Ce câștigăm și ce pierdem din “puciul de la Palatul Victoria”

Parlamentul a sancționat, prin adoptarea moțiunii de cenzură, nerespectarea unui elementar cod de bune practici în politică, atât de către Sorin Grindeanu, cât și de “vedetele“ din echipa sa. În politica românească, unde părea că totul este permis, conduita abuzivă primește astfel o reacție pe măsură, specifică unui precedent periculos.  În plus, pentru prima dată în România a fost amendată prin vot, la șase luni de la învestitură, lipsa de performanță a premierului demis, în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor din programul de guvernare. De acest nivel necesar de evaluare, le place sau nu, vor fi nevoite să țină cont toate guvernările viitoare, indiferent de culoarea politică.

Dacă încadrăm aceste semnale la categoria experiențelor asumate, înseamnă că putem lua în calcul un prim element – neîndeplinirea criteriilor de performanță guvernamentală, precum și tentativa de preluare ostilă a guvernării reprezintă standarde de neacceptat și sub care nu se mai poate coborî în România.

În același timp, criza politică a însemnat și pierderea unui timp prețios pentru noi toți. Din cauza întârzierilor marcate în mandatul lui Sorin Grindeanu, mai multe termene din programul de guvernare vor fi modificate, dar fără să fie vorba despre o anulare a proiectelor. Dincolo de dezbaterile politice, acest episod va trebui să implice o responsabilitate a celor vinovați, cel puțin la nivelul credibilității, pentru toate activitățile publice pe care aceștia și le vor asuma.

Criza politică a fost în mod esențial amplificată inclusiv prin aplicarea strategiei de manipulare prin dezinformare. S-a dovedit astfel că o serie de informații false vehiculate în această perioadă au avut ca scop doar ostilizarea publicului care și-a exprimat susținerea și interesul pentru unul sau altul dintre protagoniști, nu și pentru proiecte, acestea fiind trecute în plan secund.

Un exemplu de manipulare pe care l-am tot auzit în această perioadă este acela că președintele Klaus Iohannis nu va mai desemna un premier al coaliției majoritare și tocmai din acest motiv ar fi trebuit păstrată vechea echipă guvernamentală. Cu prilejul consultărilor de săptămâna viitoare, ne vom convinge cu toții că președintele nu are niciun interes să prelungească această criză și, din acest motiv, va desemna foarte repede viitorul prim-ministru. Inclusiv în declarațiile publice pe care le-a făcut, Klaus Iohannis nu a negat niciodată dreptul PSD-ALDE de a forma Guvernul, referindu-se doar la profilul persoanei ce urmează să fie nominalizată.

Cred că una dintre concluziile “puciului de la Palatul Victoria” este că românii așteaptă tot mai mult echilibru și normalitate și cât mai puțin scandal. Cine nu înțelege asta sau vrea să schimbe ordinea firească a lucrurilor prin tensiuni și conflicte nu va mai avea câștig de cauză. Se caută lideri politici “bolnavi de muncă” și capabili să adune echipe în jurul lor, iar asta n-are cum să fie decât de bun augur pentru România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Planuri de opoziţie: în timp ce liberalii se înregistrează între ei, pedeliştii îşi spală imaginea

Revin în actualitate tradiţionalele scandaluri, atacuri şi lupte interne între PNL-ul vechi şi fostul PDL, deşi cele două formaţiuni politice din actuala opoziţie se prezintă teoretic ca un tot unitar. N-ar fi nimic nou, pentru că ştim cu toţii că liberalii se ceartă sonor pe funcţii sau când au interese divergente, motivaţi de libertatea cuvântului şi a opiniilor. Acum însă, vorbim despre un nou partid girat de preşedintele Iohannis, care vrea să asigure guvernarea la un moment dat, dar ai cărui lideri se înregistrează pe ascuns atunci când vorbesc ceea ce gândesc. Momentul este suficient de relevant, astfel încât publicul să înţelegă clar că de fapt, nimic nu s-a schimbat. Ce gândesc în realitate liberalii vechi şi pedeliştii n-are nicio legătură cu imaginea de monolit şi partid prezidenţial, pe care tot încearcă să o impună şi nu le iese. Acest fapt explică pe deplin degringolada şi confuzia dintr-un aşa-zis program de guvernare asumat de premierul din umbră, despre care aflăm că de fapt nu va fi niciodată premier.

Sunt complicaţi liberalii, nu-i aşa ? Unul dintre reproşurile pe care Theodor Atanasiu le-a adus pedeliştilor în înregistrarea scursă către presă este că nu fac suficiente eforturi să cumpere, să aducă, să atragă parlamentari care să întărească partidul şi să voteze mult-promisa moţiune de cenzură la adresa Guvernului Ponta. Culmea ironiei este că, în timp ce lideri liberali se straduiesc să explice cum lucrurile nu stau chiar aşa, singurii care tac sunt chiar cei responsabili, Theodor Atanasiu şi Alina Gorghiu.

Cât timp liberalii sunt ocupaţi cu luptele interne, pedeliştii nu-şi permit să piardă timpul. Ei se declară deja supăraţi, deşi ştiau foarte bine cum stau lucrurile în realitate, şi anunţă că supărarea lor va costa destul de mult. În realitate, poziţia liderilor din fostul PDL ascunde un câştig de imagine planificat, obţinut aproape gratis şi care este în curs de realizare. Au renunţat la partidul compromis al lui Traian Băsescu, pentru că oricum n-ar mai fi avut nicio şansă cu el şi s-au regrupat într-o structură ce se vrea a fi frecventabilă, noul PNL, despre care au ajuns chiar să spună că nu s-ar fi putut realiza fără ei.

Este unul dintre momentele în care putem vedea mai limpede ca oricând cum oamenii lui Băsescu s-au mutat practic în spatele lui Iohannis, şi-au pus eticheta de opoziţie şi se pregătesc din nou pentru guvernare.

Şi la Ploieşti, aceeaşi strategie. Mobilizarea pentru alegerile locale de anul viitor a început, oamenii din fostul PDL vor să ia faţa liberalilor şi să se instaleze la butoane, însă cu toţii par a fi loviţi de …o pană de memorie. Pedeliştii nu mai vor să-şi amintescă cum au cheltuit banii publici în perioada 2008-2012 şi încă n-au plătit pentru asta, iar liberalii se fac că uită cum se plasează acum de partea celor pe care în urmă cu 3-4 ani nu mai conteneau să îi critice şi să îi conteste.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Programul de guvernare al USL – „România Puternică”

USL propune mai mult decât un Program de guvernare, USL propune un Proiect pentru România, bazat pe dezvoltare economică şi coeziune socială.

Măsuri din Programul de guvernare al USL :

Creşterea salariului minim pe economie. Până în 2016, acesta va ajunge la 1.200 de lei. Vorbim despre creşterea progresivă a salariului minim deoarece, în paralel, vom reduce CAS-ul datorat de angajator. Practic, în fiecare an va creşte salariul minim şi, concomitent, va scădea CAS-ul.

După 4 ani de mandat al guvernului USL, TVA va reveni la 19%.

Continuăm Programul “Prima Casă”

Vom introduce Programul “O masă caldă pentru toţi elevii din ciclul primar”.

Introducem deduceri fiscale pentru plata îngrijitorilor maternali.

Înfiinţăm un sistem integrat de îngrijire şi educare a copiilor, bazat pe construirea masivă de grădiniţe şi creşe, precum şi centre de zi. În felul acesta, vom asigura 50.000 de noi locuri în grădiniţe şi creşe, până în anul 2016.

Compensăm medicamentele în mod real, cu 90%, pentru pensionarii cu pensii sub 1000 RON.

Impozitarea diferenţiată cu trei cote, de 16, 12 şi 8%, rămâne un obiectiv central al guvernarii USL. În anul 2013, cota de 16% va rămâne neschimbată. Introducerea celorlalte două cote, începând cu anul următor, depinde foarte mult de constrângerile bugetare şi de acordul FMI. Dacă nu vor putea fi introduse din 2013, celelalte două cote vor intra în vigoare din 2014.

Click pentru programul de guvernare in format pdf

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Mihai Răzvan Ungureanu, un premier toxic

După 1990 mi-am descoperit o vocație de a lupta împotriva trădătorilor, am studiat, m-am pregătit și mi-am format o expertiză în acest sens, pe care am și aplicat-o. În timp, realitățile din viața politică m-au pus în situația de a folosi în continuare abilitățile prin care reușesc să miros trădătorii de la distanță, chiar și atunci când se ascund în spatele strategiilor de comunicare sau manipulare.

Îmi exprim convingerea că, dintre premierii pe care România i-a avut după ‘89, începând cu Petre Roman și toți cei care l-au urmat, Mihai Răzvan Ungureanu este cel mai toxic. De aceea, în opinia mea, oricine îl sprijină intră în categoria trădătorilor de țară și devine automat un adversar, pentru că actuala stare de lucruri din țară ne aruncă cu peste 20 de ani în urmă. Practic, dintr-un punct de vedere, ne-am întors de unde am plecat.

Discursul pe care Victor Ponta l-a avut ieri în Parlament a fost prima demonstrație că unui premier toxic i se poate opune un mesaj constructiv, în care nu politicul a fost prioritar, ci interesul public. Victor Ponta a prezentat de fapt un program de guvernare, a cărui miză a fost tocmai aceea de a fi exprimat integral, în fața unei săli ostile, capabilă oricând de reacții necontrolate sau violente, așa cum s-a mai întâmplat. Era extrem de important ca cele 15 puncte din discursul lui Ponta să fie comunicate și asumate ca alternativă la ceea ce Guvernul valeților lui Băsescu nu a fost în stare să gândească și să prezinte. Victor Ponta a vorbit despre elementele la care ar fi trebuit să se refere primul ministru, tocmai pentru că acesta a venit total nepregătit. Înclin să cred că nici nu l-a interesat foarte mult, a vrut să puncteze doar la impresia politică.

Ulterior, am fost uimit să constat că discursul lui Victor Ponta a fost atât de controversat și a declanșat atâtea polemici, mai ales că n-am avut niciun moment sentimentul că ar fi fost vorba de trădare. Propaganda portocalie a avut însă o tentativă de a exploata acest moment, cu intenția de a crea o fisură în USL, printre cei desemnați să o facă fiind chiar Igaș și Udrea, ambii acuzați în discursul lui Ponta.

Va rămâne pentru mine un lucru de neînțeles de ce partenerii nostri de luptă împotriva lui Băsescu s-au grăbit să se exprime public, înainte de a cere o explicatie internă pentru aspectele sau mesajele pe care nu le-au înțeles.

Dacă tot am amintit de Elena Udrea, pot să spun că mi s-a părut nedrept ca ziua de ieri să fie aproape în exclusivitate ocupată de polemicile cu privire la discursul lui Ponta, iar ultima mârșăvie pe care aceasta a făcut-o, ca membru al Guvernului Boc, să fie trecută oarecum cu vederea. (M-am străduit să găsesc o exprimare mai elegantă, dar nu am reușit !) Elena Udrea și-a permis ca în ultimele secunde ale mandatului său să semneze contracte de milioane de euro, care să se ducă în buzunarele primarului pedelist Poteraș, culmea, în colegiul în care chiar ea a ieșit deputat. Cu alte cuvinte, Udrea și-a rezervat ultima semnătură din mandatul de ministru pentru a-l finanța pe primarul care a muncit pentru ea și probabil va mai munci în continuare.

M-am întrebat de ce a făcut acest gest, în loc să-l pună pe profesorul de sport, impus ca ministru succesor, să semneze contractul respectiv. Puteți avea fiecare câte o explicație, dar eu cred că șpaga electorală promisă era atât de mare, încât Udrea chiar nu a reușit să reziste tentației și a făcut tot ce a putut ca să nu o împartă cu nimeni.

PS :
Am înregistrat și un prejudiciu personal în urma zilei de ieri. Un tabiet pe care mi-l permiteam seara, în jurul orei 23.00, va trebui să mi-l refuz de-acum înainte. Mă obișnuisem să beau un ceai cald și să mă uit cu plăcere la o emisiune. Nu o să mai pot face acest lucru pentru că, declarația unui om al cărui fan eram până de curând provoacă mult mai mult rău României decât polemicile născute în jurul discursului lui Victor Ponta. Așa cred eu….Nici chiar mesajele de boicotare a prezenței cetățenilor la vot nu ar fi adus atât de multe prejudicii.
Ce contează un fan mai puțin… Îmi pare rău de ceai !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr