Despre cât de independentă este în realitate justiția din România și ce se ascunde în spatele unor anchete DNA

Înregistrarea de mai sus nu este un caz izolat, ci dimpotrivă, continuarea și confirmarea unei stări de fapt la care m-am referit de mai multe ori, cu probe, pe parcursul acestui an.

La data de 18 septembrie 2016, am publicat pe blog textul  “Cine este procurorul din spatele dosarului Ponta – Blair (II)” înregistrare audio în cadrul căreia procurorul Mircea Negulescu de la DNA Ploiești recunoaștea el însuși metodele folosite în instrumentarea anchetelor penale. Am explicat atunci că demersul de a prezenta public înregistrarea respectivă l-am considerat ca fiind o datorie pe care o am ca senator și cetățean. Înainte de a lansa public toate aceste informații, am sesizat online Inspecția Judiciară din cadrul CSM, Parchetul General, dar și structura centrală a DNA, pentru a aduce la cunoștința acestor instituții problemele ce mi-au fost semnalate în activitatea DNA Ploiești, numai prin prisma prestației procurorului Mircea Negulescu, la care m-am referit în mod clar, fără să nominalizez un alt procuror.

La data de 23 septembrie 2016, Inspecția Judiciară din cadrul CSM mi-a adus la cunoștință că sesizarea mea se clasează, întrucât nu a fost semnată olograf (?!)  deși a fost trimisă online, dar că “în legătură cu aspectele semnalate în cuprinsul memoriului, instituția s-a sesizat din oficiu”.

La data de 15 noiembrie 2016, am aflat dintr-un comunicat de presă al CSM că prin demersurile mele de a sesiza, cu probe necontestate de nimeni, metodele de lucru ale unui singur procuror DNA “am adus atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției”.

La data de 17 noiembrie 2016, am publicat pe blog contestația mea față de ancheta CSM-  “De ce contest Raportul CSM privind apărarea independenței sistemului judiciar, considerând că acțiunile civice pe care mi le-am asumat de a sesiza astfel de practici folosite în anchetele DNA nu se pot finaliza cu eticheta pe care o instituție a statului român mi-o atribuie într-un raport oficial, aceea că aș fi afectat în vreun fel independența justiției.

Iată că astăzi, după o lună de la publicarea acestui raport al CSM, noua înregistrare prezentată public și care vizează același procuror nu face decât să confirme semnalele de alarmă cu privire la metodele folosite în investigarea dosarelor DNA, precum și un anumit gen de protecție din partea structurilor statului față de anumiți procurori și anumite dosare.

Ca urmare, în virtutea dreptului la liberă exprimare pe care consider că îl am ca cetățean, voi reveni la CSM cu o nouă sesizare, solicitând ca faptele prezentate să fie reanalizate și în contextul noilor informații apărute în spațiul public.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cel mai politician dintre procurori, la dispoziţia preşedinţilor României. Aşteptăm demisia !

La fel cum obişnuia să declare pe timpul lui Traian Băsescu, (am văzut cu ce rezultate !) procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, ne spune şi acum că nu are obiectiv mai important decât lupta împotriva corupţiei. Aparent fără nicio legătură cu şefa DNA, preşedintele Klaus Iohannis anunţă şi el aceeaşi prioritate, considerând probabil că aşa va da mai multă greutate funcţiei prezidenţiale. Problema celor doi demnitari este că în loc să lase faptele şi respectul pentru lege să vorbească în locul bunelor intenţii, reuşesc aproape în tandem să demonstreze contrariul. Înţelegem astfel de ce anticorupţia este doar pentru cine vrea sistemul la un moment dat, iar unii politicieni sunt mai vulnerabili decât alţii, în funcţie de corecta şi oportuna lor poziţionare.

La ultima ieşire publică, preşedintele Iohannis a reuşit să uimească atât opinia publică, cât şi juriştii de meserie, spunând că nu va promulga modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, aflate încă în dezbatere parlamentară. Este vorba despre pachetul de modificări legislative adoptat deja la Senat, dintre care cea mai cunoscută este înlocuirea “suspiciunilor rezonabile” cu “indicii temeinice”. Dovedind o lipsă de respect faţă de Parlament pe care numai la Băsescu am mai regăsit-o, preşedintele Iohannis s-a antepronunţat cu privire la această lege, înainte să o primească la promulgare, având ca argument, culmea, lupta anticorupţie ce trebuie să continue.

Interesant este că intenţia preşedintelui de a bloca modificările la Coduri vine doar în sprijinul procurorilor DNA, care în actualele condiţii vor putea continua arestările pe bandă rulantă. Dacă însă modificările vor fi adoptate, aceştia vor fi nevoiţi să prezinte mai întâi „indicii temeinice”, deci probe. Şi mai interesant este că există specialişti din sistem, jurişti, judecători, procurori care îl contrazic pe preşedinte şi spun că lipsa acestor modificări ar aduce haos în ordinea constituţională. Şi tot în această dezbatere, aflăm pentru prima dată că la Cotroceni este o echipă de jurişti foarte slab pregătită, ceea ce pune într-adevăr sub semnul întrebării orice opinie juridică, inclusiv faţă de legile care vin la promulgat.

În final, cine are totuşi de câştigat de pe urma acestor controverse care, sub pretextul luptei anticorupţie, în realitate generează suspiciuni şi nesiguranţă? În mod evident, protagoniştii dosarelor cu prejudicii de zeci de milioane de euro, care încă stau la DNA şi aşteaptă în continuare să fie trecute pe lista de priorităţi. Unde îi găsim pe toţi aceştia? În mod evident, la noul PNL sau în urmă cu şase luni, chiar pe scena campaniei electorale pentru prezidenţiale, în spatele lui Klaus Iohannis. Ce spune doamna Kovesi despre tot acest puzzle al intereselor? Nimic, ea luptă în continuare împotriva corupţiei, care de fapt stă blocată în sertarele DNA, sub atenta supraveghere a şefului statului.

În opinia mea, blocajele se rezolvă întotdeauna printr-o demisie. În acest caz, demisia şefei DNA ar fi soluţia de impulsionare reală pentru lupta anticorupţie şi ar elimina motivele de suspiciune şi lipsă de echilibru în tratarea dosarelor. Laura Codruţa Kovesi pare a fi mult prea obişnuită cu preşedinţii, ştie prea bine pe ce pedale să apese, cum să răspundă unor aşteptări chiar neexprimate, astfel încât toată lumea care contează să fie mulţumită. Kovesi la început de mandat Iohannis începe să semene atât de mult cu Kovesi care nici măcar nu vorbea cu Băsescu, dar ştia exact ce îşi doreşte acesta, încât ar trebui să lase locul liber unui procuror care habar nu are de politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cătuşe pentru simbolul regimului Băsescu, Elena Udrea

Ce n-am fi crezut vreodată că ar putea să se întâmple cât timp Traian Băsescu a fost preşedinte, iată că a devenit posibil la mai puţin de două luni după finalizarea mandatului de la Cotroceni. Imaginile cu Elena Udrea reţinută 24 de ore, flancată de jandarmi şi scoasă în cătuşe pe uşa din faţă de la DNA, zonă rezervată pentru maxima expunere publică, transmit semnalul că de-acum înainte nimic nu (mai) este interzis, nimeni nu (mai) poate fi de neatins, iar anchetele nu se (mai) blochează.

Este în primul rând o miză de credibilitate pentru DNA şi celelalte instituţii ale statului cu atribuţii în combaterea corupţiei, care se poate realiza doar prin instrumentarea corectă, măcar acum, a tuturor dosarelor ce o vizează pe Elena Udrea. Iar momentul în care instanţa de judecată va confirma capetele de acuzare formulate de procurori va marca practic primul pas spre prăbuşirea sistemului creat de Traian Băsescu.

Simbolic vorbind, câte perechi de cătuşe ar trebui să se pună Elenei Udrea pentru fiecare dintre dosarele în care este acuzată de fapte de corupţie ? Dar lui Traian Băsescu ? Cred că nimeni nu ştie acum cu exactitate, pentru că informaţiile curg, iar faptele sunt descoperite pe măsură ce sistemul cedează. La final însă, va trebui să ştim foarte clar cine, de ce, pentru cine şi cât a furat din banul public, care a fost mecanismul şi ce trebuie să facem astfel încât să nu mai poată fi posibili 10 ani de jaf.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Când justiţia este lăsată să lucreze, încep arestările pe bandă rulantă

Asistăm la cea mai rapidă şi complexă campanie de arestări pe care a văzut-o România după 1989 şi, în opinia mea, este foarte bine că întreg sistemul judiciar reacţionează aşa. De ce abia acum ? Vorbim despre o realitate pe care o simţim cu toţii, după ce s-au temut de influenţa lui Traian Băsescu, procurorii şi judecătorii au început să se convingă de faptul că aceasta este de domeniul trecutului. Sistemul piramidal pe care fostul preşedinte şi l-a creat în justiţie pentru a-i servi interesele, prin oamenii plasaţi în posturi cheie, s-a blocat şi nu mai răspunde la comenzi. Urmarea se vede în spaţiul public: dosarele instrumentate şi ţinute în aşteptare sunt scoase acum la lumină şi încep să provoace adevărate cutremure. Este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte şi nu mai poate fi oprit. Şi nici nu trebuie să fie oprit, pentru că singura soluţie de normalizare a sistemului este ca acesta să fie lăsat să se autoregleze. Iar ce vedem acum marchează doar începutul.

Elena Udrea este personajul central în acest fenomen, însă doar pentru moment. Dacă ne raportăm la toate capetele de acuzare pe care i le aduc procurorii DNA, este evident că nu a acţionat în niciun caz de una singură. Nici n-ar fi putut. Pentru a-şi câştiga recunoaşterea de numărul 2 în România, s-a folosit de prestigiul creat prin influenţa pe care o avea asupra lui Băsescu şi a pus în mişcare un întreg angrenaj.

Când va simţi însă că este singura care dă socoteală pentru acest sistem de putere creat la comanda lui Traian Băsescu, de care s-au folosit amândoi din plin, atunci vor urma adevăratele dezvăluiri.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr