Laura Codruța Kovesi, cronica întrebărilor fără răspuns

În mod normal, ar fi fost momentul ca instituțiile statului să primească un respiro și să fie lăsate să lucreze pentru elucidarea subiectelor confuze și extrem de controversate în care este implicată șefa DNA, cea care ar fi trebuit să fie garantul credibilității luptei anticorupție în România. Pur și simplu pare imposibil acest obiectiv, în condițiile în care scandalul cât România de mare este întreținut culmea, chiar de recentele declarații pe care Laura Codruța Kovesi le face pentru presa străină.

”În ultima vreme, asistăm la o tentativă de ridiculizare a luptei anticorupţie, pentru ca ea să pară nesemnificativă” spune Kovesi, victimizând astfel procurorii care își fac treaba corect și transformând scandalul public ce o vizează personal, într-un așa-zis curent de opinie împotriva luptei anticorupție și a DNA.

Nimic mai fals în opinia mea, nu se poate vorbi în România despre o strategie generalizată de protejare a corupților și multe din recentele sentințe pronunțate de instanțe au demonstrat acest lucru.  Numai că, este adevărat, din ce în ce mai multe voci cer respectarea legii, anchete corecte, prompte și echidistante pentru oricine poate ajunge în atenția procurorilor.

În plus, indiferent că este vorba despre acuzațiile de plagiat sau de “cucuveaua mov” ascunsă într-o adresă de email, ar fi fost de dorit ca personajul principal, Laura Codruța Kovesi, să fie prima care să ofere opiniei publice clarificări atât de prompte și fără echivoc, încât oricine este interesat de subiect să fie rapid edificat.

Nu s-a întâmplat deloc așa. De aceea, în spatele tăcerii nejustificate stau mai multe întrebări rămase încă fără răspuns:

  • De ce nu a solicitat sefa DNA din proprie inițiativă reverificarea tezei de doctorat ?
  • De ce Laura Codruța Kovesi nu a dezmințit public faptul că adresa de email cucuveauamov@gmail.com i-ar aparține ?
  • De ce șefa DNA nu explică insuccesele DNA din ultima perioadă și nu ia măsuri ?
  • Cum justifică șefa DNA scurgerile de informații din dosare ? Dar selecția subiectivă a acestora ?
  • De ce în România numărul dosarelor instrumentate de DNA și în care sunt implicați politicieni crește numai, dar numai în preajma campaniilor electorale ?
  • Cum răspunde DNA pentru carierele publice distruse prin dosare invalidate de judecători ? Cine plătește pentru aceste cazuri ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu votez Guvernul Cioloş

Primul dintre motive este acela că nu poate fi vorba în niciun caz despre un guvern tehnocrat sau 100% tehnocrat, aşa cum premierul desemnat şi preşedintele Iohannis ar fi trebuit să gireze alcătuirea acestei structuri, dacă ar fi respectat dorinţele tinerilor din stradă care au cerut schimbarea Guvernului Ponta.

În cazul mai multor ministere, cu siguranţă la cele mai importante, în spatele specializării persoanei care a fost propusă pentru a prelua portofoliul respectiv, se ascund simpatii, legături profesionale sau personale, un trecut comun, datorii morale, prietenii, fie cu partide de dreapta, fie cu titulari de tristă amintire ai unor portofolii din guvernări de dreapta. Dacă această realitate ar fi fost recunoscută şi asumată, cu siguranţă cartea de vizită a viitorului Cabinet Cioloş ar fi fost mult mai clară şi mai curată.

Însuşi Dacian Cioloş, prin tot trecutul său, inclusiv prin această nouă misiune primită de la preşedintele de dreapta al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că prea mult a făcut creştere economică socialistul de Victor Ponta, reprezintă un premier de dreapta autentic. Eticheta artificială prin care a fost prezentat ca “tehnocratul de la Bruxelles” nu are de-a face cu realitatea, pentru că Dacian Cioloş are un trecut politic. Un eveniment trecut aproape neobservat întăreşte şi mai mult această idee. Cu o zi înainte de prezentarea oficială a Cabinetului, chiar domnul Junker, împreună cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, au făcut special o escală la Bucureşti pentru a se întâlni cu Dacian Cioloş. Am fost informaţi că întrevederea a avut loc, însă nimeni nu a explicat oficial şi despre ce s-a discutat, aceasta fiind o premieră pentru o întrevedere oficială, chiar şi la nivel de premier desemnat.

În acest context, constatăm că atenţia pentru treburile importante pe care le are de făcut în România l-a împiedicat pe Dacian Cioloş să fie extrem de selectiv şi cu viitorii miniştri. Deşi l-a schimbat pe tânărul controversat propus la Sănătate, dezvăluirile apărute în spaţiul public imediat după nominalizare aruncă o lumină nefavorabilă asupra adevăratelor priorităţi ale acestui Guvern. În ce măsură mai putem crede că Sănătatea reprezintă o prioritate naţională dacă nominalizarea ministrului a fost atât de superficială şi puţin documentată ? Cum ar mai putea cineva să creadă că pentru portofoliul de la Justiţie a fost propus un tehnocrat veritabil, în condiţiile în care titularul nu are studii juridice ? O are în schimb în CV pe Monica Macovei, dar şi afilierea declarată la Fundaţia Soros, menţiune care pare să compenseze orice fel de studii. Iar exemplele de miniştri cu puncte nevralgice în activitatea de fiecare zi continuă să apară…

Nu contest că pot fi luate în considerare şi soluţii tehnocrate corecte în Guvernul Cioloş, însă cât timp votul este unitar, iar raportul de forţe între propunerile “discutabile” şi cele “curate” aproape echilibrat, un astfel de guvern nu are cum să primească votul meu.

În acest context, vreau să apreciez poziţia PSD care a luat decizia de a RECOMANDA sau de a SUGERA parlamentarilor să susţină Guvernul Cioloş la votul de învestitură, cu o listă clară de condiţii. Nu este în niciun caz vorba despre impunere politică sau vot imperativ, fapt pentru care consider că partidul meu a lăsat votul la libera conştiinţă. Astfel, eu înţeleg că fiecare parlamentar PSD va fi responsabil în faţa electoratului său pentru modul în care va vota la învestirea Guvernului Cioloş.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu spune că justiţia este la fel de coruptă ca şi administraţia,

…însă nicio instituţie a statului nu reacţionează clar şi convingător, prin acţiuni ferme de cercetare penală, pentru a demonstra opiniei publice că fostul preşedinte greşeşte sau că recurge la astfel de declaraţii doar ca să pună presiune asupra anchetatorilor.

În direct şi la ore de maximă audienţă, Băsescu chiar asta face, foloseşte funcţia pe care a deţinut-o în stat, implicit (fosta) autoritate prezidenţială, pentru a pune presiune asupra procurorilor şi judecătorilor. În replică, în loc să-l cerceteze în multiplele dosare în care este acuzat, aceştia se limitează doar să constate în Consiliul Superior al Magistraturii că fostul preşedinte ar fi adus atingere independenţei justiţiei. Da, a adus şi va mai aduce, cât timp va continua să fie protejat, din inerţie sau de frică. Sistemul de justiţie se dovedeşte a fi mult prea vulnerabil în lupta cu Traian Băsescu, care ştie foarte bine să-i exploateze slăbiciunile, pentru că au fost generate chiar de el însuşi.

Este foarte simplu să ne imaginăm ce scandal naţional s-ar fi declanşat în timpul mandatelor lui Băsescu dacă cineva ar fi spus că justiţia este la fel de coruptă ca administraţia, cum ar fi ţipat Monica Macovei, cât de grav ar fi fost afectate rapoartele MCV şi cum polii de putere din echipa preşedintelui ar fi pus imediat lucrurile la punct, pentru a ne demonstra nouă cum a reformat Băsescu justiţia din România. Acum, nimeni nu mai spune nimic, dar nici pe Băsescu nu-l cheamă la audieri. Amânat zi de zi, acest fapt nu face decât să confirme, într-un mod îngrijorător, acuzaţiile fostului preşedinte.

Mi-aş fi dorit să scriu sau să reacţionez cât mai puţin la declaraţiile lui Traian Băsescu, şi acum la fel de toxice ca şi în timpul mandatelor. Din păcate, fiecare explozie de invective marca Băsescu scoate în evidenţă un sistem creat pentru a-i servi interesele. Imediat ce a constatat că nu îi mai răspund la comenzi, fostul preşedinte a început să-şi atace oamenii pe care i-a plantat în justiţie şi în Parchete, ameninţându-i cu faptele din trecut, ordonate chiar de el. Problema este că acei anchetatori care se dovedesc slabi şi şantajabili în faţa lui Băsescu se proclamă în alte cazuri politice sau politizate apostolii dreptăţii şi ai luptei împotriva corupţiei. Există şi judecători care se încadrează în acelaşi tipar, totul pe fundalul unei independenţe a justiţiei ce se manifestă de multe ori doar declarativ. Ori dacă după 10 ani ajungem să descoperim cele mai mari probleme într-un domeniu considerat a fi reformat, atunci responsabilitatea nu este doar a lui Traian Băsescu. La fel de vinovaţi sunt toţi cei care i-au stat alături în politică şi l-au susţinut necondiţionat, iar acum vor să se detaşeze şi să ne convingă de bunele lor intenţii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cine şi de ce a creat mafia retrocedărilor

Dezvălurile fără precedent despre mafia retrocedărilor, la fel ca sutele de milioane de euro din banii statului ce au ridicat averi peste noapte şi pentru care nu avem încă adevăraţii vinovaţi sau responsabili, toate formează imaginea completă a unui jaf pus la punct în mod premeditat, cu legea pe masă.

Probabil că nu este deloc întâmplător faptul că adoptarea pachetului de legi privind modalitățile de restituire a proprietăților, crearea Fondului Proprietatea, urmată practic de legalizarea jafului despăgubirilor, se suprapun perfect peste primul mandat al lui Traian Băsescu şi singurul mandat de ministru al Justiţiei pentru Monica Macovei.

Despre interesul pe care Băsescu l-a avut pentru a face să funcţioneze un astfel de mecanism care să producă bani ştim şi sunt convins că vom afla în continuare detalii inclusiv din dosare penale. La fel şi cu Monica Macovei, dezbaterea publică şi anchetele în derulare vor trebui să lămurească aspecte cel puţin la fel de grave : a executat fostul ministru Macovei ordine pentru a pune la punct legile proprietăţii prin care banii statului să ajungă în conturi private ? Din interiorul sau din afara ţării ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce va fi de-acum înainte…

Timp de o lună, până la Congresul PNL, o nebunie ! Liderii reînfiinţatei Alianţe PNL-PD îşi vor da în petec la televizor şi se vor întrece în declaraţii şoc (a se citi “jignitoare”) la adresa liderilor PSD, pentru a atrage atenţia asupra lor şi a demonstra că fac cu adevărat opoziţie. Sau că sunt vocali.

Unii dintre liberali vor începe să se gândească la răspunsul aşteptat de cetăţenii care ştiau că au votat pentru PNL, când în realitate şi-au dat seama că votul lor s-a dus la popularii europeni, susţinătorii austerităţii ce a fost aplicată şi în România în 2010, prin tăierea salariilor şi pensiilor. Sincer, chiar aş vrea să aud o astfel de explicaţie, dar şi felul cum este ea primită de alegătorul liberal.

Băsescu Traian îi va lăsa pe cei doi proaspeţi prieteni de conjunctură, Vasile Blaga şi Crin Antonescu, să se bucure puţin de jocul nou pe care l-au descoperit şi va acţiona ulterior, “dur, dar aspru”. N-aş vrea să spun despre liberalul Uioreanu de la Cluj că este prima victimă, dar nu trebuie să uităm că în nonşalanţa lui, Băsescu a avizat oprirea arestărilor în campanie. Acum dacă alegerile s-au terminat, s-a dat liber din nou, şi se vede…

Aşteptăm cu interes declaraţiile doamnelor Norica Nicolai şi Renate Weber, care să ne spună cum vor colabora, sub orice formă, cu Monica Macovei.

Doamna Udrea, foarte supărată că nu este vioara întâi de dreapta, va face din nou chestii senzaţionale prin care să semnaleze tuturor că fără ea nu se poate, în ciuda declaraţiilor războinice de care Vasile Blaga va uita subit.

Desigur, vor urma şi scandalurile pe funcţii din teritoriu, dacă alianţele locale anunţate de Crin Antonescu se vor realiza într-adevăr. Vom afla şi dacă denumirea Partidului Naţional Liberal, patrimoniu istoric, aşa cum a anunţat preşedintele demisionar, urmează să dispară de pe scena politică. În opinia mea, ar fi cu adevărat o pierdere, dar vom vedea cât de greu mai cântăreşte istoria.

Ce face PSD-ul ? Guvernează şi aşteaptă ca circul de dreapta să se deruleze în coordonatele lui normale, inclusiv ca o parte a liberalilor să îşi revină. La Comitetul Executiv al PSD, concluzia principală a fost aceea că am câştigat oriunde în ţară se putea câştiga. Liberalii au luat un număr mai mare de voturi într-un singur judeţ, în timp ce democrat-liberalii nu au reuşit să înregistreze nicio victorie la acest nivel. PSD are cele mai multe opţiuni de vot pentru prezidenţiale, dar vom desemna candidatul la începutul lunii septembrie, în cadrul unui Congres. Nu avem chiar niciun motiv să ne grăbim şi să intrăm în tensiunile perdanţilor, aşa că, cel puţin în luna care urmează, vom avea mai multă guvernare şi mai puţină politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Popularii europeni şi-au “achiziţionat” un pachet de europarlamentari din România

Mai mult ca sigur, rezultatul alegerilor europarlamentare din România ar fi fost cu totul altul, dacă PNL şi-ar fi anunţat oficial decizia de a intra în rândurile popularilor europeni, cu o zi înainte de alegeri şi nu cu o zi după. Aşa cum s-au întâmplat lucrurile imediat după închiderea scrutinului electoral, în tensiunea rezultatelor şi sub presiunea declaraţiilor, demisia primilor doi oameni din PNL, Crin Antonescu şi Klaus Johannis, pare să fi fost mai puţin importantă decât decizia de schimbare peste noapte a întregii orientări politice a liberalilor.

Întrebarea care se pune în acest context este de ce liberalii din Parlamentul României şi Parlamentul European, ajunşi în aceste poziţii într-o măsură determinantă cu voturile electoratului USL, se poziţionează acum alături de Monica Macovei, Elena Udrea, Vasile Blaga şi în general împreună cu partidele populare, practic împotriva celor care i-au votat.

Eurodeputatul Graham Watson, preşedintele partidului paneuropean ALDE, un prieten pentru România atunci când ne-a fost mai greu, şocat de mişcarea foarte puţin europeană a liderului liberal demisionar Crin Antonescu, îşi exprimă şi el uimirea :

“Sunt extrem de surprins. PNL mi s-a parut întotdeauna a fi un partid liberal şi PPE nu are nimic de-a face cu liberalismul. Este foarte clar fie că domnul Antonescu şi-a pierdut mintile, fie a fost mituit pentru a se alatura PPE. Nu exista niciun motiv logic, pentru care un partid liberal cum este PNL-ul sa se alature Partidului Popular European.”

Aparenta lipsă de logică a mişcării liberale scoate în evidenţă caracterul premeditat al acestei decizii, încă din perioada în care USL funcţiona. E ca şi cum ar fi trebuit obligatoriu să fie luată, chiar şi pe ultima sută de metri, indiferent de context, indiferent de rezultatul alegerilor, pentru ca iniţiatorii să primească o recompensă. Nimeni nu îşi poate închipui că o hotărâre atât de importantă pentru soarta unei structuri politice, dar şi în ceea ce priveşte prestigiul românesc şi respectul pe care contăm în Europa, poate să apară de pe-o zi pe alta sau ca reacţie emoţională la rezultatele sub aşteptări obţinute de PNL la europarlamentare.

Din această perspectivă, excesele de discurs ale liderilor PNL, deranjaţi doar de ochii publicului de pactul de coabitare – în condiţiile în care acum se pliază perfect pe colaborarea cu Traian Băsescu, vehemenţi în a ieşi de la guvernare sau în a-şi asuma deciziile adoptate de Guvern, supăraţi că nu este Klaus Johannis ministru, când în realitate nici n-ar fi vrut aşa ceva, pseudo-moţiunea de cenzură pe decizii asumate deja de liberali când încă erau la putere şi blamate acum pentru capital electoral, toate acestea conturează o minciună generalizată a liderilor PNL ce a caracterizat acest an şi cine mai ştie cât din anul trecut.

Ne-au minţit în România, pentru a putea fi achiziţionaţi la pachet de popularii europeni, care au acţionat pragmatic, acolo unde ştiau că există condiţiile pentru un astfel de demers, dar şi liderii care să poată fi cumpăraţi.

Consecinţele pentru România le vom vedea imediat după ce noile structuri europene se vor constitui, pentru că nimeni nu va putea pune bază pe cei care au trădat, chiar şi propria ţară.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre culoarea politică în care este vopsită ANI

În tentativa de a afla cum a funcţionat traficul de influenţă în România, şi trebuie să recunosc că fenomenul continuă, cum se ascund instituţii profund politizate, transformate politic, în spatele unor etichete false de moralitate, echidistanţă şi integritate, studiem cazul ANI, Agenţia Naţională de Integritate.

Caracterizată pe deplin de principiul dublei măsuri, ANI a fost unul din instrumentele principale prin care Traian Băsescu şi PDL şi-au discreditat adversarii politici şi i-au protejat pe membrii camarilei. Din acest punct de vedere, poate că nu există o exemplificare mai corectă decât cea a Luciei Hossu Longin care ne-a povestit cum la nicio săptămână după ce a criticat-o pe Monica Macovei s-a trezit cu scrisoare de la ANI. La fel s-a întâmplat şi cu actorul Mircea Diaconu care, prin deranjul provocat de reacţiile în calitate de senator, a fost transformat într-un subiect de reper pentru integritatea politică din România. Senatul i-a respectat însă demnitatea artistului care ne-a onorat patru ani în Parlament şi a fost preocupat să spună tot timpul adevărul!

În mod intenţionat nu semnalez aici cazurile nenumărate de politicieni care şi-au văzut numele tarât în noroi de aceeaşi “incoruptibilă” ANI, ce a ajuns în final să piardă în instanţă dosarele întocmite la comandă politică.

Este extrem de important să construim mecanisme de reglare şi refacere a echilibrului atunci când avem instituţii şi personaje cu putere de decizie în statul român care o iau razna. Fiecare pe direcţia sa de competenţă. Spre exemplu, cazul judecătorului Iulian Dragomir, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi a fost surprins în stenograme umil în faţa lui Blejnar, în timp ce îi cerea să facă trafic de influenţă, nu se întâmplă nimic, nu se sesizează nimeni, judecătorul nu este luat la întrebări, nu i se pune la îndoială integritatea şi rămâne în funcţie fără nicio problemă. Pe de altă parte, nimeni nu se gândeşte să mai verifice o dată cum şi-a făcut Blejnar averea, de unde atâta bogăţie dacă omul a lucrat toată viaţa la stat….Dacă şeful ANI este prieten cu Blejnar nici nu văd cum s-ar fi putut întâmpla acest lucru…

Important este că procedura sesizării sau autosesizării instituţiilor care ar trebui să-şi dovedească echidistanţa nu mai funcţionează, decât dacă există o comandă politică. Aici trebuie să intervenim.

Din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte ANI, instituţie profund infectată politic cel puţin la nivel de mentalitate, soluţia cea mai bună ar fi desfiinţarea totală şi apoi reînfiinţarea ei, însă numai cu un mecanism de autoreglare şi autocontrol care să facă imposibilă intervenţia politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Etica în PDL, scoasă la vânzare

Când tupeul bate etica, Monica Macovei tace mâlc şi recunoaşte că nu are absolut nicio şansă în faţa greilor din PDL. Mai în glumă, mai în serios, dar suficient de categoric ca să închidă subiectul candidaturilor, aceştia i-au spus că dacă are nevoie de ceva etică şi integritate, ei pot să-i cumpere ce cantitate vrea, fără niciun fel de problemă.

Aşa cum era de estimat, în meciul dintre Udrea şi Macovei, cel cu criteriile de etică, în care Macovei ar fi vrut să tragă un semnal de alarmă cum că Udrea nu este suficient de integră şi strică imaginea partidului, lucrurile s-au tranşat la masa verde, cel mai probabil cu banii pe masă. Şi aşa s-a încheiat discuţia !

Nimic special, acesta este PDL-ul, nu ştiu cine şi-ar fi putut imagina că se va întâmpla altfel. De ce au făcut totuşi paradă de criteriile de integritate ? Pentru că PDL-ul aşa este obişnuit, să pună afişul în geam ca să se laude cu el. Când vine vorba să şi facă ceea ce promit, liderii PDL iau afişul, îl fac mototol cu direcţia coşul de gunoi sau, pur şi simplu, îl pun la păstrare pentru o altă ocazie, când va mai fi nevoie de el. Oricum, nu mai rămâne la vedere, să nu îl vadă poporul !

Aşa s-a întâmplat şi de data asta cu afişul numit “etica şi integritatea Monicăi Macovei”. A fost de folos pentru puţină propagandă, apoi a luat direcţia Bruxelles, ca să nu mai încurce lucrurile pe-aici. Nu că Monica Macovei ar fi ea însăşi un criteriu de integritate, nici pe departe, dar să nu fii capabil să respecţi ca partid ceea ce singur ţi-ai asumat mi se pare chiar un record de minciună şi neseriozitate.

Este prima probă, dacă mai era nevoie, că nimic din ceea ce vor spune PDL-ul şi sateliţii săi în campania electorală nu va fi pus în practică. Pe de altă parte, vorbim despre semnalul unei dezintegrări ce nu mai poate fi evitată, cât timp orice tentativă de curăţenie internă este sortită eşecului.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Să se facă dreptate !

Respect pentru românii care au ieşit din nou în stradă, pentru a face auzită voinţa celor ce vor decide soarta preşedintelui suspendat de Parlament ! Respect pentru ploieştenii care se pregătesc de proteste, în fiecare zi până la referendum, pentru a scăpa definitiv nu doar de Traian Băsescu, ci şi de clica lui din Prahova! Este un semnal, al doilea în acest an, că a revenit în conştiinţa noastră patriotismul şi spiritul de demnitate naţională, pe care regimul lui Traian Băsescu a încercat să le anihileze în ultimii 8 ani.

Respect pentru preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, cel care ne demonstrează că poate pune deciziile cetăţenilor mai presus de conjuncturile politice, calificându-se astfel pentru a deveni cu adevărat “preşedintele tuturor românilor”.

În ciuda manipulărilor, dezinformărilor, a războiului crunt care se poartă în aceste zile în mediile politice, temperatura străzii ne dă convingerea că putem cu adevărat să scăpăm de Băsescu ! Însă la fel de adevărat este că plătim asta cu preţul denigrării României, pentru că sistemul clientelar format în mandatul lui Băsescu ne dă sistematic de lucru la acest capitol.

Evenimentele din aceste zile ne fac să înţelegem de ce în timpul mandatului de ministru al justiţiei pe care Monica Macovei l-a avut, legislaţia a fost modificată, astfel încât denigrarea României în străinătate nu mai este considerată infracţiune penală. Reţeaua pe care Macovei şi-a format-o acţionează acum din greu în acest sens, fără teama că ar putea primi o pedeapsă în ţară. La fel de grav mi se pare că Institutul Cultural Român, din bani publici, cumpără agenţi de influenţă în presa internaţională, nu pentru promovarea României, aşa cum prevede statutul ICR, ci pentru denigrarea statului, în funcţie de interesele politice ale celor care i-au tot plătit până acum.

În calitate de parlamentar aflat la putere, mă aflu săptămâna viitoare în faţa unei decizii importante în primul rând pentru conştiinţa mea. Votez condiţiile Europei pentru demiterea unui preşedinte care a făcut rău poporului meu, impuse în baza unor dezinformări, a denigrărilor coordonate pe bani grei, sau ascult vocea străzii de la Ploieşti sau de oriunde din România ?

Aş fi extrem de interesat să aflu de la reprezentanţii structurilor europene, de ce nu s-au scandalizat atunci când Roberta Anastase a furat voturile la Legea pensiilor, de ce nu au luat atitudine în faţa abuzurilor fără sfârşit pe care preşedintele suspendat le-a făcut, iar românii le-au suportat ! Personal, respect instituţia Curţii Constituţionale, dar nu este obligatoriu să îi respect pe unii dintre membrii ei, care nu au calitatea morală să ne impună ce fel de preşedinte să avem.

Cine poate face dreptate ? Numai poporul român !
Acesta este motivul pentru care mi se pare normal ca Traian Băsescu să plece din funcţie atunci când va primi, în favoarea demiterii, chiar şi un vot în plus faţă de numărul celor care l-au ales pentru al doilea mandat. Este cea mai importantă decizie pe care trebuie să o impunem !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

PD-L a inventat “integritatea morală de conjunctură”

Există suficient de mulţi lideri PD-L, calificaţi pentru dosare penale şi interesaţi să se ascundă după perdeaua de protecţie a partidului, încât schimbările de natură morală propuse de Monica Macovei să fie acceptate în discursuri, dar să nu treacă la vot. Cu alte cuvinte , “…să facem schimbări măreţe, dar totul să rămână la fel ! ”

Nu o suspectez pe Macovei de faptul că ar putea deveni peste noapte etalonul de cod moral portocaliu, însă este interesant de văzut ce se întâmplă atunci când cineva face un inventar al celor care au probleme cu legea în PD-L. Dezastru !

Începem cu Roberta Anastase. Are o plângere penală pentru frauda la legea pensiilor, trasă pe dreapta de Parchet. Şi ea şi Sever Voinescu. Ce ne spune astăzi, Roberta Anastase : “PD-L şi-a asumat normele de etică de mult timp !” Dacă şi le-a asumat, de ce este blocată cercetarea penală în primul rând în cazul ei, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor ? Pentru că există o comandă în acest sens !

Cred că acei procurori care acţionează la comandă politică şi-au luat acum o scurtă pauză, ca să-i lase pe “şefii politici” să se lămurească între ei. Comenzile sunt cam confuze şi depind de conjunctură, de aceea este bine să mai aştepte.

Dacă finalul deciziei politice va fi cu “integritate morală”, atunci pot intra şi ei în funcţiune cu neînceperea urmăririi penale, NUP-uri la urgenţă, cum am văzut că a mers foarte bine în cazul lui Sorin Blejnar. Dacă nu, Parchetul îşi va continua misiunea de principală armă politică în mâna PD-L-ului, aşa cum s-a întâmplat şi până acum.

În opinia mea, Roberta Anastase va fi prima beneficiară a acestei strategii !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr