Cum poate un fost ofiţer SRI, în prezent senator, să controleze Serviciul Român de Informaţii

Cum bine v-aţi dat seama din titlu, este chiar cazul meu. În ultima perioadă, cu atât mai mult după demisia lui George Maior şi acuzaţiile Elenei Udrea la adresa generalului Florian Coldea, s-au intensificat punctele de vedere exprimate în spaţiul public despre faptul că, prin prestaţia sa, Comisia parlamentară de control a SRI nu ar controla de fapt Serviciul Român de Informaţii. În plus, în opinia mai multor comentatori, Comisia ar fi cea controlată de SRI, existând chiar “legende”, bazate pe declaraţii ale unui fost director SRI, Virgil Măgureanu, vechi de-acum aproape 20 ani.

După 1990, am decis să intru în Serviciul Român de Informaţii, probabil citisem prea multe cărţi despre activitatea de intelligence şi cum ea este privită în alte ţări, unde este considerată o meserie de seniori. Am trecut toate examenele necesare, am fost chiar şeful unei promoţii de ofiţeri veniţi din viaţa civilă şi m-am pus în slujba ţării. Sunt şi acum mândru de performanţele mele, obţinute în acest sistem al siguranţei naţionale. În 1999 însă, constatând că întreaga mea carieră de ofiţer este dependentă de voinţa discreţionară şi puterea absolută a unor vremelnici şefi din SRI, am demisionat, hotărât să intru în politică şi să încerc să schimb ceva.

Peste ani, ajuns senator, am considerat că experienţa şi expertiza în domeniul siguranţei naţionale, dublate de bunăcredinţă, mă recomandă să fac parte din Comisia de supraveghere a activităţii SRI. Deşi au fost mai mulţi candidaţi , colegii mei senatori din PSD m-au votat şi cred că nu am dezamăgit până acum încrederea pe care mi-au acordat-o. În prezent, opinia publică se întreabă în emisiuni televizate şi pe facebook cum e posibil ca un fost ofiţer SRI să controleze SRI.

Eu, fostul ofiţer SRI, care mi-am dat demisia tocmai pentru a îndrepta nişte lucruri despre care nu eram de acord cum funcţionează, cred că prin întreaga mea activitate am dovedit că nu sunt sluga SRI, nu sunt coordonat de nimeni, ci doar de propria mea conştiinţă. În acelaşi timp, cred cu tărie că pentru a controla un sistem precum cel al siguranţei naţionale este necesar să ştii cum funcţionează, să ai cunoştinţele necesare.

Dau un singur exemplu: există o dezbatere întreagă despre ancheta internă pe care Serviciul Român de Informaţii o derulează în prezent faţă de acuzaţiile lansate de Elena Udrea în spaţiul public. Ancheta este premergătoare audierii conducerii interimare a SRI în faţa Comisiei parlamentare. Pentru corecta înţelegere a mecanismelor, trebuie să explic că nu poate fi vorba în niciun caz de o anchetă de genul “Coldea îl controlează pe Coldea”. Serviciul Român de Informaţii are propriul său sistem de protecţie internă, care trebuie să elaboreze acum un raport detaliat. Acesta va reprezenta un suport de informare şi analiză pentru audierea la Comisie.

Sunt convins că profesioniştii ce vor elabora acest raport nu îşi vor pune în pericol întreaga carieră pentru a mistifica sau omite fapte care ar putea să incrimineze un şef aflat temporar în funcţie. Cunosc felul în care lucrează ofiţerii din sistemul intern de protecţie al SRI, (în mod logic, aici ar trebui să explic cui se subordonează, dar nu pot să o fac, pentru că vorbim totuşi de servicii secrete şi nu de servicii publice) şi de aceea afirm că am totală încredere în acest tip de raport , care dă greutate şi credibilitate oricărei audieri parlamentare. Aceasta nu se poate baza doar pe întrebările politicienilor, ci trebuie să aibă ca repere rapoarte de specialitate.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr