Victor Ponta acţionează ca un adevărat om de stat

Este absolut normal gestul lui Victor Ponta de a prelungi interimatul Rovanei Plumb la conducerea PSD. Aşa demonstrează că este un veritabil om de stat! Actul guvernării trebuie să continue, pentru binele României, iar noi, cei din PSD, ştim asta.

PSD este un partid matur, cu o echipă de conducere experimentată şi eu cred că fiecare membru ştie că suma în PSD este mai importantă decât părţile. Victor Ponta a adus indubitabil cele mai importante rezultate acestui partid, împreună cu o echipă omogenă, unită şi foarte devotată. De aceea, îl aşteptăm să îşi reia atribuţiile funcţiei.

Conducerea PSD funcţionează fără sincope, iar premierul Victor Ponta va fi şi în viitor o piesă importantă din echipă, un lider al partidului. Victor Ponta va continua să lupte pentru ca PSD să-şi atingă toate obiectivele. Prelungirea interimatului este o decizie bună. Pentru PSD nu este necesar un Congres, până când situaţia domnului Ponta nu se va clarifica. Domnul Ponta nu a demisionat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Da, i-am cerut premierului să-l demită pe ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc !

Solicitarea a fost adresată preşedintelui PSD, Victor Ponta, în cadrul Comitetului Executiv de ieri şi a fost susţinută aproape în unanimitate de toţi cei prezenţi. Pot să vă spun că nu îmi amintesc ca vreun ministru dintr-un guvern PSD să fi întrunit pentru prestaţia sa politică, într-o asemenea măsură, votul negativ şi lipsa de susţinere din partea liderilor din ţară ai partidului.

Se impune precizarea că această atitudine nu a fost şi nu este în niciun caz o reacţie de protecţie pentru Victor Ponta. Cererea de demitere a ministrului Justiţiei nu are nicio legatură directă sau indirectă cu subiectele zilei şi nici nu reprezintă un atac la justiţie, pentru că nu ministrul este cel care face justiţie în România! Celor interesaţi să transforme acest gest politic într-o tentativă de blocaj faţă de dosare le spun să găsească alte elemente de propagandă. Nu este cazul cu Robert Cazanciuc! Liderii PSD consideră că ministrul Justiţiei, la început tehnocrat, acum membru PSD, ne-a pus pe toţi într-o situaţie defensivă prin lipsa de reacţie în faţa abuzurilor la care am asistat.

Daca vreţi o exprimare mai directă, liderii PSD, cei mai mulţi dintre ei, au cerut demisia ministrului Justiţiei pentru că nu a spus nimic în cazul Rarinca (iar această lipsă de atitudine nu se încadrează în valorile social-democrate), pentru că alţi lideri ai partidului au fost nevoiţi să dea explicaţii în locul lui, pentru că nu a folosit pârghiile legale pe care le are la dispoziţie prin competenţele funcţiei, pentru a explica de ce dosarele de corupţie sunt tratate discreţionar, după criterii politice. Şi mai ales pentru că a tolerat această stare de fapt, profund incorectă !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Avem un preşedinte care îşi lasă baltă atribuţiile. Ce facem cu el ?

În urmă cu o săptămână, scriam aici, pe blog, că avem un preşedinte care şi-a pierdut complet busola prin implicarea în campania electorală pentru alegerile europarlamentare, motiv pentru care Guvernul a cerut Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra legalităţii acestui comportament. Constatăm astăzi că situaţia este mai complicată decât se prefigura la prima vedere, prin faptul că preşedintele nu doar se implică pe faţă şi ostentativ în campanie, ci îşi mai lasă baltă şi atribuţiile, fiind puţin cam ocupat să-şi promoveze partidul în alegerile europarlamentare, alături de Elena Udrea.

Incidentul referitor la tranzitarea spaţiului aerian al României, al cărui protagonist a fost vicepremierul rus Dmitri Rogozin, considerat o provocare de specialişti, l-a prins practic pe preşedinte absent la apel. Mai exact, n-a fost de găsit pentru a lua o decizie privind survolul avionului în care se afla vicepremierul Federației Ruse, deoarece se afla în campanie electorală la Arad. Situaţia a fost gestionată la Ministerul Afacerilor Externe, iar interdicţia de survol dată şi asumată de premierul Victor Ponta, conform angajamentelor pe care România le are.

Şi dacă totul s-ar fi oprit aici, poate că am mai fi adăugat o extravaganţă specifică lui Băsescu Traian, la lunga listă cu care ne-am obişnuit. Problema este că, pierzând ocazia să tacă sau să îşi asume o atitudine demnă de un oficial al unei ţări membre NATO, preşedintele a deschis calea unui conflict diplomatic, după ce a asociat declaraţiile vicepremierului rus cu consumul de votcă.

În astfel de condiţii, ce facem cu preşedintele care îşi ignoră atribuţiile, cuprins de febra electorală, şi nu se poate ridica la un standard de reprezentare conform statutului actual al României ? Ne vedem mai departe de treabă, pentru că instituţiile statului trebuie să funcţioneze. Premierul Victor Ponta a anunţat că astazi că va transmite preşedintelui o solicitare oficială pentru convocarea unei şedinţe extraordinare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care să analizeze situaţia creată, chiar dacă şeful statului se face că nu aude apelurile repetate în acest sens, care au apărut deja de peste o lună în spaţiul public.Disputele politice interne nu ar trebui să influenţeze poziţiile statului român, şi de aceea, convocarea CSAT este extrem de importantă, astfel încât să vorbim pe o singură voce şi toate instituţiile implicate în gestionarea acestei situaţii, inclusiv Preşedinţia, să colaboreze şi să fie coordonate.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza numirilor la Parchete – o primă evaluare

În 15 mai 2013, scriam aici, pe blog :
… a venit momentul să tragem linie şi să aşteptăm rezultatele, după cea mai controversată, importantă şi decisivă decizie pe care premierul Victor Ponta şi-a asumat-o în acest an, numirea noilor şefi la principalele structuri ale Parchetelor. Victor Ponta a demonstrat că vrea soluţionarea dosarelor de corupţie care stau şi aşteaptă, rămâne ca şi preşedintele să probeze aceeaşi intenţie. Cât despre Laura Codruţa Kovesi, doar rezultatele mai pot să vorbească. Este semnalul pe care l-au dat cetăţenii, aşa cum a rezultat în urma sondajelor prezentate public : nu sunt atât de interesaţi de scandalul politic şi mediatic din jurul acestui subiect, cât de nevoia de a primi dovezi clare că există o luptă reală împotriva corupţiei.

După aproape o jumătate de an, facem un prim bilanţ: avem reţele de evaziune fiscală destructurate, prejudiciile la bugetul de stat fiind de zeci de milioane de euro, funcţionari din aparatul de stat arestaţi pentru dare de mită, un procuror arestat, un senator al puterii împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru trafic de influenţă, deşi el spune că n-are nicio vină, dar şi asigurări din partea premierului Victor Ponta că evenimentele la care asistăm reprezintă doar începutul, că vor urma şi alte acţiuni de combatere a unor reţele ce funcţionau de foarte mulţi ani.

De altfel, ar fi şi greu de crezut că evazioniştii care fac acum coadă la DNA au apărut de undeva din neant, în ultimele luni. Este foarte clar că reţelele s-au format în timp, profitând de perioade în care au găsit un sistem suficient de vulnerabil încât să le asigure protecţie.

Ce s-a schimbat în ultimele 6 luni, de ce acum se poate ca statul să reacţioneze, iar când Blejnar şi Boc erau la butoane, acest lucru devenise aproape imposibil ? În primul rând s-a dat semnalul politic: nu mai merge cu furtul de la stat, indiferent de modalitatea aleasă de evazionişti. Nu vreau să spun că fenomenul nu mai există sau că va fi eliminat definitiv, ci doar că nu mai este tolerat. La fel de important, mesajul că nimeni nu va mai fi protejat, indiferent de culoarea politică, a devenit extrem de clar şi se poate vedea aproape săptămânal, în faţa DNA.

Dincolo de vinovăţia sau nevinovăţia senatorului de la Giurgiu, este de remarcat că sistemul nu l-a protejat şi nici el nu a încercat să se folosească în vreun fel de faptul că este parlamentar la putere. Asta în vreme ce, să recunoaştem, oricare dintre liderii PDL, învinuiţi într-un astfel de dosar, ar fi spus imediat că este persecutat politic sau că procurorii acţionează din ordinul lui Ponta sau al PSD.

Restanţa principală a noului val de procurori din Parchete, pentru că ea există, stă însă în instrumentarea celor 156 de posibile fapte penale descoperite în activitatea unor entităţi publice, de Corpul de control al primului-ministru. Este vorba despre 140 posbile fapte penale, sesizate la DNA în perioada mai 2012 – mai 2013, şi 16 posibile fapte penale care au fost semnalate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Printre instituţiile vizate, regăsim: Agenţia Domeniilor Statului, Poşta Română, Fabrica de Timbre, sucursală a Poştei, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, ANRMAP, Administraţia Fondului pentru Mediu, Ministerul Sănătăţii, SC „Conpet” SA Ploieşti, Hidroelectrica, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Ministerul Mediului, Complexul Energetic Oltenia, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Educaţiei. Cu privire la toate acestea, avem în continuare tăcere totală. Poate la următoarea evaluare, peste alte şase luni…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De la isteria lui Băsescu… la întâlnirea Merkel-Ponta

Sunt două evenimente contradictorii, dar care, în opinia mea, vor marca anul politic 2013. În timp ce la Bucureşti, preşedintele Traian Băsescu nu s-a putut abţine şi, conform obiceiului, a încercat să dea indicaţii atât Parlamentului, cât şi Curţii Constituţionale, despre ce au de făcut cu privire la noua Constituţie, dar mai ales cum ar trebui să fie textul legii fundamentale, la Berlin, premierul Victor Ponta a transmis în primul rând încredere mediului de afaceri german, pentru a atrage astfel investiţii care să creeze locuri de muncă în România.

Nu am în intenţie să îl laud pe premier pentru că îşi face treaba conform fişei postului, media este cea care a calificat ca fiind “istorică” întâlnirea cu Angela Merkel, după evenimentele din vara trecută, însă anunţul cu privire la păstrarea cotei de impozitare de 16 % pentru întregul mandat al Guvernului USL poate reprezenta, din punct de vedere economic, proba de stabilitate cu care România a rămas datoare după 10 ani de scandal. Din punct de vedere politic, cred că este normal ca PSD-ul să îşi asume responsabilitatea unei asemenea decizii, tocmai pentru a răspunde aşteptărilor din partea mediilor de afaceri şi a încuraja crearea de locuri de muncă, în condiţiile în care trecerea de la cota unică la impozitarea progresivă era deja inclusă în programul de guvernare al actualului Guvern.

Nu întâmplător am pus în antiteză cele două evenimente, de la Bucureşti şi Berlin, despre care sunt convins că vor rămâne, dacă nu în istorie, cel puţin în memoria publică. La Cotroceni, Băsescu s-a folosit de o ceremonie oficială a Curţii Constituţionale pentru a încerca să provoace noi controverse, prin atacuri la adresa lui Crin Antonescu, numai pentru faptul că acesta este preşedintele Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei. Cu alte cuvinte, o politizare a Constituţiei, de dragul scandalului, la care a şi primit un răspuns pe măsură. La rândul său, în Germania, Ponta a vorbit despre priorităţi economice şi încheierea războiului politic în România, care a generat pierderi pentru toate părţile implicate. Ştiu, veţi spune că preşedintele provoacă razboiul, în timp ce noi facem eforturi să îl ignorăm şi într-adevăr, aceasta este realitatea perioadei actuale, de care trebuie să luăm act.

În acest context, câteva precizări despre Constituţie cred că se impun, mai ales că acesta va fi unul dintre subiectele care ne vor preocupa pe parcursul întregului an. Textul noii Constituţii a ajuns la dezbaterea parlamentară, deocamdată în cadrul Comisiei de revizuire şi este foarte bine că se întâmplă aşa. Există opinii pro sau contra în privinţa mai multor aspecte constituţionale, personal nu cred că este necesar ca această prezentare a argumentelor să devieze într-un scandal, deşi Traian Băsescu încearcă să spună tuturor ce au de făcut. Este în primul rând datoria parlamentarilor cu pregătire de specialitate să lucreze la textul revizuit, după care acesta va ajunge la votul în plen, prima Cameră în care se va vota fiind Senatul. Până aici vorbim despre o procedură parlamentară normală, chiar dacă extrem de vocală. Însă de la acest mod de lucru, până la folosirea dezbaterilor ca pretext pentru atacuri politice, mi se pare un derapaj imposibil de trecut cu vederea.

Ce aţi spune, spre exemplu, dacă aţi constata că una dintre opiniile critice la adresa lui Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al comisiei de revizuire a Constituţiei, vine din partea unui aşa-zis expert în anticorupţie, care se prezintă public ca fiind independent, când în realitate ascunde în CV o strânsă şi punctuală colaborare cu Monica Macovei ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Rugăminte pentru Crin Antonescu : lasă-ne să te ajutăm !

Cel mai bun lucru care se întâmplă în momentul de faţă în USL, după scandalul cu Sorin Roşca Stănescu este, aşa cum văd eu lucrurile din interior, determinarea ambelor părţi de a nu adânci şi mai mult controversele, de a continua funcţionarea alianţei, cu sau fără renegocieri. Am văzut că în ţară există opinii diverse cu privire la modalităţile multiple de renegociere a condiţiilor în care funcţionează USL. După evenimentele din ultimele săptămâni, cred că cea mai utilă completare a protocolului ar trebui să se refere la asumarea responsabilităţilor pentru cei care încalcă normele convenite de comun acord.

Cel mai rău lucru care se întâmplă în momentul de faţă în USL este acela că eforturile pentru linişte, concesii, continuitate şi înţelepciune, manifestate evident atât din direcţia PNL, cât şi în PSD, sunt date peste cap de orgoliile unor lideri de opinie, mult prea vocali în a comunica tuturor că ei au libertatea de a spune ceea ce cred. Foarte corect, din punctul meu de vedere, numai că – dacă libertatea de a spune ceea ce crezi înseamnă critici acide la adresa liderilor din celălalt partid, a premierului, a Guvernului în general, corectă ar fi şi asumarea consecinţelor pentru ceea ce poate provoca o atitudine de acest fel. Este o chestiune cu dus-întors, nu spune nimeni să nu critici, însă personal prefer dezbaterea cu problemele pe masă, în detrimentul circului. În felul acesta, vom putea aprecia foarte corect în ce măsură mai poate fi vorba despre asumarea unitară a unor decizii guvernamentale, cu măsuri nu totdeauna populare.

Cel mai riscant lucru este că putem să pierdem cu toţii din aceste frecuşuri interne, ce au ca mize doar orgolii mici, în detrimentul unor interese naţionale foarte mari. Indiferent de negocierea sau renegocierea unor protocoale, candidatul USL la funcţia prezidenţială, Crin Antonescu, va trebui să explice membrilor de la baza ambelor partide, alegătorilor, de ce, la un moment dat, unul sau altul dintre lideri a avut derapaje verbale la adresa partenerilor de alianţă, cum a fost gestionată situaţia şi care sunt efectele. Atunci nu vor mai conta declaraţiile, ci credibilitatea.

Cel mai important lucru pe care am reuşit să îl realizăm din punct de vedere politic de la începutul acestui an a fost acela că i-am luat lui Traian Băsescu pârghiile de putere, l-am lăsat fără cea mai importantă armă cu care a condus România timp de opt ani – scandalul. Nu mai are cu cine să se certe, nu mai primeşte satisfacţie şi s-a dovedit în timp că acesta este cel mai semnificativ efect al pactului de coabitare, pe care premierul Victor Ponta l-a susţinut. Realitatea a dovedit că nu este vorba în niciun caz de o coabitare cu Traian Băsescu în sensul colaborării, ci despre o strategie pentru linişte, care ne foloseşte tuturor.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce măsurile sociale anunţate de Guvern enervează PDL-ul ?

Este vorba atât despre anunţul făcut de premierul Victor Ponta, cu privire la majorarea venitului minim garantat cu 13 % şi a alocaţiei de susţinere a familiei cu 30 %, începând din iulie, pentru compensarea creşterii preţurilor la energie, cât şi de o posibilă majorare a salariilor în sectorul bugetar, anul viitor, în funcţie de creşterea economică, după cum a precizat ministrul Muncii.

Deşi sunt măsuri normale, previzibile, incluse în programul de guvernare al USL, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013, intenţia de majorare a veniturilor pentru categoriile sociale vulnerabile a creat enervare, agitaţie şi reacţii destul de vocale în rândul opoziţiei. De la declaraţii de genul “salariile date înapoi nu înseamnă nimic” şi până la calcule matematice aberante despre locurile de muncă ce ies sau nu ies la socoteală, PDL chiar ne ceartă pentru că mişcăm lucrurile.

Nu spune nimeni că schimbările sunt radicale, determinante şi după 4 luni de la alegeri se trăieşte bine. Din acest motiv, personal am considerat că este corect ca bilanţul primului an de guvernare să-l facă fiecare în parte, pentru că mai e de lucru până când schimbarea se va putea simţi în multe dintre familii. Însă de aici şi până la faptul că opoziţia ne critică pentru că facem, este nevoie de ceva răbdare şi mai multe explicaţii, în încercarea de a înţelege fenomenul.

În aceste condiţii, problema de fond a PDL-ului este că nu poate explica românilor de ce nu au dus-o mai bine în timpul guvernării de dreapta, inclusiv ce măsuri ar fi luat acum, dacă ar fi fost la putere. Nu oferă o alternativă, nu au înţelepciunea şi echilibrul de a-şi recunoaşte greşelile şi incapacitatea.

PDL se enervează pentru că românii care trăiesc la limita subzistenţei vor primi bani în plus de la stat, dar în acelaşi timp încearcă să acrediteze ideea că măsurile sociale actuale sunt posibile tocmai datorită politicilor de austeritate promovate până în 2012. Nu ştiu cine mai poate să înţeleagă această logică, însă eu am o provocare : va exista un lider PDL, unul singur, care să recunoască jaful naţional promovat de guvernele Boc şi Ungureanu, să îşi asume această realitate şi consecinţele ei ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Numai consultările pot rezolva blocajul de la DNA şi Parchetul General

Apreciez ca un gest corect, de maximă responsabilitate, determinarea cu care premierul Victor Ponta, în calitate de ministru interimar al justiţiei, şi-a asumat obligaţia de a numi şefii de la DNA şi Parchetul General. Asta în condiţiile în care s-ar fi putut desemna foarte uşor un alt ministru interimar, poate chiar din rândul liberalilor, stabiliţi ca “titulari” ai acestui minister, prin algoritmul politic din cadrul USL. S-au tot făcut speculaţii pe tema propunerilor ce urmează să fie făcute de Victor Ponta privind şefii celor două structuri şi de aceea încerc să nu intru într-un malaxor al comentariilor care încep cu “dacă”, pentru că mi se pare firesc să mă pronunţ asupra numirilor atunci când acestea se vor face.

Până atunci însă, consider că este absolut obligatoriu să existe o „consultare în prealabil” între instituțiile implicate: Ministerul Justiției, CSM și Președinție, pentru a pune astfel capăt blocajului instituțional în care se află atât DNA, cât și Parchetul General.

Trebuie să ştiţi că procedura numirii Procurorului General și a șefului DNA implică aceste trei instituții ale statului român: Ministerul de Justiție, CSM și Președinția. În derularea procedurii, principalul element de care trebuie să ţinem cont, din păcate, este că ultimul cuvânt îi aparține lui Traian Băsescu. Acesta poate respinge orice propunere și poate invoca orice motiv. În aceste condiţii, este necesar să găsim o soluție pentru a evita blocajul instituțional în care se află DNA și Parchetul General, printr-o consultare între cele trei instituții implicate în procedura de numire, în limitele impuse de separația puterilor în stat.

Indiferent dacă propunerile pe care Victor Ponta le va face vor fi contestate sau nu, cred că se simte foarte clar din reacţiile opiniei publice, încă de pe acum, nevoia de a explica public în ce context au fost luate deciziile, dacă au existat presiuni şi cine le-a făcut, care este orizontul de aşteptare şi pentru ce perioadă. Anul trecut am învăţat că românii sunt în stare să-şi asume multe lucruri, să accepte multe decizii, să înţeleagă multe situaţii nou create sau moştenite, unele chiar nedrepte, totul este ca liderii să le explice de ce.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Războaiele dintre interlopi obligă Poliţia să îşi reorganizeze departamentele de informaţii

Atentatul cu bombă din această dimineaţă de la Piatra Neamţ, pe lângă gradul cu totul special de periculozitate pentru populaţie, reprezintă în acelaşi timp şi o ocazie nedorită, este adevărat, de a se stabili un moment zero în vederea unei reorganizări necesare a departamentelor de informaţii ale Poliţiei.

În mod corect, premierul Victor Ponta a anticipat că este necesar să scoată de sub autoritatea ministrului de Interne numirea şefilor departamentelor de informaţii şi să îşi asume personal desemnarea noilor structuri de conducere. Această hotărâre a premierului blochează dorinţele unor oameni politici, unii dintre ei aflaţi sub influenţa clanurilor interlope, de a numi la conducerea acestor departamente persoane pe care să le controleze.

Evenimentele care s-au derulat de la începutul acestui an, şi mă refer aici la cele din Neamţ, Olt, Sibiu, etc – trebuie să impună trecerea la pasul următor, şi anume schimbarea sau rotirea şefilor departamentelor judeţene de informaţii din toată ţara, pentru a preveni astfel formarea sau continuarea în timp a unor complicităţi locale. Acesta este un fapt obişnuit în lumea serviciilor de informaţii, SRI realizând deja o astfel de operaţiune în 2012.

Efectul unei decizii de acest fel ar duce la “deblocarea” în primul rând a ofiţerilor de caz şi implicit a dosarelor “trase pe dreapta” cu miile, multe dintre ele în baza protecţiei pe care interlopii şi-au asigurat-o. În acelaşi timp, măsura va avea multiple beneficii, cel mai important dintre ele fiind acela care se referă la tăierea legăturilor ce s-au format între şefii departamentelor de informaţii şi cei care efectuează interceptări, aceasta constituind cea mai importantă verigă în protecţia interlopilor.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Băsescu plăteşte deconturile de la Referendum

….însă pe banii noştri, sacrificând interesele României pe termen lung, inclusiv pentru perioada când nu va mai ocupa funcţia prezidenţială. Pot să fac încă de pe-acum o previziune : preşedintele Traian Băsescu va pune interesul politic al Partidului Popular European, majoritar în structurile europene, mai presus de interesele României, nu se va opune sub niciun aspect şi nu va utiliza dreptul de veto faţă de diminuarea fondurilor europene pentru România, la Consiliul European din 23 noiembrie. Vom avea noroc cu celelalte state europene, care şi-au anunţat încă de pe acum opoziţia faţă de această propunere.

Care este fondul problemei…
Preşedintele Consiliului UE, Herman Van Rompuy, propune scăderi de fonduri şi introducerea unor criterii noi, defavorabile Romaniei, la alocarea fondurilor europene din bugetul UE 2014-2020.

Guvernul, singurul abilitat în prezent să gestioneze subiectul prin intermediul premierului Victor Ponta, a cerut în mod expres preşedintelui să folosească dreptul de veto al României dacă nu se va găsi o altă soluţie şi această propunere va reprezenta finalul negocierilor.

Pus în faţa responsabilităţii, în stilul caracteristic, preşedintele s-a lansat în declaraţii politicianiste, prin care s-a poziţionat împotriva mandatului dat de Guvern. Băsescu îşi pregăteşte astfel terenul în ţară, pentru că ştie încă de pe-acum ce poziţie urmează să adopte : va sacrifica România pentru a executa ordinele venite din partea popularilor europeni, ca răsplată pentru sprijinul pe care l-a primit de la aceştia, după Referendumul din vară.

De ce suntem nevoiţi să-l lăsăm pe Traian Băsescu să reprezinte România la o reuniune de o asemenea importanţă pentru bugetul ţării, deşi în mod normal ar fi trebuit să încredinţăm această misiune de reprezentare premierului ? Pentru că aşa a hotărât Curtea Constituţională !

Este important să explicăm de ce dezbatem acest subiect, care nu se încadrează nici pe departe în nota specifică alegerilor din România. Pentru că ar putea constitui, cel mai probabil, ultima dovadă de patriotism şi responsabilitate, faţă de care preşedintele se va dovedi în continuare nepăsător, sunt convins de asta ! Pentru că reprezintă cea mai elocventă probă legată de faptul că pentru PDL este mult mai important interesul de partid şi al familiei europene din care face parte, decât fondurile pe care România le poate accesa. Ceva de genul – “După noi, potopul !” Nu în ultimul rând, anul 2012 ne-a arătat că avem datoria să înţelegem mecanismele europene şi atitudinea corectă în faţa Europei, astfel încât să putem judeca în mod corect prestaţia politicienilor din România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr