Excepția Kovesi

Din punctul meu de vedere,  cetățeanul Laura Codruța Kovesi ar fi trebuit să solicite personal (re)verificarea propriei teze de doctorat, încă de la primele suspiciuni apărute în spațiul public, pentru a demonstra oficial că nu are nimic de ascuns și plagiatul nu există. Profesori universitari mi-au confirmat că ar fi fost varianta cea mai simplă, care ar fi înlăturat orice dubii și speculații. Cu o astfel de reacție promptă, n-ar mai fi existat niciun scandal, nici demonstrații cu softuri antiplagiat, iar președintele țării n-ar fi fost nevoit să intervină personal, într-o manieră discutabilă, în încercarea de a calma dezbaterea publică.

Dacă vorbim despre procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, fost procuror general al României la momentul doctoratului, solicitarea de (re)verificare a tezei, chiar din inițiativa demnitarului care trebuie să gireze prin credibilitate lupta anticorupție, ar fi fost obligatorie.

Nu s-a întâmplat așa, chiar am avut cu toții surpriza să constatăm cum procurorul șef al DNA și-a exprimat indignarea față de un astfel de gest, amplificând astfel suspiciunile.

Din acest moment, reacțiile absolut firești, care se produc în lanț, generează întrebări rămase fără răspuns:

  1. Este Laura Codruța Kovesi mai presus de alți demnitari din statul român ?
  2. De ce autoritățile competente au reacționat prompt și au analizat rapid acuzațiile de plagiat similare aduse lui Victor Ponta, Petre Tobă sau Gabriel Oprea, iar în ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi invocă tot mai multe blocaje, dificultăți, proceduri încălcate….orice, doar să nu se verifice lucrarea asupra căreia planează suspiciuni ?
  3. În contextul actual, tergiversarea verificărilor și implicit alimentarea suspiciunilor de plagiat afectează credibilitatea DNA ?
  4. Pentru câte anchete a fost necesar să intervină președintele României, după modelul Kovesi, astfel încât acestea să se desfășoare cu celeritate ?  Care sunt aceste anchete ?
  5. În ce măsură afirmația președintelui Klaus Iohannis, potrivit căreia “nu există niciun indiciu că ar fi vorba despre un plagiat” reprezintă o antepronunțare în acest caz ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Udrea vs Kovesi

Meci de şah prin corespondenţă la DNA, între Elena Udrea şi Laura Codruţa Kovesi. Miza este soliditatea probelor administrate de procurori în dosarul Gala “Bute”, singurele care i-au convins până acum pe judecători să o ţină pe Udrea pentru 30 de zile în spatele gratiilor. Dacă în urma confruntărilor care au avut loc ieri cu denunţătorii, îndoiala privind valabilitatea declaraţiilor pe care aceştia le-au făcut începe să prindă contur, atunci înseamnă că strategia mediatică a Elenei Udrea, pusă în practică prin intermediul avocaţilor, riscă să diminueze credibilitatea anchetei. Iar această situaţie, dacă va fi confirmată inclusiv în faţa instanţei de judecată, va pune în discuţie în mod direct profesionalismul şi echidistanţa doamnei Kovesi. Este un şah interesant şi eficient, care prin efectul de decredibilizare a procurorilor, creat în mod intenţionat în ochii opiniei publice, nu vizează doar dosarele Elenei Udrea, ci protecţie pentru întreaga mafie care a făcut bani în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.

Evenimentele ne arată că Elena Udrea nu mai poate fi analizată şi tratată doar ca un politician care a deţinut puterea la un moment dat şi s-a îmbogăţit peste noapte, sub protecţia lui Băsescu. Este un personaj antrenat să facă faţă şi să domine în orice condiţii, cu un grad de periculozitate important, datorită mecanismelor de manipulare la care apeleză chiar şi din spatele gratiilor. Ca urmare, dacă vrea să se califice ca procuror şef al DNA şi din punct de vedere profesional, Laura Codruţa Kovesi este nevoită să îşi asume următoarea mutare pe tabla de şah, printr-un răspuns pe măsură.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr