Vocea străzii îl contrazice pe președintele Iohannis

Klaus Iohannis s-a transformat în președinte-jucător cu mai puțin de 6 ore înainte de începerea campaniei pentru alegerile locale, implicându-se pe față în competiția electorală.  În spatele unor cuvinte strategic lansate, Klaus Iohannis n-a ezitat să își susțină de fapt partidul care l-a ajutat să ajungă la Cotroceni.

În calitate de candidat independent la Primăria Ploiești, mă întreb cine îi dă dreptul președintelui, dacă tot a considerat necesar să dea sfaturi românilor despre ce și cum să voteze, să se refere numai la partidele politice din România, nu și la independenți. Despre unele a spus chiar că s-au reformat…

În contradicție cu președintele, alegătorii chemați la vot știu foarte bine că în realitate, niciun penal din niciun partid nu a făcut un pas în spate. Chiar dacă nu vor fi pe buletinele de vot, aceștia stau în umbra multor candidați, pentru a le asigura “infrastructura” și “prioritățile” aferente. Asta ca să înțelegem cine sunt cu adevărat competitorii partidelor politice în actuala campanie electorală și de ce nu poate fi vorba despre o reformă reală, ci doar declarativă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Arma îndreptată de Băsescu împotriva României

…s-a activat în aceste zile, prin declaraţiile pe care preşedintele le-a făcut ieri seară de la tribuna Administraţiei Prezidenţiale, referitoare la existenţa condiţiilor pentru posibila desecretizare a identităţii foştilor ofiţeri SIE, care au lucrat în afara ţării, în interesul statului român. Recepţionate în spaţiul public internaţional ca fiind credibile, pentru că vin de la preşedintele României, stat membru NATO şi UE, declaraţiile lui Traian Băsescu sunt de o gravitate excepţională şi au un impact considerabil asupra acţiunilor ofiţerilor români în afara graniţelor ţării.

Ce a spus, de fapt, Traian Băsescu…
Pentru a-şi justifica răfuiala cu Serviciul de Informaţii Externe, care a refuzat să-i pună la dispoziţie date oficiale despre foşti ofiţeri din sistem, pe motiv că preşedintele nu are nicio justificare potrivit atribuţiilor sale să ceară astfel de informaţii şi nici nu le poate folosi în interes politic, Băsescu a devenit primul preşedinte poate din istorie care a jignit serviciul de informaţii externe al ţării sale, făcându-l mincinos.

Şi pentru că miza războiului cu SIE a fost şi este în continuare obţinerea unei dovezi împotriva lui Victor Ponta, care să-i susţină declaraţiile privind presupusa activitate a acestuia ca ofiţer SIE în perioada 1997-2001, Traian Băsescu a mers şi mai departe, spunând că nu există niciun articol de lege care să ceară secretizarea foştilor ofiţeri SIE, actuali rezervişti, în ciuda existenţei unui cadru legal care prevede clar exact contrariul.

Prin declaraţiile sale, Băsescu nu face altceva decât să dea de lucru serviciilor de contraspionaj din multe ţări, inclusiv cele membre NATO (!!!). După afirmaţiile unui preşedinte de stat, referitoare la faptul că “un spion”, pe care îl şi denumeşte, a acţionat într-o perioadă de timp pe plan internaţional, toate serviciile de contraspionaj sunt obligate să verifice prezenţa acestuia pe teritoriul ţărilor lor, sperând să găsească şi să pună sub control reţele de spionaj ale statului de unde vine spionul.

În acest sens, trebuie verificat în amănunt programul pe teritoriul ţării respective, atât cel oficial cât şi cel “turistic”, contactele avute, şi în general orice fel de acţiuni ale personajului vizat, pe teritoriul statului străin.

Oare România de asta avea nevoie, de un nou Pacepa ? Procuratura Militară ar trebui să se autosesizeze.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Planul lui Băsescu

….se află în plină derulare, de câteva săptămâni. Este de fapt un serial cu scenariu foarte bine pus la punct, pentru fiecare dintre episoade. Regizor poate fi Traian Băsescu sau cei care îl coordonează pe Traian Băsescu, din ţară sau din afara ţării.

  • În episodul pilot, Băsescu a lansat ideea că între candidaţii la alegerile prezidenţiale există un fost ofiţer acoperit, care trebuie să se deconspire, pentru că românii care vin la vot nu pot accepta un viitor preşedinte cu dublă comandă. La presiunile mass-media, care i-a cerut preşedintelui să spună cine este “acoperitul”, Băsescu şi-a văzut mai departe de scenariu şi a explicat că are o planificare, urmând să dezvăluie totul la momentul oportun. Şi s-a ţinut de cuvânt. După ce purtătorii săi de mesaj au preluat tema şi au rostogolit-o, testând cât de sensibilă este opinia publică la subiectul ofiţerului acoperit, a fost realizat, programat şi lansat pe piaţă, episodul Robert Turcescu.

Înainte însă de momentul “deconspirării” oficiale, Robert Turcescu a deconspirat fără să vrea, tocmai planul preşedintelui. Într-o emisiune cu fostul şef SIE şi premier Mihai Răzvan Ungureanu, Turcescu l-a întrebat aproape retoric dacă el, ca ziarist, ar face vreo ilegalitate prin prezentarea publică a unui document secret despre unul dintre candidaţi, care ar putea să-i parvină, chiar şi fără să ştie de unde.

Şi tot Turcescu este autorul celei de-a doua devoalări a planului, necesară poate doar pentru consolidarea scenariului. După declaraţiile lacrimogene despre propria dramă de ofiţer acoperit închipuit, n-a uitat acelaşi Robert Turcescu să adauge că exemplul său ar trebui să fie urmat şi de candidatul la alegerile prezidenţiale, cel despre care preşedintele a spus că ar fi ofiţer acoperit. Acesta ar fi trebuit să se simtă vizat de declaraţiile lui Băsescu şi să se prezinte opiniei publice. Avem de-a face astfel cu o accentuare a temei: undeva ar exista un ofiţer acoperit-candidat, doar pentru că aşa a zis Băsescu, deşi nimeni nu ar putea avea o probă credibilă în acest sens, toate pregătirile sunt făcute, aşteptăm doar semnalul prezentării lui.

  • A urmat cel mai important episod de până acum, desfăşurat în 13 octombrie, în două etape. Mai întâi, Traian Băsescu a ieşit într-o conferinţă de presă la Palatul Cotroceni şi i-a atacat în egală masură, atât pe Ponta, cât şi pe Johannis, pregătindu-şi astfel credibilitatea în spaţiul public, de care ştia că va avea nevoie pentru dezvăluirile de seară, din emisiunea lui Rareş Bogdan. Aşa a apărut declaraţia despre Victor Ponta că a fost ofiţer SIE, lansată public de Băsescu fără nicio dovadă, în mod intenţionat, însă preluată şi amplificată a doua zi, tocmai de Johannis.

Referitor la acest moment, vreau să spun că cei care l-au ironizat pe preşedinte pentru că nu şi-a probat afirmaţiile au picat de fapt în plasa întinsă de acesta, conform scenariului dinainte stabilit. Acum a urmărit doar să creeze un orizont de aşteptare, pentru ca abia în ultimul episod să prezinte aşa-zisul document despre care vorbea Robert Turcescu, poate prea grăbit şi marcat de importanţa scenariului.

În opinia mea, intenţia este ca episodul final să fie similar ca efect cu confruntarea Băsescu-Geoană. Din propria experienţă de la alegerile din 2009, Băsescu a înţeles că informaţiile de natură să schimbe percepţia publică la alegeri pot fi contracarate dacă apar suficient de devreme în calendarul electoral, pentru ca publicul să aibă timp să afle şi corecţia lor. Episodul “Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!”, cu filmul lovirii copilului de la Ploieşti, este cel mai bun exemplu. Băsescu însuşi a recunoscut că dacă momentul ar fi fost prezentat mai târziu, n-ar mai fi avut nicio şansă să îl anihileze cu pixelul albastru. Poate nu este lipsit de importanţă să ne amintim că acelaşi Robert Turcescu i-a dat o mână de ajutor lui Băsescu şi atunci, într-un moment care a marcat practic al doilea mandat.
Daniel Savu

Acum Băsescu pregăteşte episodul final, care să-l blocheze pe Ponta şi să-l ajute pe Johannis sau candidatul dreptei, oricare ar fi acela, însă cu dezvăluiri pe ultima sută de metri, pentru care să nu mai fie timp de explicaţii şi justificări. A căutat disperat să obţină un document de la SIE care să-i susţină afirmaţiile despre Victor Ponta şi nu l-a obţinut (ca dovadă toate declaraţiile lui Meleşcanu, dar şi poziţia oficială a Serviciului de Informaţii Externe). În noua situaţie, Băsescu va fi obligat să iasă cu o contrafacere, o plastografie, ceva, orice, pentru a-l arăta publicului, ca să închidă cercul. În mintea lui însă, nu va conta atât de mult autenticitatea documentului, cât mai ales momentul lansării lui pe piaţă, spectacolul prezentării şi timpul rămas pentru acoperirea efectelor. Acesta este motivul pentru care măcar acum, după atâtea experienţe cu Băsescu, trebuie să ştim să “citim” strategia din timp, să îi urmărim evoluţia, astfel încât să anulăm consecinţele.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum şi-a premeditat Băsescu manipularea cu ofiţerul SIE

Mai întâi a pus la cale scandalul creat de Robert Turcescu, cu scopul foarte bine calculat de a lansa pe piaţă subiectul fals al candidatului-ofiţer acoperit, testând astfel reacţia opiniei publice şi lansând o întreagă isterie naţională, conştient că nu va exista niciun fel de risc penal faţă de Robert Turcescu. Pentru că nu a prezentat nicio dovadă că ar fi fost ofiţer acoperit şi doar a scris acest lucru pe blog, iar nebunia a fost amplificată numai prin dezbaterile de la momentul respectiv, împotriva lui Turcescu nu a început urmărirea penală şi nu a fost acuzat de niciun fel de infracţiune.

După câteva săptămâni, Băsescu repetă fix aceeaşi schemă. Spune că Ponta ar fi fost ofiţer SIE, fără să prezinte niciun fel de probă, conştient că nu va risca niciun fel de consecinţe penale, mizând însă pe un dublu efect electoral: în primul rând acela de a deturna dezbaterea publică, de la analiza platformelor electorale la serviciile secrete, şi nu în ultimul rând pentru a-l culpabiliza pe Teodor Meleşcanu, candidatul de pe dreapta care o deranja cel mai tare pe Elena Udrea.

Traian Băsescu şi-a greşit însă planul şi a dezvăluit singur cum a încălcat legislaţia în vigoare, prin tentativa de a solicita conducerii Serviciului de Informaţii Externe date privind apartenenţa la Serviciu, actuală sau fostă, a unui membru al Guvernului sau a oricărui politician, cu scopul de a prezenta public aceste informaţii clasificate.


Pentru informarea opiniei publice, Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, prevede :
Art9(4) – Reglementările în vigoare privind transmiterea către alte instituţii a unor date şi informaţii de evidenţă nominală sau statistice se aplică Serviciului de Informaţii Externe, numai în măsura în care furnizarea acestora nu conduce la deconspirarea acţiunilor, sediilor şi personalului instituţiei.
Art10(2)- Sursele de informare, metodele şi mijloacele de muncă nu pot fi dezvăluite faţă de nimeni şi în nici o împrejurare.
Art18(3) – Divulgarea, în orice mod, a datelor sau a informaţiilor care fac obiectul activităţii Serviciului de Informaţii Externe este interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu, campanie fără scrupule împotriva tuturor !

Aseară, Băsescu a lansat acuzaţii la adresa lui Ponta, Antonescu, contra USL, şi împotriva oricui l-ar putea aduce în stadiul de a-şi pierde statutul şi influenţa. Din acest punct de vedere, n-ar fi de mirare dacă pe 9 decembrie i-ar acuza şi pe cei care au votat altfel decât ar fi vrut el, dar asta face parte din spectacolul de după alegeri şi depinde numai de noi să-l evităm. Acum însă, Traian Băsescu simte cum îşi pierde puterea văzând cu ochii şi singura replică de care este în stare sunt atacurile suburbane, limbajul fără limită, lipsa de politeţe la care cel puţin funcţia îl obligă, ironia şi diminutivele, singurele care îi mai păstrează orgoliul intact.

Problema care se pune este dacă îi răspundem lui Traian Băsescu, cum îi răspundem şi cât timp alocăm acestor replici. A fost o criză de nervi ce-a facut aseară sau pur şi simplu nu mai poate face distincţia între realitatea de azi şi situaţia de-acum 8 ani ? Dacă se va dovedi că aşa stau lucrurile, şi următoarele 10 zile ne vor convinge pe deplin, înseamnă că Băsescu se apropie vertiginos şi dramatic de atmosfera ultimelor zile ale lui Ceauşescu, ceea ce mă face să cred că imediat după alegeri ne putem aştepta la reeditarea sentimentului de libertate din decembrie ’89.

Dacă însă ieşirile în decor şi reducerea discursului aşa-zis prezidenţial la un nivel suburban reprezintă o strategie pentru a mai pregăti o criză în plus, de data aceasta o criză politică după cele mai importante alegeri din ultimii 10 ani, soluţia stă în mobilizarea la vot pe 9 decembrie, pentru a anula orice posibilitate de interpretare sau speculaţii cu privire la rezultate.

Nu vom scăpa de-a doua zi, însă se va întâmpla un fenomen sănătos pentru viaţa politică din România : Băsescu va fi băgat în seamă din ce în ce mai puţin, pentru că nu va mai avea puterea să pună sau să mute nicio piesă pe nicio tablă de şah. Aceasta este miza la urne pe 9 decembrie !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr