Președintele rupt de țară

Recent aterizat la București, președintele României pare total rupt de realitatea dură a justiției din propria lui țară. Ca cetățean român, îmi pare rău să spun, văd un președinte care vine parcă dintr-o altă lume și percepe faptele altfel decât noi toți, în plin scandal legat de procurori și CSM, cu abuzuri și dovezi privind instrumentarea flagrantă de dosare, ce duc spre o practică tot mai bine conturată de poliție politică. Din acest punct de vedere, atacurile politice pe care președintele le face, bazându-se doar pe acuzațiile procurorilor, nu mai reprezintă o noutate.

Klaus Iohannis a rămas încremenit în timp, își recunoaște un singur adversar – PSD și, în ciuda dezvăluirilor fără precedent din ultimele luni, transmite fix aceleași mesaje de campanie electorală, depășite ca actualitate și lipsite de un echilibru prezidențial necesar. Altfel spus, în viziunea președintelui, un politician trebuie să-și asume vina pe care i-o atribuie procurorul și să părăsească funcția publică, chiar dacă abuzul procurorului este recunoscut, asumat și demonstrat.

Klaus Iohannis își găsește însă o compatibilitate mai mult decât evidentă cu Laura Codruța Kovesi: niciunul nu este capabil să își recunoască greșelile și să se replieze din mers. Amândoi sunt consecveți doar cu ideile lor, oricât de flagrant ar fi acestea contrazise de dovezile prezentate în spațiul public.

În această cheie, refuzul lui Klaus Iohannis de a comenta dezinformarea la care a fost supus cu privire la Daniel Dragomir confirmă faptul că, și la acest capitol, deranjul este foarte mare. Poate chiar cel mai mare! În condițiile în care un președinte ar trebui să susțină orice cetățean în a se adresa instituțiilor statului, cu mărturii și dovezi, pentru aflarea adevărului, în mod paradoxal, Iohannis minimalizează această practică.

Este foarte curios și aproape inexplicabil cum, pe măsură ce cresc orele de audieri și listele de martori pe care Dragomir le prezintă la comisia SRI, președintele României este singurul înalt demnitar care face tot mai multe eforturi să decredibilizeze acest demers. Când vom înțelege de ce, acela va fi momentul care va marca sfârșitul „statului paralel” în România!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Anul negru al României

Astăzi se împlinește un an de la plecarea din funcție a Guvernului Ponta. Un an de tensiuni și nesiguranță pentru români, un an în care țara a fost condusă prin decizii din exterior, iar interesele României au fost ignorate. Dincolo de tensiunile politice, manipularea străzii, presiunile pentru schimbarea regimului politic din România și strategiile care au dus practic la anularea votului din 2012, istoria este cea care va demonstra cât bine a făcut Ponta poporului român, care vor fi consecințele negative ale experienței tehnocrate la guvernarea României și cine se face responsabil pentru asta.

După un an, este important să fim conștienți de faptul că avem nevoie să revenim la normalitate și să vrem cu adevărat acest lucru. Trebuie să punem interesele noastre mai presus de orice, să ne facem ordine în țară și să alegem lideri care țin cu românii. Partidul România Unită susține nominalizarea lui Victor Ponta pentru un nou mandat de premier, acesta fiind sigurul exemplu benefic României pe care îl putem da.

Pentru ca acest obiectiv să se concretizeze, este mai necesar ca oricând ca și PSD să ia o decizie din acest punct de vedere, să lase orgoliile personale de-o parte și să își asume binele colectiv, mai presus de conjuncturi sau interese politice. Bilanțul pe care îl facem astăzi despre un an negru pentru România îi obligă pe liderii social-democrați să își asume această responsabilitate și să anunțe susținerea pentru Victor Ponta pentru un nou mandat la Palatul Victoria.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce pierd partidele lupta cu președintele Iohannis

Președintele Klaus Iohannis își consolidează statutul de jucător pentru că partidele mari, care vor să formeze guvernul și să dea premierul după alegeri îi permit acest lucru. Sunt vulnerabile, fac compromisuri și preferă jocurile de culise în locul transparenței, dând astfel președintelui posibilitatea să lanseze avertismente electorale la limita Constituției.

Problema desemnării premierului ar putea fi mult mai corect gestionată și abuzurile limitate dacă formațiunile politice și-ar prezenta public și asumat candidații pentru această funcție. Opțiunea de vot a alegătorilor ar fi atunci completă și ar viza atât partidul, programul de guvernare, cât și persoana care îl va pune în practică,  deci viitorul prim-ministru. În fața voinței electoratului, președintele Iohannis, oricât de jucător s-ar visa, nu va mai putea să își impună propriile opțiuni. Spre exemplu, este normal să nu fie desemnat premier al României un condamnat penal, însă până când justiția nu și-a spus ultimul cuvânt în privința vinovăției unei persoane, politician sau nu, președintele nu îi poate refuza nominalizarea.

Partidul România Unită și-a anunțat susținerea pentru Victor Ponta ca viitor premier al României, implicit prioritățile la guvernare și structura cabinetului din umbră. Considerăm că este o dovadă de respect față de alegători, transparență și demnitate. Ar fi fost de dorit ca PSD și ALDE să susțină în egală măsură opțiunea PRU, cât timp de partea celalaltă a eșichierului politic soluția Cioloș este deja conturată. Până în prezent însă, nu există niciun semnal în acest sens, ci doar multă precauție și tăcere.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Partidul România Unită îl susține pe Victor Ponta pentru funcția de premier

Senatorul Daniel Savu, care a intrat recent în Partidul România Unită alături de alți parlamentari prahoveni, a declarat, pentru ziarul Prahovm_90925a, că această formațiune politică este singura care îl propune pe Victor Ponta premier al României, după alegerile din luna decembrie. Parlamentarul prahovean spune că propunerea rămâne valabilă indiferent pe care liste va candida fostul premier al României.  Daniel Savu comentează, într-un interviu acordat ziarului Prahova, și modul în care este privit Partidul România Unită de către unii actori politici, dar și ce părere are despre schimbarea de macaz a președintelui Klaus Iohannis în privința “guvernului său”. Pe de altă parte, senatorul de Prahova spune cum decurge strângerea de semnături pentru susținerea moțiunii de cenzură inițiate de Partidul România Unită împotriva Guvernului Cioloș și face, în acest sens, un apel către liderii politici.

 
– Partidul România Unită strânge semnături pentru depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Cioloș. Care sunt șansele strângerii semnăturilor necesare și care este, de fapt, motivația acestei inițiative?

– Aceasta este prima săptămână în care am început să strângem semnături pentru moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cioloș. Este un demers politic și un act de patriotism, pe care Partidul România Unită și-l asumă ca reacție față de cel mai antinațional și incompetent guvern pe care l-a avut statul român după 1989. Vom continua și în perioada următoare, pentru că vrem să dăm oricărui parlamentar care dorește posibilitatea să semneze această moțiune, pentru a proteja astfel România și pe cetățenii ei. În cele trei luni care au mai rămas până la alegerile generale, obiectivul nostru este să limităm prerogativele acestui guvern, astfel încât să oprim dezastrele cu care se confruntă majoritatea categoriilor sociale, unele dintre acestea ajungând deja la proteste de stradă.

Deși intră în proceduri parlamentare și depinde de decizia grupurilor politice reprezentate atât în Senat, cât și în Camera Deputaților, vreau să vă spun că eu personal nu consider această moțiune ca fiind una politică, ci de interes național.

Ca responsabil pentru strângerea semnăturilor la Senat, mi-am făcut datoria să informez cetățenii pe blogul meu danielsavu.ro – (https://www.danielsavu.ro/?p=6386) – despre modul în care grupurile politice au reacționat până acum la voința străzii. O voi face și în continuare. Mulți dintre parlamentari ar fi vrut să susțină această inițiativă, dar s-au oprit de teamă că, nerespectând ordinele de partid, nu se vor mai regăsi pe liste. Pentru că aceasta este realitatea: guvernul tehnocrat este menținut în funcție artificial, prin voturi controlate care au la bază interese politice ascunse opiniei publice.

De aceea, vreau să lansez un apel liderilor PSD, PNL și ALDE :

Trebuie să dați parlamentarilor libertatea să semneze și să voteze conform propriei lor conștiințe! Moțiunea a fost inițiată la dorința românilor și ei, prin reprezentanții pe care îi au în Parlamentul României, sunt cei care trebuie să decidă cât mai stă Guvernul Cioloș în funcție !

– Victor Ponta rămâne alături de PSD. Cum influențează acest lucru Partidul România Unită?

Deocamdată, pentru că multe se pot întâmpla până la alegeri.

Dar oriunde va candida Victor Ponta, pentru PSD sau la Partidul România Unită, noi suntem singurul partid care îl propune pe Victor Ponta premier. Am anunțat deja acest lucru, este cel mai important proiect politic pe care Partidul România Unită îl are. Vrem să susținem și să impunem nominalizarea lui Victor Ponta ca viitor premier al României, pentru că numai în perioada în care a condus Guvernul, românii au simțit la modul concret, fiecare în familia lui, ce înseamnă bunăstarea și respectul pe care îl pot primi din partea statului român.

Sunt absolut convins că veți auzi în campania electorală multe discursuri pe această temă. Partidul România Unită este însă prima formațiune politică și deocamdată singura care explică la modul concret cum va atinge acest obiectiv: prin susținerea pentru funcția de premier a lui Victor Ponta, singurul care a dovedit până acum că poate atinge aceste performanțe la nivel guvernamental. Vă spun foarte sincer, m-aș fi așteptat ca la PSD să nu existe niciun fel de rezervă în a susține această idee. Ne-am fi așteptat poate cu toții ca Victor Ponta să fi fost deja nominalizat premier, mai ales că este incontestabil acest nivel de așteptare din partea românilor. Domnul Liviu Dragnea a anunțat public doar că nu îl va susține pe Dacian Cioloș, dar nu a dat niciun fel de asigurări că PSD îl dorește pe Victor Ponta premier.

Această omisiune, intenționată sau nu, mi se pare esențială. Ne întrebăm – oare de ce atâtea ezitări, mai ales că un demers corect, atât în interesul românilor, dar recunoscut și la nivel european, ar fi fost acela ca marile forțe politice ale României să își fi nominalizat deja premierul care să formeze noul guvern. În acest context, Partidul România Unită își face datoria patriotică, națională, de a susține ce este mai bine pentru români: VICTOR PONTA PREMIER !

– Klaus Iohannis a ieșit, zilele trecute, cu comentarii despre viitorul guvern. Nu mai vrea guvern de tehnocrați, ci revine asupra ideii lansate imediat după alegerile din 2014, respectiv a unui guvern politic. Cât este de sănătos pentru un stat ca președintele să vorbească despre un guvern “al său” de fiecare dată când viața politică din România este în fierbere?

Libertatea unui președinte de a vorbi despre propriul său guvern sau de a-l impune este în detrimentul poporului român, iar experiențele negative pe care le-am trăit cu toții în mandatele Băsescu – Boc sau Iohannis – Cioloș reflectă pe deplin această realitate. Guvernul trebuie să fie al poporului român, rezultat în urma alegerilor și nu impus din exteriorul țării sau la voința discreționară a președintelui.

Acesta este motivul pentru care alegerile din 11 decembrie au o importanță capitală atât pentru direcția pe care o va avea România în următorii 10 ani, cât și pentru bunăstarea cetățenilor. Așa cum s-a întâmplat de multe ori, puterea votului dă atât avertismente, cât și reconfirmări pentru cinste și performanță, dacă acestea au fost deja dovedite în politică. Un exemplu edificator este teoria “fețelor noi”, promovată de președinte în urmă cu 10 luni și care a fost un adevărat dezastru pentru România. Este genul de decizie impusă, care nu va rămâne nesancționată la urne. Poate că în felul acesta, sintagme de genul “Guvernul meu” sau “Parlamentul meu” vor dispărea definitiv.

– În Prahova, mai mulți parlamentari au aderat la Partidul România Unită, printre care și Ion Eparu, care a fost numit președinte interimar al PRU Prahova. Cât de mult contează experiența organizatorică acumulată de Ion Eparu la PSD?

l_90927Partidul România Unită a recunoscut capacitatea organizatorică pe care deputatul Ion Eparu a dovedit-o de aproape 20 de ani, atât în Ploiești, cât și în Prahova, încrederea de care se bucură în ochii cetățenilor și a considerat că este cel mai potrivit lider pentru Filiala Prahova. Împreună cu ceilalți parlamentari PRU din județ, Sorin Teju, Sebastian Ghiță și Răzvan Tănase, dar și alături de o echipă consolidată pe care am găsit-o în Partidul România Unită la nivel local, vom fi prezenți cu membri, simpatizanți și militanți în toate localitățile județului. Vom intra în campania electorală cu un program adaptat realităților din țară, dintre care proiectul cel mai important a fost anunțat deja – VICTOR PONTA PREMIER.

Având în vedere numărul foarte mare de cetățeni care vin către noi, pentru că și ei iubesc România, împărtășim aceleași idei și priorități, sunt absolut convins că vom obține rezultate semnificative la alegerile parlamentare. Dacă v-ați obișnuit poate la alte partide să se vorbească despre jocuri de interese, la Partidul România Unită interesul este țara și oamenii ei.

– Partidul România Unită este văzut, în mai multe medii, drept o formațiune fie naționalistă, fie extremistă. Cum comentați aceste puncte de vedere?

Corect este să explicăm cei doi termeni folosiți adesea în discursuri politicianiste, fără ca înțelesul lor real să fie cunoscut. Spațiul public este intoxicat cu propagandă mincinoasă, iar românii trebuie să știe adevărul. Naționalismul este doctrina politică bazată pe apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale și, din tot ce vedem că se întâmplă în țară, românii chiar au nevoie de un partid care să le apere interesele. Este vorba însă despre un naționalism modern, fără manifestări excentrice. Din punctul meu de vedere, datoria fiecărui politician român este să apere interesele țării sale și ale cetățenilor, în domeniul său de competență și nu văd de ce prioritatea numită “România” se poate transforma într-o acuzație.

Extremismul este o atitudine a unor persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. Într-o analiză pe care am făcut-o pe blogul meu – danielsavu.ro (https://www.danielsavu.ro/?p=6328), tocmai pentru a explica și acest concept, am demonstrat că decizia fostului președinte al României, Traian Băsescu – de a tăia pensiile și salariile românilor – se încadrează perfect, prin toate evenimentele care s-au întâmplat la momentul respectiv, în definiția de manual a termenului de “extremism”.

După cum toată lumea știe, Partidul România Unită nu a afectat niciodată, cu nimic, interesele românilor, PRU nu este un partid extremist, nu s-a manifestat niciodată în acest sens. Din contră, din luna august, de când PRU practic s-a relansat, discursurile liderilor și acțiunile noastre ca partid s-au adaptat în mod esențial nevoilor românilor și așteptărilor pe care aceștia le au.

Vehemența cu care relansarea Partidului România Unită a fost primită pe scena politică, atribuirea unui discurs extremist pe care noi de fapt nu îl avem, demonstrează teama multor politicieni că asumarea priorităților naționale de către PRU va face agenda publică în această perioadă (ceea ce este evident că deja se întâmplă) și va determina cetățenii să ne acorde încrederea lor. Constatăm astfel că sunt mai multe partide în România care se tem de Partidul România Unită pentru că noi putem spune adevărul pe care alte forțe politice nu au libertatea să îl spună.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lupta dintre primii doi oameni în statul român

Campania electorală pentru alegerile parlamentare a început deja, cu faza pe dosare penale. Se reia practic același tipar ca la alegerile locale, cu singura diferență că acum se pregătesc să intre în colimator acei lideri politici naționali și incomozi care nu se aliniază.

Nu mai există precauții, se vede și se știe foarte clar cine are acces liber mai departe, cine deranjează și trebuie scos din joc. Din acest punct de vedere, personajele vizate nu se încadrează nici în “Guvernul meu”, nici în “Parlamentul meu” și nu prezintă niciun fel de garanții pentru alegeri prezidențiale liniștite și previzibile în 2019, cu un rezultat pregătit “pas cu pas”, așa cum președintele Iohannis își dorește.

S-au făcut tot felul de interpretări și s-au configurat o serie întreagă de similitudini între arestarea lui Bogdan Olteanu și diferite episoade determinante pentru viața politică din România, care l-au avut ca protagonist pe Sorin Ovidiu Vântu. În opinia mea, fiecare a avut doza lui de premeditare, lucru care se întâmplă și acum. Indiferent de victimele colaterale sau de exactitatea cu care tiparele se repetă, esența problemei este că președintele Senatului a devenit ținta șefului statului. Miza este ca numărul 2 în statul român ori să fie adus la sentimente mai bune, ori redus la tăcere (politic, desigur), ori scos din jocul electoral…

Alianțele pe care acesta le-ar putea asigura pentru noua majoritate parlamentară sunt într-adevăr un obiectiv, însă doar unul de etapă. Adevăratul scop al președintelui Iohannis este acela de a institui un control, un adevărat control, inclusiv judiciar dacă este necesar, asupra personajului politic Călin Popescu Tăriceanu, cu sau fără ALDE.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Interviu pentru Evenimentul Zilei : „Îmi fac campanie pe banii mei. Nu doresc să rămân dator nimănui”

După aproape 20 de ani petrecuți în PSD, s-a decis să părăsească partidul și să candideze independent. Dacă ajunge primar, Daniel Savu n-are de gând să se întoarcă la pesediști, și nu va face compromisuri cu Consiliul Local.

V-ați depus candidatura ca independent pentru Primăria Ploiești. Veți rămâne independent dacă veți câștiga sau vă veți întoarce în PSD, este totuși partidul în care ați activat aproape 20 de ani? Cum veți lucra cu un Consiliu local politic?

După demisia din PSD, încurajat de foarte mulți ploieșteni, am luat decizia de a intra în cursa electorală pentru Primăria Ploiești ca independent. În mod categoric, dacă voi fi ales primar al Ploieștiului, voi rămâne în continuare independent și nu va exista niciun argument, nicio motivație care să mă determine să îmi schimb acest statut. Vreau ca astfel să onorez încrederea celor care m-au susținut, m-au încurajat să merg mai departe pe acest drum și mi-au spus că datorită hotărârii mele de a candida fără susținere politică au un motiv să se prezinte pe 5 iunie la vot! Dacă voi fi ales primar al Ploieștiului, din postura de independent, voi gestiona relația cu Consiliul Local, exclusiv politic, prin transparență, comunicare și lipsă de compromisuri. Dacă, din diverse motive, așa cum s-a mai întâmplat, politicienii întârzie sau blochează sub orice formă proiectele orașului sau dacă au un alt punct de vedere decât cel al specialiștilor, atunci soluțiile se vor baza pe transparență, comunicare și dezbatere publică.

„Campania va însemna prezența mea fizică în stradă”

Promiteți transparență totală a cheltuielilor publice și o reorganizare a Primăriei Ploiești în cazul în care câștigați. Ce alte planuri aveți, care va fi primul lucru pe care îl veți face dacă ajungeți primar?

Cele două proiecte la care v-ați referit, transparența cheltuirii banilor publici și reorganizarea internă, pe criterii de respectare a legii și care să excludă clientela politică, reprezintă părți dintr-un ansamblu mult mai amplu. Oricât ar părea de neobișnuit, criza de credibilitate a municipalității reprezintă în acest moment una dintre principalele probleme ale Ploieștiului, dar nu se poate rezolva peste noapte. Este nevoie de consecvență, deschidere către cetățeni, o altă abordare a comunicării publice, mai multe explicații pe înțelesul oamenilor, un alt mod de organizare a audiențelor, a răspunsurilor la problemele solicitate, precum și monitorizarea gradului de satisfacție al cetățenilor. În paralel, o altă prioritate pe care o am în vedere este organizarea unei structuri eficiente pentru gestionarea proiectelor europene, o direcție specială care să lucreze la o viziune unitară despre dezvoltarea orașului. Din toamna anului trecut, Ploieștiul a fost catalogat ca fiind un oraș în faliment din cauza gestionării deficitare a proiectelor pe fonduri europene care se derulau în oraș, fără să fie finalizate nici la această oră. N-aș dori să transform această temă într-una electorală, evaluările se vor face, iar cei responsabili vor plăti, însă datoria mea de viitor primar este să pun la punct un sistem performant, bazat pe oameni și proceduri, astfel încât experiențe de acest gen să nu se mai repete. După ce acest sistem va fi realizat și va reprezenta un centru de comandă pentru toată administrația, în mod natural se vor derula proiectele de infrastructură, investițiile pentru școli și sănătate, un centru de informare și consultanță pentru tinerii din Ploiești și, nu în ultimul rând, programe speciale pentru încurajarea sportului de masă, destinate copiilor și tinerilor.

Toleranță zero la corupție

Ați demisionat din PSD, un partid care v-ar fi sprijinit financiar la aceste alegeri. Cum vă descurcați acum, de unde aveți bani de campanie?

Din economiile personale pe care le-am făcut din 2012 și până în prezent, adică din venituri proprii, iar cheltuielile se vor limita la strictul necesar. Știam că în 2016 va urma o candidatură, nu m-am gândit de la bun început că va fi vorba despre candidatura ca independent la Primăria Ploiești, dar era foarte clar că voi avea nevoie de bani pentru campania electorală. Și cum indiferent de context nu doresc să rămân dator nimănui, am precizat prin declarații ferme în spațiul public că nu doresc sprijin financiar din partea oamenilor de afaceri, pentru că nu sunt omul care să accepte o eventuală condiționare ulterior, nici măcar o prezumție de acest fel. Campania mea se va baza în principal pe prezența mea fizică în stradă, nu am avut panotaj stradal de niciun fel, nu am plătit oameni să strângă semnături, în schimb am parcurs zone importante din oraș la pas, discutând pur și simplu cu cetățenii pe care i-am întâlnit, fără niciun fel de pregătire sau mobilizare de susținători.

Ați fost ofițer SRI. Vă ajută sau vă încurcă acest lucru în campanie? Cum veți lupta împotriva „politicii de clan mafiot” despre care vorbeați?

Din prima zi în care am intrat în politică, în 1999, am spus public că sunt mândru de activitatea mea în slujba statului român, ca ofițer SRI. La momentul respectiv a fost un șoc pentru mediul politic, deoarece nu era un lucru obișnuit ca un fost ofițer SRI, plecat din sistem prin demisie, să intre în politică. (..) Am fost însă bucuros să constat că expertiza mea în ceea ce privește activitatea în serviciile secrete este respectată acum în Parlament și în Comisia de control a activității SRI, unde sunt membru. În egală măsură, statutul de fost ofițer SRI mă ajută și în ceea ce privește demascarea “politicii de clan mafiot”, prin faptul că oamenii simt că spun adevărul, știu întotdeuna despre ce vorbesc și nu m-aș apuca să lansez în spațiul public acuzații fără acoperire. Dar poate că cel mai important aspect este acela că pregătirea de ofițer m-a înzestrat cu toleranță zero la corupție. În mediile politice un astfel de comportament deranjează, cetățenii în schimb îl apreciază.

„Dacă pierd, mă sfătuiesc cu cetățenii”

Ce veți face dacă veți pierde bătălia pentru Primăria Ploiești? Veți candida pentru un nou mandat de parlamentar?

Statutul de independent te trimite la un singur reper, cetățeanul. Așa cum ploieștenii sunt cei care m-au îndemnat să candidez la Primărie după ce mi-am dat demisia din PSD si am devenit senator independent, unii chiar și înainte, dar după demisie a existat o consultare mai largă, la fel se va întâmpla și după alegerile locale, dacă dintr-un motiv sau altul nu voi deveni primar. Dar după toate semnalele pe care le am până în prezent, eu sunt încrezător că ploieștenii mă vor onora cu încrederea lor. Totuși, pentru că mă întrebați, răspunsul meu este unul singur: cetățenii sunt cei cu care mă voi sfătui asupra parcursului public ce va urma. Cred că este un etalon mult mai serios decât orice partid politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Efectele anului electoral 2016, cine pierde și cine câștigă

Ploieștenii cu care m-am întâlnit în aceste zile mi-au atras atenția asupra unui fenomen care, deși la prima vedere are doar efecte politice, în realitate le afectează viața de zi cu zi.  Este vorba despre faptul că principalele formațiuni politice reprezentate în Parlament, PSD și PNL, dovedesc o toleranță nepermisă față de prestația submediocră a actualului Guvern de tehnocrați. Mai exact, în timp ce PNL și-a făcut un titlu de glorie din a critica miniștrii lui Cioloș doar în declarații cu impact electoral, pentru ca în realitate să susțină la vot întreaga activitate guvernamentală, PSD se află încă în expectativă și așteaptă, fără să fie foarte clar ce anume.

O posibilă explicație stă în preocuparea exclusivă a partidelor pentru acest an electoral, dar și în teama de efectele politice ale valului de dosare anticorupție. Așa cum se prezintă lucrurile în prezent, 2016 pare a fi un an pierdut pentru România din punctul de vedere al inițierii măsurilor decisive cu impact public, atât la nivel central, dar și local. Astfel, a devenit mai mult decât evident faptul că Guvernul Cioloș este lăsat intenționat să deconteze nemulțumirea populației, însă problema care se pune este cine pierde și cine câștigă din această stare de lucruri. Răspunsul, deloc optimist: cetățenii sunt nevoiți să aibă răbdare și să aștepte să treacă un an în care nu se întâmplă practic nimic, cu excepția alegerilor, în timp ce partidele beneficiază de timp pentru a se pregăti în vederea repoziționării în spațiul public. Cu ce efecte, vom vedea după alegerile generale…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Miza falsă a scandalului pensiilor speciale. De ce amână Guvernul Cioloş legea salarizării unitare…

Deblocarea proiectului legii salarizării unitare, document lăsat la cheie de Guvernul Ponta, transmiterea lui la Parlament, precum şi adoptarea în regim de urgenţă, reprezintă cea mai eficientă soluţie pentru gestionarea corectă a dezbaterii publice cu privire la veniturile bugetarilor, inclusiv faţă de privilegiile speciale ale diferitelor categorii de aleşi sau demnitari.

Personal, ca senator, nu am votat niciun fel de pensii speciale, nici pentru parlamentari, nici pentru aleşii locali, din considerente ce ţin de moralitate şi recunoaşterea unor priorităţi mai importante. În acelaşi timp, nu intenţionez să protejez sau să acuz pe cineva pentru opiniile exprimate faţă de acest subiect. În opinia mea, cele două legi nici nu vor produce efecte. Mă văd însă obligat să spun că transformarea acestei teme într-un imens scandal politic, care separă parlamentarii în buni şi răi, nu va aduce bani în plus diferitelor categorii sociale de bugetari care au cu adevărat nevoie. Poate pune doar bazele unei manipulări electorale ce va fi rostogolită anul viitor, pentru care încep să cred că există cu adevărat un plan stabilit.

Deşi Guvernul Cioloş a sesizat Curtea Constituţională cu privire la pensiile speciale pentru aleşii locali, asta nu înseamnă că primarii nu ar merita salarii şi pensii mai mari, implicit sancţiuni mai drastice, dacă este cazul. Un exemplu similar este cel al proiectului de lege pentru pensiile speciale acordate profesorilor din învăţământul preuniversitar, care au tot dreptul să primească bani în plus la salariu şi certitudinea unei pensii civilizate. Însă toate acestea nu se vor rezolva cu adevărat prin legi separate, fiecare cu gradul ei de vulnerabilitate, ci doar prin legea salarizării unitare.

Guvernul Cioloş recunoaşte că este stringentă nevoie de acest cadru legal dar, în acelaşi timp, evită să explice de ce nu îşi asumă proiectul existent sau nu lucrează pe textul deja negociat cu partenerii sociali. Premierul confirmă că reforma administraţiei nu poate avea loc fără salarizare unitară şi nu se va putea vorbi nici despre o nouă lege a pensiilor, dar lasă această prioritate într-o incertitudine din ce în ce mai evidentă.

În aceste condiţii, dacă tendinţa spre tergiversare a Guvernului va continua şi la începutul anului viitor, PSD trebuie să pună cât mai repede în practică intenţia anunţată de a depune la Parlament, prin iniţiativă legislativă, proiectul lucrat şi asumat de Rovana Plumb. În opinia mea, este un demers mai mult decât necesar, nu doar pentru bugetari, cât şi pentru formaţiunile politice reprezentate în Parlament, care astfel vor avea ocazia să se exprime la vot. S-ar putea ca abia atunci să apară adevăratele surprize…pentru că menţinerea situaţiei actuale favorizează tendinţa spre austeritate, în timp ce reglementarea transparentă a veniturilor plătite de stat, printr-o singură lege unitară, protejează salariaţii şi blochează intervenţiile externe.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce nu am votat pentru pensiile speciale ale parlamentarilor

Susţin majorarea salariilor şi pensiilor pentru toate categoriile de angajaţi din România, la nivelul maxim (dacă se poate!) permis de pregătirea profesională, productivitatea muncii sau de buget. Nici demnitarii sau parlamentarii nu trebuie să facă excepţie de la acest principiu, un argument esenţial fiind acela că un salariu bun sau decent, la fel şi o pensie onorabilă, reprezintă motivaţii importante pentru ca deciziile aflate în mâna acestor oameni să fie luate conform conştiinţei şi pregătirii, nu supuse corupţiei.

Există însă o condiţie esenţială… Cel care împarte banii, bucatele, avantajele, chiar şi privilegiile, nu trebuie în niciun caz să-şi dea lui primul, să îşi asume cu prioritate o regulă sau o lege pentru sine, ci are datoria să se asigure că toţi cei care l-au trimis în funcţia respectivă, prin vot direct sau indirect, sunt mulţumiţi şi corect retribuiţi. Abia apoi, respectând aceleaşi principii ale echităţii şi performanţelor profesionale, poate să îşi permită să beneficieze el însuşi de standardul financiar următor.

Îmi pare rău că trebuie să afirm acest lucru, în contradicţie cu mulţi dintre colegii mei parlamentari, dar în ceea ce priveşte pensiile speciale, aceste condiţii nu s-au respectat. Este şi motivul pentru care astăzi nu am votat această lege. N-am avut cum să renunţ la principiile în care cred…pentru că vreau să vă privesc în ochi când ne întâlnim pe stradă, la fel ca şi până acum.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Guvern de dreapta, frumos ambalat în poleială tehnocrată

Primul mesaj pe care liberalii l-au transmis în prima zi după nominalizarea lui Dacian Cioloş ca premier a fost “fără pesedişti în administraţie”.  Ulterior, a venit şi prima confirmare că aceasta este linia partidului, atunci când un important lider liberal a spus foarte clar că i se pare normal ca după instalarea noului guvern să fie înlocuiţi şi prefecţii. Chiar dacă sunt înalţi funcţionari publici, deci fără apartenenţă politică, pentru simplul fapt că răspund de organizarea alegerilor anul viitor, trebuie schimbaţi din funcţii. Nu în ultimul rând, ca responsabilitatea politică să fie cât mai mult diminuată, aflăm tot de la liberali că…“să nu se aştepte minuni de la un guvern tehnic, pentru că cei care îl alcătuiesc au nevoie de timp să se cunoască între ei”. Dacă nu trebuie să avem aşteptări de la un guvern tehnocrat, de ce a mai fost propus?

În opinia mea, tot ce se întâmplă cu premierul desemnat de preşedintele Iohannis, implicit cu cabinetul pe care acesta îl va anunţa, implică asumare, responsabilitate şi o poziţionare clară. Aşa ar fi normal. Dacă vorbim despre o guvernare tehnocrată reală, indicaţiile liberalilor care ţin de epurare politică nu pot fi acceptate. Dacă însă ne pregătim pentru un guvern de dreapta, mascat sub eticheta tehnocraţilor care nu răspund în faţa nimănui, atunci trebuie să ştim că responsabili pentru această situaţie sunt preşedintele Iohannis, precum şi toate partidele care şi-au anunţat susţinerea doar pentru a-i face pe plac preşedintelui, chiar înainte să cunoască structura noului Cabinet.

Faptul că în aceste condiţii PSD îşi exprimă foarte clar atât rezervele, cât şi priorităţile pentru continuarea măsurilor care vizează guvernarea, acceptând inclusiv soluţia cinstită a opoziţiei, reprezintă primul răspuns corect la cererea “străzii” de schimbare a clasei politice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr