Daniel Savu, de vorbã cu ploieştenii

Nici chiar preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, nu a fost prezentă în sală, după ce s-a antepronunţat, spunând că moţiunea românilor este o “mascaradă”. Respectul faţă de aceştia n-a contat absolut deloc !

Tonul l-a dat Guvernul care şi-a găsit altceva de făcut atunci când ar fi trebuit să asculte argumente despre consecinţele pe care reducerea salariilor şi pensiilor le va avea în viaţa reală. Pur şi simplu, Guvernul Boc a chiulit astăzi de la Parlament şi este singurul care si-a permis să facă vreodată acest lucru. S-a ascuns.

Ca şi cum lipsa de respect n-ar fi fost suficientă, moţiunea de cenzură nici măcar nu a fost prezentată integral, din lipsă de timp. Cei interesaţi o pot citi aici.

Personal, cred că voturile pentru susţinerea moţiunii de cenzură ar trebui să fie mai degrabă o responsabilitate socială decât un subiect politic.

Vă daţi seama cât de grav ar fi afectat prestigiul doamnei Anastase în interiorul PD-L dacă cumva, prin absurd, preşedintele nu ar face o baie de mulţime şi la Ploieşti ? Mi-e greu să cred că o astfel de situaţie ar putea fi acceptată…

Ca să merg şi mai departe cu anticipările, nu cred că însemnele portocalii vor mai fi chiar aşa evidente, la vedere. La băile de mulţime, preşedintelui nu-i mai place să vadă sigle sau culori de partid, pentru că nu dă prea bine la televizor. Preşedintelui îi place să vadă popor şi asta se va întâmpla.

Zilele Ploieştiului au fost construite, gândite, organizate, special în acest scop. Nu contează cele peste 6 miliarde cheltuite, important este să îi placă preşedintelui. Credeţi că la petrecerile câmpeneşti cu oi, cu pene de păun, cu bundiţe şi brâie de oier a mai stat cineva să se gândească la ce bani se vor cheltui ?

Sunt însă foarte curios ce cadou îi vor da preşedintelui la Ploieşti, pentru a respecta moda instaurată în Ardeal şi Bucovina, unde liderii locali ai PD-L s-au întrecut în pălării cu specific folcloric local, pe care să i le ofere preşedintelui.
Nu-mi dau seama ce s-ar potrivi la Ploieşti. Poate o cască de petrolist ?

S-ar putea să n-am prea multă imaginaţie când este vorba de cadouri pentru preşedinte, însă dacă stăm să ne gândim serios, liderii PD-L încep să-şi aducă omagiile pe bani publici. Şi nu-şi dau seama că tocmai această lipsă de asumare a unei poziţii oficiale – “Da, domnule, vine preşedintele, îi pregătim o sărbătoare şi pe lângă el îi chemăm şi pe ploieşteni să se bucure !” îi aruncă şi mai tare într-o suspiciune jenantă:

Zilele Ploieştiului se transformă într-o sărbătoare politică ?

Cine pricepe cum stă treaba, bine, cine nu, suportă consecinţele.

Cred că romanii au înţeles, în sfârşit, că politicienii care le dau telefoane mobile, pături, cântare, găleţi, excursii sau bani pentru voturi nu le vor asigura pâinea pe masă, patru ani după aceea, pentru simplul motiv că nu sunt în stare. Simt acest lucru în fiecare zi şi îl taxează corespunzător, chiar dacă o fac în tăcere.

Asta nu înseamnă în niciun caz că partidele vor renunţa la mita electorală, cel puţin la europarlamentare. Nu-mi fac nicio iluzie ! Însă sancţiunile pot veni tocmai de la cei care vor primi cadourile electorale la fel ca şi până acum, însă vor gândi altfel.

Experienţa ultimelor campanii electorale ne-a demonstrat că politicienii fac tot posibilul să controleze categoriile de alegători care se prezintă la vot. Se ştie cine votează din convingere, cine votează numai pe bani, cine este fanatic şi mai ales, cine gândeşte şi analizează situaţia atunci când votează. Numărul cetăţenilor care îşi asumă dreptul de vot este întotdeauna mai mic decât al celor care stau acasă. Dacă 70 % dintre alegătorii unui oraş nu vor să meargă la vot, de cele mai multe ori din silă, politicienii încearcă să controleze inclusiv acest fenomen şi cumva să îl amplifice, pe principiul – “Dacă nu îl pot cumpăra, este mai bine să îl ţin departe de secţia de votare”. Cu alte cuvinte, ar merita să ne gândim dacă nu cumva prestaţia jalnică a unor politicieni este o gândire cu premeditare, pe care media o amplifică, conştient sau inconştient.

Ar fi bine dacă românii ar ajunge la concluzia că spectacolul oferit de politicieni, uneori ieftin, dacă nu este dublat de competenţa şi priceperea de a face lucruri, îi duce fix la faliment. Este momentul să tragă linie şi să facă socoteli, să judece şi să sancţioneze prin vot.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care sper că alegerile din acest an vor fi altfel. Sunt convins că va conta foarte mult exemplul personal al aleşilor locali care au deja un an de mandat, în ce măsură acestia au reuşit să confirme şi să îndeplinească aşteptările alegătorilor. La fel, va conta şi comportamentul parlamentarilor.
Românii îşi vor fixa astfel propriile lor repere şi vor aprecia cine este în stare să facă ceva pentru ei şi cine nu.

De la începutul teoretic al acestei campanii electorale, asistăm cu toţii la o sarabandă a declaraţiilor politice, în care îşi face loc un anumit tip de limbaj, de la periferia societăţii. Doar acolo, câte o cumătră supărată poate spune despre altcineva că este “schizofrenic” sau “demn de milă”. În Parlamentul României însă, un astfel de comportament ar trebui sancţionat imediat, prin izolarea persoanei care şi-l asumă.

Îţi trebuie experienţă, disponibilitate de a învăţa, modestie şi capacitate de discernământ pentru a face diferenţa între o declaraţie politică şi un limbaj suburban, ca la uşa cortului…

În primul rând, alegătorul care se uită la televizor ar fi înţeles că preşedintele ştie foarte bine despre români că nu trăiesc bine. Pare că este pe deplin conştient de acest lucru de 5 ani şi, de fiecare dată când apare public, nu pierde ocazia să îi arate cu degetul pe vinovaţi : fostul Guvern (numai cel din ultimii 2 ani, nu şi cel din perioada în care PD-L s-a aflat la guvernare), politicienii în general, partidele politice care îşi promoveză clientela sau oricine altcineva.

Traian Băsescu nu este niciodată responsabil sau vinovat pentru nimic. El îi demască întotdeauna pe cei care au călcat strâmb sau nu şi-au făcut treaba, în funcţie de conjuncturi sau cât de mult îl deranjează. Mă întreb de ce, nici măcar acum, pe el nu îl întreabă nimeni ce a făcut concret de când a devenit primul om în stat.

Pentru alegătorul care s-a uitat la televizor, discursul prezidenţial a oferit şi alternative, însă cu substrat electoral. Astfel, românii au aflat de la preşedinte că este nevoie de reforma sistemului sanitar, iar ministrul PSD a fost somat să o facă… De ce nu s-a mişcat nimic pînă acum la acest capitol, putem doar să ne întrebăm fiecare la noi acasă.

Preşedintele a mai spus că este nevoie de relaxarea condiţiilor de creditare la bănci, idee care românului iar îi este pe plac. Ce mai contează că preşedintele statului, oricum s-ar numi el, n-are pârghii directe să influenţeze creditarea!
Un astfel de mesaj dă foarte bine la public.

În plină criză, “efortul de solidaritate trebuie să îi ţintească pe cei mai expuşi “, “este nevoie de simplificarea sistemului de taxe şi impozite”… Nu sună bine ?

“Lipsa de reforme din ultimii 2 ani o plăteşte populaţia acum!”
Cu alte cuvinte, ăia sunt de vină, nu eu !

În Parlament însă, spre deosebire de alte discursuri prezidenţiale, de data aceasta Traian Băsescu nu a mai electrizat nimeni. Lipsa totală de entuziasm şi încredere că, printr-un discurs de acest fel, preşedintele mai poate să influenţeze ceva, a fost spartă de un moment cu totul penibil. Nu ştiu dacă s-a văzut la televizor, însă în sala de plen a produs zâmbete dar şi feţe portocalii, ceva mai încruntate.

Traian Băsescu termină discursul şi mulţumeşte sălii. Se întoarce la locul lui, moment în care preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, intră brusc în ordinea de zi a şedinţei.

Băsescu aşteaptă câteva momente uluit să i se dea prilejul să plece din sală.
Nimic. Caută totusi o soluţie să îşi facă o ieşire cât de cât de preşedinte. Degeaba, Roberta Anastase nu se prinde că ar trebui să dea o pauză şi să asigure astfel preşedintelui şi Guvernului o retragere corectă.
Lucrările continuă, Băsescu se încruntă şi nu ştie ce să facă, până când, la un moment dat, se ridică pur şi simplu, întoarce spatele sălii şi pleacă.
După el, întreg Guvernul şi armata de consilieri.

Să fi luat în calcul distanţa de la Predeal la Braşov ? Nu cred ! A fost mai liber drumul spre Bucureşti (via Ploieşti) decât aglomeraţia de pe serpentinele de la Predeal… Chiar şi din punct de vedere politic, Ploieştiul ar fi fost mai reprezentativ ….

În vreme ce la Braşov există doar un primar PD-L care, din câte am văzut la televizor, l-a invitat pe preşedinte în Piaţa Sfatului, la Ploieşti avem şi primar PD-L, şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, tot de la PD-L, inclusiv un ministru. Nu pot să cred că niciunul dintre aceşti demnitari, aleşi ai ploieştenilor, sau cum vreţi să le spuneţi, nu l-au invitat pe preşedinte la Ploieşti de Revelion.
Ar fi fost o premieră, nu credeţi ? În plus, şi o dovadă certă că Ploieştiul este un oraş care a ales portocaliul ….Cu toate acestea, Traian Băsescu nu a venit la Ploieşti !!!

Fac parte dintre romanii care, deşi nu agrează persoana, respectă instituţia preşedintelui statului şi, din acest punct de vedere, mesajul de Anul Nou spus la Ploieşti ne-ar fi ridicat oraşul la capitolul imagine. Mai ales că, de când Traian Băsescu este preşedinte, discursul său din noaptea de Revelion a constituit în fapt, prima ştire politică a anului….În 2009, efectul discursului de Revelion n-a mai existat.

Mi-am dat seama atunci că, dacă n-a avut cum să fie prim-solist la Bucureşti, preşedintele a preferat orice alt oraş, cred că nici n-a contat foarte tare pe care l-a ales… În compensaţie, a fost nevoie ca prima ştire politică a anului să se mute pe 1 ianuarie. S-a numit “Pelerinajul de la Sinaia”. Tot o chestiune de imagine, dar aranjată altfel…

De pe pârtie, preşedintele Băsescu ne-a spus că nu a fost invitat să fie prezent de Revelion în Bucureşti ! La rândul său, primarul Sorin Oprescu a preferat să nu spună nimic, însă a organizat un spectacol în stil occidental, apreciat la unison de români, “cu aceiaşi bani ca şi cei cheltuiţi în anii trecuţi pentru evenimente de acest fel”, unde politica portocalie nu a mai avut loc. Deja apar diferenţe faţă de anii trecuţi …

Dar poate cel mai semnificativ este faptul că întâlnirea între primii doi aleşi, care se bucură de încrederea românilor – Traian Băsescu şi Sorin Oprescu – nu a avut loc nici măcar de Revelion. Anul acesta în Bucureşti a fost alt aer, altă abordare, s-a văzut clar că de data aceasta, cel care a făcut regulile a fost Sorin Oprescu, şi le-a făcut bine!