Miza falsă a scandalului pensiilor speciale. De ce amână Guvernul Cioloş legea salarizării unitare…

Deblocarea proiectului legii salarizării unitare, document lăsat la cheie de Guvernul Ponta, transmiterea lui la Parlament, precum şi adoptarea în regim de urgenţă, reprezintă cea mai eficientă soluţie pentru gestionarea corectă a dezbaterii publice cu privire la veniturile bugetarilor, inclusiv faţă de privilegiile speciale ale diferitelor categorii de aleşi sau demnitari.

Personal, ca senator, nu am votat niciun fel de pensii speciale, nici pentru parlamentari, nici pentru aleşii locali, din considerente ce ţin de moralitate şi recunoaşterea unor priorităţi mai importante. În acelaşi timp, nu intenţionez să protejez sau să acuz pe cineva pentru opiniile exprimate faţă de acest subiect. În opinia mea, cele două legi nici nu vor produce efecte. Mă văd însă obligat să spun că transformarea acestei teme într-un imens scandal politic, care separă parlamentarii în buni şi răi, nu va aduce bani în plus diferitelor categorii sociale de bugetari care au cu adevărat nevoie. Poate pune doar bazele unei manipulări electorale ce va fi rostogolită anul viitor, pentru care încep să cred că există cu adevărat un plan stabilit.

Deşi Guvernul Cioloş a sesizat Curtea Constituţională cu privire la pensiile speciale pentru aleşii locali, asta nu înseamnă că primarii nu ar merita salarii şi pensii mai mari, implicit sancţiuni mai drastice, dacă este cazul. Un exemplu similar este cel al proiectului de lege pentru pensiile speciale acordate profesorilor din învăţământul preuniversitar, care au tot dreptul să primească bani în plus la salariu şi certitudinea unei pensii civilizate. Însă toate acestea nu se vor rezolva cu adevărat prin legi separate, fiecare cu gradul ei de vulnerabilitate, ci doar prin legea salarizării unitare.

Guvernul Cioloş recunoaşte că este stringentă nevoie de acest cadru legal dar, în acelaşi timp, evită să explice de ce nu îşi asumă proiectul existent sau nu lucrează pe textul deja negociat cu partenerii sociali. Premierul confirmă că reforma administraţiei nu poate avea loc fără salarizare unitară şi nu se va putea vorbi nici despre o nouă lege a pensiilor, dar lasă această prioritate într-o incertitudine din ce în ce mai evidentă.

În aceste condiţii, dacă tendinţa spre tergiversare a Guvernului va continua şi la începutul anului viitor, PSD trebuie să pună cât mai repede în practică intenţia anunţată de a depune la Parlament, prin iniţiativă legislativă, proiectul lucrat şi asumat de Rovana Plumb. În opinia mea, este un demers mai mult decât necesar, nu doar pentru bugetari, cât şi pentru formaţiunile politice reprezentate în Parlament, care astfel vor avea ocazia să se exprime la vot. S-ar putea ca abia atunci să apară adevăratele surprize…pentru că menţinerea situaţiei actuale favorizează tendinţa spre austeritate, în timp ce reglementarea transparentă a veniturilor plătite de stat, printr-o singură lege unitară, protejează salariaţii şi blochează intervenţiile externe.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Suntem prea mulţi în PSD, nu ne vor putea lua pe toţi !

Analiza potrivit căreia DNA va organiza pe parcursul acestui an spectacole televizate cu lideri PSD şi PNL aduşi la audieri, obligatoriu cu cătuşe, începe să capete tot mai mult contur, pe măsură ce ne apropiem de prima confruntare electorală a anului, alegerile europarlamentare. Săptămânal, realitatea ne demonstrează că, indiferent dacă este vorba despre preşedinţi de Consilii Judeţene sau primari din importante bazine electorale, parlamentari, miniştri sau orice fel de ales local PSD şi PNL care a reuşit să mobilizeze oameni şi să primească voturi, oricine se poate trezi peste noapte că este ridicat şi aruncat în plin scandal mediatic, de unde există posibilitatea să scape chiar a doua zi, prin verdictul instanţelor de judecată (aşa cum am văzut că s-a şi întâmplat până acum). Dar ce folos, pentru că nimeni nu va putea scăpa de imaginea mâinilor prinse în cătuşe, în condiţiile în care această percepţie va dispărea cu greu din conştiinţa publică.

Chiar dacă din punct de vedere legal, folosirea cătuşelor poate reprezenta un abuz sau exces de zel, în condiţiile în care nu sunt obligatorii şi trebuie folosite doar dacă este absolut necesar, ele au totuşi un rol esenţial în simbolistica publică şi politică a perioadei actuale. Prin efectul mediatizării, imaginea unui demnitar încătuşat diminueză gradul de încredere faţă de acesta, chiar dacă procedura încalcă normele europene ce prevăd interdicţia la expunere publică. Fără să cunosc sau să comentez în vreun fel conţinutul dosarelor până la emiterea unei sentinţe definitive a judecătorilor, pot să spun totuşi că adevăratul scop al spectacolului pus intenţionat în scenă de la începutul acestui an de DNA este tocmai culpabilizarea adversarilor politici ai lui Traian Băsescu, indiferent dacă aceştia au sau nu o vină. De aici şi efectul în lanţ ce vizează maximizarea şanselor electorale ale formaţiunii politice pe care preşedintele nu se mai fereşte să spună că o susţine.

Personal, sunt convins că în ciuda circului mediatic atent regizat, strategia nu va funcţiona. Este atât de evidentă vânătoarea liderilor politici de la PSD şi PNL, la fel ca şi protecţia în continuare a foştilor şi actualilor de la PDL, pe care niciodată nu i-am văzut în cătuşe chiar dacă au adus corupţia la nivel de politică de stat, încât este imposibil ca un alegător normal, indiferent de orientarea sa politică, să nu se fi săturat de atâtea maşinaţiuni de tip Băsescu.

Ori în aceste condiţii, devine evident faptul că, cine s-a săturat de Băsescu n-are cum să voteze tocmai partidul pe care acesta l-a creat !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Alegătorii noştri sunt mai deştepţi decât ai lor

Ceva îmi spune că această campanie electorală ar trebui să fie altfel. Se simte pe stradă, dar mai ales la supermarket, locul în care funcţionează cel mai bun barometru politic. După cele două campanii de anul trecut, românii s-au deşteptat într-un fel înaintea politicienilor şi văd acum lucrurile mai aproape de realitatea din frigider şi de pe stradă : vor mai mult civilizaţie şi decenţă, mai puţin circ.

Cine pricepe cum stă treaba, bine, cine nu, suportă consecinţele.

Cred că romanii au înţeles, în sfârşit, că politicienii care le dau telefoane mobile, pături, cântare, găleţi, excursii sau bani pentru voturi nu le vor asigura pâinea pe masă, patru ani după aceea, pentru simplul motiv că nu sunt în stare. Simt acest lucru în fiecare zi şi îl taxează corespunzător, chiar dacă o fac în tăcere.

Asta nu înseamnă în niciun caz că partidele vor renunţa la mita electorală, cel puţin la europarlamentare. Nu-mi fac nicio iluzie ! Însă sancţiunile pot veni tocmai de la cei care vor primi cadourile electorale la fel ca şi până acum, însă vor gândi altfel.

Experienţa ultimelor campanii electorale ne-a demonstrat că politicienii fac tot posibilul să controleze categoriile de alegători care se prezintă la vot. Se ştie cine votează din convingere, cine votează numai pe bani, cine este fanatic şi mai ales, cine gândeşte şi analizează situaţia atunci când votează. Numărul cetăţenilor care îşi asumă dreptul de vot este întotdeauna mai mic decât al celor care stau acasă. Dacă 70 % dintre alegătorii unui oraş nu vor să meargă la vot, de cele mai multe ori din silă, politicienii încearcă să controleze inclusiv acest fenomen şi cumva să îl amplifice, pe principiul – “Dacă nu îl pot cumpăra, este mai bine să îl ţin departe de secţia de votare”. Cu alte cuvinte, ar merita să ne gândim dacă nu cumva prestaţia jalnică a unor politicieni este o gândire cu premeditare, pe care media o amplifică, conştient sau inconştient.

Ar fi bine dacă românii ar ajunge la concluzia că spectacolul oferit de politicieni, uneori ieftin, dacă nu este dublat de competenţa şi priceperea de a face lucruri, îi duce fix la faliment. Este momentul să tragă linie şi să facă socoteli, să judece şi să sancţioneze prin vot.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care sper că alegerile din acest an vor fi altfel. Sunt convins că va conta foarte mult exemplul personal al aleşilor locali care au deja un an de mandat, în ce măsură acestia au reuşit să confirme şi să îndeplinească aşteptările alegătorilor. La fel, va conta şi comportamentul parlamentarilor.
Românii îşi vor fixa astfel propriile lor repere şi vor aprecia cine este în stare să facă ceva pentru ei şi cine nu.

De la începutul teoretic al acestei campanii electorale, asistăm cu toţii la o sarabandă a declaraţiilor politice, în care îşi face loc un anumit tip de limbaj, de la periferia societăţii. Doar acolo, câte o cumătră supărată poate spune despre altcineva că este “schizofrenic” sau “demn de milă”. În Parlamentul României însă, un astfel de comportament ar trebui sancţionat imediat, prin izolarea persoanei care şi-l asumă.

Îţi trebuie experienţă, disponibilitate de a învăţa, modestie şi capacitate de discernământ pentru a face diferenţa între o declaraţie politică şi un limbaj suburban, ca la uşa cortului…

Mă întreb care mai sunt acum avantajele votului uninominal, cum mai curăţă el clasa politică, dacă preşedintele Camerei Deputaţilor se poate adresa în asemenea mod preşedintelui Senatului. Şi nu mă refer neapărat la persoanele care deţin în prezent funcţiile respective, aflate probabil în competiţie electorală, ci la un anumit standard, obligatoriu pentru a reprezenta aceste instituţii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr