Războiul justiției cu România. Interese, blocaje și miza pentru prezidențiale

țară întreagă așteaptă revocarea lui Kovesi, la fel cum în urmă cu trei ani, cu toții așteptam ca Traian Băsescu să plece din funcție. Experiența acestei perioade ne-a demonstrat că nu este suficient ca doar personajul din vârful piramidei să fie înlocuit, ci tot sistemul pe care acesta l-a creat, l-a dezvoltat și ulterior l-a folosit în interes personal, pentru capital de putere, precum și legile ce îi permit să existe.

În această logică confirmată de fapte, concluzia este că doar schimbarea procurorului șef DNA nu va anula abuzurile din sistem și obiceiurile de “poliție politică” ce s-au consolidat de-a lungul timpului.

Dezbaterea legilor justiției, despre care iată, acum putem spune că se află în plină desfășurare la Comisia specială parlamentară, precum și adoptarea lor în regim de urgență, reprezintă fundalul obligatoriu pentru orice fel de decizie de înlocuire a responsabililor din sistemul de justiție și sistemul judiciar.

Am urmărit cu uimire săptămâna trecută cum rezistența în fața acestor modificări, cerute într-o majoritate covârșitoare de români, a generat reacții ce ignoră practic principiile separării puterilor în stat. CSM, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns chiar în situația de a formula critici cu privire la trimiterea proiectului legilor justiției la Parlament.

A fost nevoie ca Ministerul Justiției să explice într-un comunicat de presă că CSM nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primară, Ministerul Public, procurorii, nu legiferează, ci apără ordinea de drept, adică ordinea creată prin lege, și nici judecătorii nu au dreptul să legifereze, ci se supun legii și înfăptuiesc justiția, în baza și în numele legii”.

Pierderea reperelor despre ce trebuie și mai ales ce nu trebuie să facă instituțiile care înfăptuiesc justiția a devenit evidentă. Înțelegem astfel cum s-a creat fondul favorabil abuzurilor, dar mai ales cine este beneficiarul acestei stări de fapt.

Președintele Iohannis, cel care a preluat integral și fără modificări sistemul lui Băsescu, devine primul interesat ca nimic să nu se schimbe și întreg sistemul de justiție să funcționeze relativ, pentru a putea fi mai ușor de folosit și controlat. Din acest motiv, președintele nu se va implica deloc în schimbările cerute de români, așa cum ar fi putut să o facă până acum, scurtând astfel criza din sistem. Din contră, înclin să cred că va pune bețe în roate, pentru că reușita reformei justiției din România va reprezenta marea miză a alegerilor prezidențiale care vor urma.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Watergate de România, chiar și după 8 ani

Comisia parlamentară de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009 se face, deși au existat alarmant de multe încercări pentru blocarea ei. Pornind de la sesizarea de urgență a Parchetului General, demararea unei anchete despre care de fapt nu știm nimic și până la amenințările cu sesizările la Curtea Constituțională lansate de PNL, această comisie parlamentară deranjează tot mai multe centre de putere.

Și este foarte bine că se întâmplă asta, pentru că astfel putem asista la expunerea netrucată și nedisimulată în spațiul public a celor care nu vor să știm adevărul despre evenimentele de atunci. În același timp, vom vedea și cine va ignora cu toate riscurile voința Parlamentului și nu se va prezenta la comisie, considerându-se mai presus de lege.

Pentru că da, comisia parlamentară de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, moment electoral ce a marcat o perioadă dezastruoasă pentru România, va da posibilitatea celor care știu, să spună ce se întâmpla în spatele ușilor închise, cine a profitat de conjunctura respectivă și cu ce preț. Iar dacă cei vinovați vor plăti, cel puțin cu compromiterea publică, va fi un câștig pentru noi toți.

Că există o temere serioasă legată de faptul că ancheta s-ar putea extinde și la prezidențialele din 2014 este foarte adevărat, dar cum ar putea fi altfel când sunt mulți cei care au anunțat deja că vor să facă dezvăluiri …

Comisia va marca poate cel mai important moment politic al acestui an și va genera un precedent semnificativ, atât pentru respectul datorat votului cetățenilor, cât și în ceea ce privește controlul ocult al instituțiilor de forță ale statului. În aceste condiții, va fi riscant și complicat pentru oricine să își propună să mai fure sau să fraudeze alegeri.

Nu în ultimul rând, ancheta parlamentară va impune un ritm susținut și pentru ancheta penală, deschisă de Parchet. Va fi imposibil ca procurorii să țină dosarul la sertar, să tergiverseze lucrurile sau să închidă cazul, pentru că probele ignorate vor avea expunere publică pe măsură la cealaltă comisie, de la Parlament, doar pentru că așa este normal într-o democrație.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Provocarea de la Justiție (II)

Procurorii DNA care au anchetat OUG 13 și i-au chemat la audieri pe miniștrii din Guvernul României responsabili de emiterea acestei ordonanțe sunt acum și ei verficați de Inspecția Judiciară a CSM. Greu de estimat care va fi finalitatea, însă inițierea acestei acțiuni este absolut obligatorie pentru a dezvălui oficial mecanismul prin care instituția DNA se sesizează cu prioritate față de anumite cauze, în timp ce altele sunt lăsate cu anii la sertar, cine este responsabil pentru această practică și care sunt efectele în societate…

În cazul de față, vorbim despre o cercetare în oglindă: așa cum procurorii au vrut să afle despre beneficiarii OUG 13 și să deschidă o anchetă pe această idee (demers dovedit neconstituțional și inexact), la fel Inspecția Judiciară este în totalitate îndreptățită să descopere la ce nivel a fost dat ordinul pentru investigația ilegală a DNA și care a fost motivația. În egală măsură, este important să știm cine este persoana sau structura ce ar fi avut de câștigat prin anchetarea Guvernului, pentru adoptarea unui cadru legal de care membrii Executivului ar fi avut tot dreptul să se ocupe.  

Dincolo de implicațiile politice evidente, pentru care sunt folosite pe față instituții judiciare, vom ajunge în final tot la esența evaluării manageriale pe care și ministrul Justiției a anunțat-o la DNA și Parchetul General. În acest context, susținerea președintelui pentru Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, înainte de finalitatea oricărei verificări, este de fapt antepronunțarea celui care știe că a generat intenționat aceasta situație și acum vrea sa închidă repede cazul pentru că nu îi mai sunt favorabile consecințele.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dosarul “banii la pungă” …

…constituit deja în ochii opiniei publice ca o realitate, şi care vorbeşte despre fonduri fraudate, bani negri folosiţi la prezidenţialele din 2009, al căror beneficiar direct a fost Traian Băsescu, aşteaptă în continuare să fie recunoscut, asumat şi anunţat în mod oficial şi de procurori.

În timp ce DNA se laudă în aceste zile cu un val de cereri de arestare, unele discutabile, altele nu, pentru a manipula în mod convingător ideea de luptă anticorupţie, dosarele cu adevărat importante, care vizează capii jafului generalizat, centrele de putere unde se strângeau genţile sau pungile cu bani, stau sub semnul incertitudinii sau pur şi simplu nu există.

Din reţinută pentru 24 de ore în dosarul Microsoft, apoi cu 30 de zile de arest preventiv şi arest la domiciliu, Elena Udrea a scăpat definitiv de cererea procurorilor de prelungire a măsurii privative de libertate şi doreşte să dea aceeaşi lovitură şi în dosarul “Gala Bute”. Băsescu ajunge şi el în situaţia să jongleze cu procurorii, pentru că dosarul de şantaj în cazul Firea este doar un dosar de şantaj, nu reprezintă o cauză anticorupţie.

Este un semnal de alarmă pe care îl avem în urma evenimentelor din ultimele zile, în care se joacă tocmai credibilitatea justiţiei. Dacă în spatele presiunii publice pentru arestări din tot spectrul politic se ascunde de fapt o cale de salvare pentru cei care au stat la butoanele de comandă, atunci înseamnă că nu ne îndreptăm în direcţia corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

“Coincidenţele” afacerii Nana. De ce ar trebui să înveţe preşedintele drumul spre Parchet

Există două cauze, ambele duc la Traian Băsescu.
Prima este bazată pe Raportul Corpului de control al primului ministru, care a constatat că în comuna Nana, 80% dintre terenuri au fost retrocedate ilegal, în baza unor documente false. Concluziile anchetei de la Guvern au determinat Parchetul General să înceapă urmărirea penală asupra faptelor, pentru fals în înscrisuri oficiale şi fals sub semnătură privată. Beneficiarul direct al demersurilor de la Nana, Traian Băsescu.

A doua cauză îl implică în mod direct tot pe preşedinte, care foloseşte tribuna prezidenţială pentru ameninţare şi şantaj la adresa unui parlamentar. Plin de nervi, Traian Băsescu o hărţuieşte verbal pe Gabriela Firea, senator şi comunicator, care informa publicul despre ancheta parlamentară cu privire la aceleaşi terenuri de la Nana. Senatorul Firea depune plângere penală împotriva preşedintelui la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşteptând un punct de vedere al procurorilor şi în acest caz.

Cele două dosare îi pun pe procurori în situaţia de a se pronunţa faţă de cea mai arzătoare temă de dezbatere publică din acest an : are preşedintele imunitate sau poate fi cercetat pentru fapte penale ?
Daniel Savu

Soluţia vine însă, în opinia mea, de la evaluarea pe care procurorii o pot face, dacă vor să o facă, în ceea ce priveşte caracterul penal al faptelor, situaţie ce nu exclude posibilitatea să îl vedem pe preşedinte chemat la audieri, chiar înainte de sfârşitul oficial al mandatului. Succesiunea de “coincidenţe” din dosarul Nana, cu retrocedarea şi reunirea terenurilor, cu funcţionarii Primăriei, cu firmele, cu contractele, cu falsificarea contractelor de arendă, cu italienii, cu creditul de la CEC, cu utilizarea expertizei unor demnitari ai statului, despre care preşedintele nu conteneşte să spună că poate da toate explicaţiile, dar pe care nici gând să le prezinte, toate au ca numitor comun folosirea puterii prezidenţiale în interes personal, faptă prevăzută deasemenea în legislaţia penală, şi care nu va putea fi ignorată.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Stat în stat, DNA se face că lucrează

1 an şi jumătate, durata medie pentru o anchetă de corupţie. Nu, nu este vorba de Cosa Nostra, nici de criminalitate transfrontalieră şi nici de FBI, ci doar despre Direcţia Naţională Anticorupţie din România, instituţie care anunţă foarte liniştită că aceasta este perioada de care are nevoie pentru a ancheta faptele de corupţie din timpul fostei guvernări PDL, cazuri complexe, ce implică fonduri. În realitate, este vorba despre furturi grosolane din banul public.

La presiunea opiniei publice şi a mass-media, după aproximativ 10 luni de la schimbarea guvernării, DNA a anunţat săptămâna trecută că a început să ancheteze sesizările privind presupuse fapte de corupţie din timpul guvernărilor PDL. Au fost audiate mai multe persoane, au fost ridicate şi verificate documente, se fac expertize de specialitate, însă termenul de 1 an şi jumătate pentru soluţionarea acestor dosare, deşi personal mi se pare mai mult decât exagerat, se dovedeşte a fi singurul de la care DNA nu se abate.

Este evident că avem de-a face cu o tragere de timp, însă curios este că începând din acest an, DNA a devenit foarte precaută şi reţinută în declaraţii, chiar cu riscul de a fi contestată eficienţa instituţiei şi mai mult decât se întâmplă în prezent. Spre deosebire de transparenţa de care aveam parte în urmă cu câţiva ani, când liderii politici ai opoziţiei la vremea respectivă se aliniau la intrarea în sediul DNA în faţa camerelor de luat vederi, devenind astfel subiecte de dezbateri publice zile la rând, când toată lumea ştia în ce zi şi la ce oră va fi chemat la audieri un lider politic sau altul, când nu mai aveam loc de afluenţa de stenograme şi informaţii din anchete, care erau transmise pe surse la presa favorabilă, acum primim doar declaraţii succinte, menite să oprească reacţiile vehemente din partea opiniei publice şi atât.

Dacă DNA vrea să demonstreze că este independentă cu adevărat, nu credeţi că ar fi interesant să aflăm cine sunt liderii politici din actuala opoziţie vizaţi de anchete, mai ales că acestea se bazează pe rapoarte ale instituţiilor de control ? Bineînţeles că nu îi vom considera vinovaţi până când instanţa nu se va pronunţa în acest sens, însă cred că este important să ştim care dintre rapoartele de audit primite de la ministere au intrat primele în atenţia DNA. Sau poate că cele de la Curtea de Conturi au fost mai intersante şi de necontestat ? În condiţiile în care a devenit de notorietate faptul că statul român a fost prejudiciat cu zeci de milioane de euro, anchetele menite să facă lumină în aceste cazuri şi să-i indice pe cei responsabili nu sunt de interes public ?

Singurul răspuns logic la toate aceste întrebări este că DNA a adoptat strategia în care se face că lucrează, până când va avea o conducere corectă şi imparţială, iar procurorii vor fi convinşi că nu trebuie să mai aştepte sau să asculte ordine politice.

În aşteptarea acestui moment, convingerea mea este că procurorii sunt printre cei mai atenţi spectatori ai evenimentelor de pe scena politică. Spre exemplu, vă imaginaţi cum s-ar mai fi derulat alegerile interne din PDL dacă personajele ce se înghesuie pe la prezidiile adunărilor de partid sau candidaţii care se întrec în declaraţii ar fi fost chemaţi să dea cu subsemnatul la DNA ?

Cât timp are sub control Parchetul General şi DNA, Traian Băsescu nu avea cum să accepte aşa ceva, mai ales în perspectiva unei anunţate reîntoarceri în politică din 2014.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr