Băsescu spune că justiţia este la fel de coruptă ca şi administraţia,

…însă nicio instituţie a statului nu reacţionează clar şi convingător, prin acţiuni ferme de cercetare penală, pentru a demonstra opiniei publice că fostul preşedinte greşeşte sau că recurge la astfel de declaraţii doar ca să pună presiune asupra anchetatorilor.

În direct şi la ore de maximă audienţă, Băsescu chiar asta face, foloseşte funcţia pe care a deţinut-o în stat, implicit (fosta) autoritate prezidenţială, pentru a pune presiune asupra procurorilor şi judecătorilor. În replică, în loc să-l cerceteze în multiplele dosare în care este acuzat, aceştia se limitează doar să constate în Consiliul Superior al Magistraturii că fostul preşedinte ar fi adus atingere independenţei justiţiei. Da, a adus şi va mai aduce, cât timp va continua să fie protejat, din inerţie sau de frică. Sistemul de justiţie se dovedeşte a fi mult prea vulnerabil în lupta cu Traian Băsescu, care ştie foarte bine să-i exploateze slăbiciunile, pentru că au fost generate chiar de el însuşi.

Este foarte simplu să ne imaginăm ce scandal naţional s-ar fi declanşat în timpul mandatelor lui Băsescu dacă cineva ar fi spus că justiţia este la fel de coruptă ca administraţia, cum ar fi ţipat Monica Macovei, cât de grav ar fi fost afectate rapoartele MCV şi cum polii de putere din echipa preşedintelui ar fi pus imediat lucrurile la punct, pentru a ne demonstra nouă cum a reformat Băsescu justiţia din România. Acum, nimeni nu mai spune nimic, dar nici pe Băsescu nu-l cheamă la audieri. Amânat zi de zi, acest fapt nu face decât să confirme, într-un mod îngrijorător, acuzaţiile fostului preşedinte.

Mi-aş fi dorit să scriu sau să reacţionez cât mai puţin la declaraţiile lui Traian Băsescu, şi acum la fel de toxice ca şi în timpul mandatelor. Din păcate, fiecare explozie de invective marca Băsescu scoate în evidenţă un sistem creat pentru a-i servi interesele. Imediat ce a constatat că nu îi mai răspund la comenzi, fostul preşedinte a început să-şi atace oamenii pe care i-a plantat în justiţie şi în Parchete, ameninţându-i cu faptele din trecut, ordonate chiar de el. Problema este că acei anchetatori care se dovedesc slabi şi şantajabili în faţa lui Băsescu se proclamă în alte cazuri politice sau politizate apostolii dreptăţii şi ai luptei împotriva corupţiei. Există şi judecători care se încadrează în acelaşi tipar, totul pe fundalul unei independenţe a justiţiei ce se manifestă de multe ori doar declarativ. Ori dacă după 10 ani ajungem să descoperim cele mai mari probleme într-un domeniu considerat a fi reformat, atunci responsabilitatea nu este doar a lui Traian Băsescu. La fel de vinovaţi sunt toţi cei care i-au stat alături în politică şi l-au susţinut necondiţionat, iar acum vor să se detaşeze şi să ne convingă de bunele lor intenţii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce ascunde circul electoral, marca Dan Diaconescu

Dincolo de aspectele juridice legate de procesul de privatizare al Oltchim, la care aş adăuga şi circul din stradă, pregătit strategic de Dan Diaconescu pentru ore de maximă audienţă, este important să înţelegem de ce am avut parte de reprezentaţia din ultimele zile şi mai ales ce interese se ascund în spatele “Revoluţiei Oltchim”, creată artificial, ca pretext pentru un spectacol public.

Singurul interesat de păstrarea tensiunii, a incertitudinilor şi controverselor în jurul acestui subiect este, fără îndoială, PDL. Pe lângă faptul că încearcă să-şi protejeze firmele de partid care au căpuşat atâţia ani combinatul, PDL-ul găseşte, în sfârşit, o temă despre care să vorbească. Pe parcursul săptămânii, am urmărit cu câtă atenţie încercau liderii democrat-liberali să îl protejeze pe Dan Diaconescu în reacţiile publice şi să întoarcă frazele astfel încât să găsească totuşi spaţiul necesar pentru a critica Guvernul.

Într-o încercare disperată de recalificare a discursului public şi de construcţie a unor alianţe electorale, PDL a avut nevoie de un personaj precum Dan Diaconescu, actor priceput, cu tupeu de jucător, care să fie aruncat în faţă, inclusiv prin asumarea la limita legii a responsabilităţilor din contractul de privatizare, afişând siguranţa celui care se ştie protejat.

Subiectul Oltchim a reprezentat astfel prima probă că în spatele aşa-zisei independenţe a PPDD, mult clamată de Dan Diaconescu, se ascunde în realitate o colaborare politică fără echivoc cu PDL-ul, bazată pe interese şi acţiuni comune. Informaţiile despre această stare de fapt vin chiar de la cetăţeni, de la alegători, care nu pot să rămână fără reacţie atunci când văd că una spun liderii PDL şi PPDD la televizor şi cu totul altceva se întâmplă pe stradă, chiar şi în Ploieşti.

Colaborarea secretă dintre PPDD şi PDL (chiar n-am înţeles de ce o ţin aşa ascunsă de ochii lumii) va deveni însă evidentă, în perioada următoare. Pe lângă repoziţionările din ţară, PDL se va afla din nou într-o poziţie greu de gestionat. Îşi pierde tema de discurs, pentru că Guvernul a început de astăzi să ia măsurile corecte la Oltchim, dar nu îl poate lăsa din braţe nici pe Dan Diaconescu. Cel mai probabil, acesta va lua drumul Parchetului şi va cere protecţia care i s-a promis, mai ales că, aşa cum singur a dezvăluit, are de gând să continue circul până la alegerile generale din decembrie.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr