astfel încât senatorul PSD Cătălin Voicu să devină un exemplu de adversar politic corupt. Şi ce poate fi mai elocvent decât un exemplu după gratii…

V-aţi întrebat câte serii de stenograme ne-au bombardat în ultimii 10 ani, de unde au început şi cum au reuşit ele să schimbe destine politice ? Pentru o privire obiectivă, am considerat că este nevoie să mă detaşez de calitatea de senator şi să privesc fenomenul, pentru că vorbim deja despre un fenomen, din prisma celui care deţine expertiză în domeniu.

În opinia mea, cazul Voicu a demonstrat că două instituţii ale statului român, SRI şi DNA, sau cel puţin una dintre ele, dar până la proba contrarie ambele pot fi suspectate, furnizează către PD-L informaţii din dosare penale. Ulterior, PD-L le prelucrează şi le lansează în media pentru a obţine avantaje politice. Astfel privite, faptele au o gravitate ieşită din comun.

Iată cum s-au derulat lucrurile :
Serviciul Român de Informaţii a primit o comandă într-un dosar instrumentat de DNA, să realizeze nişte interceptări pe o anumită perioadă de timp, şi nu mă refer doar la interceptarea telefoanelor. Pentru această activitate s-au folosit resurse materiale şi umane importante, totul pe bani publici. Ulterior, SRI a făcut transcriptul integral al acestor înregistrări (ceea ce numim stenograme), materialul fiind pus la dispoziţia DNA sub formă brută.

Este important de precizat faptul că, fiind un caz al DNA, Serviciul Român de Informaţii nu avea nicio competenţă să facă selecţii din înregistrări.
Era obligaţia DNA să analizeze aceste transcripturi şi să extragă pasajele care ar fi dovedit în faţa judecătorilor, vinovăţia lui Cătăin Voicu.

Pe drumul dintre cele două instituţii, o copie a transcripturilor a ajuns şi la
PD-L, singura formaţiune politică ce deţine laboratoare specializate în prelucrarea unor materiale de acest fel. Istoria ultimilor 10 ani ne demonstrează că sunt suficient de multe situaţiile în care, mari scandaluri politice, intens mediatizate, au la bază două elemente comune : PD-L care acuză şi adversarii politici ai acestui partid, ce apar în diferite stenograme.

În cazul Voicu, PD-L a extras din transcripturile brute realizate de SRI acele fragmente care îl avantajau pentru compromiterea adversarilor politici ce nu îi sunt pe plac preşedintelui Traian Băsescu. Aşa au ieşit pe piaţă înjurăturile lui Voicu la adresa lui Geoană (încă preşedinte al Senatului), discuţiile cu Alexandru Mazăre, (fratele primarului incomod de la Constanţa), elemente cu impact mediatic, care ar fi trebuit să inducă publicului o reacţie de lehamite la adresa PSD şi a liderilor săi, chiar dacă, în fapt, pasajele respective nu au nicio legătură cu fondul problemei, cu acuzaţiile aduse lui Cătălin Voicu.

Poate că aşa se explică şi de ce mulţi analişti media se întreabă ce a făcut senatorul PSD cu adevărat, de ce a fost arestat….

Pentru cei care analizează fragmentele de convorbiri publicate de presă şi temele evidenţiate în aceste dialoguri, este foarte clar că nimeni din SRI şi DNA n-ar fi îndrăznit să selecteze pasaje din stenograme oficiale, prin care să arate că cei răi şi corupţi sunt într-un singur partid, indiferent cât de implicate sau partizane ar fi oricare dintre cele două instituţii. Oamenii de-acolo ştiu că roata se învârte şi de aceea preferă să nu se expună. Este foarte clar că selecţia s-a făcut în laboratoare de partid, de către specialişti în manipulare care au mai facut asta şi ştiu ce efect vor să obţină .

Ne reamintim câtă vâlvă au făcut stenogramele cu discuţiile interne din PSD, pe vremea Dorinei Mihăilescu, înainte de alegerile din 2004 (probabil că din acest motiv Dorina Mihăilescu a şi fost recompensată cu un post bun şi liniştit la CNVM). Însă acest prim scandal cu stenograme nu a fost decât antrenamentul care a stat la baza unui sistem de manipulare şi circ, promovat de-a lungul anilor.

În logica lucrurilor, laboratoarele de prelucrat stenograme de la PD-L au fost create pentru a lucra împotriva adversarilor politici sau pentru a interveni în situaţii critice, atunci când liderii PD-L nu mai ştiau pe unde să scoată cămaşa. Aşa s-a întâmplat cu doamna Udrea, care, atunci când nu a mai avut argumente în faţa acuzaţiilor comisiei de anchetă condusă de liberalul Ludovic Orban, a primit repede ajutor din partea laboratorului de criză de la partid. Acesta a scos pe piaţă produsul clasic, stenogramele. Acestea au transformat-o pe doamna Udrea în victima perfectă.
Pentru opinia publică a fost lansată atunci o judecată inversată, în care comisia era vinovată că a supărat-o pe doamna ministru, iar ea nu făcea altceva decât să se apere de oamenii răi, care vor să o compromită politic.

De ce nu apar niciodată stenograme cu discuţii ale liderilor PD-L ? Credeţi că ele nu există ? De ce nu aflăm, spre exemplu, ce au vorbit Mircea Băsescu şi Bercea Mondialu’ sau Mircea Băsescu şi partenerii lui din afacerile cu armament ?

Acestea şi multe altele sunt subiecte asupra cărora s-a aşternut brusc liniştea, pentru că nimeni din SRI sau de la DNA nu furnizează către mediul public,
nici stenograme brute, nici fragmente de convorbiri între liderii partidului aflat la putere, nimic care să demonstreze cum stau lucrurile cu adevărat în privinţa corupţiei.

Legea 14/1992 – art. 1
Serviciul Român de Informaţii este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. (În prezent, Traian Băsescu este preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării).

Activitatea Serviciului Român de Informaţii este controlată de Parlament. Anual sau când Parlamentul hotărăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii, potrivit legii.

Legea 51/1991 – art. 3, (k)
Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României (…) sustragerea de muniţie, materii explozive (…), contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Preşedintele Traian Băsescu a promis naţiunii că va lămuri “la momentul oportun” aspectele legate de dezvăluirile din media, cu privire la implicarea fratelui său în operaţiuni cu armament sau muniţie.

Până când preşedintele va considera că a venit momentul să-şi onoreze promisiunea, trebuie să ştim dacă Traian Băsescu va da explicaţii poporului român doar în calitate de frate sau ca preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În această ultimă calitate, Traian Băsescu primeşte rapoarte de la Serviciul Român de Informaţii.

Ce ştim până acum…

Ştim că Ministerul Apărării Naţionale şi SRI nu au fost implicate oficial în cazul Băbeni, în sensul că totul a fost o “afacere” a unor firme private, iar SRI nu a primit niciun fel de solicitare pentru a asigura contra cost, protecţie antiteroristă.

Aceste afirmaţii vin în contradicţie totală cu declaraţiile iniţiale ale lui Mircea Băsescu, care enumera şi SRI printre instituţiile statului ce au garantat protecţia şi legalitatea “afacerii”.

Mai ştim şi faptul că SRI şi-a făcut datoria cel puţin pe partea de antiterorism şi a constatat că, despre miile de tone de muniţie şi materii explozive plimbate pe teritoriul României, niciun terorist nu s-a artătat interesat.

Ce nu ştim …

Nu am aflat încă dacă Mircea Băsescu are legături cu persoane despre care INTERPOL Bruxelles a cerut colaborarea SRI pe linie de antiterorism şi, bineînţeles, dacă preşedintele Traian Băsescu a fost informat.

De asemenea, nu ştim dacă Mircea Băsescu a fost sau nu asociat la SC Defense, Security and Intelligence CO – DESINTCO SRL.

Gândim noi întrebări

În România există tehnologia necesară pentru a reactiva muniţia şi materiile explozive anihilate la Băbeni ?
Dacă acest lucru este posibil, există firme private care au făcut deja comenzi în acest sens ?
Dacă nu a existat o licenţă la intrarea în ţară pentru cele 105 containere cu destinaţia Băbeni, cât de mult a contat pentru obţinerea acestui document faptul că muniţia a fost depozitată chiar la nepoata preşedintelui ?

Concluzie

Iniţal am crezut că asist la o păcăleală de 1 aprilie. După câteva clipe mi-am dat seama că este real şi am fost cuprins de un sentiment de revoltă, la fel ca şi Victor Ciutacu, care s-a întrebat dacă …“mai avem şi noi voie să trăim în ţara asta ?”

Dar nu despre revolta mea şi probabil a milioanelor de români vreau să vă vorbesc, ci despre cauzele care au generat tupeul fratelui preşedintelui, de ce s-a ajuns aici. Cred că o asemenea atitudine sfidătoare este determinată de siguranţa că Traian Băsescu este imbatabil în alegerile prezidenţiale. Ar fi un alt argument că în vârful piramidei, numele Băsescu este mai presus de lege.

Ştiu că acesta este cuvântul de ordine în armata portocalie, însă nu înţeleg de ce permitem ca fenomenul să capete amploare, spre baza piramidei. Îmi place să cred că o bună parte dintre soldaţii portocalii au la rândul lor sentimente de revoltă, după ce şi-au dat seama – sunt convins de asta – că aventura în care s-au lăsat angrenaţi, pentru a parveni, îi va obliga să suporte umilinţe, iar costurile pentru demnitatea lor vor fi mult prea mari.

Astăzi, românilor li s-a servit circul descinderii şi arestării lui Gigi Becali, cea mai bună soluţie pentru a acoperi scandalul provocat de fratele preşedintelui. În tot acest timp, marşul electoral pentru realegerea lui Traian Băsescu continuă, chiar dacă sunt călcate în picioare toate valorile care ar trebui să stea la baza dezvoltării unei societăţi normale. Nu mai este valabilă nicio regulă, nu există decât dorinţa de a produce bani pentru partid şi de a aduce voturi.

Guvernarea a oferit partidului prezidenţial prilejul să-şi extindă reţelele electorale. Ce se făcea până acum cu bani de la partid, astăzi se dezvoltă cu banii statului. Astfel, după administratorii de bloc şi directorii de şcoli sau grădiniţe, care şi-au subordonat o bună parte din activitate intereselor de partid, a venit rândul sistemului care funcţionează deja la Poşta Română. Partidul prezidenţial este interesat de baza de date cu adresele tuturor românilor deţinută de această instituţie şi implicit de reţeaua de factori poştali, cu posibilităţi de acces şi influenţare a votului în fiecare gospodărie din mediul rural.

În aceste condiţii, când ordinul vine de la partid, mai stă cineva să se întrebe ce competenţe are, spre exemplu, proaspătul director al Regionalei de Poştă, cu sediul la Ploieşti, care coordonează câteva judeţe, numit cu avizul direct al ministrului Gabriel Sandu ? Exemplele pot continua cu toţi cei puşi în funcţii recent, în puncte cheie, producătoare de bani.

Îmi vine în minte şi exemplul de la RADET Bucureşti, unde a fost numit director un tânăr ploieştean. Am fost căutat la Senat de persoane disperate, care mi-au spus că acesta este lipsit de orice competenţă în domeniu, singurul lui merit fiind că făcea parte din partidul lui Gigi Becali, şi la împărţirea caşcavalului, trebuia să primească ceva. Şi a primit, tot de la partidul prezidenţial.